Restituirea cauzei la procuror pentru lipsa punerii in miscare a actiunii penale fata de inculpat pentru una dintre faptele cu privire la care a fost trimis in judecata. Nulitate relativa. Conditii .

     Restituirea cauzei la procuror  pentru lipsa punerii in miscare a actiunii penale fata de inculpat pentru una dintre faptele cu privire la care a fost trimis in judecata. Nulitate relativa. Conditii .
     
      Lipsa punerii in miscare a actiunii penale fata de inculpat pentru una dintre faptele cu privire la care a fost trimis in judecata nu atrage nulitatea absoluta a urmaririi penale, ci nulitatea relativa, ceea ce inseamna ca incalcarea dispozitiei legale trebuie sa fie invocata in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului.
     Cererea de restituire a cauzei la procuror pentru aceste motive nu poate fi analizata nici prin prisma dispozitiilor art.197 alin.5 C.proc.pen.,   deoarece nu poate exista vatamare si, pe cale de consecinta, nulitate, atunci cand faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecata au fost aduse la cunostinta inculpatului atat cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala cat si o data cu comunicarea si citirea actului de sesizare, iar aparatorul acestuia ar fi avut posibilitatea sa invoce obiectiuni sau aparari  cu privire la omisiunea  punerii in miscare a actiunii penale si pentru infractiunea de distrugere.
     
     Sectia penala – Decizia penala nr.863/25 august 2011
     
     Prin sentinta penala nr. 157/7.07.2011 pronuntata de Judecatoria Hunedoara in dosarul penal nr. 1394/243/2011 a fost condamnat   inculpatul U.G.,  in prezent arestat preventiv in Penitenciarul Aiud judetul Alba la :
     - 4 ( patru) ani si 6 ( sase) luni inchisoare, pentru  savarsirea infractiunii de  furt calificat, prev. si ped de art.208 alin.1-art.209 alin .1 lit. „a, e, g, i” si alin.3 lit.  ,,h,, C.pen cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. „b” C.pen.
- 1 (un) an si 6 ( sase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de distrugere prev. si ped. de art. 217 alin.3 C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. „b” C.pen.
     In baza art. 33 lit. „a” ,art. 34 lit. „b” C.pen. au fost contopite pedepsele stabilite si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de  4 ( patru) ani si 6      ( sase) luni inchisoare.
     I s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. „a” teza II si lit. „b” C.pen in conditiile si pe durata prev. de art. 71 C.pen.
     A fost respinsa cererea de  schimbare a incadrarii juridice din infractiunea de furt calificat prev. si ped. de art. 208 alin.1, art.  209 alin. 1 lit. „ a,e,g si i „ si alin. 3 lit. „h” C.pen. in infractiunea de tainuire  prev. si ped. de art. 221 C.pen. formulata de inculpatul U.G. 
     In baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata timpul retinerii si arestarii preventive incepand cu data de 10.03.2011 pana la data de 07.07.2011.
     In baza art. 350 alin.1 C.pr.pen. a fost mentinuta masura arestarii preventive a inculpatului.
     In baza art. 118 alin.1 lit. „b” C.pen. s-a dispus confiscarea in favorul statului  a unui bomfaier cu maner de plastic de culoare portocalie si panza; a unei  perechi de manusi din material textil de culoare alba cu puncte negre si a unei  panze de bomfaier, inregistrate la pozitia nr. 4/2011 din registrul de corpuri delicte al Judecatoriei Hunedoara.
     S-a constatat ca la pozitia nr. 4/2011 din registrul de corpuri delicte al Judecatoriei Hunedoara este inregistrat ca mijloc material  de proba un suport DVD pe care sunt stocate imaginile video inregistrate de camerele video  din statia Peco Mol , urmand  a fi atasat dosarului pana la ramanerea definitiva a hotararii.
     In baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998-999 C.civ. a fost obligat  inculpatul sa plateasca partii civile  SC R. –D.O.V. – C.T.H., suma de 4070,10 lei reprezentand despagubiri civile..
