Incetarea contractului individual de munca. Lipsa acord.

Incetarea contractului individual de munca. Lipsa acord.
     
Codul Muncii: art..55 lit.b

    Este adevarat ca forma scrisa a acestui acord nu este obligatorie, dar in lipsa acesteia manifestarea de vointa in sensul incetarii contractului de munca trebuie sa fie, neechivoca, ceea ce inseamna ca nu se poate deduce existenta unui astfel de acord de vointa chiar si in cazul in care salariatul a cunoscut actele normative invocate de  recurent in aparare prin care s-a realizat transferul ansamblului de atributii si competente exercitate de Ministerul Sanatatii Publice catre autoritatile publice locale (OUG.nr.162/2008).
   
      Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 1366/02 aprilie 2012.

   Prin actiunea in conflict de drepturi inregistrata la Tribunalul Hunedoara la data de 28.12.2009 sub dosar nr.6380/97/2009, reclamanta T.L., in contradictoriu cu paratii  D.S.P.H. si Spitalul Orasenesc H. a solicitat ca prin hotararea care se va pronunta:
     - sa se constate ca paratele i-au desfacut contractul individual de munca in mod abuziv, incepand cu data de 01.07.2009, fara sa existe un acord al partilor in acest sens, asa cum este consemnat in carnetul de munca si fara sa existe protocol de predare-preluare, incheiat de parate cu administratia publica locala de la nivelul orasului H.;
     - sa se constate ca paratul Spitalul Orasenesc H. a avut calitate de angajator in ceea ce o priveste pana la data de 01.10.2009, data la care a fost preluata de administratia publica locala de la nivelul orasului H.;
     - sa se dispuna repunerea partilor in situatia in situatia anterioara datei de 01.07-2009 pentru perioada 01.07.2009-01.10.2009 si pe cale de consecinta:
     - sa fie obligat angajatorul sa-i calculeze si sa-i plateasca salariile aferente lunilor iulie, august, septembrie 2009;
             - sa fie obligat angajatorul sa vireze contributiile datorate la stat pentru lunile iulie, august, septembrie 2009;
             - sa fie obligat angajatorul sa faca cuvenitele mentiuni in carnetul de munca, pentru perioada mentionata intrucat a desfasurat activitate in lunile iulie, august, septembrie 2009.
In fapt, reclamanta a aratat, in esenta, ca la data de 01.07.2009 i-a fost incetat contractul individual de munca in baza disp. art.55 lit.b Codul muncii fara ca ea sa-si exprime acordul in acest sens, motivandu-se verbal ca de la acea data trebuia sa fie preluata de Primaria Orasului H., in temeiul OUG nr.162/2008, desi preluarea s-a realizat la data de 09.10.2009 pe baza unui protocol de preluare primire, data pana la care calitate de angajator avea Spitalul Orasenesc H., aflat in subordinea D.S.P. a judetului H.
     A mentionat reclamanta ca a continuat sa se prezinte la locul de munca si a lucrat neintrerupt in perioada 01.07.2009 – 01.10.2009, insa salariile nu i-au fost platite, iar parata D.S.P. a judetului H., in conditiile in care Primaria a refuzat incheierea protocolului de predare preluare, trebuia sa solicite instantei obligarea la semnarea acestuia, nu sa inceteze raporturile de munca inainte de a se face predarea.
     In drept au fost invocate prevederile Legii nr.53/2003, OUG nr.162/2009, OMS nr.502 si nr.820/2009.
Prin intampinarea formulata in cauza, parata D.S.P. a judetului H. a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca netemeinica si nelegala.
A solicitat totodata conexarea la cauza cu numarul cel mai mic a dosarelor nr.6377/97/2009, 6379/97/2009, 6380/221/2009 - cerere respinsa prin incheierea de sedinta din data de 15.02.2010 si introducerea in garantie, ca parat principal a Consiliului Local H., aratand ca acesta datoreaza sumele solicitate de reclamanta intrucat prin fapta sa culpabila de a refuza sa semneze protocolul de predare-preluare a activitatilor comunitare cu 01.07.2009 a cauzat neplata salariilor pe trei luni.
