Functionar public. Incetare de drept a raportului de serviciu. Lipsa optiunii intre mentinerea in plata a pensiei si continuarea raportului de serviciu in cazul cumulului acestora conform art.17-22 din Legea nr. 329/2009.
(Decizie nr. 1529 din data de 24.05.2011 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)Functionar public. Incetare de drept a raportului de serviciu. Lipsa optiunii intre mentinerea in plata a pensiei si continuarea raportului de serviciu in cazul cumulului acestora conform art.17-22 din Legea nr. 329/2009.
Neindeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii in termenul prevazut de art.18 si art.19 al.3 si 4 din Legea nr. 329/2009, conduce potrivit art.20 din aceeasi lege la incetarea de drept a raportului de serviciu.
Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr.1529/24 mai 2011
Prin contestatia formulata de contestatorul R.D.L., inregistrata la Tribunalul Sibiu sub dosar nr.60/85/2010, din 08.01.2010, s-a solicitat in contradictoriu cu intimatul S.P.P.C. al Municipiului S.:
- anularea deciziei nr.363/18.12.2009, emisa de intimat ca fiind neconstitutionala si nelegala;
- reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior cu toate consecintele repunerii in situatia anterioara referitor la plata drepturilor salariale, vechime in munca, plata contributiilor la bugetul de stat, etc.;
- obligarea intimatului la plata drepturilor salariale cuvenite, incepand cu data deciziei de incetare de drept a raporturilor de munca si pana la reintegrarea efectiva;
- cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul arata ca fiind cadru militar a fost disponibilizat fortat inainte de implinirea varstei legale de pensionare, astfel ca si-a continuat activitatea ca angajat, cumuland pensia militara cu salariul.
Se arata ca Legea nr.329/2009, respectiv disp. art. 17-22 din Cap. IV incalca legea fundamentala si TUE, intimatul trecand la aplicarea acesteia a dispus incetarea de drept a raporturilor de munca, intrucat a refuzat sa opteze intre calitatea de pensionar si cea de angajat, prin actiunea de fata, intelegand sa conteste decizia de incetare a raporturilor de serviciu.
In drept actiunea a fost intemeiata pe art. 65 alin.2 din Codul muncii si Legea nr.329/2009.
Intimatul Serviciul Public de Politie Comunitara al Municipiului S. a formulat intampinare, solicitand in principal respingerea actiunii formulate de contestatoare si mentiunea deciziei atacate ca fiind temeinica si legala.
La termenul din 26 ianuarie 2010, contestatorul a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.17-22 din Legea nr.329/2009, cu motivarea ca acestea incalca prevederile art. 16 alin.1, art. 41 alin.1, art. 44 si 47 din Constitutia Romaniei.
Tribunalul Sibiu, prin incheierea din 30 martie 2010 a suspendat judecarea cauzei si a inaintat dosarul Curtii Constitutionale pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate in conformitate cu art. 29 din Legea nr. 47/1997.Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1149 din 28 sept. 2010 a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a disp. art.17-22 din Legea nr. 329/2009, exceptie ridicata de contestatorul R.D.L., in dosarul nr. 60/85/2010 al Tribunalului Sibiu.
Prin Sentinta nr. 46/CA/2011 Tribunalul Sibiu a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul R.D.L. in contradictoriu cu paratul S.P.P.C. al Municipiului S.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca reclamantul beneficiar al pensiei militare a fost numit in functia publica de conducere din clasa I, de director executiv adjunct – consilier superior la Consiliul Local al Municipiului S. – S.P.P.C. al Municipiului S., prin decizia nr.171/02.07.2007 cu data de 01.07.2007.
Prin decizia nr. 363/18.12.2009, contestata in cauza, autoritatea publica a dispus ca incepand cu data de 17.12.2009, sa inceteze raporturile de serviciu ale reclamantului in baza disp. art. 97 lit. a si art. 98 alin.2 din Legea nr. 188/1999, republicata, coroborat cu art. 20 Cap.IV, din Legea nr.329/2009, fila 23.
Art. 20 din Legea nr. 329/2009, prevede ca : neindeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii in termenul prevazut la art.18 si art.19 alin.3 si 4 constituie cauza de incetare de drept a raporturilor de munca in baza contractului individual de munca sau a actului de numire in functie, precum si a raporturilor de serviciu.