     In baza art. 191 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 580 lei reprezentand cheltuieli judiciare catre stat.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut de catre instanta de fond, ca stare de fapt,  ca inculpatul U.G., impreuna cu o alta persoana ramasa neidentificata, pe timp de noapte si prin escaladarea  stalpilor de iluminat public a sectionat si sustras cabluri telefonice din reteaua de telefonie Romtelecom.
     Astfel, s-a aratat ca in seara zilei de 09.03.2011 dupa ce au intrat in serviciu la orele 22,00  agentul de politie – martorul  P.G.C. si martorul M.D.D. din cadrul  I.J.J. H., avand ca zona de competenta zona 4 ce cuprinde microraioanele 6-7 si cartierul O. , au decis sa  faca o panda in zona Caminului 2 Central de pe b-dul 1848 din cartierul O., motiv pentru care  intre orele 22,00 – 24,00 cei doi au supravegheat B-dul 1848  unde este situat si Caminul 2 Central insa in acest interval de timp nu s-a intamplat nimic , cei doi deplasandu-se sa-si continue patrularea si in celelalte zone din sectorul lor de patrulare.
     In acest timp, inculpatul U.G. impreuna cu o alta persoana ramasa neidentificata s-au deplasat pe B-dul 1848 in zona  Caminului 2 Central si aici au escaladat  doi dintre stalpii de iluminat public ce sustineau reteaua de telefonie  Romtelecom,  aflati la intersectia B-dului 1848 cu str. Brazilor, unde, cu ajutorul unui bomfaier  pe care il aveau asupra lor, au sectionat doua bucati de cablu telefonic ROMTELECOM pe care le-au smuls din clemele cu care erau prinse de un  cablu de otel.
     Dupa ce au dislocat cablurile din pozitionarea lor aeriana, le-au  transportat peste drum intr-un parculet din apropiere iar aici, tot cu ajutorul bomfaierului persoana ramasa neidentificata a inceput sa sectioneze cablurile sustrase, in timp ce inculpatul urma sa le faca colaci pentru a putea fi mai usor transportate din acel loc.
     Intre timp, in jurul orelor 03,05 la locul faptei au revenit martorii P.G.C. si M.D.D. care, observand ca de pe linia aeriana mai precis de pe streangul de otel atarnau capetele cablurilor ce fusesera taiate , si-au dat seama ca dupa plecarea lor din  acea zona avusese loc  o alta  sustragere de cablu telefonic din reteaua ROMTELECOM , motiv pentru care prin statie au cerut ajutor colegilor indicandu-le zona.
     Cei doi s-au apropiat apoi de locul unde atarnau cablurile din reteaua aeriana  si in parculetul aflat peste drum langa  Colegiul T.L. au observat doua persoane, una aplecata care taia cablu, zgomotul facut de bomfaier fiind auzit de martorul P.G.C., iar cealalta statea tot aplecata si facea cablul colaci.
     Pentru a-i prinde pe cei doi, martorii s-au apropiat de ei si i-au somat prin cuvintele „ Stai Politia !”, insa acestia au luat-o la fuga, traversand intersectia si intrand pe str. B.
     Inculpatul si cealalta persoana neidentificata au fost urmariti de cei doi martori. In timp ce alerga persoana ramasa neidentificata a aruncat din mana  in curtea Caminului 2 Central bomfaierul folosit la sectionarea cablurilor , unde a si fost gasit si ridicat de organele de politie.
     Cand a ajuns in spatele  Atelierului de Vulcanizare Auto de pe str. B., inculpatul U.G. a escaladat gardul din placi de beton ce imprejmuieste curtea sectiei Contagiosi a Spitalului municipal Dr.  A.S. din H. si a patruns in interiorul acesteia continuandu-si alergarea luand din acest spatiu pe haine vegetatie uscata.
     Ca urmare a sprijinului cerut prin statie de martorul P.G.C., la fata locului  a ajuns cu autoturismul de serviciu un alt echipaj de politie format din agentii de politie T.S. si T.I.
