Pensie militar. Plata diferente pensie.

Pensie militar. Plata diferente pensie.

Legea nr.241/2013: art.1.

Prin acest act normativ s-a urmarit mentinerea incepand cu 01.10.2013 a cuantumului avut inaintea recalcularii/revizuirii pentru beneficiarii a caror pensii s-au diminuat, masura ce are aplicabilitate limitata in timp, conform prev. art. 1 alin.4 si care nu semnifica, sub nici o forma, vointa legiuitorului de a acorda retroactiv anumite sume de bani si nici vointa de a lipsi de efecte deciziile emise in procesul integrarii pensiilor speciale in sistemul public de pensii.


Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia  civila nr.768/A/24 noiembrie  2014.


Prin contestatia inregistrata la data de 27.02.2014  la Tribunalul Sibiu sub dosar sub nr.878/85/2014, formulata de contestatorul I.L.  in contradictoriu cu intimatii M.A.N. Bucuresti si C.P. Sectoriala a M.A.N. Bucuresti s-a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei nr.92921 din 1.10.2013, obligarea intimatei 2 la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei, care sa tina seama de toate perioadele si conditiile sale de munca si la plata diferentelor banesti pentru perioada 1.01.2012-1.10.2013, actualizate conform inflatiei pana la plata efectiva.
In motivare se arata in esenta ca decizia de revizuire este netemeinica  si nelegala fiind  nemotivata,  Legea nr.241/2013 preluand cuantumul pensiei din decembrie 2010. I-a fost incalcat dreptul de proprietate, a fost incalcat principiul drepturilor castigate si cel de neretroactivitatii legii.
Decizia de revizuire a pensiei a fost emisa cu incalcarea art.47 din Constitutia Romaniei si art.1 din Protocolul l la Conventia europeana a drepturilor omului. Se  incalca  dreptul de proprietate asupra veniturilor cuvenite din pensia stabilita in temeiul Legii nr.164/2001, astfel cum acesta este protejat de jurisprudenta CEDO, principiul neretroactivitatii legii, al drepturilor castigate, principiul egalitatii in drepturi si nediscriminarii. Sustine ca  schimbarea temeiului in baza caruia a fost  stabilita  initial pensia  si  diminuarea   cuantumul acesteia este contrara dispozitiilor constitutionale, comunitare si principiilor  cuprinse  in Conventia  europeana  a drepturilor omului.
Considera ca s-au  incalcat disp. imperative ale  art. 3(2)  din O.U.G. nr.1/2011, dreptul de proprietate, principiul neretroactivitatii legii prev. de art. 15 al.2  din Constitutia  Romaniei, principiul  drepturilor  castigate.
         In drept  invoca  prevederile  Legii nr.241/2013.
        Anexeaza in probatiune decizia atacata, decizii de pensii anterioare, cupoane de pensie, corespondenta M.A.N. si calcul drepturi salariale cuvenite.
        Solicita cheltuieli de judecata.
Tribunalul Sibiu - sectia I Civila, prin sentinta civila nr.731/28.05.2014 pronuntata in cauza, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului M.A.N.
A respins contestatia formulata de contestatorul  I.L. in contradictoriu cu intimatilor M.A.N. si C.P. Sectoriala a M.A.N.
Fara cheltuieli de judecata.
        Pentru a hotari, astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
        Contestatorul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu stabilita prin decizie,  al carui cuantum s-a modificat succesiv in timp si in functie de actele normative in vigoare la acea data.
Prin decizia de revizuire a pensiei de serviciu a fost revizuita pensia  contestatorului. Impotriva  acestei decizii contestatorul a formulat  contestatie pe cale administrativa, iar prin hotararea Comisiei de Contestatii  pensii s-a respins contestatia ca  neintemeiata. 
Raspunzand criticilor formulate de contestator privind incalcarea  drepturilor si principiilor mentionate in contestatie,  instanta  retine:
Recalcularea pensiei de  serviciu  in pensie  pentru limita de varsta in  intelesul Legii nr.19/2000 s-a facut pe baza veniturilor realizate lunar in perioadele care constituie stagiu de cotizare, deciziile de pensie urmand a fi revizuite din oficiu conf. art. 1 din O.U.G.  nr.1/2011.
Prin Legea nr.119/2010  si  O.U.G. nr.1/2011 categoriile  de  pensionari  vizate  nu  si-au pierdut  dreptul la pensie, ci le-a fost afectat  doar cuantumul pensiei, masura fiind  impusa de resursele bugetare si de indicatorii    socio – economici  care  arata nivelul de  sustenabilitate  al  sistemului de pensii.
