Exercitarea in comun a autoritatii parintesti. Exceptii. Conventia partilor. Posibilitatea cenzurarii conventiei de catre instanta. Interesul superior al copilului.
(Decizie nr. 89 din data de 26.06.2012 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia) Exercitarea in comun a autoritatii parintesti. Exceptii. Conventia partilor. Posibilitatea cenzurarii conventiei de catre instanta. Interesul superior al copilului.
In materia divortului, noul cod civil consacra regula in conformitate cu care autoritatea parinteasca se exercita de catre ambii parinti, doar in situatii exceptionale, pentru motive intemeiate, putandu-se dispune exercitarea ei doar de catre unul dintre parinti.
Avand in vedere continutul notiunii de autoritate parinteasca, imprejurarea ca exercitarea autoritatii parintesti presupune de fapt exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor referitoare la copil, iar regula consacrata de lege este cea a exercitarii ei in comun, instanta de judecata nu poate accepta in mod automat conventia partilor in aceasta privinta, interesul superior al copilului fiind acela de a fi crescut de ambii parinti.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 89/26 iunie 2012
Prin sentinta civila nr. 3042 din 28.11.2011 a Judecatoriei Medias a fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamanta N.S.V. impotriva paratului N.P.L. si in parte cererea reconventionala formulata in contradictoriu intre parti, in baza art. 374 Cod civil, fiind desfacuta prin acordul sotilor casatoria incheiata intre parti la data de 06.02.2010 la Primaria M. si inregistrata sub nr. 15/2010.
S-a dispus revenirea reclamantei la numele avut inainte de casatorie; in baza art. 397 Cod civil s-a stabilit ca autoritatea parinteasca fata de minorul N.P., n. la 04.06.2010 sa fie exercitata in comun de ambii parinti, iar conform art. 400 al. 2 Cod civil, s-a stabilit la reclamanta locuinta minorului.
S-a stabilit in sarcina paratului obligatia de plata a pensiei de intretinere pentru minor, in natura, cuantificata la suma de 200 lei, care va fi achitata de parat lunar, incepand cu data introducerii actiunii 26.07.2011.
Conform art. 401 Cod civil s-a stabilit in favoarea paratului dreptul de a avea legaturi personale cu minorul.
In baza art. 324 Cod civila s-a atribuit reclamantei beneficiul folosintei locuintei situate in Medias, acesta fiind proprietatea comuna a sotilor.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut in esenta urmatoarele:
Cu certificatul de casatorie seria x nr. y, reclamanta a facut dovada ca la data de 06.02.2010, partile s-au casatorit la Primaria M. judet Sibiu, act inregistrat sub nr. 15/2010.
Din relatiile de casatorie ale partilor a rezultat minorul N.P., nascut la 04.06.2010 .
Sustinerile reclamantei in ceea ce priveste relatiile dintre soti au fost confirmate de parat si partile si-au exprimat acordul in ceea ce priveste desfacerea casatoriei .
In privinta modalitatii de exercitare a autoritatii parintesti, s-a retinut ca, in temeiul art. 397 cod civil, dupa divort autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.
Dispozitiile art. 263 cod civil si prevederile Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului prevad ca toate masurile luate trebuie sa se subordoneze cu prioritate interesului superior al copilului.
Instanta a determinat interesul major al minorului prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, si anume: varsta acestuia, conduita celor doi parinti, situatia materiala a fiecarei parti , posibilitatile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil, imprejurari reliefate in ancheta psihosociala.
Aceste imprejurari au fost analizate de instanta si fata de textele legale invocate, dar mai ales tinand seama de interesul superior al copilului asa cum este prevazut la art. 263 cod civil, cu privire la exercitarea autoritatii parintesti instanta a dispus ca exercitarea autoritatii parintesti fata de minorul N.P., va reveni ambilor parinti conform art. 396 si 397 cod civil.