     Din intersectia str. C. cu str. V. in autoturismul politiei a fost luat si martorul M.D.D. si cu totii s-au deplasat pe str. C.
     La intersectia str. C. cu str. S. cel M., autoturismul Politiei a inaintat cativa metri pe aceasta ultima strada si neobservand nimic suspect a revenit spre intersectie , timp in care inculpatul U.G. a ajuns la capatul gardului imprejmuitor al Sectiei Contagiosi ce se invecineaza cu imobilul cu nr. 122 de pe str. C., gard ce in aceasta zona este construit din fundatie , stalpi de beton si grilaje metalice ascutite la capete, pe care  l-a escaladat, lasand urme de noroi atat pe partea interioara cat si pe cea exterioara ,ajungand in str. C.  Inculpatul s-a indreptat spre intersectia  str. C. cu str.  S. cel M. dar a fost observat de echipajul de politie, astfel ca a luat-o la fuga traversand strada spre Biserica Greco-Catolica „Sfanta treime” a carei poarta a incercat sa o escaladeze fara a reusi, fiind prins de agentii de politie.
     Aproape de locul unde au fost sectionate si  sustrase cablurile telefonice, mai exact la intersectia B-dului 1848 cu str. C.B. a fost gasit apoi si  autoturismul marca Suzuki cu nr. de inmatriculare X-950-XXX folosit de inculpatul U.G. in  care a mai fost gasita o alta panza de bomfaier ce a fost ridicata de organele de politie.
     In urma escaladarii gardului imprejmuitor al Sectiei de Contagiosi atat la intrarea cat si la iesirea din curtea imobilului, inculpatul a suferit mai multe excoriatii ce au fost identificate pe corpul acestuia si fixate prin fotografiere de organele de politie impreuna cu  reprezentantul Serviciului Judetean de Medicina Legala (f. X).
     In curtea Sectiei de Contagiosi in latura ce da spre str. C., pe solul acoperit cu vegetatie uscata, au fost gasite de organele de politie doua manusi  din material textil de culoare alba cu puncte negre care,  au procedat la ridicarea lor.
     Cand a fost prins de organele de politie , inculpatul era transpirat si obosit motivandu-si aceasta stare prin aceea ca a alergat sa se incalzeasca si ca s-ar fi aflat in acea zona deoarece i-ar fi urmarit pe trei baieti care-i datorau niste bani dar pe care nu stie cum ii cheama , porecliti  „B. ”si „C.” care locuiesc in zona Pietei O. din H.
     In drept, s-a aratat ca faptele  inculpatului U.G. intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor  furt calificat prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.”a,e,g,i” si alin.3 lit.”h” C.pen. si distrugere prev.de art. 217 alin.3 C.pen. , apreciindu-se ca cererea inculpatului U.G. de schimbare a incadrarii juridice din infractiunea de furt calificat prev. si ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.”a,e,g,i” si alin.3 lit.”h”  C.pen. in infractiunea de tainuire este neintemeiata
     In baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii.
     La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpatului au fost avute  in vedere, in conditiile art. 72 C.pen., limitele speciale de pedeapsa prevazute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor si imprejurarile in care au fost comise, urmarile produse ori care se puteau produce si persoana inculpatului care a suferit multiple condamnari pentru infractiuni contra patrimoniului, a perseverat pe calea infractionala si a avut o atitudine nesincera pe parcursul desfasurarii procesului penal si nu a cooperat cu organele judiciare.
     Totodata s-a retinut ca inculpatul a savarsit infractiunile deduse judecatii in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art.  37 alin.1 lit. „b” C.pen. fata de condamnarea la pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1003/05.06.2001 a Judecatoriei  Deva, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 176/04.04.2002 a Curtii de Apel Alba Iulia din a carei executare a fost liberat conditionat la data de 09.03.2004 cu un rest de 666 zile ramase neexecutate.
