Minor.Masura educativa a libertatii supravegheate. Netemeinicie.

    Minor.Masura educativa a libertatii supravegheate. Netemeinicie.
    
     Cod  penal : art. 99 si urm.
     Conventia ONU cu privire la drepturile copilului : art.40  .
     
     Potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal, fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa, tinandu-se seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile in care a crescut si in care a trait.
     Alegerea masurii educative este supusa aceluiasi principiu al individualizarii, potrivit caruia aceasta trebuie sa corespunda gradului de pericol social al faptei savarsite, imprejurarilor in care a fost savarsita, datelor privitoare la persoana faptuitorului si cerintelor unei constrangeri penale eficiente.
     
     Sectia pentru cauze cu minori si de familie  - Decizia penala nr. 106/2 mai 2011
     
     Prin sentinta penala nr. 37/28.02.2011 pronuntata de Judecatoria Blaj in dosarul nr. 1794/191/2010  i s-a aplicat, in baza art.101 alin.1 lit.b)  Cod penal raportat la art.103 Cod penal, inculpatului minor P.D.F. masura educativa a libertatii supravegheate pe timp de 1 an, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la infractiunea de furt calificat in forma continuata, prev. si ped. de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g si i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.99 si urm. Cod penal, iar  in baza art.103 alin.1 Cod penal s-a incredintat supravegherea minorului in favoarea parintilor sai.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut si motivat, in esenta, ca prin rechizitoriul din data de 17.11.2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Blaj in dosarul nr.781/P/2010, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului minor P.D.F pentru savarsirea infractiunii de complicitate la furt calificat in forma continuata, prev. de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a, g si i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.99 si urm. Cod penal .
     S-a sustinut in actul de sesizare ca in noaptea de 06/07.07.2010, in jurul orelor 01:00, dupa o intelegere prealabila, inculpatul K.A.F. si inculpatul  minor P.D.F. s-au deplasat la locuinta partii vatamate S.I.E cu scopul de a sustrage bani. Aici inculpatul K.A.F. a patruns in curtea locuintei, in timp ce minorul P.D.F. asigura paza. Intrucat in locuinta partii vatamate era lumina,  inculpatul K.A.F nu a patruns in casa ,  insa a sustras dintr-un autoturism marca Mercedes ML, parcat in curte, un motor de barca marca „Jonson”, apartinand partii vatamate P.C.
     In baza aceleiasi rezolutii infractionale, in noaptea de 8/09.07.2010, inculpatul K.A.F. impreuna cu minorul P.D.F. s-au deplasat la locuinta partii vatamate S.E. unde au patruns in curte pe o usa neasigurata. Minorul a ramas in curte pentru a asigura paza, iar inculpatul K.A.F ,  dupa ce a deschis un geam de la locuinta cu o surubelnita, a patruns in interior de unde a sustras mai multe bunuri  -  doua televizoare cu plasma, un calculator compus din monitor cu plasma si unitate centrala, cu camera WEB, pe care le-a dat minorului prin geamul deschis, parasind imobilul prin acelasi geam.
     Inainte de a parasi locuinta, inculpatul K.A.F , intrucat anterior a avut o altercatie cu partea vatamata si dorind sa se razbune pe aceasta, a aprins o cuvertura de pe pat, provocand astfel un incendiu in urma caruia au fost distruse bunuri din doua camere.
     Cei doi inculpati au transportat bunurile sustrase langa un gard din apropiere, apoi inculpatul K.A.F a vandut bunurile sustrase,  iar din bani obtinuti  i-a dat  inculpatul minor P. D. F., suma de 25 lei, spunandu-i ca a primit suma de 50 de lei de la persoana careia i-a vandut bunurile sustrase.
     Starea de fapt retinuta in actul de sesizare a fost rezultatul coroborarii mijloacelor  de proba administrate in cursul anchetei penale.
     Partea vatamata S.I.E. s-a constituit parte civila cu suma de 273.000 lei, reprezentand prejudiciul rezultat in urma distrugerii locuintei prin incendiere, actiune civila ce a fost disjunsa din dosarul nr.1205/191/2010, iar in prezent formeaza obiectul dosarului nr.1355/191/2010 aflat pe rolul Judecatoriei Blaj.