Necesitatea asigurarii unui just echilibru intre exigentele intereselor generale ale comunitatii si interesele de aparare a drepturilor fundamentale ale individului, se reflecta si in structura art.1 din Protocolul nr.1 si se concretizeaza in necesitatea existentei unui raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit. Ca urmare, verificarea acestui echilibru presupune analiza diferitelor interese in cauza si a conditiilor socio – economice generale care au impus luarea masurii respective.
  Intr-adevar constatarea anterioara a constitutionalitatii Legii 119/2010 nu impiedica judecatorul national sa verifice daca aplicarea legii in concret nu produce efecte contrare Conventiei. Aceasta verificare nu face abstractie de jurisprudenta CEDO in materie, care insa nu garanteaza dreptul de a continua sa primesti o pensie intr-un anumit cuantum.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului sesizata cu incalcari ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuarii pensiilor, a apreciat ca o astfel de ingerinta nu este de tipul „privarii de proprietate” - hotararea din 2.02.2010 Aizupurua Ortiz c/a Spaniei din 2 februarie 2010-, unde pierderea unei pensii complementare este analizata din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor). Curtea nu analizeaza situatia reducerii pensiilor sau salariilor ca si cum ingerinta ar fi o “privare de proprietate”.  In consecinta, lipsa despagubirii pentru ingerinta nu conduce, eo ipso, la incalcarea art.1 al Protocolului nr. 1. Statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu. Curtea constata ca nu este rolul sau de a verifica in ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotararea din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989, Series A nr.169, par. 53). Spre exemplu, in materie de pensie, Curtea accepta reduceri substantiale ale cuantumului pensiei si/sau ale altor beneficii de asigurari sociale fara a ajunge la concluzia incalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1: aprox. 43% (T. c. Suediei –reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane – neincalcare); aprox 38% (Jankovic c Croatia, 12 octombrie 2000); 5% (Lenz c. Germaniei); pierderea statutului de veteran cu avantajele ce decurgeau din acesta (10% din salariul mediu lunar; reduceri de 50% din pretul transportului, consumului de electricitate, caldura, gaz etc., 50% din pretul asigurarii pentru automobile – Domalewski c. Polonia, 15 iunie 1999); reducerea cu 66% a pensiei principale (reclamantul mai primea alte 2 pensii, si reducerea fusese necesara pentru ca suma celor 3 pensii sa nu depaseasca un plafon maximal stabilit de lege pentru pensiile publice - Callejas c. Spaniei, 18 iunie 2002); reduceri intre 30 si 50% din cuantumul unei alocatii speciale pentru vaduve (Adriana C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei, decizie de inadmisibilitate din 22 septembrie 2005). Avand in vedere marja mare de manevra recunoscuta statului de CEDO, se poate  retine ca numai in circumstante cu adevarat exceptionale s-ar putea ajunge la incalcarea Conventiei.
Prin decizia de inadmisibilitate pronuntata de CEDO  la data de 7.02.2012 in cauzele conexate Ana Maria Frimu,  Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar si Lucia Ghetu impotriva Romaniei s-a constatat  neincalcarea de catre Statul Roman a disp. art. 1 din Protocolul nr.1 aditional la conventie sub aspectul transformarii pensiilor speciale in pensii in sistemul public  in temeiul Legii nr.119/2010.
In acelasi sens s-a  pronuntat CEDO si in privinta pensiilor militare  in cauza Abalutei s.a.  impotriva Romaniei.
In ceea ce priveste retroactivitatea, se retine ca Legea nr.119/2010 si O.U.G.  nr.1/2011 produc efecte numai pentru viitor si numai in ceea ce priveste cuantumul pensiei, nefiind afectate sumele obtinute cu titlu de pensie de serviciu anterior intrarii in vigoare a legii.
Relevant  in acest sens sunt deciziile Curtii Constitutionale nr.458/2003 si 294/2004 prin care s-a stipulat ca „o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de  drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a  efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca  in aceste cazuri  legea noua nu face  altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator  intrarii ei  in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare”.
Asupra problemelor deduse judecatii in cauza de fata s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin decizia nr.871/2010 prin care s-a retinut ca dispozitiile Legii nr.119/2010 sunt constitutionale, iar aceasta instanta este  garantul suprematiei Constitutiei, conf. art. 1 din Legea nr.47/1992.