     In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta de fond a retinut ca prin sustragerea  celor 20,50 m, 23,50 m si 1,20 m de cabluri telefonice tip ALPET 200 x 2 x 0,4  s-a creat un prejudiciu total de 4272,65 lei iar din acest prejudiciu s-a recuperat suma de 202,55 lei reprezentand valoarea de deseu a cablurilor restituite partii civile, cabluri ce si-au pierdut calitatea si nu mai sunt conforme serviciilor pentru care sunt destinate.
     S-a mai aratat ca partea civila a probat cu devizul de reparatie si proiectul tehnic ca inlocuirea cablurilor telefonice si refacerea retelei de telefonie degradata se cifreaza la suma de 4070,10 lei.
     Impotriva acestei sentinte penale a declarat recurs in termen, motivat in scris, inculpatul U.G., solicitand, in principal admiterea cererii de restituire a cauzei Parchetului de pe langa Judecatoria Hunedoara pentru efectuarea urmaririi penale, iar in subsidiar achitarea inculpatului  in temeiul dispozitiilor art.11 pct. 2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.proc.pen, pentru ambele infractiuni si condamnarea inculpatului pentru infractiunea de tainuire la o pedeapsa orientata sub minimul prevazut de lege.
     S-a aratat, in motivarea recursului, ca solutia primei instante este netemeinica si nelegala, avand in vedere urmatoarele:
     - in cauza s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea infractiunii de furt calificat  si s-a pus in miscare actiunea pena, iar prin rechizitoriu a fost trimis in judecata inculpatul pentru ambele infractiuni, fara ca in prealabil sa fie pusa in miscare actiunea penala si pentru infractiunea de distrugere; aceste aspecte au fost invocate si in fata instantei de fond care a respins cererea de restituire, confundand extinderea urmaririi penale cu punerea in miscare a actiunii penale
       - motivarea instantei de fond referitoare la condamnarea sa pentru furt calificat nu se sprijina pe nici un mijloc de proba, ci doar pe inexactitati interpretate in defavoarea sa; in realitate, nu se poate demonstra ca inculpatul  sau alte persoane au sustras cablul in cauza, prezumtia de nevinovatie nefiind rasturnata
     - tot ce s-a putut constata in cauza a fost ca exista un cablu taiat despre care nu e stie cine sau cum l-a sectionat, inculpatul invocand faptul ca, in realitate, cablul a fost sectionat in noaptea de 6/7.03.2011
     - organele de urmarire penala au ajuns la locul faptei dupa momentul consumarii infractiunii, respectiv cel al imposedarii  faptuitorului, or in cauza de fata momentul consumarii infractiunii de furt era cel al coborarii cablului de pe stalpul de sustinere si nu cel al decojirii sale in parcul aflat la 25 de m de stalpul in cauza.
        Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor existente la dosar, precum si din  oficiu, conf. art. 385 ind.6 din Codul de procedura penala, Curtea de Apel constata ca recursul declarat de inculpatul  U.G. nu este fondat, pentru cele ce se vor arata in continuare :
     In ceea ce priveste motivul de recurs invocat de catre inculpat cu privire la restituirea cauzei la procuror, Curtea de Apel constata ca este nefondat, avand in vedere urmatoarele:
     In cauza, prin rezolutia din 10.03.2011 ora 16,30, confirmata la aceeasi data de procuror ,s-a inceput urmarirea penala  fata de inculpatul U.G. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat  prev. si ped de art.208 alin.1-art.209 alin .1 lit. „a, e, g, i” si alin.3 lit.  ,,h,, C.pen., actiunea penala fiind pusa in miscare prin ordonanta din data de 10.03.2011.
     Prin ordonanta procurorului din 31.03.2011 s-a dispus extinderea cercetarilor fata de inculpatul U.G. pentru infractiunea de distrugere prev.de art.217 alin.3 C.penal.
     La data de 1.04.2011 s-a emis rechizitoriul de catre procuror, prin care  s-a dispus trimiterea in judecata  a inculpatului U.G. pentru savarsirea infractiunilor prev. de  art.208 alin.1-art.209 alin .1 lit. „a, e, g, i” si alin.3 lit.  ,,h,, C.pen.  si art.217 alin.3 C.penal , cauza fiind inregistrata la Judecatoria Hunedoara cu termen la 28.04.2011.
