Respectarea principiilor tempus regit actum si neretroactivitatii legii.

Respectarea principiilor tempus regit actum si neretroactivitatii legii.


Dispozitiile atacate de contestatori au fost emise de Primar la data de 11.08.2003, astfel incat  nu poate fi analizata valabilitatea acestora decat prin raportare la forma legii in vigoare la data emiterii lor, orice alta interpretare  insemnand incalcarea unor principii esentiale de drept si anume incalcarea principiului neretroactivitatii legii si a principiului tempus regit actum. Este dovedit in cauza ca terenurile solicitate in baza Legii nr.10/2001 sunt situate in extravilan, astfel ca nu puteau forma obiect al Legii nr.10/2001, conform art. 8 din aceasta lege.
In ceea ce priveste   solicitarea recurentilor de a interverti  cererea lor  din domeniul Legii nr.10/2001 in domeniul Legii nr.18/1991,  acesta este lipsita de temei legal, avand in vedere data la care au fost emise dispozitiile atacate, iar  forma legii in vigoare la nivelul anului 2003 nu avea o astfel de prevedere. 
Ulterior, prin Legea nr.247/2005 s-a stipulat   ca in cazul in care s-au depus notificari cu privire la imobilele  prevazute la art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001, acestea urmeaza a fi inaintate, in vederea solutionarii,  comisiilor comunale, orasenesti si municipale, constituite potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991 si Legii nr.1/2000, insa  dispozitiile legii au in vedere notificarile nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a legii.
 Legiuitorul  care a intervenit in anul 2005 nu putea sa creeze astfel de obligatii in sarcina organelor administrative decat in ipoteza in care, la momentul intrarii in vigoare a legii – iulie 2005 -  nu au fost emise inca  deciziile sau dispozitiile de solutionare a notificarilor. Aplicarea acestor prevederi la dispozitiile emise inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.247/2005 inseamna aplicarea retroactiva a legii, ceea ce interzice legea fundamentala.

Sectia I Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale -  Decizia civila nr.26 /22 ianuarie  2015

Prin contestatia inregistrata pe rolul  Tribunalului Alba sub  dosar civil nr. 5850/2003 (numar nou 25/107/2003) formulata de contestatorii  A.G.M., A.G.H. si A.A. s-a solicitat, in contradictoriu cu intimatul P.M.A.  sa se pronunte o hotarare prin care sa se dispuna modificarea Dispozitiilor  nr.1214 -  1225 emise de intimat la  data de 11.08.2003 in sensul constatarii ca cererile  reclamantilor intra sub incidenta Legii nr.10/2001 si sa fie inaintate Prefecturii Jud. A. in vederea acordarii de despagubiri.
In motivare,  reclamantii au aratat  ca  prin notificari adresate Primariei A. au solicitat restituirea in natura a mai multor terenuri, iar  Primaria A. a respins cererile pe motiv ca terenurile  nu intrau sub incidenta Legii nr.10/2001, acestea  fiind situate in extravilanul localitatii si au facut obiectul Legii nr.18/1991, fiind  constituit dreptul de proprietate in favoarea altor persoane. Reclamantii au apreciat  nelegale dispozitiile atacate pentru motivul ca terenurile revendicate intra sub incidenta Legii nr.10/2001.
Contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr.10/2001.
Primaria Mun. Aiud a depus la dosar intampinare prin care  a solicitat respingerea contestatiei si mentinerea dispozitiilor emise, intrucat acestea au respectat dispozitiile legale in vigoare la data emiterii lor. Prin H.G. nr.498/2003 au fost aprobate Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001 prin care s-a statuat ca  incidenta Legii nr.10 este limitata la terenurile situate in intravilanul localitatilor.
