Restituire subventii conform art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr.123/2006. Natura juridica a procesului verbal de restituire. Procedura de recuperare a sprijinului financiar.

Restituire subventii conform art. 17 alin. 2 din OUG nr.123/2006. Natura juridica a procesului verbal de restituire. Procedura de recuperare a sprijinului financiar.

         Neindeplinirea obligatiei de catre beneficiar confera ajutorului financiar acordat natura unei creante bugetare, sumele ce trebuie recuperate urmand a fi virate tot la bugetul de stat. In atare conditii devin aplicabile dispozitiile art. 1 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, conform caruia  prezentul cod se aplica si pentru (…) administrarea creantelor provenind din (…) alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, in masura in care prin lege nu se prevede altfel, respectiv ale art. 2 alin. 2 din acelasi act normativ potrivit cu care prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea (…) altor sume datorate bugetului general consolidat.
Avand in vedere ca notiunea de administrare vizeaza si actiunea de verificare si colectare a altor sume datorate bugetului general consolidat, potrivit art. 1 alin. 3 lit. b din Codul de procedura fiscala, in lipsa unei dispozitii legale exprese, A.P.I.A. avea obligatia de a aplica dispozitiile OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala (in speta Titlul VIII – art. 110 si urm.) pentru recuperarea sumelor respective si nu de a se adresa instantei cu o actiune in restituire intemeiata pe dispozitiile Legii 554/2004, in conditiile in care dreptul comun in aceasta materie il reprezinta Codul de procedura fiscala.

Sectia de contencios administrativ  si fiscal - Decizia nr.2222/07 septembrie 2011

     Prin Decizia nr. 2222/2011 pronuntata in dosar nr. 5424/85/2010 la data de 07 Septembrie 2011, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de apel Alba Iulia a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.P.I.A. –Centrul Judetean S. impotriva Sentintei nr. 110/CA/2011 pronuntata de Tribunalul Sibiu-Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ .
     S-a retinut ca prin actiunea comerciala, inregistrata la data de 18 ianuarie 2010, la Judecatoria Agnita, ca urmare a declinarii competentei teritoriale in favoarea acestei instante, prin sentinta civila nr. 7165 din 17.11.2009 a Judecatoriei Sibiu, reclamanta A.P.I.A.– Centrul Judetean S. a solicitat in contradictoriu cu paratul A. I. ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna:
     - obligarea acestuia la restituirea sumei de 1.300 lei, cu titlu de creanta (plata nedatorata), cu plata majorarilor de intarziere, calculate pana la data efectuarii platii, conform O.U.G. nr. 92/2003.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat in esenta ca, paratul, desi a beneficiat, la solicitarea sa, de sprijin financiar pentru infiintarea unei culturi de grau, conform art. 2 din O.M.A.D.R. nr. 687/2007 si Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 850/2006, in valoare de 1.450 lei, nu si-a indeplinit obligatia de a infiinta cultura pentru care s-a acordat subventie, imprejurare dovedita prin procesul verbal de receptie si restituire nr. 18/19.02.2008, semnat si de acesta, astfel ca se justifica restituirea sumelor respective.
In drept, s-au invocat dispozitiile O.M.A.D.R. nr.687/2007 privind modificarea anexei F la Ordinul ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitatile din sectorul vegetal, zootehnic, al imbunatatirilor si al organizarii si sistematizarii teritoriului, precum si conditiile de eligibilitate, coroborate cu prevederile art. 1092 si art. 1105 Cod civil.
Judecatoria Agnita, prin sentinta civila nr. 56/COM/16.02.2010 a admis actiunea si a obligat paratul la plata sumei de 1.300 lei, reprezentand sprijin financiar nerestituit, la care se adauga majorari de intarziere in cuantum de 0,1%, per zi de intarziere, pana la data stingerii debitului inclusiv.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca paratul a beneficiat, conform cererii inregistrate la data de 10 octombrie 2007 sub nr. 221, de sprijin financiar in valoare de 1450 lei, sub forma de bonuri valorice pentru insamantarea a 2 ha. cu grau si a altor doua cu triticale. Instanta de fond a constatat ca obligatia asumata ca urmare a sprijinului financiar acordat de reclamanta nu a fost indeplinita, stare de fapt rezultand din procesul verbal de receptie intocmit de reprezentantii reclamantei si parat la data de 19.02.2008, vremea nefavorabila care a facut imposibila insamantarea, desi operatiunea de arat si discuit a fost realizata (bonurile valorice in suma de 1300 lei fiind folosite pentru achizitionarea de carburant) nefiind de natura sa constituie o cauza exoneratoare de raspundere astfel ca, in conformitate cu dispozitiile art. 15 aliniat 4 din O.M.A.D.R. nr. 687/2007 si art. 120 aliniat 7 C. procedura fiscala a fost gasita intemeiata cererea de restituire a sumei de 1.300 lei si a majorarilor de intarziere in decontare.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul solicitand, pentru motivele prevazute la art. 304 pct. 5 si pct.9 C.pr.civila, in principal casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare si in subsidiar, modificarea hotararii, in sensul respingerii actiunii.
