In cazul aplicarii unei amenzi penale potrivit Codului penal din 1969, inculpatului i se va atrage atentia ca, in caz de neplata a amenzii, inlocuirea acesteia cu inchisoarea se va face potrivit dispozitiilor pertinente din acelasi cod.

In cazul aplicarii unei amenzi penale potrivit Codului penal din 1969, inculpatului i se va atrage atentia ca, in caz de neplata a amenzii, inlocuirea acesteia cu inchisoarea se va face potrivit dispozitiilor pertinente din acelasi cod. 
In sprijinul acestei concluzii sunt nu doar dispozitiile deciziei nr. 265/2014 a Curtii constitutionale a Romaniei ci si dispozitiile art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a noului Cod penal, potrivit carora inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, daca amenda a fost aplicata dupa data intrarii in vigoare a Codului penal pentru infractiuni comise anterior acestei date, se va face potrivit dispozitiilor din legea in baza careia s-a aplicat amenda.
Sec?ia penala  ?i pentru cauze cu minori - Decizia penala nr.  696/A/ 29 septembrie 2014

Prin sentinta penala nr. 139/05.05.2014, pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosarul nr. 9096/176/2013, s-au hotarat urmatoarele:
A fost admisa cererea inculpatului de judecare numai pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
In baza art. 396 alin. (2) si (10) Cod procedura penala a fost condamnat inculpatul B.N.A. la pedeapsa de 600 lei amenda pentru savarsirea infractiunii silvice prevazute de art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic in conditiile art. 41 alin. (2) Cod penal  din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
I s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 63 alin. (1) Cod penal.
A fost respinsa actiunea civila formulata in cauza de Statul Roman prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice A.I.
S-a luat act ca persoana vatamata  M.E.N.  nu s-a constituit parte civila in cauza.
In baza art. 274 Cod procedura penala  a fost obligat inculpatul la plata catre stat a sumei de 200 lei, reprezentand cheltuieli judiciare.
  Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a constatat urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3288/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Alba Iulia a fost trimis in judecata inculpatul inculpat B.N.A.  pentru savarsirea infractiunii  de taierea  fara drept, de arbori din fondul forestier na?ional - padure proprietate privata, prev. de art. 108 al 1 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Alba Iulia la data de 18.12.2013 sub nr. 3288/P/2011 .
In actul de sesizare al instantei, in sarcina inculpatului s-a retinut ca   la data de 22.09.2011, in jurul orelor 19:00 impreuna cu martorul  D.L.  s-au deplasat in padurea partii vatamate M.E.N. iar inculpatul cu ajutorul drujbei, a taiat de pe picior in stare verde si nemarcati trei stejari avand diametrele la cioata 42 cm, 40 cm, respectiv 34 cm iar in  data de 23.09.2011, in jurul orelor 09:00 inculpatul s-a  deplasat din nou in padurea partii vatamate M.E.N.  si cu ajutorul aceleiasi drujbe, a mai taiat de pe picior, in stare verde si nemarcat un stejar avand diametrul de 53 de cm.
Analizand mijloacele de proba administrate in cursul urmaririi penale, respectiv, procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante; declaratiile inculpatului B.N.A.; declaratiile martorilor  D.L.,  D.G.,  D.T., M.C.,  M.P.; declaratiile partii vatamate M.E.N.; procesul verbal de cercetare la fata locului cu  planse foto anexe; procesele verbale de ridicare-predare; adresa nr. 3877/30.09.2011 a Regiei Nationale a Padurilor - Ocolul Silvic A.I.; acte de proprietate depuse de partea vatamata, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
In dimineata zilei de 22.09.2011, inculpatul  B.N.A. a convenit cu partea vatamata M.E.N.  ca aceasta sa-i permita inculpatului  sa ia din padurea pe care o detine in satul Ampoita, o caruta de lemne pentru foc. Partile au convenit ca inculpatul  sa nu taie arbori de pe picior ci sa adune numai lemnele cazute prin padure.
Inculpatul  a imprumutat o drujba Husqvarna si un topor de la martorul M.P., dupa care s-a inteles cu numitul D.L. ca acesta din urma sa ii transporte contra cost lemnele luate din padurea in cauza.
La data de 22.09.2011, in jurul orelor 19:00 inculpatul impreuna cu martorul D.L. au ajuns in padurea in cauza iar inculpatul nu a respectat intelegerea avuta cu partea vatamata si cu ajutorul drujbei, a taiat de pe picior in stare verde si nemarcati trei stejari avand diametrele la cioata 42 cm, 40 cm respectiv 34 cm. Inculpatul a sectionat materialul rezultat in zece busteni, din care cinci i-a lasat in padure si ceilalti cinci i-a incarcat in caruta impreuna cu numitul D.L. si i-a transportat la domiciliul lui D.T.  care detine o instalatie de debitat material lemnos.
