Drepturi salariale acordate functionarilor publici din cadrul Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului A., in baza Legii nr.71/2015. Legalitatea dispozi?iilor contestate de prefect.

Drepturi salariale acordate functionarilor publici din cadrul Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului A., in baza Legii nr.71/2015. Legalitatea dispozi?iilor contestate de prefect.


Intrucat functionarii publici din cadrul Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului A.  se incadreaza in sfera personalului din institutii publice enumerate de art.2 alin. (1) lit. a) din  Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, ace?tia beneficiaza de dispozitiile art.1 alin. (51) din Ordonanta de urgenta a  Guvernului nr. 83/2014, contrar celor retinute de instanta de fond.  
Pe de alta parte, trebuie avuta in vedere si Decizia nr.32/2015 a ICCJ  cu privire la plata efectiva a drepturilor salariale potrivit art.2 Legea 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare in plata pentru functia similara, respectiv, prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelasi grad profesional si aceeasi transa de vechime in munca si in functie si care a trecut in aceste transe de vechime anterior intrarii in vigoare a Legii 285/2010.

Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 823/29 martie 2017. In acela?i sens, decizia nr. 123/27 ianuarie 2017, decizia nr. 124/27 ianuarie  2017.


Prin sentinta …/CAF/2016 pronuntata de Tribunalul Alba in dosar nr…/107/2016, s-a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul Prefectul Judetului A. in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului A.  si C.C.R.,  s-a constatat nulitatea absoluta a Dispozitiei nr…/27.11.2015 emisa de Primarul Municipiului A.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii Primarul Municipiului A.  si C.C.R.  solicitand admiterea recursului, casarea in tot a sentintei atacate, iar, in urma rejudecarii cauzei,  respingerea actiunii introductive de instan?a si mentinerea actului administrativ contestat ca fiind temeinic si legal.
Considera ca instanta de fond in mod gresit a constatat nulitatea absoluta a actului administrativ aratat mai sus, pentru urmatoarele motive :
Arata faptul ca prin Dispozitia nr…/27.11.2015 emisa de Primarul Municipiului A., in calitate de angajator, s-a stabilit salariul de baza brut lunar in favoarea d-nei C.C.R., s-a dispus plata diferentelor salariale rezultate ca urmare a acordarii nivelului de salarizare in plata pentru functia similara, pe perioada aprilie - noiembrie 2015 si majorarea cu 10% a cuantumului brut al salariului de baza in favoarea acesteia.
Solicita instantei de recurs sa observe ca valoarea salariului de baza brut lunar stabilit in favoarea paratei C.C.R., prin actul administrativ care face obiectul cauzei, nu depaseste nivelul de salarizare admis de lege pentru un functionar de executie, clasa I, grad profesional superior, gradina 5, clasa de salarizare 53 din cadrul aparatului de specialitate al vreunei autoritati locale executive.
S- a pronuntat hotararea recurata fara a motiva respingerea sau inlaturarea temeiurilor de drept invocate de recurentul parat in cadrul intampinarii, cu toate ca a invocat aplicabilitatea prevederilor art.27 alin.2 coroborat cu art.31 alin.1 din  Legea nr.188/1999, privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.  A invocat aceste prevederi pentru a arata instantei de fond ca nu este admisa discriminarea functionarilor publici in nici o maniera, in special cu privire la remuneratia acestora, care consta in salariul de baza si sporul pentru vechime in munca.
Apreciaza ca instanta de fond nu a retinut in mod complet prevederile art.5 alin.1  si alin.1 ind.1 introdus  prin  Legea nr.71/2015 din  OUG nr.83/2014 motiv pentru care a ajuns sa pronunte o solutie nelegala.
Astfel, prin art.5 alin.(1) din OUG nr.83/2014, s-a stabilit ca “in anul 2015, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institu?ie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat sau din institutiile subordonate acestora, in cazul in care nu exista o functie similara in plata.”
Din prevederea legala redata mai sus, instanta de fond a omis personalul numit in aceeasi institutie publica pe functii de acelasi fel, aceasta in mod eronat a retinut aplicabilitatea acestei prevederi doar pentru personalul nou-incadrat si pentru personalul promovat.