     In motivare, parata D.S.P. a judetului H. a aratat, in esenta, ca potrivit OUG nr.162/2008 privind transferul ansamblului de atributii si competente exercitate de Ministerul Sanatatii Publice catre autoritatile publice locale, la termenul prevazut prin Legea nr.176/2009, urma sa cesioneze definitiv aceste activitati, implicit si contractele de munca ale angajatilor aferenti, printr-un protocol de predare-primire a activitatilor, stabilit, alaturi de modul de finantare si aplicare practica a legislatiei mentionate, prin Ordinul Ministerului Sanatatii Publice nr.502/24.09.2009 modificat si completat prin Ordinul nr.820/30.06.2009. Ori, desi cunostea reglementarile legale, Consiliul Local H., impreuna cu Primarul si secretarul Primariei Orasului H., au refuzat sa semneze protocolul – au dat curs solicitarilor doar la data de 01.10.2009.
     A aratat totodata ca nu are calitatea juridica de angajator, nefiind  parte in contractul individual de munca al reclamantei.
     In drept, a invocat disp. art.115 C.pr.civ. si art.275 C.pr.civ. si OUG nr.162/2008, HGR nr.56/2009, Legea nr.176/2009, Lega nr.67/2006, Codul muncii, OMS NR.820/30.06.2009, cu modificarile OMS nr.502/24.04.2009.
     La data de 05.02.2010 reclamanta T.L. a formulat precizare de actiune  prin care a arat, in plus, ca nu si-a dat acordul la desfacerea contractului de munca, contestand existenta acestuia, astfel ca revine angajatorului obligatia de a dovedi ca si-a exprimat in mod liber si neechivoc, verbal sau scris, consimtamantul la incetarea contactului individual de munca, iar daca din probele administrate in cauza nu rezulta acest aspect, decizia angajatorului va fi lovita de nulitate.
     Ulterior, reclamanta a precizat cuantumul pretentiilor la suma de 4.497 lei, salariile aferente pe lunile iulie, august, septembrie 2009, mentionand ca in fiecare luna avea un salariu brut de 1.499 lei si a aratat ca solicita obligarea paratilor Spitalul Orasenesc H. si D.S.P. a judetului H. la plata acestor sume in solidar.
     Consiliul Local al Orasului H. a formulat intampinare la cererea de chemare in garantie  prin care a solicitat respingerea acesteia, in principal pe calea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, iar in subsidiar ca inadmisibila si netemeinica.
     In fapt, in esenta, a aratat ca a dobandit calitatea de angajator cu privire la cei noua salariati care asigura desfasurarea activitatii de medicina scolara in cadrul cabinetului scolar H. la data de 01.10.2009, in temeiul Protocolului de predare-primire nr.6562/01.10.2009 pe care Primaria H. l-a incheiat cu D.S.P. a judetului H. si a H.C.L. nr.133/2009 prin care s-a aprobat modificarea organigramei, acte emise in concordanta cu legislatia in vigoare.
     A mentionat, totodata, ca D.S.P. a judetului H. si Spitalul Orasenesc H. aveau obligatia, in conditiile in care Primaria a refuzat incheierea protocolului de predare primire, sa solicite instantei de judecata obligarea la semnarea acestui act, ci nu sa inceteze raporturile de munca discretionar, incetare ilegala in baza disp. art.55 lit.b, atata timp cat nu exista un acord al salariatului materializat printr-un inscris.