Solicitarea reclamantei ca autoritatea parinteasca fata de minor sa fie exercitata exclusiv de catre mama, nu a putut fi primita de instanta, in primul rand pentru ca reclamanta nu a invocat vreun ,, motiv temeinic,, asa cum acestea se regasesc in acceptiunea prevederilor articolului 398 cod civil, si in al doilea rand pentru faptul ca nici probele administrate in cauza nu au reliefat un asemenea motiv. Astfel depozitiile martorilor audiati in cauza au facut referire la relatiile dintre soti dar si la relatiile dintre parinti si copilul minor. Martora R.E. mama reclamantei afirma ca pana la separarea in fapt , paratul s-a preocupat mai mult de serviciu si a acordat o atentie minima minorului si in special relatiei de afectivitate cu acesta, insa ulterior separarii in fapt a sotilor paratul si-a schimbat radical comportamentul devenind mai responsabil si indeplinindu-si astfel obligatiile parentale. S-a conturat in mod cert legatura de afectivitate a minorului atat cu tatal cat si cu bunicii paterni, faptul ca zilnic bunicul patern il ia pe minor la domiciliul sau si al paratului, unde minorul petrece cateva ore, in conditii normale pentru dezvoltarea unui copil mic si ceea ce este cel mai important , unde beneficiaza de o atentie si o caldura familiala necesara pentru o dezvoltare armonioasa a unui copil mic.
In acelasi sens sunt si concluziile anchetei psihosociale efectuate in cauza care propun ,,custodia comuna,, mentionand ca ambii parinti alaturi de bunici se ocupa in mod efectiv de cresterea minorului.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta, care a criticat solutia pentru gresita stabilire a programului de vizitare, aceasta pentru ca minorul este doar in varsta de un an si 5 luni, iar plata in natura a obligatiei de intretinere este incorecta, ea fiind obligata sa accepte bunuri de care nu are nevoie. Autoritatea ambilor parinti nu e necesara, cat timp minorul este sugar si dependent de mama, locuind cu aceasta, e normal ca doar ea va exercita autoritatea parinteasca.
In sedinta din 2.04.2012, partile au depus o tranzactie (fila X), de care instanta sa ia act.
Prin decizia civila nr. 88/02.04.2012 pronuntata in dosarul nr. 3149/257/2011 Tribunalul Sibiu – Sectia I civila, in temeiul art. 286 si urm. si 246 si urm. C.pr.civ., a admis apelul impotriva sentintei atacate, pe care a schimbat-o in parte, luand partial act de intelegerea partilor.
Astfel, s-a modificat programul de vizitare a minorului de catre N.P.L., pensia de intretinere pentru minor a fost stabilita la cuantumul de 300 lei lunar, iar plata ei se face in bani, conform art. 350 alin. 3 Cod civil.
A fost inlaturata din tranzactia partilor dispozitia privind exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului N.N.P. exclusiv de catre mama.
Au fost pastrate celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a inlaturat din tranzactia partilor dispozitia privind exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului N.N.P. exclusiv de catre mama. In ce priveste acest aspect, s-a aratat ca instanta nu poate valida conventia partilor, caci aceasta incalca prevederile art.503 C.civ., iar partile nu se gasesc in situatiile prevazute de art.507 C.civ., interesul minorului nefiind acela de a se separa de tatal sau, in termenii art. 506 C.civ.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs, in termenul legal, motivat si corespunzator timbrat, reclamanta N.S.V., aducandu-i critici de nelegalitate, solicitand modificarea partiala a hotararii recurate, iar in rejudecare, sa se ia act integral de tranzactia intervenita intre parti si depusa la dosarul cauzei in apel, urmand ca autoritatea parinteasca asupra minorului N.N.P. sa fie exercitata doar de catre mama, conform art. 398 din noul Cod civil; cu cheltuieli de judecata, in caz de opozitie.
In expunerea motivelor de recurs, reclamanta a sustinut in esenta ca tranzactia incheiata este legala, iar exercitarea autoritatii parintesti doar de catre unul dintre parinti este justificata, situatia fiind reglementata de dispozitiile art. 398 Ncc.