In completare,  Legea nr.71/2015 reglementeaza sintaxa functii similare, in sensul ca dupa alin.1 se introduce alin.1/1 (1/1) „Prin nivel de salarizare in piata pentru functiile similare se intelege acelasi cuantum al salariului de baza cu cel al salariatilor avand aceeasi functie, in care au fost incluse, dupa data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de incadrare, precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat inainte de aceasta data, daca salariatul angajat, numit sau promovat indeplineste aceleasi conditii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale, de vechime ?i isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, specifice locului de munca la data angajarii sau promovarii.
La pronuntarea sentintei, instanta de fond nu a tinut cont de apararile formulate de recurentul parat si in mod gresit a apreciat ca actul administrativ contestat in prezenta cauza este nelegal, deoarece ar fi fost incalcate prevederile art.1 alin. 1) si (2) din  OUG nr.83/2014.
Arata ca, in motivarea sentintei, instanta de fond a facut referire la Decizia nr.23/2016  pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justi?ie, insa aceasta in mod total eronat si nelegal nu a inteles sa puna in aplicare dispozitiile deciziei, astfel cum au fost stabilite prin dispozitivul acesteia. Mai mult decat atat, instanta  a dat o aplicare gresita acestor norme interpretandu-le in mod opus vointei legiuitorului.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia pronuntata, in primul rand, a stabilit ca modificarile si completarile aduse la OUG nr.83/2014, prin Legea nr.71/2015 se aplica personalului din autoritati si institutii publice, respectiv Parlamentul, Administratia Prezidentiala, autoritatea judecatoreasca, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritati ale administratiei publice locale, alte autoritati publice, autoritati autonome, cat si institutiile din subordinea acestora, finantate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, iar in al doilea rand, a stabilit ca nivelul de salarizare ce va fi avut in vedere in interpretarea si aplicarea aceleiasi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art.1 alin.(1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice.
Ceea ce a omis sa analizeze instanta de fond in speta dedusa judecatii sustine ca au fost prevederile legale care au stat la baza emiterii actului si dispozitivul deciziei si anume in primul rand parata este indreptatita sa fie salarizata la acelasi nivel functiei similare in plata, iar in al doilea rand, modul de calcul al salariului acesteia, care a fost stabilit si determinat in mod legal de prevederile art.1 alin.1, 2 si 5/1 si din OUG nr.83/2014, respectiv la acelasi nivel cu cel din luna decembrie 2014.
Sustine ca instanta de fond fara a solicita lamuriri in privinta modului de calcul a drepturilor salariale ce se cuvin pentru functie similara, a constatat ca au fost incalcate prevederile art.1 alin.1 si 2  din OUG nr.83/2014, lucru care a dus la interpretarea gresita a dispozitiilor Deciziei nr.23/2016. Ori, din dispozitiile Deciziei nr.23/2016 rezulta ca modificarile aduse prin Legea nr.71/2015 la OUG nr.83/2014 se aplica tuturor salariatilor din sectorul bugetar care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie.
In cadrul considerentelor Deciziei nr.23/2016 inalta Curte de Casatie si Justitie s-a concluzionat asupra fondului sesizarii dupa cum urmeaza: ”... nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art.1 alin.(1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.83/2014. aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.71/2015. cu modificarile si completarile ulterioare, este cel ce intereseaza in aplicarea dispozitiilor art.1 alin. (5/1) din aceeasi ordonanta de urgenta, astfel incat  personalul din cadrul autoritatilor si institutiilor publice care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
Prin urmare, in acest caz, sustine ca nu va functiona regula mentinerii in anul  2015  a  aceluiasi  nivel  de salarizare din 2014 (salariul de baza si sporuri) pentru personalul din cadrul autoritatilor si institutiilor publice salarizate la un nivel inferior in comparatie cu salariile de baza si sporurile stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu cel care beneficiaza de un nivel de salarizare superior, urmand ca si acesta sa fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, sa beneficieze de o crestere salariata, prin derogare de la art.1 alin.(1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.83/2014. aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.71/2015. cu modificarile si completarile ulterioare.”
Astfel, sustine ca prin actul administrativ contestat s-a dispus in favoarea paratei, atat un nivel de salarizare in plata pentru functie similara din cadrul Primariei Municipiului A., cat si majorarea salariata de 10% prevazuta de art.1 pct.4  din  Legea  nr.293/25.11.2015,  privind  aprobarea O.U.G. nr.35/2015 pentru modificare si completarea O.U.G nr.83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea Legii nr.152/1998 privind infiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte.