     In drept, a invocat disp. art.115 C.pr.civ. si art.137 C.pr.civ., Legea nr.53/2003, OUG nr.162/2008, HGR nr.56/2009, OMS nr.820/30.06.2009 si nr.502/24.04.2009
     Prin intampinarea formulata, Spitalul Orasenesc H. a solicitat respingerea actiunii, aratand, in motivare ca s-a desfacut contractul de munca al reclamantei conf. art.55 lit.b Codul muncii si in baza OUG nr.162/2008 privind transferul ansamblului de atributii si competente exercitate de MSP catre autoritatile administratiei publice locale, lucru care trebuia sa fie o simpla formalitate, unitatea nefacand altceva decat sa respecte normele in vigoare cu privire la acest transfer. In plus, a aratat ca dupa data de 01.07.2009 nu mai avea dreptul sa solicite finantare de la Ministerul Sanatatii (prin DSP) in vederea retribuirii personalului care desfasoara activitate in aceste structuri intrucat potrivit actelor normative mentionate, in acest sens era indrituita autoritatea publica locala.
     In cuprinsul motivelor invocate, a mentionat si faptul ca tardiv s-a introdus capatul de cerere prin care reclamanta invoca faptul ca nu si-a exprimat acordul la desfacerea contractului de munca, termenul de contestatie a unei astfel de decizii privind incetarea raporturilor de munca este de 30 de zile.
     In drept, a invocat disp. art.115 si art.275 C.pr.civ. 
     Parata D.S.P. a judetului H., prin cererea depusa la dosar la data de 26.04.2010, a invocat exceptia de nelegalitate, solicitand sesizarea completului de contencios administrativ pentru a se pronunta asupra refuzului – timp de trei luni – nefondat si nelegal, cu exces de putere, al C.L. al Orasului H. de a prelua prin transfer, asistenta medicala din unitatile de invatamant, creand astfel daunele materiale solicitate ca despagubiri de reclamantii in cauza – exceptia a fost solutionata prin sentinta civila nr.1272/CA/2010 pronuntata la data de 09.09.2010 in dosarul nr.2730/97/2010 al Tribunalului Hunedoara.
     In probatiune, la dosarul cauze au fost atasate inscrisuri.
     Prin sentinta civila nr.1873/LM/09.09.2011 pronuntata de Tribunalul Hunedoara in cauza s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei D.S.P. a judetului H. si, in consecinta, s-a respins actiunea reclamantei fata de aceasta parata.
S-a admis actiunea in conflict de drepturi formulata si precizata de reclamanta T.L. in contradictoriu cu paratul Spitalul Orasenesc H. si, in consecinta:
S-a anulat dispozitia nr.329/2009 emisa de managerul Spitalului Orasenesc H..
S-a dispus reintegrarea reclamantei pe functia detinuta anterior pe perioada  01.07.2009 – 30.09.2009.
     A fost obligat paratul Spitalul Orasenesc H. la plata catre reclamanta a drepturilor salariale cuvenite si neachitate pe perioada 01.07.2009 – 30.09.2009, actualizate cu indicele de inflatie la data platii, precum si la plata contributiilor aferente acestor drepturi.
S-a respins cererea de chemare in garantie formulata de D.S.P. a judetului H. impotriva chematului in garantie C.L.H.
A fost obligat paratul Spitalul Orasenesc H. sa plateasca reclamantei suma de 1.300 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari, astfel, Tribunalul a retinut cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente urmatoarele:
     Chiar daca in decizia atacata este invocat drept temei disp. art.55 lit.b Codul muncii, atata vreme cat reclamanta contesta tocmai lipsa acordului sau, paratul, pentru a beneficia de disp. art.283 al.1 Codul muncii, ar fi trebuit, in prealabil, sa faca dovada comunicarii acestei decizii catre angajat, termenul de 30 de zile prev. de lit.a a articolului mentionat incepand sa curga de la data „comunicarii deciziei”.
     Cum in speta paratul nu contesta faptul ca nu a comunicat niciodata decizia atacata catre angajata reclamanta in prezenta cauza si nu produce nici o proba pentru a dovedi contrariu, apararea invocata de acesta, apreciata de instanta ca fiind o exceptie a tardivitatii formularii contestatiei deciziei de desfacere a contractului colectiv de munca, a fost considerata ca nefondata si a fost respinsa ca atare.
