Art. 2781 din Codul de procedura penala din 1968. Recurs inadmisibil.

Art. 2781 din Codul de procedura penala din 1968. Recurs inadmisibil.

Recursul formulat impotriva unei incheieri interlocutorii intr-o cauza in avand ca obiect plangerea impotriva solutiilor procurorului de neurmarire sau de netrimitere in judecata este inadmisibil, din moment ce, potrivit art. 2781 alin. 10 din Codul de procedura penala, hotararea prin care se solutioneaza plangerea este definitiva.

Sectia  penala si pentru cauze cu minori  - Decizia penala nr. 62/27 ianuarie 2014

Prin incheierea din data de 10.12.2013, pronuntata in dosarul nr. 9299/221/2013 al Judecatoriei Deva, s-au dispus urmatoarele:
In baza disp. art. 52 C.p.p. a fost respinsa ca nefondata cererea de recuzare a D-nei. Judecator P.D., formulata de petentul G.P.
In baza disp. art. 198 alin. 4 lit. k C.p.p., i s-a aplicat petentului G.P. o amenda judiciara in cuantum de 2.000 (douamii) lei pentru abuzul de drept constand in formularea cu rea-credinta a cererii de recuzare.
In baza disp. art.192 alin. 2 C.p.p. a fost obligat acelasi petent la 100 (unasuta) lei cheltuieli judiciare catre Stat.
In dispozitivul respectivei incheieri s-a mai mentionat ca petentul are drept de recurs odata cu hotararea ce se va pronunta asupra fondului cauzei, cu privire la cererea de recuzare, respectiv drept de scutire sau de reducere in termen de 10 zile de la comunicare, cu privire la aplicarea amenzii judiciare.
Pentru a pronunta aceasta incheiere judecatorul investit cu solutionarea cererii de recuzare a retinut urmatoarele:
Prin cererea formulata oral in sedinta publica din data de 09.12.2013, numitul G.P., petent in cauza ce formeaza obiectul dosarului nr. 9299/221/2013, aflat pe rolul Judecatoriei Deva, a aratat ca intelege sa recuze presedintele completului de judecata investit cu solutionarea cauzei, D-na Judecator P.D.
In motivarea in fapt a cererii de recuzare petentul a aratat ca presedintele completului de judecata se afla intr-o situatie de incompatibilitate intrucat a solutionat cauza care a facut obiectul dosarului nr. 10459/221/2012.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art.49 C.p.p.
In dovedirea cererii petentul nu a indicat nici o proba.
Verificandu-si competenta si retinand este titular al completului „C4”, complet cu nr. imediat urmator completului „C3”, investit cu fondul plangerii la solutia de netrimitere in judecata, judecatorul investit cu solutionarea cererii de recuzare a procedat, potrivit disp. art.52 alin. 1 C.p.p., la solutionarea, de indata, a cererii de recuzare.
In vederea solutionarii legale si temeinice a cererii de recuzare, judecatorul investit cu solutionarea cererii de recuzare, din oficiu, a atasat la dosarul cauzei copia sentintei penale nr.159/04.02.2013 pronuntata de Judecatoria Deva in dosarul nr.10459/221/2012.
Examinand cererea de recuzare formulata de petentul G.P. in raport de motivele de fapt si de drept invocate, judecatorul investit cu solutionarea cererii de recuzare a constatat ca aceasta este nefondata, pentru motivele dezvoltate in cele ce urmeaza:
Petentul invoca motivul de recuzare prev. de ar.48 C.p.p., constand in faptul ca presedintele completului de judecata a luat parte anterior la solutionarea cauzei, stare de lucruri care ar rezulta din imprejurarea ca a pronuntat sentinta penala nr.159/04.02.2013 in dosarul nr.10459/221/2012 al acestei instante.
Verificand continutul hotararii penale mentionate, judecatorul investit cu solutionarea cererii de recuzare a constatat ca aceasta a fost pronuntata de D-na Judecator P.D. iar obiectul dosarului l-a constituit o plangere formulata de acelasi petent G.P., conform prevederilor art.278/1 C.p.p., insa plangerea viza o alta solutie de netrimitere in judecata emisa intr-un alt dosar de urmarire penala, si anume, nr. 897/P/2011, nicidecum in dosarul nr. 844/2P/2011, dosar care face obiectul cauzei de fata. Prin urmare, D-na Judecator P.D. nu se afla in niciuna dintre situatiile de incompatibilitate prev. de art.48 C.p.p., cauza solutionata anterior avand obiect diferit fata de cel al cauzei penale de fata, a conchis judecatorul investit cu solutionarea cererii de recuzare .
Fata de cele ce preced, constatand caracterul nefondat al cererii de recuzare, judecatorul investit cu solutionarea cererii de recuzare a respins cererea de recuzare.
Fata de motivul vadit nefondat al cererii de recuzare, judecatorul investit cu solutionarea cererii de recuzare a constatat ca petentul a comis un abuz de drept constand in formularea cu rea-credinta a cererii de recuzare, stare de lucruri care atrage incidenta disp. art.198 alin. 4 lit. k C.p.p., text de lege in temeiul careia i-a aplicat acestuia o amenda judiciara in cuantum de 2.000 lei.