Sustine ca prin sentinta civila recurata instanta de fond a anulat si prevederile dispozitiei referitoare la aceasta majorare salariala, absolut legala si necontestata de catre reclamant, care s-a acordat intregului personal din Familia ocupationala de functii bugetare "Administratie.”, prevazut in Anexa I.
Avand in vedere ca in cadrul Primariei Municipiul A. se aflau in plata functii de referent, inspector/consilier si consilier juridic grad profesional superior, principal si asistent cu un salariu stabilit functiei de salarizare de nivelul treptei 3 si in conformitate cu prevederile susmentionate, nu mai exista nici o posibilitate legala de avansare in treapta, apreciaza ca in mod discriminatoriu si nelegal au fost stabilite salarii aferente functiei, conform nivelului de salarizare de nivelul treptei 3 in loc de nivelul maxim treapta 1 de salarizare conform functiilor similare in plata.
La data de 01.04.2015, d-na C.C.R., consilier, clasa I, grad profesional superior, gradatia 5, clasa de salarizare 53 in cadrul Directiei Arhitect Sef, Biroul Comunicare si Relatii Publice, Compartiment Comunicare Interna si Externa, beneficia de un salariu de baza in cuantum de 1.561 lei.
Arata ca prin Dispozitia nr.511/27.11.2015 emisa de Primarul Municipiului A., incepand cu data de 01.12.2015, d-nei C.C.R. consilier, clasa I, grad profesional superior, gradatia 5, clasa de salarizare 53, i s-a stabilit salariul de baza brut in cuantum  de  2.278 lei, nivel de salarizare in plata pentru functia similara din cadrul Primariei Municipiului A., determinat dupa cum urmeaza:
- in luna aprilie 2015, salariul de baza brut pentru functia publica de executie similara de consilier, clasa I, grad profesional superior din cadrul Directiei Tehnice - Compartiment Patrimoniu, Transport, s-a stabilit la 2.034 lei; (functia similara cu nivelul de salarizare in plata, la care s-a raportat angajatorul este cel de la pct.35 din Anexa 2  la  HCL nr.107/2015, pe care o anexam prezentei)
- incepand cu data de 1 iulie 2015, s-a acordat o crestere  salariala de 12% potrivit  prevederilor  OUG nr.27/2015, rezultand un salariu de baza in valoare de 2.278 lei;
- incepand cu data de 01.12.2015, s-a majorat cu 10% cuantumul brut al salariului de baza, urmand a beneficia de un salariu de baza brut lunar in cuantum de 2.506 lei, conform art. I pct.4 din Legea nr.293/2015, privind aprobarea OUG nr.35/2015 pentru modificarea si completarea OUG nr.83/2014, privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr.152/1998 privind infiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte.
In cadrul aparatului de specialitate al primarului sustine ca au existat functionari publici pe gradul superior si cu salarii diferite, aferente functiei desi indeplineau aceeasi vechime necesara postului si au prestat aceeasi munca, astfel, a apreciat in calitate de angajator ca aceste diferente salariate reprezinta o discriminare potrivit alin.(1) art.16 din Constitutia Romaniei, art.27 alin.(2) din Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici.
In consecinta, apreciaza ca pana la emiterea dispozitiei contestate, salarizarea s-a realizat cu incalcarea principiului remunerarii egale si al egalitati in materie de salarizare in cazul unor functii similare,  incalcare care exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila.
Prin „functie similara" se intelege functie identica, cu aceeasi vechime, grad/treapta, categorie, conditii de munca etc. din institutia respectiva sau dintr-o alta institutie care are incadrate astfel de functii.
Nu in ultimul rand, arata ca principiul remunerarii egale si al egalitatii de tratament, este unul din principiile fundamentale ale Comunitatii Europene, aspect de care nu a tinut cont instanta de fond.
In interpretarea acestui principiu (la care face referire Directiva 75/117/TCE adoptata in 1975 privind plata  egala),  potrivit Hotararii preliminare a Curtii (CJCE) din 8 aprilie 1976, in cauza Defrenne c. SABENA 43/75, Rec. p. 4551 [1], privind interpretarea art.119 din Tratatul CEE (art. 141 privind Tratatul CE), arata ca s-a statuat ca principiul remunerarii egale din art.119 este susceptibil de a fi invocat in fata instantelor nationale, iar acestea au datoria de a asigura protectia drepturilor pe care aceasta dispozitie le-o confera justitiabililor, in special in cazul discriminarilor care isi au originea in mod direct in dispozitii legislative sau conventii colective de munca, precum si in cazul unei remunerari inegale pentru munca egala ..., atunci cand aceasta este realizata in aceeasi institutie sau acelasi serviciu, privat sau public.