     Referitor la lipsa calitatii procesuale pasive a paratei D.S.P. a judetului H., invocata de catre aceasta prin intampinarea formulata, s-a retinut ca, aceasta presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii. Sub acest aspect, se retine faptul ca, potrivit disp. art.165 coroborat cu art.172 din Legea nr.95/2006, Spitalul Orasenesc H. are personalitate juridica, raportul de munca al reclamantei a fost contractat de catre acesta. Ori, asa fiind, cum D.S.P. a judetului H. nu are calitate juridica de angajator, nefiind parte in contractul individual de munca al reclamantei si retinand si faptul ca unitatea sanitara parata se finanteaza din venituri proprii, instanta constata ca raportul dedus judecatii nu-i confera acesteia drepturi si obligatii pentru a putea fi parte in proces.
     Raportat la cele expuse, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei D.S.P. a judetului H..
     Cu privire la fondul cauzei, instanta retine ca reclamanta T.L. a fost salariata paratului Spitalul Orasenesc H. pana la data de 01.07.2009, contractul sau individual de munca incetand prin dispozitia nr.329/2009 emisa de managerul unitatii.
     Se retine in dispozitia mentionata ca „incepand cu data de 01.07.2009, inceteaza contractul individual de munca in conf. cu art.55 lit.b Codul muncii, OUG nr.162/12.11.2008 si Ordinul MS nr.820/30.06.2009 (…) prin transferul activitatii la Consiliul Local H.”, precum si faptul ca „predarea documentelor se face in baza unui proces verbal de predare-primire intre Spital si Consiliul local”.
     Potrivit art.55 lit.b Codul muncii, contractul individual de munca poate inceta ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea.
     Incetarea contractului de munca pe aceasta cale este supusa unei conditii esentiale, aceea privind exprimarea consimtamantului ambelor parti, consimtamant care trebuie sa fie serios, explicit si sa excluda orice echivoc. Exprimarea in forma a scrisa consimtamantului la desfacerea contractului individual de munca prin acord nu este absolut necesara, astfel incat intelegerea partilor poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.
     In speta, paratul Spitalul Orasenesc H. nu a facut dovada ca a existat intre parti un acord cu privire la incetarea contractului individual de munca al reclamantei, desi, in conformitate cu dispozitiile art.287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in aparare pana la prima zi de infatisare.
     Mai mult chiar, paratul nici macar nu a sustinut ca ar fi existat un acord al reclamantei la incetarea raporturilor sale de munca, singura sa aparare fiind aceea ca la emiterea dispozitiei contestate a respectat actele normative in vigoare cu privire la transferul ansamblului de atributii si competente exercitate catre autoritate publica locala, respectiv catre Consiliul Local al Orasului H., acesta din urma fiind cel care nu a respecta termenul de incheiere a protocolului de predare primire.
     Intr-adevar protocolul incheiat intre D.S.P. a judetului H. si Primaria H. s-a incheiat doar la data de 01.10.2009 fiind inregistrat sub nr.6562/01.10.2009, avand drept efect si incheierea, la aceeasi data, a unui contract individual de munca intre reclamanta si Primaria Orasul H.
     Insa, aceste aparari ale paratului Spitalul Orasenesc H. nu vor putea fi avute in vedere de catre instanta, atata vreme cat, prin decizia nr.1272/CA/2010 a Tribunalului Hunedoara pronuntata in dosarul nr.2730/97/2010 a fost respinsa exceptia de nelegalitate (invocata in prezenta cauza la data de 26.04.2010 –cu privire la nelegalitatea H.C.L. al Orasului H. nr.133/08.10.2009 si refuzul de a semna in termenul legal protocolul de predare a activitatii de asistenta medicala in unitatile scolare din oras).
     Mai mult, reclamanta si-a respectat obligatiile cuprinse in contractul individual de munca si a prestat activitate in cadrul Cabinetului Scolar H., potrivit statelor de plata atasate la dosar, neputandu-i-se opune ca justificare a neachitarii drepturilor salariale cuvenite ca si contraprestatie a muncii depuse (art.154 al.1 Codul muncii), faptul neincheierii protocolului prevazut de lege, fata de care aceasta este tert.