S-a sustinut ca exista motive temeinice pentru exercitarea autoritatii parintesti doar de catre mama, avand in vedere varsta frageda a minorului, iesirile violente la paratului, principiul disponibilitatii partilor si interesul minorului.
S-a apreciat ca instanta de apel a interpretat si aplicat gresit prevederile legale, intrucat art. 507 Ncc invocat in motivarea deciziei se aplica altor situatii decat celor care decurg dintr-un divort, iar art. 504 Ncc deroga clar de la acest capitol si face trimitere directa la art. 397-399 Ncc.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.pr.civ.
Prin decizia civila nr. 89/26.06.2012 Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia pentru cauze cu minori si de familie a respins ca nefondat recursul reclamantei N.S.V., fara cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, Curtea a retinut urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 06.02.2010, iar din convietuirea lor a rezultat minorul N.P., nascut la data de 04.06.2010.
Prin sentinta civila nr. 3042/2011 a Judecatoriei Medias, irevocabila privind divortul, in temeiul art. 374 C.civ. a fost desfacuta prin acordul sotilor casatoria incheiata de parti.
Potrivit dispozitiilor art. 397 C.civ., dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.
Conform art. 398 C.civ., daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti, iar celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si de a consimti la adoptia acestuia.
Asadar, in materia divortului, noul cod civil consacra regula in conformitate cu care autoritatea parinteasca se exercita de catre ambii parinti, doar in situatii exceptionale, pentru motive intemeiate, putandu-se dispune exercitarea ei doar de catre unul dintre parinti.
Art. 507 Ncc, retinut de instanta de apel, enumera situatii general valabile care conduc la exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte, fiind aplicabil deopotriva pentru ipoteza parintilor casatoriti si a celor divortati.
Pe langa ipotezele expuse de art. 507 Ncc, pentru motivele intemeiate indicate de art. 398 Ncc, instanta poate dispune exercitarea autoritatii parintesti doar de catre un parinte.
Avand in vedere continutul notiunii de autoritate parinteasca, imprejurarea ca exercitarea autoritatii parintesti presupune de fapt exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor referitoare la copil, iar regula consacrata de lege este cea a exercitarii ei in comun, instanta de judecata nu poate accepta in mod automat conventia partilor in aceasta privinta, interesul superior al copilului fiind acela de a fi crescut de ambii parinti.
In absenta oricaror probe si a retinerii unui motiv pentru exercitarea autoritatii de catre unul dintre parinti, nu se poate deroga de la regula conform careia autoritatea parinteasca se exercita in comun.
Referitor la speta de fata, se constata ca in mod corect instanta de apel a cenzurat conventia partilor in privinta modalitatii de exercitare a autoritatii parintesti cu privire la minorul N.P., neexistand motive intemeiate pentru exercitarea acesteia doar de catre mama.
Varsta frageda a minorului sau imprejurarea ca va locui din toamna in alta localitate nu justifica inlaturarea celuilalt parinte de la luarea deciziilor importante care il privesc, fiind esential pentru dezvoltarea fireasca a copilului si pentru respectarea interesului sau superior ca tatal sa fie o prezenta constanta in viata sa si sa isi exercite in mod corespunzator drepturile si obligatiile parintesti care ii revin.
In cauza nu s-a facut dovada ca paratul ar avea o atitudine necorespunzatoare fata de minor, ca ar fi consumator de droguri sau de alcool, ca ar pune in pericol grav dezvoltarea minorului, nefiind incidenta nici o alta situatie similara, care sa justifice exercitarea autoritatii parintesti doar de catre mama.
Avand in vedere aceste aspecte, se constata ca instanta de apel a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in materie, neputandu-se retine cazul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Curtea a mai retinut ca solutia instantei de apel a fost argumentata, iar trimiterea la dispozitiile art. 507 Ncc a fost corecta, neputandu-se considera ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau ca motivele sunt straine de natura pricinii. De asemenea, cenzurarea tranzactiei partilor a fost conforma normelor legale in materie si corespunde interesului superior al copilului.