Verificand decizia nr.363/2009 de incetare a raportului de serviciu al contestatorului tribunalul a constatat ca fundamentul juridic al masurii il constituie art. 19 alin.3 din Legea nr.329/2009, potrivit cu care „in cazul in care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decat nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, persoana are obligatia de a-si exprima optiunea, in scris, in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentului capitol, cu privire la mentinerea in plata a pensiei fata de cuantumul careia, potrivit art. 17, este permis cumulul.”
Avand in vedere ca reclamantul nu si-a exprimat optiunea in termenul prevazut de lege ,manifestare pe care o recunoaste prin contestatia supusa judecatii, instanta de fond a apreciat ca, in mod legal autoritatea a aplicat corect dispozitiile legale care corespund cu situatia de fapt si cea de drept, contestatorul incadrandu-se dispozitiilor art. 19 alin.1 si 3 raportat la art. 20 din Legea nr. 329/2009.
Potrivit art. 97 alin. 1 lit. a din Legea nr.188/1999 republicata, incetarea raportului de serviciu a functionarului public are loc de drept, prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functie.
Impotriva hotararii a declarat recurs reclamantul solicitand a se dispune modificarea acesteia in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata sustinand ca solutia instantei de fond este nelegala .
Este pensionat in conformitate cu Legea nr.164/07.04.2001 privind pensiile militare de stat si potrivit dispozitiilor art. 26 din acest act normativ persoanele care beneficiaza de pensia militara de serviciu pot fi incadrate in munca inclusiv in sectorul public si pot cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective. Aceste dispozitii nu au fost abrogate prin Legea nr.329/2009 astfel ca ele au lasat posibilitatea cumulului pensiei de serviciu cu veniturile realizate, indiferent de nivelul lor, pentru cei ce beneficiaza de pensia militara. Instanta de fond nu a tinut seama de dispozitiile art. 16 si art.53 din Constitutia Romaniei precum si art. 14 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale care interzic orice forma de discriminare, cetatenii fiind egali in fata autoritatilor publice, Potrivit acestor dispozitii restrangerea unor drepturi trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere dreptului sau libertatii.
De asemenea, instanta de fond nu a tinut seama de dispozitiile art. 44 alin. 1 si art. 47 alin. 2 din Constitutia Romaniei precum si art. 1 din Protocolul Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale prin faptul ca i-a fost suprimat un drept, acela de a incasa pensia de serviciu, in conditiile in care acesta este recunoscut ca drept de proprietate si este garantat. Legea nr.329/2009 prin faptul ca reglementeaza o incetare de drept a raportului de serviciu fara ca locul de munca sa fie desfiintat incalca art.65 alin.2 C muncii .Legea mentionata incalca si principiul legalitatii ,al suprematiei dreptului ,consacrat de CEDO, prin aceea ca reclamantul avea dreptul de a cumula pensia cu salariul la data la care s-a pensionat conform legislatiei anterioare .
S-a solicitat in conformitate cu dispozitiile art.300 si urmatoarele Cod procedura civila admiterea recursului , modificarea hotararii atacate si pe fond admiterea actiunii.
Recursul este nefondat.
Recurentul este pensionar provenit din categoria functionarilor publici cu statut special (cadru militar) beneficiar al pensiei de serviciu anticipata. Potrivit art. 17 din Legea nr. 329/2009 beneficiarii dreptului la pensie apartinand atat sistemului public de pensii, cat si sistemelor neintegrate sistemului public care realizeaza venituri salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau in baza actului de numire, potrivit legii, in cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si in cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritoriala, pot cumula pensia neta cu veniturile astfel realizate, daca nivelul acesteia nu depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat. Pensia neta a recurentului depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie, de 1963 lei, utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor de stat asa cum rezulta din art. 16 din Legea nr. 19/26 februarie 2009. Prin urmare, in mod corect instanta de fond a constatat ca recurentul nu mai putea cumula pensia cu salariul.