In cadrul  acestei decizii a  Curtii Constitutionale  precum si in decizia nr. 29/2011 a  I.C.C.J. au fost dezbatute toate aspectele  referitoare la  conformitatea actelor normative din domeniul pensiilor cu Constitutia Romaniei si a fost analizata compatibilitatea lor cu prevederile Protocolului nr.1 aditional la conventie.
Deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii conf. art. 147 al.4 din Constitutie si al 11 al.3 din L. nr. 47/1992. De asemenea  conf. art. 330 ind. 7 din Codul de procedura civila  dezlegarea data problemelor de drept judecate de I.C.C.J.  in recursul  in interesul legii este obligatorie pentru instanta de la data publicarii deciziei in Monitorul  Oficial al Romaniei.
Prin decizia nr. 871/2010 si decizia nr. 1377/2011 Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile Legii nr.119/2010 sunt constitutionale.
De asemenea, in privinta O.U.G. nr.1/2011 Curtea Constitutionala a stabilit prin decizia nr.919/2011 conformitatea dispozitiilor acestui act normativ cu prevederile  Constitutiei. Curtea retine ca, in principiu, pensia de serviciu a unor categorii profesionale, reglementata printr-o lege speciala, are doua componente, si anume pensia contributiva si un supliment din partea statului. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe cand partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, astfel cum este reglementat in art. 47 alin. (2) din Constitutie. Pensiile speciale, fiind instituite de catre legiuitor in considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar daca exista o ratiune suficient de puternica spre a duce in final la diminuarea prestatiilor sociale ale statului sub forma pensiei  din sistemul public. Or, in cazul de fata, o atare ratiune este, asa cum rezulta din expunerea de motive a legii criticate, atat grava situatie de criza economica si financiara cu care se confrunta statul (bugetul de stat si cel al asigurarilor sociale de stat), cat si necesitatea reformarii sistemului de pensii, prin eliminarea inechitatilor din acest sistem.
Avand in vedere toate acestea, Curtea constata ca in conceptul de "drepturi castigate" pot intra doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari. Prin urmare, numai daca legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestatii deja incasate s-ar fi incalcat dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie. In acest sens este si Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat ca "o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul  de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare". In concluzie, se constata ca dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor  si  OUG nr. 1/2011 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.
 Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art.44 din Constitutie, raportat la art.1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul nr.1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale". Notiunea "bun" utilizata de acest text are o semnificatie autonoma, putandu-se considera ca pensia este un bun care intra sub protectia acestui text.
    Avand in vedere insa cele doua componente ale pensiei de serviciu, precum si faptul ca a doua componenta, adica suplimentul din partea statului, se acorda numai in masura in care exista resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fara afectarea partii contributive, nu poate avea semnificatia unei exproprieri.
    Distinct de acestea, Curtea constata ca prevederile art. 53 din Constitutie referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi  castigate sau al unor libertati nu sunt aplicabile, deoarece dispozitiile legii criticate nu restrang dreptul la pensie, ca drept fundamental prevazut la art. 47 alin. (2) din Constitutie, ci prevad recalcularea pensiilor de serviciu, prin algoritmul utilizat de Legea nr. 19/2000, respectiv  O.U.G.  nr.1/2011, cuantumul rezultat putand fi  diferit, ceea ce conduce astfel la eliminarea pensiei de serviciu doar sub aspectul cuantumului acesteia. Or, legiuitorul este in masura sa acorde, sa modifice sau sa suprime componenta suplimentara a pensiei de serviciu, in functie de posibilitatile financiare ale statului, dar, evident, cu respectarea si a celorlalte prevederi sau principii constitutionale.
Nu se poate retine  ca in situatia dedusa judecatii  s-a  incalcat  principiul nediscriminarii,  intrucat recalcularea si revizuirea  pensiei impusa de Legea nr. 119/2010 si O.U.G.  nr. 1/2011  priveste  toate  categoriile de  persoane  aflate  in situatii  similare (beneficiare  a  pensiilor de  serviciu).
Nici art.14 din Conventia europeana a drepturilor omului nu interzice unui stat membru de a trata in mod diferit anumite categorii socio-profesionale pentru a corecta „inegalitatile de fapt” dintre ele. In plus, in jurisprudenta CEDO, statele contractante beneficiaza de o marja de apreciere in a  evalua in ce masura diferentele intre situatii similare justifica un tratament diferit, marja care  poate varia in functie de imprejurari, de  obiectul si fondul dreptului ( cauza Petrovic versus Austria – hotararea nr.27/1998).
Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.29/2011, aplicabila in cazul de fata, constata cu certitudine ca doua din cele trei conditii care ar fi putut determina ca ingerinta ce s-a produs sa conduca la incalcarea art.1 din Protocolul 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului au fost respectate, respectiv ingerinta este legala (a fost reglementata prin Legea nr.119/2010 si urmareste un scop legitim, de utilitate publica (reformarea sistemului de pensii prin eliminarea inechitatilor din sistem si conditiile de criza economica si financiara a statului).
In privinta celei de-a treia conditii, respectiv existenta unui raport  rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit, considera ca recalcularea pensiilor de serviciu pentru categoria de pensionari din care face parte reclamantul s-a facut prin pastrarea acestui raport in conditiile in care unul din elementele scopului urmarit a fost determinat de diminuarea resurselor bugetare datorate de grava criza economica si financiara, de notorietate publica, cu care se confrunta statul roman, ce tinde sa se cronicizeze pe fondul crizei europene si mondiale si  care ar fi putut determina intrarea Romaniei in  incapacitate de plata.
Instanta suprema porneste de la premiza ca raportul de proportionalitate este compromis numai daca reclamantul ar fi suportat o sarcina individuala excesiva, exorbitanta, care excede marjei de apreciere a statului in reglementarea aspectelor legate de politica sociala, cazul in care persoana ar fi lipsita in totalitate de un bun sau i-ar fi fost suprimate integral mijloacele de existenta, ceea ce nu poate fi vorba in cazul in speta, la o pensie revizuita la suma de 2946 lei.
Referitor la  mentinerea in plata a cuantumului pensiei mai avantajos, instanta  constata ca potrivit art. 6  din O.U.G.  nr.1/2011, pensiile recalculate „ale caror cuantumuri sunt mai mici decat cele aflate in plata in luna decembrie 2010, se  mentin in plata in cuantumurile avute in luna decembrie 2010 incepand cu luna ianuarie 2011 pana la data emiterii deciziei de revizuire”.Termenul de aplicare a deciziei de revizuire este expres  prev. de  O.U.G.  nr.1/2011 ca fiind 01.01.2011, asa incat fata de considerentele expuse s-a respins cerere de mentinere in plata a pensiei de serviciu si de plata a diferentelor  retinute cu dobanda  si in valoare actualizata, ca nefondata.
Plata drepturilor de pensiei si a eventualelor diferente rezultate dupa recalculate  se face potrivit legilor aplicabile privind sistemul de pensii. O.U.G. nr.13/2011 care reglementeaza dobanda  legala  prevede  la art. 2  ca  aceasta  se va plati in cazurile in care obligatia este  purtatoare de dobanzi potrivit dispozitiilor  legale sau  prevederilor  contractuale. Ori, nici  reglementarile  legale  in materie  de pensii de asigurari sociale  si nici contractele  de asigurare  nu stabilesc ca  drepturile de pensie sunt purtatoarea de dobanzi, asa incat si aceasta cerere  a fost respinsa ca neintemeiata. Nici daca s-ar datora dobanda pentru timpul trecut, aceasta nu se capitalizeaza si  nu poate  atrage actualizari cu rata inflatiei,   intrucat prin ea  insasi are  natura reparatorie.
Prin urmare fata de  toate considerentele expuse, contestatia, astfel cum a fost precizata, a fost respinsa in tot.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termenul legal, reclamantul I.L.,solicitand admiterea apelului, schimbarea in totalitate a acesteia si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive reclamantul sustine ca intimata nu a procedat la actualizarea pensiei anual, in functie de inflatie si de cresterea salariului real asa cum se procedeaza in cazul tuturor pensionarilor, fiind, astfel, de doua ori discriminat, atat prin revizuirea pensiei cand a pierdut dreptul la pensia militara, cat si prin faptul ca nu beneficiaza de toate drepturile acordare de sistemul public de pensii.