     Partea vatamata P.C.L. nu s-a constituit parte civila in cauza, intrucat motorul de barca marca „Jonson” i-a fost restituit.
     Instanta retine ca in declaratia data in instanta la termenul din data de 28.02.2011 inculpatul minor P.D.F. a recunoscut savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, aratand ca faptele s–au petrecut astfel cum s-a retinut in actul de sesizare si a fost de acord ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala; de asemenea, inculpatul a fost de acord cu plata prejudiciului, in masura dovedirii acestuia .
     In drept, s-a retinut ca   faptele inculpatului minor P.D.F. astfel cum au fost descrise intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la infractiunea de furt calificat in forma continuata, prev. de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a, g si i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 si art.99 si urm. Cod penal.
     Avand in vedere ca inculpatul minor nu are antecedente penale si a avut o atitudine sincera pe parcursul procesului penal, precum si concluziile referatului de evaluare intocmit in cauza,  s-a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara privarea de libertate, astfel ca in baza art.101 alin.1 lit.b Cod penal raportat la art.103 Cod penal, instanta a aplicat minorului  masura educativa a libertatii supravegheate pe timp de un an, iar, in baza art.103 alin.1 Cod penal a incredintat supravegherea minorului in favoarea parintilor sai.
     Impotriva acestei sentinte penale a declarat recurs in termen, motivat Parchetul de pe langa Judecatoria Blaj, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
     In motivele scrise de recurs se arata, printre alte critici,  ca hotararea atacata este netemeinica, individualizarea sanctiunii penale aplicate minorului este gresita, sustinandu-se ca masura educativa  luata de judecatorul de fond este prea blanda si nu este de natura sa contribuie la reeducarea minorului date fiind toate elementele concrete ale cauzei - gradul de pericol social concret al faptei, care este destul de ridicat, minorul nu este la prima confruntare cu legea penala, fiind sanctionat administrativ tot pentru comiterea infractiuni de furt calificat, iar tatal nu-i ofera resursele necesare in vederea reorientarii conduitei sale.
Prin decizia penala nr. 106 din 2 mai 2011 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru Cauze cu Minori si de Familie, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Blaj , s-a casat  sentinta penala atacata numai in ceea ce priveste individualizarea sanctiunii penale aplicate minorului P.DF si in baza art . 101 cod penal raportat la art. 104 cod penal si art. 106 cod penal s-a luat  fata de inculpatul minor masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare pentru comiterea infractiunii de complicitate la furt calificat in forma continuata, cu punerea in executare de indata a masurii luate , potrivit art. 490 C.pr.penala .
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut si motivat urmatoarele:
     Potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal, fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa, tinandu-se seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile in care a crescut si in care a trait.
     Din economia acestor dispozitii legale, precum si  celorlalte dispozitii cu relevanta in materie, rezulta ca in cazul sanctiunilor de drept penal aplicabile infractorilor minori, operatiunea de individualizare parcurge doua etape, cu referire la alegerea intre masurile educative si pedepse, precum si la aplicarea criteriilor generale de individualizare.
     Alegerea masurii educative este supusa aceluiasi principiu al individualizarii, potrivit caruia aceasta trebuie sa corespunda gradului de pericol social al faptei savarsite, imprejurarilor in care a fost savarsita, datelor privitoare la persoana faptuitorului si cerintelor unei constrangeri penale eficiente.
     Curtea,  examinand actele si lucrarile dosarului, constata ca hotararea instantei de fond este corecta sub aspectul alegerii sanctiunii penale aplicate minorului, respectiv, aplicarea unei masuri educative, insa in cadrul individualizarii masurii educative a procedat gresit, aplicandu-i minorului o masura educativa inadecvata gradului de pericol social al faptei comise si a elementelor de circumstantiaza persoana minorului,  asa cum se va arata in continuare.
     Astfel, instanta de fond a apreciat in raport de dispozitiile art. 100 alin. 1 Cod penal reeducarea minorului este asigurata prin aplicarea masurii educative a libertati supravegheate ( art. 103 alin. 1 Cod penal). 
     Punctul de vedere adoptat nu este in concordanta cu mijloacele de proba administrate, care dovedesc, pe de o parte, pericolul social deosebit al infractiunii savarsite, iar pe de alta al inculpatului minor in varsta de numai 16 ani.
