NULITATE CERTIFICAT DE MOSTENITOR; NEVALABILITATEA TITLULUI STATULUI; REVENDICARE

      NULITATE CERTIFICAT DE MOSTENITOR; NEVALABILITATEA TITLULUI STATULUI; REVENDICARE.

TRIBUNALUL
      A admis apelurile declarate de apelanta parata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si apelantii reclamanti C. F. L. si C. D. R. impotriva sentintei civile nr.8717/24.09.2008 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul nr. 3130/197/2006 pe care a modificat-o in parte si in consecinta:
      A constatat nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor nr.163/2003, suplimentar la certificatul de mostenitor de calitate nr.108/2001 din 10.11.2003 emis de Biroul Notarului Public B. G. cu privire la imobilul- apartamentul nr.2, inscris in CF nr.569 B. sub A+3 nr.top. 5709/1, 5708/2 totul pe II.
      A dispus radierea din cartea funciara a inscrierilor privind titularii dreptului de proprietate asupra imobilului - apartamentul nr.2, inscris in CF nr.569 B. sub A+3 nr.top. .top.5709/1, 5708/2 totul pe II, respectiv a paratilor D. H. R. si D. B. R.
       A constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare cumparare incheiat intre   D. H. R. si D. B. R., in calitate de vanzatori si G. C. M., in calitate de cumparator, autentificat sub nr..691/2.09.2004 de BNP C. D., cu privire la vanzarea – cumpararea apartamentului nr. X, inscris in CF nr.569 Brasov, sub nr. top. 5709/1, 5708/2, totul pe II, identificat A+3, compus din camera, bucatarie, hol, WC, pivnita si cota parte de 12,22% din partile de uz comun generale.
      A dispus radierea din CF nr.569 B., de la B +30, a inscrierii privind titularul dreptului de proprietate asupra imobilului de la A+3, respectiv a paratei G. C. M. si inscrierea in calitate de proprietar asupra apartamentului de la A+3 , a antecesoarei reclamantilor C. M.
      A dispus inscrierea in CF a dreptului de proprietate, cu privire la apartamentul inscris in CF nr.569, B., de la A+3 nr.top.5709/1, 5708/2 totul pe II, in favoarea reclamantilor.
      Pentru a pronunta acesta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 8717/24.09.2008 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul nr. 3130/197/2006 s-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantele C.  F.  L.  si C.  D. R. in contradictoriu cu paratii: D. H. R. si D. B. R., G. C. M.,  STATUL ROMAN reprezentat prin Ministerul Economiei si Finantelor, prin D.G.F.P. Brasov,  Municipiul BRASOV prin primar, s-a constatat ca reclamantele sunt mostenitoarele legale ale defunctei C. M., s-au respins celelalte capete de cerere, s-a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratii D. H. R. si D. B. R. si G. C. M. in contradictoriu cu reclamantele C.  F. L.  si C.  D. R. si cu paratii STATUL ROMAN prin Ministerul Economiei si Finantelor si Municipiul BRASOV prin primar, s-a constatat ca Statul Roman nu detine titlu asupra apartamentului nr. 2, inscris in CF nr. 569 B. sub A+3 cu nr. top. 5709/1, 5708/2 totul /II, dezmembrat din imobilul situat in mun. B, str. M, nr. X, jud. B., au fost obligate reclamantele sa predea paratei G. C. M. in deplina proprietate apartamentul nr. X, inscris in CF nr. 569 B. sub A+3 cu nr. top. 5709/1, 5708/2 totul /II, s-a dispus evacuarea reclamantelor din apartamentul sus identificat, s-a respins capatul de cerere privind revendicarea imobilului formulat de paratii D. H. R. si D. B. R. si capatul de cerere privind constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare nr. 21215/1997 incheiat intre autoarea reclamantelor si S.C.  R. S.R.L.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond  a retinut  in esenta urmatoarele:
      Imobilul situat in mun. B., str. M. nr. X, inscris in CF nr. 569 B. sub A+1 cu nr. top. 5709/1 si 5708/2 a fost proprietatea numitului L. D. (B20), dreptul de proprietate al acestuia nefiind radiat, transmis sau modificat pana la data de 14.11.2003 cand s-a inscris dreptul de proprietate cu titlu de mostenire in favoarea paratilor D. H. R.si D. B. R..
Niciuna din parti nu contesta faptul ca imobilul a intrat in posesia Statului Roman, controverse existand in ceea ce priveste pierderea si respectiv dobandirea proprietatii.
Paratul Municipiul Brasov si reclamantele sustin ca Statul Roman a dobandit dreptul de proprietate prin preluarea imobilului in baza Decretului nr. 111/1951, ca bun abandonat.
Paratii D. H. R.si D. B. R. invoca lipsa deciziei de preluare precum si nevalabilitatea unui astfel de titlu datorita caracterului abuziv al Decretului nr. 111/1951.
Potrivit dispozitiilor art. 1 lit. d din Decretul nr. 111/1951 erau considerate bunuri fara stapan bunurile parasite timp de un an de catre titularul lor – necunoscut sau absent – precum si bunurile gasite si predate unitatilor de Militie care nu au fost reclamate de cei in drept timp de trei luni de la preluare. Decretul nr. 111/1951 nu prevede nici o procedura de preluare, respectiv emiterea unei decizii, ci numai inventarierea si evaluarea bunurilor preluate si valorificarea acestora prin intocmirea unor procese verbale insa prin Instructiunile nr. 6491/1951 ale Ministerului Finantelor date in aplicarea decretului  s-a stabilit ca trecerea imobilului in proprietatea statului trebuia dispusa prin hotarare judecatoreasca la sesizarea organelor financiare, data trecerii imobilului in proprietatea statului fiind considerata data pronuntarii hotararii judecatoresti.