Mai arata reclamantul ca nici retinerea instantei de fond ca legiuitorul poate sa acorde, sa modifice sau sa suprime componenta suplimentara a pensiei de serviciu nu poate fi acceptata, deoarece pensia revizuita i-a adus un prejudiciu real, reprezentand o incalcare a dreptului sau de proprietate, a principiului drepturilor castigate si a principiului neretroactivitatii legii. Revenirea la cuantumul pensiei din decembrie 2010, dispusa de legiuitor prin Legea nr. 241 din 2013 vine sa confirme nelegalitatea deciziei de revizuire si indreptatirea sa la plata diferentelor aratate. Reducerea pensiei pe o perioada de 2 ani contravenea si dispozitiilor legale in vigoare la data stabilirii dreptului sau la pensie, dar si celor ulterioare, atat Legea nr.19/2001, cat si Legea nr.19/2010 si Legea nr.263/2010 prevazand ca in cazul recalcularii pensiilor, daca noul cuantum este mai mic se pastreaza in plata pensia anterioara stabilita si aflata in plata, fara a se aduce atingere drepturilor legal castigate anterior.
Consiliul Legislativ a apreciat ca: pensiile aflate in plata constituie drepturi legal castigate si nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactiva a legii, orice noua reglementare aplicandu-se numai pe viitor, adica pensiilor stabilite dupa data intrarii in vigoare a acesteia.
Acest principiu este consacrat si de CJUE si practica judiciara CEDO, care in mod consecvent a dat castig de cauza subiectilor de drept afectati din punct de vedere al drepturilor banesti prin acte normative adoptate ulterior.
Acest principiu este recunoscut si de Curtea Constitutionala care a stabilit ca in cazurile in care din recalculare rezulta un cuantum mai mare al pensiei, se va plati acesta, iar daca noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda in continuare pensia anterior stabilita si aflata in plata, fara a se aduce atingere drepturilor legal castigate anterior.
Fata de motivele prezentate, apelantul solicita admiterea apelului motivat de faptul ca schimbarea regimului juridic in care i-a fost acordata initial pensia, respectiv Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat si diminuarea cuantumului pensiei au fost contrare dispozitiilor constitutionale, comunitare si principiilor cuprinse in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, astfel ca se impune plata diferentelor pentru restabilirea totala a legalitatii asa cum a statuat legiuitorul prin Legea nr.241 din 2013.
Intimata  C.P. S. a  MAN, a depus intampinare in aceasta faza procesuala solicitand respingerea apelului ca nemotivat in drept conform cerintelor art. 470 alin.1 lit.c  din  Codul de procedura civila, respectiv ca nefondat, sustinand ca in mod unitar Curtea de Apel Alba Iulia s-a pronuntat prin respingerea contestatiilor formulate de pensionarii provenitii din  MAN impotriva deciziilor de revizuire a pensiei stabilite in temeiul OUG. nr.1/2011, si ca Legea nr. 241/2013 prevede expres plata drepturilor banesti incepand cu 01.10.2013.
Reclamantul a depus raspuns la intampinare prin care solicita admiterea apelului asa cum a fost formulat si respingerea exceptiilor si apararilor invocate prin intampinare ca fiind neintemeiate.
CURTEA, verificand, potrivit art.479 din Noul Cod de procedura civila, in limita cererii de apel, stabilirea situatie de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, retine urmatoarele:
In primul rand, neindicarea temeiul de drept al apelului nu justifica respingerea acestuia, instanta de apel, fiind obligata, in acest caz, datorita efectului devolutiv al apelului, sa se pronunte, in fond, pe baza celor invocate la prima instanta (art.476 din Codul de procedura civila).
Pe fondul pricinii, Curtea constata ca apelul este nefondat.
Astfel, nemultumirea contestatorului vizand incalcarea unor drepturi si principii fundamentale (dreptul de proprietate, neretroactivitatea legii, dreptul castigat) cu ocazia revizuirii pensiei sale, in temeiul O.U.G.  nr.1/2011 a fost corect solutionata de prima instanta prin prisma dispozitiilor legale in materie, a deciziilor nr. 871/2010, 1377/2011, 919/2011 pronuntate in materie de Curtea Constitutionale, a deciziei nr.29/2011 a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie si a practicei judiciare a Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Curtea retine ca aceste texte de lege au fost supuse in mai multe randuri analizei de constitutionalitate in raport cu critici similare celor invocate in prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr.871 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.433 din 28 iunie 2010, ori Decizia nr. 1.051 din 11 decembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 12 februarie 2013, Curtea Constitutionala a retinut, in esenta, ca "pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit in legea speciala". Acordarea acestui supliment, neavand ca temei contributia la sistemul de asigurari sociale, "tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobandirea dreptului la pensie speciala "nu poate fi considerata ca instituind o obligatie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept castigat reprezentand doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari si asupra carora legiuitorul nu ar putea interveni decat prin incalcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie [...]. Conformandu-se dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, textele de lege criticate afecteaza pensiile speciale doar pe viitor si numai in ceea ce priveste cuantumul acestora. Celelalte conditii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate in acea profesie si varsta eligibila, nu sunt afectate de noile reglementari. De asemenea, Legea privind instituirea unor masuri in domeniul pensiilor nu se rasfrange asupra prestatiilor deja obtinute anterior intrarii sale in vigoare, care constituie facta praeterita".  