Prioritate in aplicare o are Legea nr.329/2009, deoarece, chiar in art. 1 lit. c al acestei legi se arata ca „ prezenta lege reglementeaza conditiile exercitarii cumulului pensiei din sistemul public de pensii si sistemele neintegrate sistemului public cu veniturile salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitati profesionale pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau pe baza actului de numire in functie, in cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si in cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care statul ori o unitate administrativ-teritoriala este actionar unic sau majoritar.” Mai mult, art. 2 din Legea nr.329/2009 precizeaza ca masurile instituite prin aceasta lege au caracter exceptional si urmaresc reducerea efectelor crizei economice si indeplinirea obligatiilor ce rezulta din Memorandumul de intelegere dintre Comunitatea Europeana si Romania si din Acordul stand-by incheiat intre Romania si Fondul Monetar International. Prin urmare, orice dispozitie anterioara care contravine acestor dispozitii devine inaplicabila.
Instanta de fond a retinut in mod corect si faptul ca recurentul nu si-a manifestat optiunea intre plata pensiei sau continuarea activitatii la P., prin urmare, acesta nu a inteles sa se conformeze dispozitiilor legale.
Incetarea raportului de serviciu al reclamantului s-a dispus in conditiile art.97 lit. a si art. 98 alin.2 din Legea nr. 188/1999, republicata, coroborat cu art. 20 Cap.IV, din Legea nr. 329/2009,fiind un caz special de incetare derogatoriu de la dispozitiile Codului Muncii .Oricum potrivit art. 117 din Legea 188/1999 dispozitiile acestei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.
Celelalte motive de recurs privesc critici de neconstitutionalitate ale dispozitiilor legale aplicabile in cauza, analizate de altfel chiar in prezenta cauza de Curtea Constitutionala cu trimitere la decizii anterioare ale acesteia. Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia 1414/2009 ca: "Nicio dispozitie constitutionala nu impiedica legiuitorul sa suprime cumulul pensiei cu salariul, cu conditia ca o asemenea masura sa se aplice in mod egal pentru toti cetatenii, iar eventualele diferente de tratament [...] sa aiba o ratiune licita." (Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005). Mai mult, in jurisprudenta constanta a Curtii s-a apreciat ca incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite.
Cu privire la stabilirea nivelului pensiei nete pana la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat, Curtea Constitutionala a constatat ca acesta respecta conditiile de obiectivitate (este expres prevazut de lege, previzibil si determinabil) si rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o optiune justa si echilibrata) impuse de principiul nediscriminarii. In ceea ce priveste proportionalitatea intre obiectivul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite, se observa ca, potrivit expunerii de motive care au determinat adoptarea actului normativ, scopul acestuia este combaterea "crizei economice, fenomen mondial ce afecteaza structural economia romaneasca", datele de natura financiara, precum si prognozele efectuate de autoritatile abilitate in domeniu conturand "imaginea unei crize economice profunde, care poate pune in pericol stabilitatea economica a Romaniei si, prin aceasta, ordinea publica si siguranta nationala". Aceasta situatie a impus "adoptarea unor masuri cu caracter exceptional, care, prin eficienta si promptitudinea aplicarii, sa conduca la reducerea efectelor sale si sa creeze premisele relansarii economiei nationale". Una dintre masurile reglementate de legiuitor o constituie restrangerea dreptului de a cumula veniturile salariale cu cele din pensie, atunci cand sunt indeplinite doua conditii: angajator este o autoritate sau institutie publica centrala sau locala, indiferent de modul de finantare si subordonare, sau o regie autonoma, societate nationala, companie nationala sau societate comerciala la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ-teritoriala, pe de o parte, si nivelul pensiei nete depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie, pe de alta parte. Justificarea unei astfel de limitari rezida in degrevarea bugetului de stat, respectiv a celui al asigurarilor sociale de stat, intr-o masura care nu afecteaza veniturile persoanei sub pragul salariului mediu brut pe economie. Prin urmare, masura adoptata este proportionala cu situatia care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru intre scopul declarat al legii si mijloacele folosite in realizarea lui, si este aplicata in mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate in ipoteza normei. De altfel, asa cum a statuat Curtea Constitutionala si cu alte ocazii (de exemplu prin deciziile nr. 358 din 30 septembrie 2003 sau nr. 4 din 18 ianuarie 2000), solutia legislativa care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei optiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problema de resortul contenciosului constitutional. Pentru considerentele aratate, Curtea a constatat ca dispozitiile cap. IV din lege sunt constitutionale in masura in care acestea nu se refera la persoanele pentru care durata mandatului este stabilita expres prin Constitutie. In conditiile in care prevederile legale ce au stat la baza emiterii deciziei atacate nu au fost declarate neconstitutionale, ele produc consecinte juridice si instantele de judecata sunt obligate sa le respecte si sa solutioneze cauza prin prisma acestor dispozitii in vigoare, asa cum in mod temeinic si legal a aratat tribunalul in sentinta atacata.