     Curtea, in raport de  circumstantele reale ale savarsirii faptei si cu datele ce caracterizeaza persoana minorului si cu concluziile referatului de evaluare privind minorul, retine ca luarea masurii educative a  libertatii supravegheate nu este suficienta pentru indreptarea acestuia.
Relativ la aceasta este de aratat ca minorul l-a ajutat pe un inculpat major, in baza unei intelegeri prealabile,  sa comita furturi din locuintele a doua parti vatamate, pe timp de noapte si prin efractie, iar bunurile sustrase au o valoare destul de mare ( de precizat, ca s-au sustras un motor de barca, 2 televizoare cu plasma, un calculator compus din monitor si unitate centrala cu camera WEB ),  minorul obtinand foloase din valorificarea acestor bunuri.
      Faptele au fost comise prin acelasi mod de operare, respectiv din locuintele, pe timp de noapte si prin efractie.
    Totodata, intervalul scurt de timp intre cele doua infractiuni impune concluzia intentiei ferme a inculpatului minor de a persevera in comiterea infractiunilor de furt  prin modul de operare aratat.
     Actele dosarului releva ca minorul nu este la prima confruntare cu legea penala, in luna aprilie 2010 i s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ tot pentru comiterea unei infractiuni de furt calificat.
In baza propriului examen, Curtea apreciaza ca aplicarea masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare corespunde unei corecte individualizari a sanctiunii penale, tinand seama de gradul destul de ridicat de pericol social al faptei  comise, imprejurarile savarsirii faptei, dar si persoana inculpatului minor, respectiv, varsta acestuia la data comiterii faptei -  16 ani,  a recunoscut fapta comisa si , deci, o  regreta.
     Mai mult decat atat, Curtea observa ca  factorii negativi exercita in prezent o forta motivationala mai intensa asupra comportamentului infractional, comparativ cu factori pozitivi, acest lucru  subminand motivatia minorului pentru schimbare, aspecte ce rezulta din referatul de evaluare intocmit in cauza de Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Sibiu .
     Curtea nu poate omite in analiza sanctiunii penale aplicata minorului  concluziile aceluiasi referat de evaluare intocmite in cauza in care se arata ca  posibilitatea de reiterare a comportamentului indezirabil este ridicata, minorul manifestand in mica masura motivatie in privinta schimbarii,  ca mediul proxim nu-i poate oferii resursele necesare in vederea reorientarii conduitei spre modele dezirabile de comportament, asa cum nici situatia familiala actuala, lipsa autoritati paterne in cadrul familiei, nu este in masura sa ofere sprijinul necesar acestui proces. Reorientarea in sens prosocial a conduitei minorului impune implicarea fie a tatalui, fie a unei autoritati exterioare familiei in exercitarea in mod permanent a unei supravegheri asupra conduitei care sa fie coroborata, cu reorientarea spre un anturaj prosocial,  respectarea unui program strict si desfasurarea unor activitati constructive, aspect ce rezulta din concluziile aceluiasi referat de evaluare.
     Curtea constata ca in prezent  familia nu-i  poate asigura minorului un cadru propice dezvoltarii unui comportament prosocial, reechilibrarea si recuperarea sociala  fiind posibile doar in cazul  coercitiei.
     Tot astfel, Curtea de Apel in analiza sanctiunii penale aplicate minorului  are in vedere disp. art. 40 din Conventia cu privire la Drepturile Copilului,  apreciind ca in cauza  reabilitarea minorului, a respectului pentru drepturile omului si pregatirea acestuia pentru o viata responsabila intr-o societate libera nu se poate realiza decat prin aplicarea unei masuri educative  privative de libertate, resursele interne care l-ar putea sustine in procesul de reinsertie sociala fiind limitate – instructie scolara precara, neinteriorizarea normelor de conduita prosociala, rezistenta scazuta la presiuni exterioare, lipsa motivatiei pentru schimbare.
     Curtea nu poate impartasii opinia parchetului ca in cauza se impune fata de elementele concrete ale cauzei si persoana minorului a i se aplica  minorului  o pedeapsa cu inchisoarea, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, intrucat ar insemna o interpretare si aplicare injusta a prevederilor art. 100  Cod penal rap. la art. 72 si art. 52 din Codul penal, ignorandu-se din acest proces de individualizare a sanctiuni penale persoana minorului si datele ce caracterizeaza existenta acestuia.