Prin sentinta  civila nr.798/2014 Tribunalul Alba  a respins actiunea reclamantilor, retinand legalitatea dispozitiilor emise de intimat atata timp cat  toate terenurile solicitate  sunt situate in extravilanul localitatii Aiud fiind reconstituite in baza Legii nr.18/1991 in favoarea unor terte persoane ce au fost identificate  si mentionate prin completarea raportului de expertiza  existenta la fila… Solutia s-a  fundamentat pe dispozitiile art.8 alin. 1 din Legea nr.10/2001, in conformitate cu care   nu intra sub incidenta acestei legi terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii  abuzive  sau la data notificarii precum si cele ale  a caror regim juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000 si ale Legii nr.169/1997.
O intervertire  a cererii din domeniul Legii nr.10/2001 in domeniul Legii nr.18/1991 solicitata doar prin concluziile scrise nu a fost primita  in contextul in care cele doua reglementari contin proceduri si competente diferite.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs contestatorii  care au solicitat modificarea acesteia in sensul admiterii actiunii asa cum a fost precizata prin concluziile scrise depuse in fata instantei de fond, respectiv obligarea primarului  sa emita o noua dispozitie  prin care sa decline competenta de rezolvare a notificarilor, in favoarea comisiei locale de fond funciar, urmand ca aceasta sa aplice procedura prevazuta de Legea nr.165/2013.
Pentru parcelele situate in  extravilan este posibila intervertirea actiunii fundamentata pe Legea nr.10/2001 intr-o actiune intemeiata pe legislatia  fondului funciar, avand in vedere dispozitiile imperative ale art. V  din Titlul I al Legii nr.247/2005, text care a legiferat intervertirea. Legiuitorul din 2005 a reglementat expres tocmai aceasta intervertire  dintre cele doua ramuri ale legislatiei  cu caracter reparatoriu (case nationalizate si fond funciar), reglementare necesara tocmai datorita erorii de fapt cu privire la amplasarea imobilelor. Recurentii au invocat faptul ca atata timp cat au locuit in strainatate  nu au avut cum sa cunoasca  pozitionarea parcelelor, fiind intr-o eroare comuna unde isi gaseste aplicarea principiul  error communis facit jus.
Prin Decizia Civila nr.26/22.01.2015 Curtea a respins recursul reclamantilor, constatand  urmatoarele:
Contestatorii  au sesizat instanta  cu o actiune intemeiata  pe dispozitiile Legii nr.10/2001, solicitand anularea unor Dispozitii emise de Primarul Municipiului A.  la data de 11 august 2003. Conform principiului tempus regit actum, instanta are a verifica  valabilitatea emiterii Dispozitiilor raportat la normele  legale in vigoare  la momentul emiterii lor.
Primarul Municipiului Aiud si-a intemeiat   Dispozitiile  de respingere a notificarilor formulate de contestatorii pe prevederile art. 8  alin. 1 si art. 10.8 B din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin H.G. nr.498/2003.
In conformitate cu dispozitiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001, in forma in vigoare la momentul emiterii actelor contestate,  nu intra sub incidenta acestei legi terenurile situate in extravilanul  localitatilor la data preluarii abuzive  sau la data notificarii precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere, solicitate potrivit Legii nr.18/1991 si ale Legii nr.169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin adresa  nr.5551/4.06.2009 s-a aratat ca  toate terenurile care fac obiectul dispozitiilor contestate de reclamanti au facut obiectul Legii nr.18/1991, parte din acestea fiind puse in posesie in favoarea persoanelor indreptatite, parte din ele fiind in proprietatea statului – in administrarea Statiunii de Cercetare si Dezvoltare Vinicola si Viticola B., fiind anexate schitele de punere in posesie si copia hartilor de carte funciara.
Dispozitiile articolului 8 din Legea nr.10/2001 exclud de la aplicarea acestei legi nu numai  terenurile situate in extravilan (aceasta este prima teza a textului de lege), ci si  orice alte terenuri situate in extravilan sau in intravilan  al caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere, solicitate potrivit Legii nr.18/1991 si ale Legii nr.169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare (cea de-a doua teza).