Pentru toate considerentele expuse, constatand nefondate criticile aduse de recurenta hotararii atacate, in temeiul art. 312 C.pr.civ. Curtea a respins recursul declarat impotriva deciziei civile nr.88 din 02.04.2012 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia I Civila.
In materia divortului, noul cod civil consacra regula in conformitate cu care autoritatea parinteasca se exercita de catre ambii parinti, doar in situatii exceptionale, pentru motive intemeiate, putandu-se dispune exercitarea ei doar de catre unul dintre parinti.
Avand in vedere continutul notiunii de autoritate parinteasca, imprejurarea ca exercitarea autoritatii parintesti presupune de fapt exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor referitoare la copil, iar regula consacrata de lege este cea a exercitarii ei in comun, instanta de judecata nu poate accepta in mod automat conventia partilor in aceasta privinta, interesul superior al copilului fiind acela de a fi crescut de ambii parinti.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 89/26 iunie 2012
Prin sentinta civila nr. 3042 din 28.11.2011 a Judecatoriei Medias a fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamanta N.S.V. impotriva paratului N.P.L. si in parte cererea reconventionala formulata in contradictoriu intre parti, in baza art. 374 Cod civil, fiind desfacuta prin acordul sotilor casatoria incheiata intre parti la data de 06.02.2010 la Primaria M. si inregistrata sub nr. 15/2010.
S-a dispus revenirea reclamantei la numele avut inainte de casatorie; in baza art. 397 Cod civil s-a stabilit ca autoritatea parinteasca fata de minorul N.P., n. la 04.06.2010 sa fie exercitata in comun de ambii parinti, iar conform art. 400 al. 2 Cod civil, s-a stabilit la reclamanta locuinta minorului.
S-a stabilit in sarcina paratului obligatia de plata a pensiei de intretinere pentru minor, in natura, cuantificata la suma de 200 lei, care va fi achitata de parat lunar, incepand cu data introducerii actiunii 26.07.2011.
Conform art. 401 Cod civil s-a stabilit in favoarea paratului dreptul de a avea legaturi personale cu minorul.
In baza art. 324 Cod civila s-a atribuit reclamantei beneficiul folosintei locuintei situate in Medias, acesta fiind proprietatea comuna a sotilor.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut in esenta urmatoarele:
Cu certificatul de casatorie seria x nr. y, reclamanta a facut dovada ca la data de 06.02.2010, partile s-au casatorit la Primaria M. judet Sibiu, act inregistrat sub nr. 15/2010.
Din relatiile de casatorie ale partilor a rezultat minorul N.P., nascut la 04.06.2010 .
Sustinerile reclamantei in ceea ce priveste relatiile dintre soti au fost confirmate de parat si partile si-au exprimat acordul in ceea ce priveste desfacerea casatoriei .
In privinta modalitatii de exercitare a autoritatii parintesti, s-a retinut ca, in temeiul art. 397 cod civil, dupa divort autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.
Dispozitiile art. 263 cod civil si prevederile Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului prevad ca toate masurile luate trebuie sa se subordoneze cu prioritate interesului superior al copilului.
Instanta a determinat interesul major al minorului prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, si anume: varsta acestuia, conduita celor doi parinti, situatia materiala a fiecarei parti , posibilitatile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil, imprejurari reliefate in ancheta psihosociala.
Aceste imprejurari au fost analizate de instanta si fata de textele legale invocate, dar mai ales tinand seama de interesul superior al copilului asa cum este prevazut la art. 263 cod civil, cu privire la exercitarea autoritatii parintesti instanta a dispus ca exercitarea autoritatii parintesti fata de minorul N.P., va reveni ambilor parinti conform art. 396 si 397 cod civil.