Prin aplicarea directa a principiului comunitar al remunerarii egale (in vederea egalizarii conditiilor de munca) in fata instantelor nationale, care au datoria de a asigura protectia drepturilor pe care art.119 din Tratatul CEE (art.141 privind Tratatul CE) o confera justitiabililor, in transpunerea argumentelor de speta ale Hotararii Curtii (CJCE) din 8 aprilie 1976, in cauza Defrenne c. SABENA la situatia invocata de recurentul parat, rezulta ca daca judecatorul stabileste ca o persoana primeste o remuneratie inferioara celei a unei alte persoane, care indeplineste aceleasi atributii, aplicand direct art.119 va recunoaste primei persoane dreptul la o salarizare egala cu a celei din urma persoane.
In drept, art. 488 alin.(1) pct.8 din NCPC, Legea nr.215/2001, Legea nr.554/2004, Legea nr.71/03.04.2015, Legea nr.284/2010, Legea nr.285/2010, Legea nr.283/2011, O.U.G. nr.103/2013, Legea nr.188/1999, Decizia nr.23/26.09.2016 a ICCJ, Constitutia Romaniei.
Recurenta  parata  C.C.R.  prin recursul sau apreciaza ca solutia instantei de fond este netemeinica, motivat de faptul ca instanta de fond nu a retinut corect starea de fapt dedusa judecatii si nelegala,  deoarece nu a fost facuta o corecta aplicabilitate a textelor de lege in cauza, astfel incat pentru motivele prevazute de art.488 alin.(1) pct.8, cod de procedura civila, solicita instantei de recurs admiterea prezentului recurs si pe cale de consecinta sa se dispuna modificarea in totalitate a sentintei recurate, retinerea cauzei spre rejudecare si respingerea actiunii ca fiind netemeinica si nelegala.
Modificarile si completarile aduse prin Legea de aprobarea a ordonantei privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015 au fost menite sa inlature tocmai inechitatile salariale existente inainte de aparitia legii de aprobare  prevederile mentionate urmand a fi aplicate personalului din toate institutiile si autoritatile publice.
O interpretare conform careia aceste dispozitii legale ar fi aplicabile doar personalului din aparatul de lucru al unor anumite institutii indicate expres in lege, ar fi de natura sa creeze o vadita discriminare salariala intre institutiile si autoritatile publice, ceea ce ar fi in contradictie cu spiritul instituirii prin Legea nr.284/2010 a sistemului unitar de salarizare pentru intreg personalul din sectorul bugetar, scopul declarat al legii  salarizarii fiind tocmai eliminarea discrepantelor salariate din sistemul bugetar, iar caracterul unitar fiind de esenta incadrarii personalului, in acest sens, cu referire la art.14 din CEDO privind interzicerea discriminarii,  Curtea „ Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca diferenta de tratament devine discriminare atunci cand se induc distinctii intre situatii analoage sau comparabile, fara ca aceasta sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva (cauza Marks contra Belgiei)."
De altfel, sustine ca instanta europeana, in cauza Driba contra Romaniei - Hotararea din 21.02.2008, a constatat existenta discriminarii intre reclamant si alte persoane care apartineau aceleasi categorii profesionale, motiv pentru care considera ca in speta de fata exista o discriminare intre persoane care apartin aceleasi categorii profesionale, care se afla in situatii comparabile, neexistand justificare din partea institutiei publice angajatoare sa remunereze diferit angajatii aflati in situatii identice. De asemenea, art.23 alin.(2) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede in mod expres ca toti oamenii fara nici o discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru munca egala. ‘Totodata, Carta sociala europeana revizuita (ratificata de Romania prin Legea nr.74/1999) instituie necesitatea adoptarii (de catre statele care au acceptat art.4 referitor la o salarizare echitabila) masurile necesare in vederea garantarii unei salarizari echitabile, care sa tina cont inclusiv de dreptul la o salarizare egala pentru munca de valoare egala.