     La acest termen inculpatul a fost asistat de aparator ales, iar instanta a procedat la citirea actului de sesizare  si s-a pronuntat cu privire la cererile in probatiune formulate in cauza.
     La termenul din 12.05.2011 inculpatul a solicitat amanarea cauzei pentru a-si angaja un alt aparator.
     La termenul din 9.06.2011 s-a depus cererea de restituire a cauzei la procuror pentru motivele invocate si in fata instantei de recurs, respectiv faptul ca inculpatul a fost trimis in judecata si pentru infractiunea de distrugere fara a fi pusa in miscare actiunea penala impotriva sa si pentru aceasta fapta..
     Curtea de apel constata ca  lipsa punerii in miscare a actiunii penale fata de inculpat pentru cea de a doua fapta  nu atrage nulitatea absoluta a urmaririi penale, ci nulitatea relativa, ceea ce inseamna ca incalcarea dispozitiei legale trebuie sa fie invocata in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului.
     In speta, desi a fost asistat de avocat ales la termenul din 22.04.2011, inculpatul nu a invederat incalcarea dispozitiilor legale privind actul de sesizare a instantei, din cuprinsul caruia lipseste mentiunea punerii in miscare a actiunii penale si ca atare, nulitatea invocata fiind relativa, a fost invocata tardiv, iar pe de alta parte acoperita prin citirea actului de sesizare a instantei si, implicit, constatarea regularitatii acestuia.
     Curtea nu poate impartasi opinia exprimata de inculpat in sensul incalcarii dispozitiilor art.197 alin.2 C.penal coroborate cu cele ale art.332 alin.3 C.proc.pen, aspect invocat in cererea de restituire, intrucat aceste prevederi legale  nu sunt incidente in cauza, rechizitoriul respectand, prin forma si continut, toate cerintele legii .
     Potrivit art.263 alin.1 C.proc.pen.  rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala, iar in cauza actul de sesizare a instantei cuprinde toate elementele prevazute in art. 263 C. proc. pen., si anume datele referitoare la persoana inculpatului, faptele retinute in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea si dispozitia de trimitere in judecata, precum si numele persoanelor care trebuie citate in instanta.    
     Totodata, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care sa impuna refacerea lui de catre procuror.
     Sub acest aspect, se constata  ca in cauza cererea de restituire nu poate fi analizata nici prin prisma dispozitiilor art.197 alin.5 C.proc.pen.,   deoarece nu poate exista vatamare si, pe cale de consecinta, nulitate, atunci cand faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecata au fost aduse la cunostinta inculpatului atat cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala cat si o data cu comunicarea si citirea actului de sesizare, iar aparatorul acestuia ar fi avut posibilitatea sa invoce obiectiuni sau aparari  cu privire la omisiunea  punerii in miscare a actiunii penale si pentru infractiunea de distrugere.
     In ceea ce priveste fondul cauzei, Curtea de Apel retine ca din probele administrate rezulta ca starea de fapt retinuta de catre prima instanta este corecta, sustinerile inculpatului privind incalcarea prezumtiei de nevinovatie fiind neintemeiate, iar incadrarea juridica data faptei de furt este cea corecta.
     Astfel, prin procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante s-a retinut ca in data de 10.03.2011 , in jurul orelor 3,05 doua persoane imbracate in negru sectionau cablul telefonic taiat, iar la vederea politistilor aceste persoane au luat-o la fuga, fiind urmarite, depistata si prinsa una dintre acele persoane identificata ca fiind inculpatul U.G.
     Aceste consemnari, coroborate cu declaratiile martorilor M.D.D. si  P.G.C., care au participat la operatia de supraveghere din noaptea respectiva, cu declaratiile martorilor T.I. si T.S. - agentii de politie care  l-au prins in flagrant pe inculpatul U.G. - dovedesc fara dubiu savarsirea faptelor de furt calificat si distrugere de catre inculpatul U.G., impreuna cu o persoana necunoscuta.