Solicitarea reclamantei ca autoritatea parinteasca fata de minor sa fie exercitata exclusiv de catre mama, nu a putut fi primita de instanta, in primul rand pentru ca reclamanta nu a invocat vreun ,, motiv temeinic,, asa cum acestea se regasesc in acceptiunea prevederilor articolului 398 cod civil, si in al doilea rand pentru faptul ca nici probele administrate in cauza nu au reliefat un asemenea motiv. Astfel depozitiile martorilor audiati in cauza au facut referire la relatiile dintre soti dar si la relatiile dintre parinti si copilul minor. Martora R.E. mama reclamantei afirma ca pana la separarea in fapt , paratul s-a preocupat mai mult de serviciu si a acordat o atentie minima minorului si in special relatiei de afectivitate cu acesta, insa ulterior separarii in fapt a sotilor paratul si-a schimbat radical comportamentul devenind mai responsabil si indeplinindu-si astfel obligatiile parentale. S-a conturat in mod cert legatura de afectivitate a minorului atat cu tatal cat si cu bunicii paterni, faptul ca zilnic bunicul patern il ia pe minor la domiciliul sau si al paratului, unde minorul petrece cateva ore, in conditii normale pentru dezvoltarea unui copil mic si ceea ce este cel mai important , unde beneficiaza de o atentie si o caldura familiala necesara pentru o dezvoltare armonioasa a unui copil mic.
In acelasi sens sunt si concluziile anchetei psihosociale efectuate in cauza care propun ,,custodia comuna,, mentionand ca ambii parinti alaturi de bunici se ocupa in mod efectiv de cresterea minorului.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta, care a criticat solutia pentru gresita stabilire a programului de vizitare, aceasta pentru ca minorul este doar in varsta de un an si 5 luni, iar plata in natura a obligatiei de intretinere este incorecta, ea fiind obligata sa accepte bunuri de care nu are nevoie. Autoritatea ambilor parinti nu e necesara, cat timp minorul este sugar si dependent de mama, locuind cu aceasta, e normal ca doar ea va exercita autoritatea parinteasca.
In sedinta din 2.04.2012, partile au depus o tranzactie (fila X), de care instanta sa ia act.
Prin decizia civila nr. 88/02.04.2012 pronuntata in dosarul nr. 3149/257/2011 Tribunalul Sibiu – Sectia I civila, in temeiul art. 286 si urm. si 246 si urm. C.pr.civ., a admis apelul impotriva sentintei atacate, pe care a schimbat-o in parte, luand partial act de intelegerea partilor.
Astfel, s-a modificat programul de vizitare a minorului de catre N.P.L., pensia de intretinere pentru minor a fost stabilita la cuantumul de 300 lei lunar, iar plata ei se face in bani, conform art. 350 alin. 3 Cod civil.
A fost inlaturata din tranzactia partilor dispozitia privind exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului N.N.P. exclusiv de catre mama.
Au fost pastrate celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a inlaturat din tranzactia partilor dispozitia privind exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului N.N.P. exclusiv de catre mama. In ce priveste acest aspect, s-a aratat ca instanta nu poate valida conventia partilor, caci aceasta incalca prevederile art.503 C.civ., iar partile nu se gasesc in situatiile prevazute de art.507 C.civ., interesul minorului nefiind acela de a se separa de tatal sau, in termenii art. 506 C.civ.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs, in termenul legal, motivat si corespunzator timbrat, reclamanta N.S.V., aducandu-i critici de nelegalitate, solicitand modificarea partiala a hotararii recurate, iar in rejudecare, sa se ia act integral de tranzactia intervenita intre parti si depusa la dosarul cauzei in apel, urmand ca autoritatea parinteasca asupra minorului N.N.P. sa fie exercitata doar de catre mama, conform art. 398 din noul Cod civil; cu cheltuieli de judecata, in caz de opozitie.
In expunerea motivelor de recurs, reclamanta a sustinut in esenta ca tranzactia incheiata este legala, iar exercitarea autoritatii parintesti doar de catre unul dintre parinti este justificata, situatia fiind reglementata de dispozitiile art. 398 Ncc.
S-a sustinut ca exista motive temeinice pentru exercitarea autoritatii parintesti doar de catre mama, avand in vedere varsta frageda a minorului, iesirile violente la paratului, principiul disponibilitatii partilor si interesul minorului.