La data de 23.09.2011, in jurul orelor 09:00 inculpatul B.N.A.  i-a rugat pe numitii  D.L. si D.G. sa-l ajute sa transporte cu caruta de la padure material lemnos. Inculpatul insotit de cei doi s-au deplasat din nou in padurea partii vatamate M.E.N. si cu ajutorul aceleiasi drujbe, inculpatul  a mai taiat de pe picior, in stare verde si nemarcat un stejar avand diametrul de 53 de cm. Materialul astfel rezultat a fost sectionat de catre inculpatul in mai multi busteni si incarcat in caruta. In jurul orelor 11:30 cand inculpatul si numitii  D.L. si D.G.  aveau intentia de a pleca insa au fost surprinsi de catre organele de politie.
Intregul material lemnos rezultat prin taiere a fost ridicat si predat partii vatamate M.N.  pe baza de dovada, asa cum reiese din procesele verbale incheiate de catre organele de politie.
In drept, prima instanta a retinut urmatoarele:
Constituie infractiunea silvica prevazuta la art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, taierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din radacini, fara drept, de arbori, puieti sau lastari din fondul forestier national si din vegetatia forestiera situata pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, daca valoarea prejudiciului produs este de cel putin 5 de ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei.
Prima instanta a constatat ca faptele inculpatului din 22.09.2011 si din 23.09.2011 de a taia fara drept un numar de 4 arbori, producand o paguba care depaseste 5 de ori pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior exista, au fost savarsite cu intentie directa si constituie infractiunea prevazuta in art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic comisa in conditiile art. 41 alin. (2) Cod penal  din 1969 (in forma continuata), motiv pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 600 lei amenda.
La stabilirea cuantumului pedepsei, prima instanta a facut aplicarea art. 5 Cod penal  si a avut in vedere criteriile prevazute de art. 72 Cod penal  din 1969 raportate la art. 63 Cod penal din 1969.
Prima instanta a constatat ca in cauza, Statul Roman prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice A.I. s-a constituit parte civila „pentru prejudiciul cauzat bugetului general consolidat stabilit prin rechizitoriu”.
In primul rand, prima instanta a aratat ca in cauza nu este vorba despre o fapta penala care sa fi produs o paguba bugetului de stat. In cazul infractiunilor silvice paguba, asa cum rezulta din prevederile art.1 al OUG nr.85/2006, se produce vegetatiei forestiere din paduri sau din afara padurii.
In al doilea rand, prima instanta a constatat ca padurea din care inculpatul a taiat arborii este proprietatea privata numitei M.E.N.  care, avand in vedere ca i s-a reparat prejudiciul, nu s-a constituit parte civila in cauza, aspect de care se va lua act.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA ALBA IULIA si inculpatul.
Prin apelul sau parchetul a solicitat desfiintarea sentintei si, in rejudecare, a se realiza o reindividualizare a pedepsei aplicate in sensul de a se pronunta o pedeapsa cu inchisoarea, cu motivarea, in esenta, ca pedeapsa amenzii, in cuantumul stabilit de prima instanta, nu poate sa duca nici la reeducarea inculpatului si nici nu poate sa apere valoarea sociala incalcata.
A mai aratat parchetul ca prima instanta a realizat o combinare nepermisa de legi atunci cand a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor din noul Cod penal cu privire la inlocuirea amenzii in caz de neplata iar pedeapsa amenzii a fost aplicata in baza vechiului Cod penal.
Cu privire la apelul inculpatului, curtea a invocat exceptia tardivitatii, asupra careia procurorul de sedinta a formulat concluzii de admitere.
Analizand, cu precadere, exceptia tardivitatii apelului inculpatului, curtea, avand in vedere ca minuta sentintei penale nr. 139/05.05.2014 i-a fost comunicata personal inculpatului la data de 8.05.2014 (astfel cum rezulta din dovada de primire de la fila X a dosarului de prima instanta) iar apelul a fost inregistrat in data de 21.07.2014 (astfel cum rezulta din stampila de pe declaratia de apel de la fila X  a dosarului de apel), curtea a  retinut ca apelul este tardiv, fiind declarat cu nerespectarea termenului de 10 zile prev. de art. 410 alin. 1 din noul Cod de procedura penala.
Pentru considerentele ce proxim preced, vazand si dispozitiile art. 421 pct. 1 lit. a teza a I din noul Cod de procedura penala, curtea a respins ca fiind tardiv apelul declarat de inculpatul B.N.A. impotriva sentintei penale nr. 139/05.05.2014, pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosarul nr. 9096/176/2013.
Analizand sentinta primei instante prin prisma motivelor invocate in apelul parchetului dar si, potrivit art.417 alin. 2 din noul Cod de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept, curtea a retinut urmatoarele:
Prima instanta a retinut o corecta stare de fapt, astfel cum aceasta se contureaza din analiza coroborata a materialului probatoriu al dosarului si cum, de altfel, a fost recunoscuta in faza de judecata de catre inculpat, acesta solicitand judecarea potrivit procedurii simplificate prev. de art. 374 alin. 4 din noul Cod de procedura penala.