In mod similar, Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale (adoptat in 1996 si ratificat de Romania prin Decretul nr.212/1974) contine dispozitii relative la nediscriminare, inclusiv dreptul la un salariu  echitabil  si la remunerare egala pentru o munca de valoare egala. Art.5 din Codul Muncii interzice discriminarea, prevazand ca in cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariati si angajatorii, orice discriminare directa sau indirecta fiind interzisa.
De asemenea, in  jurisprudenta CCJE, cauza Von D. Kamman c M. Nord S.-E. 14/38, s-a statuat ca ordinea juridica comunitara permite tuturor persoanelor care se considera neindreptatite de o discriminare rezultata din acte normative sa o invoce efectiv in litigiile de pe rolul tribunalelor nationale.
Este adevarat ca principiul egalitatii in fata legii prevazut de art.16 alin.(1) din Constitutie si al nediscriminarii prevazut de art.5 din Codul Muncii nu inseamna uniformitate, fiind admise solutii legislative diferite pentru situatii diferite,  justificate  obiectiv. In acelasi sens, CJCE a statuat principiul egalitatii ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar, iar prin acest principiul exclude ca situatiile comparabile sa fie tratate diferite, iar situatii diferite sa fie tratate similar, cu exceptia cazului in care tratamentul este justificat obiectiv. In consecinta, cum aceste prevederi internationale au prioritate in raport cu intreaga legislatie romana, potrivit art. 20 alin.(1) din Constitutia Romaniei in conditiile in care munca desfasurata este identica cu cea a celorlalti colegi, considera ca diferenta de remunerare nu este justificata.
Apreciaza ca, in cazul de fata au fost respectate prevederile legale incidente in prezenta cauza, motiv pentru care nu poate fi invocata si constatata nulitatea absoluta a acestui act administrativ, aceasta fiind o sanctiune care intervine in cazurile limitativ si expres prevazute de lege. Reclamanta intimata Institutia prefectului, prin actiunea de fata ar fi putut cel mult sa solicite obligarea Primarului municipiului A.  la revocarea  partiala  a dispozitiei in cauza sau la modificarea acesteia, conform procedurii prealabile formulata impotriva acestei dispozitii.
Prin dispozitia anulata sustine ca s-a inlaturat situatia discriminatorie in care se afla recurenta parata  raportat la nivelul de salarizare existent in Primaria Municipiului A., pentru celelalte functii similare celei pe care o ocupa, situatii reglementate ulterior. In mod neechivoc, prin OUG  nr.20/2016, in acest sens, arata ca au existat interpretari diferite ale textelor de lege anterioare aparitiei OUG  nr.20/2016, inclusiv solu?iile pronuntate de instantele de judecata fiind neunitare.
In drept, invoca art.483, 488 alin.1 pct.8  NCPC, Legea nr.215/2001, Legea nr.554/2004, Legea nr.71/03.04.2015, Legea nr.284/2010, Legea nr.285/2010, Legea nr.283/2011, O.U.G. nr.103/2013, Legea nr.188/1999, Constitutia Romaniei.
Prin intampinare, reclamantul intimat Prefectul Judetului A. solicita prin care solicitam respingerea recursului formulat de  C.C.R.  si mentinerea sentintei recurate, prin care  s-a  anulat   Dispozitia nr…/2015 a Primarului Municipiului A., ca fiind legala si temeinica.
Sustine ca Decizia nr. 23/2016 a I.C.C. J.  lamureste si sintagma" salarizat la acelasi nivel" din cuprinsul art.1 alin.5 indice 1 din O.U.G. nr.83/2014 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.71/2015 in sensul ca acesta este cel ce decurge din prevederile art.1 alin.l si 2 din OUG nr.83/2015 si presupune compararea nivelului de salarizare intre persoane din aceeasi categorie socioprofesionala, care ocupa aceeasi functie, in aceleasi conditii de studii si vechime, in cazul de speta nu  s-a  facut  aceasta  dovada. Inalta Curte de Casatie  si Justitie  prin  Decizia nr.32/2015 s-a pronuntat cu privire la sintagma "plata efectiva a drepturilor salariale, respectiv functii similare " concluzionand ca:
"Plata efectiva a drepturilor salariale urmeaza a se efectua potrivit dispozitiilor  art.2  din  Legea nr.285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare in plata pentru functia similara, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelasi grad profesional si aceeasi transa de vechime in munca si in functie si care a trecut in aceste transe de vechime ulterior intrarii in vigoare a Legii  nr. 285/2010",   ori chiar  aceste  aspecte  nu  au  fost  dovedite  de recurenta.