S-a apreciat ca instanta de apel a interpretat si aplicat gresit prevederile legale, intrucat art. 507 Ncc invocat in motivarea deciziei se aplica altor situatii decat celor care decurg dintr-un divort, iar art. 504 Ncc deroga clar de la acest capitol si face trimitere directa la art. 397-399 Ncc.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.pr.civ.
Prin decizia civila nr. 89/26.06.2012 Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia pentru cauze cu minori si de familie a respins ca nefondat recursul reclamantei N.S.V., fara cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, Curtea a retinut urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 06.02.2010, iar din convietuirea lor a rezultat minorul N.P., nascut la data de 04.06.2010.
Prin sentinta civila nr. 3042/2011 a Judecatoriei Medias, irevocabila privind divortul, in temeiul art. 374 C.civ. a fost desfacuta prin acordul sotilor casatoria incheiata de parti.
Potrivit dispozitiilor art. 397 C.civ., dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.
Conform art. 398 C.civ., daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti, iar celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si de a consimti la adoptia acestuia.
Asadar, in materia divortului, noul cod civil consacra regula in conformitate cu care autoritatea parinteasca se exercita de catre ambii parinti, doar in situatii exceptionale, pentru motive intemeiate, putandu-se dispune exercitarea ei doar de catre unul dintre parinti.
Art. 507 Ncc, retinut de instanta de apel, enumera situatii general valabile care conduc la exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte, fiind aplicabil deopotriva pentru ipoteza parintilor casatoriti si a celor divortati.
Pe langa ipotezele expuse de art. 507 Ncc, pentru motivele intemeiate indicate de art. 398 Ncc, instanta poate dispune exercitarea autoritatii parintesti doar de catre un parinte.
Avand in vedere continutul notiunii de autoritate parinteasca, imprejurarea ca exercitarea autoritatii parintesti presupune de fapt exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor referitoare la copil, iar regula consacrata de lege este cea a exercitarii ei in comun, instanta de judecata nu poate accepta in mod automat conventia partilor in aceasta privinta, interesul superior al copilului fiind acela de a fi crescut de ambii parinti.
In absenta oricaror probe si a retinerii unui motiv pentru exercitarea autoritatii de catre unul dintre parinti, nu se poate deroga de la regula conform careia autoritatea parinteasca se exercita in comun.
Referitor la speta de fata, se constata ca in mod corect instanta de apel a cenzurat conventia partilor in privinta modalitatii de exercitare a autoritatii parintesti cu privire la minorul N.P., neexistand motive intemeiate pentru exercitarea acesteia doar de catre mama.
Varsta frageda a minorului sau imprejurarea ca va locui din toamna in alta localitate nu justifica inlaturarea celuilalt parinte de la luarea deciziilor importante care il privesc, fiind esential pentru dezvoltarea fireasca a copilului si pentru respectarea interesului sau superior ca tatal sa fie o prezenta constanta in viata sa si sa isi exercite in mod corespunzator drepturile si obligatiile parintesti care ii revin.
In cauza nu s-a facut dovada ca paratul ar avea o atitudine necorespunzatoare fata de minor, ca ar fi consumator de droguri sau de alcool, ca ar pune in pericol grav dezvoltarea minorului, nefiind incidenta nici o alta situatie similara, care sa justifice exercitarea autoritatii parintesti doar de catre mama.
Avand in vedere aceste aspecte, se constata ca instanta de apel a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in materie, neputandu-se retine cazul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Curtea a mai retinut ca solutia instantei de apel a fost argumentata, iar trimiterea la dispozitiile art. 507 Ncc a fost corecta, neputandu-se considera ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau ca motivele sunt straine de natura pricinii. De asemenea, cenzurarea tranzactiei partilor a fost conforma normelor legale in materie si corespunde interesului superior al copilului.
Pentru toate considerentele expuse, constatand nefondate criticile aduse de recurenta hotararii atacate, in temeiul art. 312 C.pr.civ. Curtea a respins recursul declarat impotriva deciziei civile nr.88 din 02.04.2012 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia I Civila.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Minori
Majorare pensie de intretinere. Venituri obtinute in strainatate - Sentinta civila nr. 159 din data de 21.02.2018Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018
Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017