Constatand culpa procesuala a petentului in sensul ca prin formularea cererii de recuzare acesta a cauzat cheltuieli judiciare, respingand cererea, judecatorul investit cu solutionarea cererii de recuzare a facut si aplicatiunea disp. art.192 alin. 2 C.p.p. si l-a obligat pe petent la 100 (unasuta) lei cheltuieli judiciare catre Stat.
Judecatorul investit cu solutionarea cererii de recuzare a mai dispus ca incheiere de sedinta se sa se comunice petentului in vederea curgerii termenului prev. de art.199 alin. 2 C.p.p.
Impotriva acestei incheieri petentul a declarat prezentul recurs, solicitand casarea ei cu motivarea, in esenta, ca i s-au incalcat drepturile constitutionale si legale si ca cererea lui de recuzare este intemeiata.
In sustinerea orala a recursului, petentul a mai aratat ca el considera ca nu a comis fapta pentru care i s-a aplicat amenda si ca amenda aplicata nu are un temei juridic corect fata de cererea dansului.
La solicitarea instantei de recurs de a formula concluzii asupra admisibilitatii recursului, petentul a sustinut ca recursul este admisibil.
Reprezentantul parchetului si-a exprimat pozitia procesuala in sensul respingerii prezentului recurs ca fiind inadmisibil, cu precizarea ca s-a atacat o incheiere interlocutorie pentru care legea nu prevede posibilitatea atacarii separate cu recurs, ci numai o data cu fondul.
Asupra chestiunii prevalente referitoare la admisibilitatea recursului, Curtea a retinut urmatoarele:
Obiectul dosarului in care a fost pronuntata incheierea atacata cu prezentul recurs este solutionarea plangerii petentului G.P. impotriva unei solutii de neincepere a urmaririi penale, plangere intemeiata pe dispozitiile art. 2781 din Codul de procedura penala.
Procedura de solutionare de catre instanta a plangerii intemeiate pe amintitele dispozitii contine, intre altele, prevederea ca hotararea prin care se solutioneaza plangerea este definitiva (art. 2781 alin. 10 din Codul de procedura penala).
Incheierea atacata cu prezentul recurs este una interlocutorie, prin intermediul ei solutionandu-se cererea petentului de recuzarea a judecatorului investit cu solutionarea plangerii intemeiate pe dispozitiile art. 2781 din Codul de procedura penala.
In materia cailor de atac la care sunt supuse incheierile interlocutorii sunt relevante dispozitiile art. 3851 alin. 2 din Codul de procedura penala, potrivit carora incheierile pot fi atacate cu recurs numai odata cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Incheierea care face obiectul prezentului recurs, prin care a fost respinsa o cerere de recuzare, nu poate fi atacata separat cu recurs, astfel cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art. 51 alin. 6 din Codul de procedura penala. Din aceleasi dispozitii, coroborate cu cele mai sus amintite, rezulta ca o incheiere prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacata cu recurs, insa numai o data cu fondul, subintelegandu-se, in mod necesar, conditia ca si hotararea prin care se solutioneaza fondul cauzei sa fi suspusa recursului.
    Cum in prezenta cauza, asa cum mai sus am aratat, dispozitiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedura penala prevad ca hotararea prin care se solutioneaza plangerea este definitiva, prezentul recurs, formulat impotriva unei incheieri interlocutorii in aceeasi cauza, apare ca fiind inadmisibil indiferent de momentul la care recursul ar fi fost declarat.
Aceasta concluzie nu poate fi invalidata de mentiunea pe care o contine dispozitivul incheierii atacate cu referire la pretinsul drept de recurs al petentului in ceea ce priveste solutia asupra cererii de recuzare deoarece dreptul de recurs poate fi acordat numai pe cale legala si nu pe cale judiciara.
In ceea ce priveste legalitatea dispozitiei de aplicare a unei amenzi judiciare, cuprinsa in aceeasi incheiere ce face obiectul prezentului recurs, sunt perfect valide ratiunile pentru care Curtea a considerat inadmisibil recursul si in ceea ce priveste solutia de respingere a cererii de recuzare.
Curtea mai tine sa precizeze ca asupra dispozitiei de aplicare a amenzii judiciare petentului i s-a acordat calea legala de atac, anume aceea prev. de art. 199 alin. 2 din Codul de procedura penala, de care a si uzat, de altfel, cererea de scutire de amenda fiindu-i respinsa prin incheierea pronuntata in data de 23.12.2013 de Judecatoria Deva in acelasi dosar nr. 9299/221/2013.
Pentru toate considerentele mai sus retinute, care fac inutila cercetarea pe fond a caii de atac, in temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a din Codul de procedura penala, Curtea a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul G.P. impotriva incheierii din data de 10.12.2013, pronuntata in dosarul nr. 9299/221/2013 al Judecatoriei Deva.