     Se mai constata ca in apararea inculpatului s-a solicitat a se schimba incadrarea juridica in infractiunea de tainuire, deoarece nu exista probe ca ar fi sustras si taiat acel cablu, ci doar ca l-ar fi taiat in parcul din apropiere  si a fost surprins abia dupa momentul consumarii infractiunii, in contextul in care prin declaratiile date de acesta a sustinut in mod constant ca nu el este una dintre cele doua persoane observate de martorii amintiti, in realitate fiind vorba despre doi frati cu care a avut in urma cu 6 luni neintelegeri.
     Nici  invocarea  faptului ca, in realitate, cablul a fost sectionat cu ocazia savarsirii unui alt furt, in noaptea de 6/7.03.2011 nu este intemeiata, martorul P.S. – angajat la S.C. R. S.A. fiind cel care in dimineata zilei de 10.03.2011 a identificat bucatile de cablu gasite si portiunea din care au fost taiate, mentionand ca este vorba despre alte cabluri decat cele sustrase in noaptea  de 6/7.03.2011.
     In concluzie,  raportat la declaratiile date in cauza de martori, coroborate cu procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante, cu procesul - verbal de cercetare la fata locului, cu procesul verbal de examinare a traseului urmat in noaptea de 9/10.03.2011, cu plansele fotografice efectuate la fata locului, Curtea constata ca in cauza este dovedita vinovatia inculpatului, starea de fapt retinuta si incadrarea faptelor savarsite de inculpat data de instanta de fond sunt corecte, fiind inlaturata prezumtia de nevinovatie invocata de inculpat in cauza .
Fiind dovedita existenta faptelor si savarsirea acestora cu vinovatie de catre inculpat, Curtea de Apel constata ca in mod corect prima instanta a dispus condamnarea acestuia conform art.345 al.2 C.pr.pen., aplicandu-i o pedeapsa conform criteriilor  prev.de art.72 C.pen. si menita a contribui la realizarea scopului educativ si coercitiv prev.de art.52 C.pen.
Instanta de fond a dat eficienta deplina tuturor criteriilor prevazute de art.72 Cp, respectiv limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunile savarsite ( pedeapsa inchisorii de la 3 la 15 ani, respectiv de la 1 la 10 ani ), gradului de pericol social ridicat al acestora, generat atat de natura infractiunilor savarsite (infractiune contra patrimoniului) cat si de faptul ca in perioada respectiv s-au comis multe fapte de sustragere de cablu telefonic, precum si persoanei inculpatului, care a suferit multiple condamnari pentru infractiuni contra patrimoniului, a perseverat pe calea infractionala si a avut o atitudine nesincera pe parcursul desfasurarii procesului penal si nu a cooperat cu organele judiciare.
In raport de toate aceste imprejurari, instanta de fond i-a aplicat acestuia pedepse orientate inspre minimul special prevazut de lege pentru infractiunile savarsite, astfel ca in speta nu se justifica aplicarea unor pedepse intr-un cuantum si mai redus si care nu ar fi de natura a contribui la realizarea scopului educativ si coercitiv prev. de art.52 Cp, pedeapsa de 4 ani si 6 luni inchisoare fiind  apta sa asigure reeducarea inculpatului, prevenirea savarsirii de noi infractiuni dar si o constrangere corespunzatoare incalcarii legii penale.
     In ceea ce priveste solutionarea actiunii civile,  Curtea constata ca  in cauza sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, faptele inculpatului cauzand un prejudiciu cert partii civile, iar cuantumul acestuia de 4272,65 lei a fost probat.
     Pentru considerentele ce preced, constatand ca  sentinta atacata este legala si temeinica, in temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., recursul inculpatului   U.G. a fost  respins ca nefondat.
     A dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii si arestarii preventive a inculpatului incepand cu 10.03.2011 pana la 25.08.2011.