De asemenea, corecta este si incadrarea juridica a faptei inculpatului in dispozitiile art.108 alin.(1) lit. a) din Legea nr.46/2008 - Codul silvic, comisa in conditiile art.41 alin.(2) Cod penal din 1969, fapta inculpatului intrunind toate elementele constitutive ale infractiunii de taiere fara drept de arbori in forma continuata.
Sub aspectul naturii pedepsei si al modalitatii ei de executare prima instanta a realizat o justa individualizare judiciara, dand, astfel, o justa aplicare si dispozitiilor art. 5 alin.1 din noul Cod penal, aceasta lege noua fiind mai favorabila inculpatului deoarece prevede limite de pedeapsa cu amenda mai reduse decat noul Cod penal (anume de la 500 lei la 30.000 lei conform art. 63 alin. 3 teza a II-a din Codul penal din 1969 fata de 1.800 lei la 150.000 lei conform art. 61 alin. 4 lit. c din noul Cod penal).
La acest punct al considerentelor Curtea a aratat ca nu poate fi de acord intru totul cu aprecierile parchetului apelant, o pedeapsa cu inchisoarea neimpunandu-se daca se are in vedere ca inculpatul este un infractor primar si ca a avut o atitudine corespunzatoare pe parcursul procesului penal, inca din faza de urmarire penala.
Prima instanta nu a dat insa o temeinica apreciere criteriilor precum gravitatea faptei si dispretul total de care a dat dovada inculpatul fata de insemnatatea padurii pentru integritatea mediului dar si fata de proprietatea privata si nu a tinut cont ca prin aplicarea pedepsei trebuie sa se asigure atat preventia speciala, prin reeducarea inculpatului, cat si preventia generala, prin inducerea in randul populatiei a sentimentului ca sunt pedepsite cum se cuvine fapte precum cele savarsite de inculpat, preventii care, prin aplicarea unei pedepse de doar 600 lei, putin peste minimul special de 450 lei prevazut prin coroborarea dispozitiilor art. 63 alin. 3 teza a doua din Codul penal din 1969 cu cele ale art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedura penala, nu pot fi asigurate.
Un cuantum mai potrivit cu necesitatea asigurarii dezideratului de preventie speciala si generala este apreciat de curtea a fi cel de 1.000 lei.
Curtea gaseste a fi intemeiata si critica parchetului referitoare la combinarea nepermisa a dispozitiilor din vechiul Cod penal, referitoare la stabilirea cuantumului amenzii si ale noului Cod penal, referitoare la efectele neexecutarii amenzii de catre inculpat.
In sprijinul acestei concluzii sunt nu doar dispozitiile deciziei nr. 265/2014 a Curtii constitutionale a Romaniei ci si dispozitiile art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a noului Cod penal, potrivit carora inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, daca amenda a fost aplicata dupa data intrarii in vigoare a Codului penal pentru infractiuni comise anterior acestei date, se va face potrivit dispozitiilor din legea in baza careia s-a aplicat amenda.
Analizand sentinta primei instante si prin prisma art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept, curtea  nu  a desprins existenta altor fine de nelegalitate sau de netemeinicie.
Pentru considerentele ce preced, vazand si dispozitiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedura penala, curtea a admis  apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA A.I. impotriva sentintei penale nr. 139/05.05.2014, pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosarul nr. 9096/176/2013, pe care a desfiintat-o  numai in ceea ce priveste individualizarea cuantumului amenzii penale si in ceea ce priveste aplicabilitatea art. 63 alin. 1 din noul Cod penal si, rejudecand in aceste limite:
A majorat  de la 600 lei la 1.000 lei amenda penala aplicata inculpatului B.N.A. pentru infractiunea de taiere fara drept de arbori din fondul forestier national, in forma continuata, prev. de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr.46/2008, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 si art.5 din noul Cod penal.
A  inlaturat  dispozitia referitoare la aplicabilitatea art. 63 alin. 1 din noul Cod penal si, in baza art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr.187/2012 de punere in aplicare a noului Cod penal, va atrage atentia inculpatului ca, in conformitate cu art. 631 din Codul penal din 1969, daca cel condamnat se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, instanta poate inlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii in limitele prevazute pentru infractiunea savarsita, tinand seama de partea din amenda care a fost achitata.
A mentinut,  in rest, sentinta penala apelata, in masura in care nu contravine prezentei decizii.
Avand in vedere solutia pronuntata asupra apelului inculpatului, de respingere ca tardiva a lui, in baza art.275 alin. 2 din noul Cod de procedura penala, curtea l-a  obligat  pe inculpat sa plateasca statului suma de 50 lei cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate de stat in apel.
In baza art.275 alin. 3 din noul Cod de procedura penala, restul cheltuielilor avansate de stat in apel  au  ramas in sarcina acestuia.