     Prin urmare, fata de considerentele de fapt si de drept mai sus mentionate instanta a dispus anularea dispozitiei nr.329/2009 emisa de managerul Spitalului Orasenesc H. si reintegrarea reclamantei in functia detinuta anterior, de la data desfacerii contractului individual de munca al reclamantei, respectiv data de 01.07.2009 si pana la contractarea raporturilor individuale de munca cu Primaria Orasului H., respectiv data de  30.09.2009.
     In temeiul disp.art.78 din Codul muncii, retinand ca, potrivit considerentelor mentionate anterior, incetarea raporturilor de munca intre reclamanta si paratul Spitalul Orasenesc H. prin decizia contestata nu s-a realizat prin acordul partilor ci prin vointa unilaterala a angajatorului, acest a fost obligat la plata catre a drepturilor salariale cuvenite si neachitate pe perioada 01.07.2009 – 30.09.2009, actualizate cu indicele de inflatie la data platii, precum si la plata contributiilor aferente acestor drepturi, precum si la efectuarea cuvenitelor mentiuni in carentul de munca al reclamantei.
      Cu privire la cererea de chemare in garantie formulata de parata D.S.P. a judetului H. indreptata impotriva C.L. al Orasului H., instanta, avand in vedere solutia adoptata cu privire la aceasta reclamanta, a respins cererea ca fiind ramasa fara obiect.
     In plus, avand in vedere considerentele instantei de contencios administrativ la respingerea exceptiei de nelegalitate (Sentinta nr.1272/CA/2010), cererea de chemare in garantie apare ca fiind si neintemeiata.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, paratul Spitalul Orasenesc H. solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii formulata de reclamanta ca nelegala si netemeinica, pastrarea dispozitiei nr.329/2009 emisa de managerul spitalului.
     In expunerea de motive recurentul critica sentinta atacata aratand ca la data de 01.07.2009 a desfacut contractul de munca al intimatei conform actelor normative in vigoare cu privire la transferul asistentei medicale catre autoritatile publice locale. Astfel, avand acordul reclamantei si in urma adresei nr.4824/30.06.2009 emisa de DSP Deva prin care i se impunea un termen limita la care sa se conformeze, unitatea recurenta a desfacut contractul de munca in conditii de perfecta legalitate.
     Recurentul invoca tardivitatea contestatiei reclamantei fata de prevederile art.283 alin.1 codul muncii, precizand ca aceasta a cunoscut prevederile dispozitiei nr. 329/2009 prin care i s-a  incetat contractul individual de munca si a semnat pentru preluarea documentelor personale (carte de munca si dosar ce se comunica angajatului), a primit tot la acelasi moment si dispozitia in cauza.
     Recurentul sustine ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca nu a facut dovada acordului intimatei la desfacerea contractului de munca, deoarece acest acord a fost exprimat verbal si dovada acestuia este timpul scurs de la data desfacerii contractului de munca si pana la data contestarii dispozitiei (aproximativ un an), intimata cunoscand prevederile OUG. nr.162/2008.
     Raportat la faptul ca in momentul desfacerii contractului de munca nu exista un protocol de predare-preluare (asa cum este stipulat de OMS nr.502/2009) recurentul sustine ca a respectat normele in vigoare si ca nu se face vinovat de situatia creata ulterior.
     In alta ordine de idei, recurentul sustine ca dupa data de 01.07.2009 nu mai avea dreptul sa solicite finantare de la Ministerul Sanatatii (prin DSP) in vederea redistribuirii personalului care desfasura activitatea in aceste structuri, intrucat prin actele normative indicate, in acest sens era indrituita autoritatea publica locala. Arata, recurentul ca instanta omite faptul ca intimata era salariata sa insa drepturile salariale erau asigurate de la bugetul de stat prin transferuri de la Ministerul Sanatatii catre spital. Mai mult, in momentul de fata aceste servicii medicale sunt decontate in acelasi mod, iar salariile angajatilor sunt asigurate prin aceleasi mijloace folosite de unitate. Rezulta ca in perioada in litigiu beneficiarul direct si platitorul acestor servicii nu a fost nici spitalul si nici consiliul local, ci Ministerul Sanatatii, prin reprezentantul sau in teritoriu- D.S.P.a judetului H..