Se sustine ca instanta de fond nu a analizat prevederile legale care au stat la baza emiterii dispozitiei primarului municipiului A., ori aceasta dispozitie nu este motivata prin trimitere la un articol de lege,ci doar se invoca la modul general dispozitiile  din  OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice modificata,  Legea nr.71/2015 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor public.
Se sustine ca nu s-au avut in vedere dispozitiile art.1 pct.4 din Legea nr.293/2015 din 25 noiembrie 2015 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.35/2015 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr.152/1998 privind infiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte.
Sustine ca nu s-a contestat majorarea cu 10 % a cuantumului brut al salariului de baza al recurentei C.C.R., insa s-a solicitat anularea Dispozitiei nr…/2015 in totalitate pentru ca aceasta majorare s-a aplicat la un salariu de baza stabilit la un nivel de salarizare in plata pentru functie similara din cadrul Primariei municipiului A.
Nu poate fi vorba de discriminare atata timp cat salarizarea functionarului public se face in conformitate cu legea.
Sustine ca Instanta de fond a aplicat in mod corect prevederile legale dispunand anularea Dispozitiei nr…/2015 emisa de recurentul Primarul municipiului  A.  si ca atare solicitam mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica.
Analizand ambele recursuri si sentin?a de fond prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, precum si a dispozi?iilor art. 488 al. 1 pct. 8 noul cod de procedura civila, art. 20 Legea 554/2004, Curtea de Apel a constatat urmatoarele:
Prin dispozitia atacata, emisa de Primarul municipiului A.,  cu nr. …/27.11.2015, incepand cu luna decembrie 2015 s-a acordat numitei C.C.R. , consilier, clasa I, grad profesional superior, grada?ia 5, clasa de salarizare 53, salariu de baza brut in cuantum de 2278 lei, nivel de salarizare in plata pentru func?ia similara din cadrul primariei municipiului A., respectiv  suma de 4069 lei reprezentand diferen?ele salariale rezultate ca urmare a acordarii nivelului de salarizare in plata pentru func?ia similara, pe perioada aprilie – noiembrie 2015, precum ?i o majorarea de 10 % a cuantumului brut al salariului de baza a paratei C.C.R.  in cuantum de 2506 lei. 
Se re?ine ca, anterior, numita  C.C.R.  a fost numita prin Dispozi?ia …/28.05.2015 in cadrul Direc?iei Arhitect ?ef – Birou Comunicare ?i Rela?ii Publice - Compartiment comunicare interna ?i externa in cadrul aparatului de specialitate al primarului Municipiului A., in func?ia de  consilier, clasa I, grad profesional superior, grada?ia 5, clasa de salarizare  53, cu un salariu  de 1561 lei, ca, ulterior, prin dispozi?ia 236/01.07.2015 aceasta a primit o cre?tere salariala de 12% (salar de baza 1748 lei).
 Recurenta/intimata/parata se incadreaza in ipoteza normei art. 1 si 5 O.U.G. nr. 83/2014, facand parte din personalul incadrat in aceeasi institutie atat in 2014 (Dispozi?ia nr. 128/10.06.2013, incepand cu data de 10.06.2013, fila 75 dosar) cat si in anul 2015.
In ceea ce priveste gresita aplicare a normelor de drept material, instanta de recurs constata ca potrivit art. 1 alin. 1 si 2 din OUG nr. 83/2014, in anul 2015 cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014 in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii si nu se aplica valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare. In anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
Conform art. 1 alin. (5^1) din OUG nr.83/2014, introdus prin Legea 71/2015, se prevede ca, prin exceptie de la prevederile alin.(1) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art.5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
Art. 5 prevede ca „(1) In anul 2015, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat sau din institutiile subordonate acestora, in cazul in care nu exista o functie similara in plata.
    (1^1) Prin nivel de salarizare in plata pentru functiile similare se intelege acelasi cuantum al salariului de baza cu cel al salariatilor avand aceeasi functie, in care au fost incluse, dupa data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de incadrare, precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat inainte de aceasta data, daca salariatul angajat, numit sau promovat indeplineste aceleasi conditii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, specifice locului de munca la data angajarii sau promovarii.