Din cele expuse mai sus se constata ca nu sunt incalcate prin masura dispusa nici prevederile art. 16 si art.53 din Constitutia Romaniei, nici cele ale art.14 din CEDO, neexistand o aplicare discriminatorie a restrangerii dreptului.
In ce priveste sustinerea reclamantului ca masura dispusa in dreptul intern incalca art.1 din Protocolul 1 aditional CEDO se retine ca este indiscutabil ca salariul cat si pensia in lumina jurisprudentei Curtii E.D.O. reprezinta un „bun” in sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol, daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca reclamantul poate pretinde ca a avut cel putin o „speranta legitima” de a il vedea concretizat, in schimb, in cazul reducerii salariilor/pensiilor printr-o lege, pentru viitor, se poate vorbi doar de o „valoare patrimoniala” cu privire la care exista o speranta legitima a salariatului bugetar, distinctie care este importanta sub aspectul asa numitului „test de proportionalitate”, adica analizarea proportionalitatii dintre inlaturarea cumulului salariului cu pensia si scopul urmarit de Legea nr. 329/2010, intrucat „Conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum (…) O creanta poate fi considerata o valoare patrimoniala in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, daca are o baza suficienta in dreptul intern.” (Cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei).
Pentru a analiza daca sunt incalcate prevederile art. 1 din Primul protocol, mai trebuie verificat daca exista o ingerinta a autoritatilor publice in exercitarea dreptului la respectarea bunului, ce a avut ca efect privarea de bun, in sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1, daca sunt indeplinite conditiile privarii de proprietate, respectiv daca ingerinta este prevazuta de lege, daca ingerinta urmareste un scop legitim de interes general (a intervenit pentru o cauza de utilitate publica), daca ingerinta este proportionala cu scopul legitim urmarit, adica daca s-a mentinut un „just echilibru” intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.
Astfel, inlaturarea cumulului salariului cu pensia este prevazuta de Legea nr. 329/2010 si are un scop legitim de interes general, fiind determinata de reducerea cheltuielilor bugetare ,de situatia economica de criza, iar solutia legislativa cuprinsa in legea criticata a fost determinata de apararea securitatii nationale. Securitatea nationala nu implica numai securitatea militara, deci domeniul militar, ci are si o componenta sociala si economica. Astfel, nu numai existenta unei situatii manu militari atrage aplicabilitatea notiunii de „securitate nationala” din textul art. 53 din Constitutie, ci si alte aspecte din viata statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta insasi fiinta statului prin amploarea si gravitatea fenomenului. Situatia de criza financiara mondiala ar putea afecta, in lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii si, implicit, securitatea nationala.
In cazul inlaturarii cumulului salariului cu pensia pentru viitor, asa cum s-a mai aratat, nu este vorba de o lipsire de „bun”, ci se poate vorbi doar de necesitatea respectarii dreptului asupra unei „valori patrimoniale” cu privire la care exista o speranta legitima a salariatului bugetar, astfel ca aprecierea proportionalitatii masurii nu presupune verificarea acordarii, de catre stat, a unei despagubiri adecvate, ci presupune, potrivit principiilor analoage a jurisprudentei Curtii E.D.O. in materie de pensii, in concret, verificarea urmatoarelor conditii: in ce masura functionarul public a fost lipsit in totalitate de salariu, functionarul si familia sa au fost lipsiti in totalitate de mijloace de subzistenta sau masura este discriminatorie.
Sub acest aspect instanta europeana accepta reduceri substantiale ale cuantumului pensiei si/sau ale altor beneficii de asigurari sociale fara a ajunge la concluzia incalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1, astfel ca se poate concluziona, ca ingerinta Statului Roman prin Guvern in dreptul la cumulul salariului bugetarilor cu pensia , avand in vedere caracterul ei general si fara discriminare, este proportionala cu scopul legitim urmarit de Legea nr. 329/2010 si prin urmare dreptul intern trebuie aplicat ,nefiind incidente prevederile art. 20 din Constitutia Romaniei.