 De altfel, in acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusa de Constantin Abaluta si altii impotriva Romaniei, a statuat ca diminuarea pensiilor militare de stat din Romania a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii in sistemul general prevazut prin Legea nr. 263/2010 si a aratat ca motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproportionate (paragraful 16). De asemenea, Curtea a subliniat faptul ca reforma sistemelor de pensii a fost fundamentata pe ratiuni obiective, si anume contextul economic si corectarea inegalitatilor existente intre diferitele sisteme de pensii (paragraful 15). Avand in vedere aceste considerente, Curtea de la Strasbourg a considerat ca masurile criticate de reclamanti nu i-au determinat pe acestia sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate, si nu au fost in mod nejustificat discriminati in raport cu alti pensionari (paragraful 20).
Cum toate aspectele  critice invocate de catre apelantul reclamant au fost analizate de catre Curtea Europeana insasi, instanta nationala nu mai este nevoita sa faca examenul de conformitate a masurilor legislative cu Conventia, prevederile Curtii Europene fiind obligatorii pentru instante, in baza art. 20 din Constitutie.
Cat priveste plata unor diferente de pensie, intre pensia revizuita si pensia acordata potrivit Legii nr.241/2013 sunt lipsite de suport legal. Astfel, art.1 din Legea nr.241/2013 prevede expres ca (1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului  nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, aprobata prin Legea nr. 165/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, ale caror cuantumuri sunt mai mici decat cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se platesc in cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. (2) Plata drepturilor banesti prevazute la alin. (1) se efectueaza incepand cu data de 1 octombrie 2013.
Nicaieri in cuprinsul acestei legi nu sunt prevazute dispozitii retroactive si nici nu se prevede vreo restituire a diferentelor dintre cuantumul pensiei cuvenit in luna decembrie 2010 si cuantum rezultat in urma recalcularii si revizuirii drepturilor de pensiei.
Prin acest act normativ s-a urmarit mentinerea incepand cu 01.10.2013 a cuantumului avut inaintea recalcularii/revizuirii pentru beneficiarii a caror pensii s-au diminuat, masura ce are aplicabilitate limitata in timp, conform prev. art. 1 alin.4 si care nu semnifica, sub nici o forma, vointa legiuitorului de a acorda retroactiv anumite sume de bani si nici vointa de a lipsi de efecte deciziile emise in procesul integrarii pensiilor speciale in sistemul public de pensii.
Asadar, potrivit Legii nr. 241/2013, pensionarii proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala nu au un nou drept de pensie, ci doar beneficiul de a primi in plata pensia in cuantumul din decembrie 2010, pana cand acest cuantum va fi mai mic decat pensia stabilita potrivit Legii nr. 119/2010 si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011, pensie care se calculeaza in functie de valoarea punctului de pensie, valoare care se indexeaza anual, potrivit Legii bugetului de stat.
Asa dar, dreptul la pensie a fost acordat reclamantului conform legislatiei succesive speciale pentru pensionarii proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala-categoria profesionala din care face parte contestatorul-iar discriminarea fata de ceilalti pensionari din sistemul public nu se justifica.
 Astfel, cum constat a retinut Curtea Constitutionala principiului egalitatii in fata legii, consacrat prin art. 16 din Constitutie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. Or, avand in vedere dispozitiile speciale ale Legii nr.241/2013, nu se poate sustine ca pensionarii proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala ar fi in aceeasi situatie juridica cu ceilalti pensionari. Pe de alta parte, Curtea retine ca doar pensionarii proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala au beneficiul de a primi in plata pensia in cuantumul din decembrie 2010, pana cand acest cuantum va fi mai mic decat pensia stabilita potrivit Legii nr.119/2010 si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011, pensie care se calculeaza in functie de valoarea punctului de pensie, valoare care, de altfel, se indexeaza anual.(decizia nr. 479 din 23 septembrie 2014).
Fata de cele ce preced, Curtea de Apel, in baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedura civila a respins ca nefondat apelul cu care a fost investita de catre reclamant, pastrand hotararea atacata.