     (1^2) Prevederile alin. (1^1) se aplica si pentru calculul indemnizatiei de incadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupa functii publice si de demnitate publica, ca unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei.
    (2) Pentru functionarii publici care se transfera, sunt redistribuiti din corpul functionarilor publici sau sunt reintegrati in functie, potrivit legii, in cursul anului 2015, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat.
     (3) In cazul functionarilor publici nou-incadrati sau promovati, nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare este cel corespunzator treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010.......”
Instanta de recurs constata ca prima instanta a facut o gresita interpretare a acestor dispozitii atunci cand a concluzionat ca in cazul paratei C.C.R. salarizarea pe anul 2015 trebuia sa se faca conform prevederilor art.1 al. 1 din OUG  nr. 83/2014 si ca nu s-a facut dovada ca aceasta s-ar incadra in prevederile art.5 alin.1 din OUG in sensul ca este nou-incadrata pe functii, este numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, este promovat in functii sau in grade/trepte pentru a i se aplica un nivel de salarizare in plata pentru functie similara.
 Prin introducerea aliniatului 5 indice 1 la art. 1 OG 83/2014 modificat prin Legea 71/2015, legiuitorul a dorit eliminarea discriminarii existente intre toti salariatii din cadrul tuturor institutiilor si autoritatilor publice.
 In plus, este de observat ca Decizia nr. 23 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.1733/1/2016 in solutionarea unei sesizari privind pronuntarea unei hotarari prealabile, a statuat cu caracter obligatoriu conform art. 521  C.proc.civ.,  ca: „in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanta de urgenta a  Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, sintagma "salarizat la acelasi nivel" are in vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curtii de Conturi, precum si din cadrul celorlalte autoritati si institutii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut in vedere in interpretarea si aplicarea aceleiasi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a  Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice.”
Prima instanta a interpretat insa gresit acest dispozitiv al hotararii  ICCJ avand in vedere ca din considerentele finale ale acesteia, care explica dispozitivul, rezulta ca „nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, este cel ce intereseaza in aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (51) din aceeasi ordonanta de urgenta, astfel incat personalul din cadrul autoritatilor si institutiilor publice care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
     Prin urmare, in acest caz, nu va functiona regula mentinerii in anul 2015 a aceluiasi nivel de salarizare din 2014 (salariul de baza si sporuri) pentru personalul din cadrul autoritatilor si institutiilor publice salarizate la un nivel inferior in comparatie cu salariile de baza si sporurile stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu cel care beneficiaza de un nivel de salarizare superior, urmand ca si acesta sa fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, sa beneficieze de o crestere salariala, prin derogare de la art.1 alin.(1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare.”
Intrucat functionarii publici din cadrul Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului A., cum este cazul  paratei C.C.R., se incadreaza in sfera personalului din institutii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, aceasta beneficiaza de dispozitiile art. 1 alin. (51) din Ordonanta de urgenta a  Guvernului nr. 83/2014, contrar celor retinute de instanta de fond.  
Pe de alta parte, trebuie avuta in vedere si  Decizia 32/2015 a ICCJ  cu privire la plata efectiva a drepturilor salariale potrivit art. 2  Legea 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare in plata pentru functia similara, respectiv, prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelasi grad profesional si aceeasi transa de vechime in munca si in functie si care a trecut in aceste transe de vechime anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 285/2010.
Contrar sus?inerii intimatului/ reclamant, raportat la faptul ca autoritatea publica a confirmat  ca exista la nivelul institu?iei persoane cu func?ie similara paratei, consilier, clasa I, grad profesional superior, grada?ia 5 (corespunzatoare tran?ei de vechime in munca peste 20 ani) , clasa de salarizare 53, instan?a de recurs constata ca  parata indepline?te toate cele 4 criterii enun?ate.
In concluzie, actul administrativ contestat este legal emis iar, corelativ, criticile de nelegalitate formulate de Prefect sunt nefondate, astfel ca hotararea instan?ei de fond este nelegala, fiind data cu aplicarea gre?ita a normelor de drept material, motiv pentru care, Curtea in temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 si 498 C. proc. civ. a admis recursul para?ilor si, rejudecand in fond cauza a respins ca neintemeiata ac?iunea Institu?iei Prefectului Judetului A.