Pentru aceste considerente s-a respins recursul reclamantului ca nefondat conform art.312 alin.1 Cod procedura civila nefiind incidente criticile invocate potrivit art.304 pct.9, 304/1 Cod procedura civila.
Neindeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii in termenul prevazut de art.18 si art.19 al.3 si 4 din Legea nr. 329/2009, conduce potrivit art.20 din aceeasi lege la incetarea de drept a raportului de serviciu.
Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr.1529/24 mai 2011
Prin contestatia formulata de contestatorul R.D.L., inregistrata la Tribunalul Sibiu sub dosar nr.60/85/2010, din 08.01.2010, s-a solicitat in contradictoriu cu intimatul S.P.P.C. al Municipiului S.:
- anularea deciziei nr.363/18.12.2009, emisa de intimat ca fiind neconstitutionala si nelegala;
- reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior cu toate consecintele repunerii in situatia anterioara referitor la plata drepturilor salariale, vechime in munca, plata contributiilor la bugetul de stat, etc.;
- obligarea intimatului la plata drepturilor salariale cuvenite, incepand cu data deciziei de incetare de drept a raporturilor de munca si pana la reintegrarea efectiva;
- cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul arata ca fiind cadru militar a fost disponibilizat fortat inainte de implinirea varstei legale de pensionare, astfel ca si-a continuat activitatea ca angajat, cumuland pensia militara cu salariul.
Se arata ca Legea nr.329/2009, respectiv disp. art. 17-22 din Cap. IV incalca legea fundamentala si TUE, intimatul trecand la aplicarea acesteia a dispus incetarea de drept a raporturilor de munca, intrucat a refuzat sa opteze intre calitatea de pensionar si cea de angajat, prin actiunea de fata, intelegand sa conteste decizia de incetare a raporturilor de serviciu.
In drept actiunea a fost intemeiata pe art. 65 alin.2 din Codul muncii si Legea nr.329/2009.
Intimatul Serviciul Public de Politie Comunitara al Municipiului S. a formulat intampinare, solicitand in principal respingerea actiunii formulate de contestatoare si mentiunea deciziei atacate ca fiind temeinica si legala.
La termenul din 26 ianuarie 2010, contestatorul a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.17-22 din Legea nr.329/2009, cu motivarea ca acestea incalca prevederile art. 16 alin.1, art. 41 alin.1, art. 44 si 47 din Constitutia Romaniei.
Tribunalul Sibiu, prin incheierea din 30 martie 2010 a suspendat judecarea cauzei si a inaintat dosarul Curtii Constitutionale pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate in conformitate cu art. 29 din Legea nr. 47/1997.Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1149 din 28 sept. 2010 a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a disp. art.17-22 din Legea nr. 329/2009, exceptie ridicata de contestatorul R.D.L., in dosarul nr. 60/85/2010 al Tribunalului Sibiu.
Prin Sentinta nr. 46/CA/2011 Tribunalul Sibiu a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul R.D.L. in contradictoriu cu paratul S.P.P.C. al Municipiului S.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca reclamantul beneficiar al pensiei militare a fost numit in functia publica de conducere din clasa I, de director executiv adjunct – consilier superior la Consiliul Local al Municipiului S. – S.P.P.C. al Municipiului S., prin decizia nr.171/02.07.2007 cu data de 01.07.2007.
Prin decizia nr. 363/18.12.2009, contestata in cauza, autoritatea publica a dispus ca incepand cu data de 17.12.2009, sa inceteze raporturile de serviciu ale reclamantului in baza disp. art. 97 lit. a si art. 98 alin.2 din Legea nr. 188/1999, republicata, coroborat cu art. 20 Cap.IV, din Legea nr.329/2009, fila 23.
Art. 20 din Legea nr. 329/2009, prevede ca : neindeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii in termenul prevazut la art.18 si art.19 alin.3 si 4 constituie cauza de incetare de drept a raporturilor de munca in baza contractului individual de munca sau a actului de numire in functie, precum si a raporturilor de serviciu.
Verificand decizia nr.363/2009 de incetare a raportului de serviciu al contestatorului tribunalul a constatat ca fundamentul juridic al masurii il constituie art. 19 alin.3 din Legea nr.329/2009, potrivit cu care „in cazul in care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decat nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, persoana are obligatia de a-si exprima optiunea, in scris, in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentului capitol, cu privire la mentinerea in plata a pensiei fata de cuantumul careia, potrivit art. 17, este permis cumulul.”