     In drept se invoca art.299-316 cod procedura civila.
     Prin concluziile scrise depuse in aceasta faza procesuala intimata T. L. solicita respingerea recursului, ca nefondat, reinterand sustinerile din fata primei instante.
     Intimatul Ministerul Sanatatii, prin D.S.P. a judetului H. solicita, prin intampinarea depusa, respingerea recursului ca nefondat, motivand ca in mod corect prima instanta a retinut lipsa calitatii sale procesual pasive fata de prevederile Legii nr. 95/2006.
     CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 cod procedura civila in limitele statuate de art.306 alin.(2) cod procedura civila retine urmatoarele:
     Recursul este nefondat.
     Cu privire la primul aspect vizand tardivitatea formularii contestatie este de mentionat art.283 alin.(1) codul muncii potrivit caruia Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:    a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca.
     Acest text de lege prevede extrem de clar data de la care curge termenul de prescriptie a actiunii respectiv data comunicarii deciziei de incetare a contractului de munca.
     Or, in speta, in mod corect prima instanta a retinut faptul ca intimata nu a facut dovada comunicarii reclamantei deciziei de incetare a contractului de munca, sarcina probei revenindu-i potrivit art. 287 codul muncii.
     Faptul ca acesteia i-au fost predate alte documente personale (carnet de munca si dosar) nu acopera lipsa dovezi comunicarii deciziei de incetare a contractului de munca, aceasta dovada fiind absolut obligatorie in analiza respectarii termenului de formulare a contestatiei.
     Cu privire la cea de a doua exceptie invocata in cauza-lipsa calitatii procesual pasive a spitalului de asemenea solutia instantei de fond este corect fundamentata pe prevederile legale. Astfel, calitatea procesual pasiva a recurentei, in cadrul conflictului de fata care este de dreptul muncii este data de calitatea acesteia de angajator al reclamantei (art. 281, 282 Codul muncii) si  faptului ca aceasta institutie are personalitate juridica potrivit Legii sanatatii nr.95/2006 (art. 165).
     Pe fondul pricinii, solutia primei instante este de asemenea corecta deoarece temeiul de incetare a contractului de munca indicat expres in decizia atacata este art.55 lit.b Codul muncii, potrivit caruia contractul individual de munca poate inceta: (..) ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea”.
     Este adevarat ca forma scrisa a acestui acord nu este obligatorie, dar in lipsa acesteia manifestarea de vointa in sensul incetarii contractului de munca trebuie sa fie, asa cum a retinut, prima instanta, neechivoca, ceea ce inseamna ca nu se poate deduce existenta unui astfel de acord de vointa chiar si in cazul in care salariatul a cunoscut actele normative invocate de  recurent in aparare prin care s-a realizat transferul ansamblului de atributii si competente exercitate de Ministerul Sanatatii Publice catre autoritatile publice locale (OUG.nr.162/2008). Respectarea acestor acte normative de catre angajator nu suplineste lipsa acordului ambelor partii la incetarea raportului de munca, dupa cum nici faptul ca reclamanta a formulat contestatie dupa mai mult timp de la data incetarii raportului de munca cu spitalul (in conditiile retinute mai sus) nu poate acoperii aceasta cerinta impusa de textul de lege in discutie (existenta acordului partilor).
     Fata de cele ce preced, Curtea constata ca solutia primei instante se fundamenteaza pe probele dosarului si reflecta o aplicare si interpretare corecta a normei legale, nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotararii prev. expres si limitativ prev. de art.304 punct 1-9 cod procedura civila,
     In conformitate cu art.312 alin.(1) Cod procedura civila a respins, ca nefondat recursul formulat de parat, mentinand ca legala si temeinica hotararea primei instante.