La termenul de judecata din 21.07.2010, Tribunalul Sibiu, in vederea stabilirii competentei materiale, a solicitat intimatei reclamante sa precizeze natura juridica a cauzei.
Verificand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs, cat si din oficiu, conform art. 306 aliniat 2 C.pr.civila, Tribunalul a pronuntat Decizia nr 747/C/2010 prin care a admis recursul declarat de recurentul Aldea Ioan impotriva sentintei civile nr.56/16.02.2010 a Judecatoriei Agnita care a fost casata cu trimitere spre rejudecare Tribunalului Sibiu – Sectia comerciala si de contencios administrativ.
Pentru a pronunta aceasta decizie tribunalul a caracterizat natura juridica a cauzei ca fiind o actiune in contencios administrativ intrucat temeiul dreptului de restituire a sumelor aferente, reprezentand sprijin financiar nejustificat il reprezinta Ordinul Ministrului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale nr.687/2007.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr 5424/85/2010.
     Prin Sentinta nr. 110/CA/2011 pronuntata la data de 15.02.2011 de Tribunalul Sibiu Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a fost respinsa actiunea reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut in esenta ca, desi reclamanta a sustinut faptul ca procesul verbal de receptie a fost semnat de catre parat, conform specimenului de semnatura dat de catre acesta in sedinta publica din 15.02.2011, a rezultat faptul ca semnatura data in fata instantei nu seamana cu cea din procesul verbal de receptie intocmit in data de 19.08.2008, contestat de catre parat.
Pe de alta parte instanta a retinut faptul ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prev.de art.15 alin 3 din OMADR nr.687/2007 deoarece s-a dovedit ca in luna octombrie 2007 paratul a arat si a discuit terenul in suprafata de 3 ha insa nu a mai apucat sa-l semene  pentru ca a urmat o perioada ploioasa care a fost urmata de ninsori, fapt confirmat si de martorul M.V., prin declaratia data la fila 12 dosar. In aceste conditii samanta si azotul pe care le-a  cumparat paratul cu banii primiti de la reclamanta au fost folosite pentru cultivarea terenului in primavara urmatoare si ca atare nu se va putea retine ca paratul, cu rea credinta, nu a realizat suprafetele de culturi, asa cum s-a obligat, ci dimpotriva, fiind impiedicat de a proceda la insamantarea terenului in toamna anului 2007, a realizat acest lucru  in primavara anului urmator.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In expunerea motivelor se arata ca in mod gresit a retinut instanta de fond ca scopul pentru care a fost acordat sprijinul financiar a fost atins interpretand in mod eronat dispozitiile art. 5 alin. 3 din OMADR 687/2007. Sustine ca cerintele legale invocate nu au fost respectate de vreme ce paratul nu a realizat cultura mentionata in cererea de acordare a sprijinului financiar iar imprejurarea legata de vremea nefavorabila nu constituie o cauza exoneratoare de raspundere in conditiile in care acesta avea obligatia sa asigure cultura, obligatie pe care nu a realizat-o  insa.
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar si al dispozitiilor art. 304 indice 1 din Codul de procedura civila Curtea a constatat ca acesta este neintemeiatn pentru urmatoarele considerente:
Ca urmare a solicitarii formulate de paratul A.I., in baza art.2 din OMADR nr.687/2007 privind modificarea anexei F la Ordinul Ministerului Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii Rurale nr.850/2006, pentru acordarea de sprijin financiar in vederea infiintarii unei culturi de grau reclamanta A.P.I.A. - Centrul Judetean S. a platit, prin atribuirea de bonuri valorice, suma de 1450 lei.