Avand in vedere ca reclamantul nu si-a exprimat optiunea in termenul prevazut de lege ,manifestare pe care o recunoaste prin contestatia supusa judecatii, instanta de fond a apreciat ca, in mod legal autoritatea a aplicat corect dispozitiile legale care corespund cu situatia de fapt si cea de drept, contestatorul incadrandu-se dispozitiilor art. 19 alin.1 si 3 raportat la art. 20 din Legea nr. 329/2009.
Potrivit art. 97 alin. 1 lit. a din Legea nr.188/1999 republicata, incetarea raportului de serviciu a functionarului public are loc de drept, prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functie.
Impotriva hotararii a declarat recurs reclamantul solicitand a se dispune modificarea acesteia in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata sustinand ca solutia instantei de fond este nelegala .
Este pensionat in conformitate cu Legea nr.164/07.04.2001 privind pensiile militare de stat si potrivit dispozitiilor art. 26 din acest act normativ persoanele care beneficiaza de pensia militara de serviciu pot fi incadrate in munca inclusiv in sectorul public si pot cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective. Aceste dispozitii nu au fost abrogate prin Legea nr.329/2009 astfel ca ele au lasat posibilitatea cumulului pensiei de serviciu cu veniturile realizate, indiferent de nivelul lor, pentru cei ce beneficiaza de pensia militara. Instanta de fond nu a tinut seama de dispozitiile art. 16 si art.53 din Constitutia Romaniei precum si art. 14 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale care interzic orice forma de discriminare, cetatenii fiind egali in fata autoritatilor publice, Potrivit acestor dispozitii restrangerea unor drepturi trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere dreptului sau libertatii.
De asemenea, instanta de fond nu a tinut seama de dispozitiile art. 44 alin. 1 si art. 47 alin. 2 din Constitutia Romaniei precum si art. 1 din Protocolul Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale prin faptul ca i-a fost suprimat un drept, acela de a incasa pensia de serviciu, in conditiile in care acesta este recunoscut ca drept de proprietate si este garantat. Legea nr.329/2009 prin faptul ca reglementeaza o incetare de drept a raportului de serviciu fara ca locul de munca sa fie desfiintat incalca art.65 alin.2 C muncii .Legea mentionata incalca si principiul legalitatii ,al suprematiei dreptului ,consacrat de CEDO, prin aceea ca reclamantul avea dreptul de a cumula pensia cu salariul la data la care s-a pensionat conform legislatiei anterioare .
S-a solicitat in conformitate cu dispozitiile art.300 si urmatoarele Cod procedura civila admiterea recursului , modificarea hotararii atacate si pe fond admiterea actiunii.
Recursul este nefondat.
Recurentul este pensionar provenit din categoria functionarilor publici cu statut special (cadru militar) beneficiar al pensiei de serviciu anticipata. Potrivit art. 17 din Legea nr. 329/2009 beneficiarii dreptului la pensie apartinand atat sistemului public de pensii, cat si sistemelor neintegrate sistemului public care realizeaza venituri salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau in baza actului de numire, potrivit legii, in cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si in cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritoriala, pot cumula pensia neta cu veniturile astfel realizate, daca nivelul acesteia nu depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat. Pensia neta a recurentului depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie, de 1963 lei, utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor de stat asa cum rezulta din art. 16 din Legea nr. 19/26 februarie 2009. Prin urmare, in mod corect instanta de fond a constatat ca recurentul nu mai putea cumula pensia cu salariul.
Prioritate in aplicare o are Legea nr.329/2009, deoarece, chiar in art. 1 lit. c al acestei legi se arata ca „ prezenta lege reglementeaza conditiile exercitarii cumulului pensiei din sistemul public de pensii si sistemele neintegrate sistemului public cu veniturile salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitati profesionale pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau pe baza actului de numire in functie, in cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si in cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care statul ori o unitate administrativ-teritoriala este actionar unic sau majoritar.” Mai mult, art. 2 din Legea nr.329/2009 precizeaza ca masurile instituite prin aceasta lege au caracter exceptional si urmaresc reducerea efectelor crizei economice si indeplinirea obligatiilor ce rezulta din Memorandumul de intelegere dintre Comunitatea Europeana si Romania si din Acordul stand-by incheiat intre Romania si Fondul Monetar International. Prin urmare, orice dispozitie anterioara care contravine acestor dispozitii devine inaplicabila.