Prin urmare, criticile recurentilor in sensul ca o parte din terenurile notificate au fost si sunt si in prezent in intravilan si pot face obiectul Legii nr.10/2001 sunt nefondate, intrucat Primarul Municipiului Aiud a respins notificarile contestatorilor aratand doar ca terenurile  solicitate  nu intra sub incidenta prevederilor Legii nr.10/2001, conform art. 8 din acest act  normativ.
 Or, acest aspect a fost dovedit in cauza,  o parte din terenuri fiind situate in extravilan, ceea ce le excludea ab initio de sub incidenta  Legii nr.10/2001, iar o alta parte, chiar daca erau in intravilan  au facut obiectul  Legii nr.18/1991, ceea ce atragea aplicarea art. 8 alin. 1 teza a II- a din  Legea nr.10/2001.
Solicitarea recurentilor ca  pentru terenurile situate in intravilan sa se  aplice Legii nr.10/2001,  eventual combinata cu Legea nr.67/2010 prin atribuirea de terenuri in alte localitati sau prin propunerea acordarii de despagubiri de catre Comisia Centrala de Acordare a Despagubirilor, este lipsita de temei legal si nu poate fi admisa de instanta.
 Aceasta deoarece,  atata timp cat terenurile  au facut obiectul Legii nr.18/1991 nu este posibila aplicarea asupra acelorasi terenuri a dispozitiilor Legii nr.10/2001, iar pe de alta parte Legea nr.10/2001 nu poate fi combinata cu Legea nr.67/2010, intrucat aceasta din urma lege a adus modificari  art. 18 din Legea nr.18/1991. Aliniatul 3 al art. 18 din Legea nr.18/1991 a fost modificat in sensul ca terenurile neatribuite, ramase la dispozitia comisiei, sau din domeniul privat al statului, din aceeasi localitate sau din alte localitati, se pot restitui la cerere, in conditiile legii, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora care au fost inscrisi in anexele privind despagubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondului funciar.
Or, aceasta presupune ca persoanele care solicita aplicarea acestui text de lege sa fi inceput demersurile de reconstituire a dreptului de proprietate in temeiul Legii nr.18/1991, cererile lor sa fi fost admise si sa fi fost inscrisi in anexele privind despagubirile, urmand sa primeasca din terenurile neatribuite, aflate la dispozitia comisiei, dupa incheierea procesului de reconstituire, insa reclamantii nu se afla intr-o asemenea situatie, ei nefacand nici un demers in temeiul  Legii nr.18/1991.
In ceea ce priveste  incalcarea dispozitiilor  imperative ale art. V din Titlul I al Legii nr.247/2005, criticile recurentilor sunt lipsite de temei legal, pentru motivele care se vor arata in continuare.
Intr-adevar, art. V alin. 1 din Titlul I al Legii nr.247/2005 prevede ca in cazul in care s-au depus notificari cu privire la imobilele  prevazute la art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001, acestea urmeaza a fi inaintate, in vederea solutionarii,  comisiilor comunale, orasenesti si municipale, constituite potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991 si Legii nr.1/2000, insa  dispozitiile legii au in vedere notificarile nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a legii.
 Legiuitorul  care a intervenit in anul 2005 nu putea sa creeze astfel de obligatii in sarcina organelor administrative decat in ipoteza in care, la momentul intrarii in vigoare a legii – iulie 2005 -  nu au fost emise inca  deciziile sau dispozitiile de solutionare a notificarilor. Aplicarea acestor prevederi la dispozitiile emise inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.247/2005 inseamna aplicarea retroactiva a legii, ceea ce interzice legea fundamentala.
In speta,  dispozitiile atacate au fost emise de Primarul Municipiului S. la data de 11.08.2003, astfel incat  nu poate fi analizata valabilitatea acestora decat prin raportare la forma legii in vigoare la data emiterii lor, orice alta interpretare  insemnand incalcarea unor principii esentiale de drept si anume incalcarea principiului neretroactivitatii legii si a principiului tempus regit actum. In aceste conditii,  solicitarea recurentilor de a interverti  cererea lor  din domeniul Legii nr.10/2001 in domeniul Legii nr.18/1991 este lipsita de temei legal si nu poate fi admisa de instanta, avand in vedere data la care au fost emise dispozitiile atacate si forma legii in vigoare la acea data.