      Stabilirea sanctiunii penale ce urmeaza a fi aplicata nu poate eluda analiza conditiilor care l-au dus pe minor in situatia de a savarsi fapta penala si a consecintelor pe care executarea acesteia le va avea asupra minorului condamnat si a comunitati.
     Din aceasta perspectiva , este evident ca inculpatul in varsta de 16 ani la data comiterii faptei  este o persoana care din motivele tinand de lipsa de educatie si supraveghere, de anturajul delictogen, a adoptat o conduita generala nepotrivita.
     Perspectivele sale de reintegrare sociala sunt conditionate de atitudinea si atentia pe care familia si societatea i-o vor acorda.
     Or, in acest sens aplicarea unei pedepse cu inchisoarea chiar in conditiile neexecutarii pedepsei ar restrange posibilitatile de recuperare sociala a inculpatului, singura optiune ramanand internarea minorului intr-un centru de reeducare, creandu-se astfel minorului posibilitatea de a continua pregatirea scolara precum si dobandirea unei profesiuni, pentru ca in momentul externarii sa-si poata asigura existenta prin munca, sa se reinsereze util in societate si sa se previna savarsirea de noi infractiuni .
     Relativ la aceasta este de observat ca factorii care au dus la aparitia comportamentului delincvent la minor sunt : influenta negativa a anturajului, neimplicarea membrilor familiei in asigurarea unei educatii corespunzatoare , pe fondul prezentei, in acest mediu, a unor modele de comportament indezirabil/infractional, abandonul scolar, aspecte ce rezulta din referatul  de evaluare  intocmit in cauza.
     Curtea apreciaza ca in cauza, conduita inculpatului minor poate fi orientata spre adoptarea unui comportament prosocial, in conditiile in care s-ar exercita o supraveghere stricta a modului de comportament, supraveghere corelata cu  desfasurarea unor activitati care sa-i asigure stabilitate financiara, precum si  incurajarea sa in vederea dobandirii motivatiei pentru schimbare comportamentala.
     Fata de aceste elemente si fara a minimaliza gravitatea faptei, Curtea apreciaza  ca inculpatul minor a comis infractiune din cauza unui concurs de imprejurari nedorite, respectiv lipsa de supraveghere si de preocupare a parintilor pentru actul  educational,  influenta anturajului, grevate pe fondul unui discernamant diminuat al minorului, astfel cum se retine in raportul de expertiza medico-legala psihiatrica intocmit de Serviciul  de Medicina Legala Alba .
     Curtea nu poate omite faptul ca minorul isi asuma raspunderea in comiterea infractiunii, recunoscand  fapta si, deci o regreta.
     In  contextul acestor elemente, Curtea  are convingerea,  ca inculpatul minor are aptitudinea de a avea in viitor o comportare buna chiar fara aplicarea unei pedepse cu inchisoarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
     Curtea apreciaza ca aplicarea masurii educative a internarii intru-un centru de reeducare  corespunde strict cerintelor legale privind regimul sanctionator al minorilor.
     In plus, este de amintit ca telul legitim al Curtii este promovarea  sentimentului demnitatii si al valorii copilului, dezvoltarea simtului responsabilitatii infractorului fata de comunitate, precum si reintegrarea acestuia in special evitarea raportat la intregul complex de date si elemente ce caracterizeaza  fapta si pe faptuitor, aplicarea pedepsei inchisorii ( art.40  din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului ).
     Asadar, fata de elementele ce caracterizeaza faptele savarsite si pe faptuitor, se constata ca masura educativa nu a fost corect aleasa, ea nefiind suficienta pentru indreptarea minorului, asa incat recursul declarat de procuror se constata a fi fondat sub aspectul acestei critici, hotararea atacata fiind supusa cazului de casare prevazut de art. 385/9 pct. 14 din Codul de procedura penala.
In consecinta, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Blaj  si va casa hotararea pronuntata in cauza, numai cu privire la individualizarea sanctiunii penale aplicate minorului P. D. F, in sensul celor aratate in cuprinsul deciziei.