Instanta de fond a retinut in mod corect si faptul ca recurentul nu si-a manifestat optiunea intre plata pensiei sau continuarea activitatii la P., prin urmare, acesta nu a inteles sa se conformeze dispozitiilor legale.
Incetarea raportului de serviciu al reclamantului s-a dispus in conditiile art.97 lit. a si art. 98 alin.2 din Legea nr. 188/1999, republicata, coroborat cu art. 20 Cap.IV, din Legea nr. 329/2009,fiind un caz special de incetare derogatoriu de la dispozitiile Codului Muncii .Oricum potrivit art. 117 din Legea 188/1999 dispozitiile acestei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.
Celelalte motive de recurs privesc critici de neconstitutionalitate ale dispozitiilor legale aplicabile in cauza, analizate de altfel chiar in prezenta cauza de Curtea Constitutionala cu trimitere la decizii anterioare ale acesteia. Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia 1414/2009 ca: "Nicio dispozitie constitutionala nu impiedica legiuitorul sa suprime cumulul pensiei cu salariul, cu conditia ca o asemenea masura sa se aplice in mod egal pentru toti cetatenii, iar eventualele diferente de tratament [...] sa aiba o ratiune licita." (Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005). Mai mult, in jurisprudenta constanta a Curtii s-a apreciat ca incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite.
Cu privire la stabilirea nivelului pensiei nete pana la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat, Curtea Constitutionala a constatat ca acesta respecta conditiile de obiectivitate (este expres prevazut de lege, previzibil si determinabil) si rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o optiune justa si echilibrata) impuse de principiul nediscriminarii. In ceea ce priveste proportionalitatea intre obiectivul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite, se observa ca, potrivit expunerii de motive care au determinat adoptarea actului normativ, scopul acestuia este combaterea "crizei economice, fenomen mondial ce afecteaza structural economia romaneasca", datele de natura financiara, precum si prognozele efectuate de autoritatile abilitate in domeniu conturand "imaginea unei crize economice profunde, care poate pune in pericol stabilitatea economica a Romaniei si, prin aceasta, ordinea publica si siguranta nationala". Aceasta situatie a impus "adoptarea unor masuri cu caracter exceptional, care, prin eficienta si promptitudinea aplicarii, sa conduca la reducerea efectelor sale si sa creeze premisele relansarii economiei nationale". Una dintre masurile reglementate de legiuitor o constituie restrangerea dreptului de a cumula veniturile salariale cu cele din pensie, atunci cand sunt indeplinite doua conditii: angajator este o autoritate sau institutie publica centrala sau locala, indiferent de modul de finantare si subordonare, sau o regie autonoma, societate nationala, companie nationala sau societate comerciala la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ-teritoriala, pe de o parte, si nivelul pensiei nete depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie, pe de alta parte. Justificarea unei astfel de limitari rezida in degrevarea bugetului de stat, respectiv a celui al asigurarilor sociale de stat, intr-o masura care nu afecteaza veniturile persoanei sub pragul salariului mediu brut pe economie. Prin urmare, masura adoptata este proportionala cu situatia care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru intre scopul declarat al legii si mijloacele folosite in realizarea lui, si este aplicata in mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate in ipoteza normei. De altfel, asa cum a statuat Curtea Constitutionala si cu alte ocazii (de exemplu prin deciziile nr. 358 din 30 septembrie 2003 sau nr. 4 din 18 ianuarie 2000), solutia legislativa care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei optiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problema de resortul contenciosului constitutional. Pentru considerentele aratate, Curtea a constatat ca dispozitiile cap. IV din lege sunt constitutionale in masura in care acestea nu se refera la persoanele pentru care durata mandatului este stabilita expres prin Constitutie. In conditiile in care prevederile legale ce au stat la baza emiterii deciziei atacate nu au fost declarate neconstitutionale, ele produc consecinte juridice si instantele de judecata sunt obligate sa le respecte si sa solutioneze cauza prin prisma acestor dispozitii in vigoare, asa cum in mod temeinic si legal a aratat tribunalul in sentinta atacata.