In data de 19.02.2008 reprezentantii reclamantei s-au deplasat in vederea verificarii culturii pentru care s-a depus cererea de sprijin si constatand ca nu s-a infiintat cultura pentru care s-a acordat subventia, pentru suprafata de 3ha, au intocmit procesul verbal de receptie si de restituire a sumei de 1300 lei, intrucat valoarea de 150 lei a fost restituita de catre parat cu bonurile AS 1658263 si AS 1658265.
Avand la baza acest act recurenta a solicitat instantei sa oblige paratul la plata sumei respective la care se adauga majorarile de intarziere prevazute de Codul de procedura fiscala.
Aceasta actiune a fost caracterizata de instanta de recurs a Tribunalului Sibiu ca o actiune in contencios  administrativ prin Decizia nr. 747/CA/2010.
Actiunea recurentei, astfel cum a fost formulata, apare ca o actiune prin care o autoritate publica solicita unui particular restituirea unei sume acordate cu titlul de sprijin financiar, ca urmare a neindeplinirii obligatiei legale – obligatie de rezultat – avuta in vedere la acordarea acestui sprijin.  
     Acest sprijin financiar isi are izvorul primar in Ordonanta de Urgenta nr. 123/2006, potrivit careia statul ofera agricultorilor sprijin sub forma unor subventii, iar beneficiarii subventiei pot fi persoane fizice sau juridice.
    Potrivit art. 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 123/2006 sumele necesare acordarii sprijinului financiar se asigura de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, iar potrivit art. 3 alin. 2 din acelasi act normativ, institutia responsabila pentru implementarea sprijinului financiar este Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale prin APIA.
    De asemenea, art. 17 alin. 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 123/2006 arata ca sumele incasate necuvenit de beneficiarii subventiei se recupereaza cu aplicarea dobanzilor si penalitatilor prevazute de legislatia in vigoare.
Asadar, sumele acordate cu titlul de sprijin financiar provin de la bugetul de stat iar acordarea lor, verificarea utilizarii lor conform scopului pentru care au fost acordate si recuperarea lor, in cazul utilizarii necorespunzatoare, cade in sarcina Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura, institutie publica care dispune de bani publici in raport de dispozitiile art. 3 alin. 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 123/2006.
Curtea retine ca neindeplinirea obligatiei de catre beneficiar confera ajutorului financiar acordat natura unei creante bugetare, sumele ce trebuie recuperate urmand a fi virate tot la bugetul de stat. In atare conditii devin aplicabile dispozitiile art. 1 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, conform caruia  prezentul cod se aplica si pentru (…) administrarea creantelor provenind din (…) alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, in masura in care prin lege nu se prevede altfel, respectiv ale art. 2 alin. 2 din acelasi act normativ potrivit cu care prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea (…) altor sume datorate bugetului general consolidat.
Avand in vedere ca notiunea de administrare vizeaza si actiunea de verificare si colectare a altor sume datorate bugetului general consolidat, potrivit art. 1 alin. 3 lit. b din Codul de procedura fiscala, urmeaza a concluziona ca, in lipsa unei dispozitii legale exprese, Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura avea obligatia de a aplica dispozitiile OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala (in speta Titlul VIII – art. 110 si urm.) pentru recuperarea sumelor respective si nu de a se adresa instantei cu o actiune in restituire intemeiata pe dispozitiile Legii 554/2004, in conditiile in care dreptul comun in aceasta materie il reprezinta Codul de procedura fiscala.
Ca atare, recurenta era obligata sa stabileasca prejudiciul cauzat prin act administrativ fiscal – in speta procesul verbal receptie si de restituire prevazut de anexa 10 din Normele  Metodologice privind subventionarea motorinei si/sau biodieselului pentru lucrarile din agricultura, precum si a altor resurse materiale necesare culturilor agricole aprobate prin OMADR nr.687/2007, care are natura unui titlu de creanta in sensul art. 110 alin. 3 din Codul de procedura fiscala (prin el se individualizeaza creanta fiscala - pct. 1 si 4 -  fiind intocmit de organele competente, potrivit legii.) -  ce putea fi contestat in conditiile art. 205 din Codul de procedura fiscala si care, la momentul ramanerii sale definitiv trebuie executat in conditiile prevazute de art.  141 si urm. din Codul de procedura fiscala.
Fata de cele ce preced s-a constat ca actiunea reclamantei a fost corect respinsa de catre prima instanta chiar daca motivatia acestei solutii este eronata, context in care recursul a fost respins ca nefondat potrivit art. 312 din Codul de procedura civila.