Pe de alta parte, nu este lipsit de relevanta ca Legea nr.247/2005 a intrat in vigoare la data de 22 iulie 2005, iar contestatorii au formulat aceasta intervertire a actiunii   abia prin concluziile scrise depuse in fata instantei de fond la data de 28 martie 2014.
Cu alte cuvinte,  contestatorii au aflat de aceasta modificare legislativa abia dupa 9 ani de la data intrarii in vigoare a legii,  desi  aveau pe rol acest dosar inca din anul 2003, cauza fiind suspendata la cererea mandatarului lor sau ca urmare a lipsei partilor, de mai multe  ori, iar prin cererile de repunere a cauzei pe rol   acesta nu a invederat  instantei ca doreste o astfel de intervertire a actiunii. Mai mult,  cererile de repunere a cauzei pe rol formulate  cu putin timp inainte de implinirea termenului de perimare a actiunii, nu au fost  motivate si nici  insotite de dovezi in sensul ca ar fi  fost efectuate un minim de demersuri catre organele abilitate respectiv catre Primaria Municipiului A. sau catre Prefectura jud. A.
Nu este lipsit de relevanta faptul ca  Legea nr.247/2005 a prevazut,  la art. III din Titlul VI, ca persoanele fizice si juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferentele de suprafata ce pot fi restituite, conform prezentei legi, pana la data de 30 noiembrie 2005, deci reclamantii puteau formula cereri de reconstituire  in baza Legii nr.247/2005 inclusiv in cursul procesului, data la care cunosteau pozitia paratului P.M.A.  precum si motivul pentru care notificarile lor au fost respinse. Cu alte cuvinte, legiuitorul a prelungit termenul  de depunere a cererilor in materia fondului funciar pana la data 30 noiembrie 2005,  reclamantii avand posibilitatea de a formula astfel de cereri, posibilitate pe care nu si-au exercitat-o.
Pentru aceste motive, instanta de recurs apreciaza ca reclamantii puteau solicita aplicarea Legii nr.247/2005 imediat dupa intrarea ei in vigoare, putandu-se adresa  si organelor administrative pentru restituirea terenurilor cu privire la care este aplicabila Legea nr.18/1991, asa cum a fost modificata prin Legea nr.247/2005,  cu atat mai mult cu cat cauza  a ramas in nelucrare mai mult timp, fiind suspendata la cererea mandatarului reclamantilor  de mai multe ori.
 Potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedura civila, partile au indatorirea de a urmari desfasurarea si finalizarea procesului  si de a-si exercita drepturile procedurale cu buna credinta potrivit art.723 alin. 1 Cod procedura civila, or solicitarea de aplicare a unui act normativ la 9 ani  de la intrarea lui in vigoare (prin concluziile scrise depuse la data de 28.03.2014), nu indeplineste aceasta cerinta a legii  si nu poate fi acceptata de instanta cu atat mai mult cu cat in speta este vorba de dispozitii emise in anul 2003, deci inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.247/2005.
In ceea ce priveste practica judiciara depusa in fata instantei de recurs, se constata ca prin hotararile respective instantele judecatoresti au constatat  nelegalitatea dispozitiilor emise cu incalcarea  normelor legale referitoare la competenta, fiind invocate disp. art. V alin. 2 din Titlu I din Legea nr.247/2005, insa Dispozitiile avute in vedere au fost emise dupa intrarea in vigoare a  Legii nr.247/2005, iar nu inainte cum este cazul in speta.
Prin urmare, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304/1 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul contestatorilor ca nefondat, sentinta Tribunalului Alba fiind legala si temeinica, data cu aplicarea si interpretarea corecta a legii.