Din cele expuse mai sus se constata ca nu sunt incalcate prin masura dispusa nici prevederile art. 16 si art.53 din Constitutia Romaniei, nici cele ale art.14 din CEDO, neexistand o aplicare discriminatorie a restrangerii dreptului.
In ce priveste sustinerea reclamantului ca masura dispusa in dreptul intern incalca art.1 din Protocolul 1 aditional CEDO se retine ca este indiscutabil ca salariul cat si pensia in lumina jurisprudentei Curtii E.D.O. reprezinta un „bun” in sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol, daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca reclamantul poate pretinde ca a avut cel putin o „speranta legitima” de a il vedea concretizat, in schimb, in cazul reducerii salariilor/pensiilor printr-o lege, pentru viitor, se poate vorbi doar de o „valoare patrimoniala” cu privire la care exista o speranta legitima a salariatului bugetar, distinctie care este importanta sub aspectul asa numitului „test de proportionalitate”, adica analizarea proportionalitatii dintre inlaturarea cumulului salariului cu pensia si scopul urmarit de Legea nr. 329/2010, intrucat „Conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum (…) O creanta poate fi considerata o valoare patrimoniala in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, daca are o baza suficienta in dreptul intern.” (Cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei).
Pentru a analiza daca sunt incalcate prevederile art. 1 din Primul protocol, mai trebuie verificat daca exista o ingerinta a autoritatilor publice in exercitarea dreptului la respectarea bunului, ce a avut ca efect privarea de bun, in sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1, daca sunt indeplinite conditiile privarii de proprietate, respectiv daca ingerinta este prevazuta de lege, daca ingerinta urmareste un scop legitim de interes general (a intervenit pentru o cauza de utilitate publica), daca ingerinta este proportionala cu scopul legitim urmarit, adica daca s-a mentinut un „just echilibru” intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.
Astfel, inlaturarea cumulului salariului cu pensia este prevazuta de Legea nr. 329/2010 si are un scop legitim de interes general, fiind determinata de reducerea cheltuielilor bugetare ,de situatia economica de criza, iar solutia legislativa cuprinsa in legea criticata a fost determinata de apararea securitatii nationale. Securitatea nationala nu implica numai securitatea militara, deci domeniul militar, ci are si o componenta sociala si economica. Astfel, nu numai existenta unei situatii manu militari atrage aplicabilitatea notiunii de „securitate nationala” din textul art. 53 din Constitutie, ci si alte aspecte din viata statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta insasi fiinta statului prin amploarea si gravitatea fenomenului. Situatia de criza financiara mondiala ar putea afecta, in lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii si, implicit, securitatea nationala.
In cazul inlaturarii cumulului salariului cu pensia pentru viitor, asa cum s-a mai aratat, nu este vorba de o lipsire de „bun”, ci se poate vorbi doar de necesitatea respectarii dreptului asupra unei „valori patrimoniale” cu privire la care exista o speranta legitima a salariatului bugetar, astfel ca aprecierea proportionalitatii masurii nu presupune verificarea acordarii, de catre stat, a unei despagubiri adecvate, ci presupune, potrivit principiilor analoage a jurisprudentei Curtii E.D.O. in materie de pensii, in concret, verificarea urmatoarelor conditii: in ce masura functionarul public a fost lipsit in totalitate de salariu, functionarul si familia sa au fost lipsiti in totalitate de mijloace de subzistenta sau masura este discriminatorie.
Sub acest aspect instanta europeana accepta reduceri substantiale ale cuantumului pensiei si/sau ale altor beneficii de asigurari sociale fara a ajunge la concluzia incalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1, astfel ca se poate concluziona, ca ingerinta Statului Roman prin Guvern in dreptul la cumulul salariului bugetarilor cu pensia , avand in vedere caracterul ei general si fara discriminare, este proportionala cu scopul legitim urmarit de Legea nr. 329/2010 si prin urmare dreptul intern trebuie aplicat ,nefiind incidente prevederile art. 20 din Constitutia Romaniei.
Pentru aceste considerente s-a respins recursul reclamantului ca nefondat conform art.312 alin.1 Cod procedura civila nefiind incidente criticile invocate potrivit art.304 pct.9, 304/1 Cod procedura civila.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Raporturi de munca
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017