In speta nu exista hotarare judecatoreasca si nici acte administrative cu privire la preluarea imobilului de catre stat, prin urmare Statul Roman nu are titlu asupra imobilului in litigiu.
Pe de alta parte aceste prevederi legale sunt evident abuzive deoarece nesocotesc caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, care nu se pierde prin neuz. Ca efect al dreptului de dispozitie, proprietarul poate inceta temporar sa exercite acte de stapanire asupra bunului insa oricat ar dura aceasta incetare, dreptul sau de proprietate nu se stinge, acesta nefacand obiectul prescriptiei extinctive.
Potrivit dispozitiilor art. 26 din Decretul – Lege nr. 115/1938 Statul putea dobandi dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu fara inscriere in cartea funciara, acesta fiind una din exceptiile de la principiul efectului constitutiv al inscrierii drepturilor reale in cartea funciara.
La data de 10.01.1997 apartamentul in litigiu a fost cumparat de antecesoarea reclamantelor in temeiul Legii nr. 112/12995 potrivit contractului de vanzare-cumparare nr. 21215 incheiat cu S.C.  R. S.R.L., a carei valabilitate nu poate fi pusa in discutie deoarece instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind constatarea nulitatii.
Inainte de a analiza existenta si respectiv valabilitatea titlului Statului Roman trebuie mentionat faptul ca la data incheierii contractului de vanzare-cumparare acesta nu era proprietar tabular si ca potrivit dispozitiilor art. 26 partea finala, nu putea dispune de dreptul de proprietate prin carte funciara inainte de se fi facut inscrierea.
Paratii D. H. R.si D. B. R. sunt succesorii fostului proprietar tabular in calitate de descendenti directi. Pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 nu au dezbatut succesiunea dupa autorul lor D. L., decedat la data de 10.10.1944, insa beneficiaza de dispozitiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi. In acest context au solicitat la data de 9.11.2001 dezbaterea succesiunii si eliberarea certificatului de calitate de mostenitor, in dosarul nr. 125/2001 al BNP B. G. din S., jud. A., care a eliberat Certificatul de mostenitor de calitate nr. 108/13.11.2001, care constata calitatea de mostenitori legali a paratilor.
Paratii reclamanti reconventionali au formulat notificare in temeiul Legii nr. 10/2001 solicitand restituirea in natura numai a partii din imobil care nu a fost vanduta in temeiul Legii nr. 112/1995 si despagubiri pentru apartamentele vandute fostilor chiriasi, printre care se numara si apartamentul in litigiu.
Prin decizia  R. nr. 175/02.04.2003 s-a admis cererea paratilor reclamanti reconventionali  formulata prin mandatar, care prin adresa nr. 6081/28.05.2005 catre S.C.  R. S.R.L. declara ca accepta restituirea in modul aratat prin decizia sus mentionata.
Sustinerea paratilor potrivit careia acceptarea ofertei nu este valabila, nefiind facuta de ei ci de mandatar, fara a proba limitele mandatului, nu poate fi retinuta deoarece notificarea paratilor a fost solutionata astfel cum a fost formulata, acestia nu au contestat decizia de restituire si mai mult, s-au folosit de ea in fata notarului public cu ocazia eliberarii certificatului suplimentar de mostenitor.
Cu toate acestea apararile reclamantelor nu sunt relevante deoarece paratii puteau actiona si pe calea dreptului comun in sensul dezbaterii succesiunii si chiar printr-o actiune in revendicare, intrucat procedura administrativa este o alternativa pentru fostii proprietari sau pentru mostenitorii acestora dar Legea nr. 10/2001 s-a dovedit a fi un instrument ineficient intrucat Fondul Proprietatea nu prezinta garantii in sensul ca nu functioneaza intr-o  maniera susceptibila de a indeplini scopul acordarii despagubirilor, in speta nefacandu-se dovada ca paratii D. H. R. si D. B. R. au incasat vreo despagubire
Paratii reclamanti reconventionali au fost de drept repusi in dreptul de acceptare a succesiunii pentru intregul imobil, conform art. 4 din Legea nr. 10/2001 iar cererea de restituire (indiferent in ce modalitate) are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a carei restituire se cere, legea nefacand distinctie intre ipoteza in care se solicita restituirea in natura sau prin echivalent.
Reclamantele sustin ca imobilul in litigiu nu putea fi inclus in masa succesorala deoarece nu se afla in patrimoniul defunctului dupa care s-a dezbatut succesiunea, fiind preluat de Stat, fara a fi necesara intabularea dreptului sau de proprietate in cartea funciara, constituind proprietatea lor extratabulara cu titlu de mostenire.
Potrivit art. 2 lit. e din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate de stat in baza Decretului nr. 111/1951 sunt imobile preluate abuziv iar potrivit alin. 2 nu au iesit din proprietatea persoanelor de la care au fost preluate, care isi pastreaza calitatea de proprietar dar pe care o exercita dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire, conform Legii nr. 10/2001.
Decretul nr. 111/1951 este enumerat printre actele normative care constituie titlu pentru stat , atat in HG nr. 20/1996 cat si in HG nr. 11/1997.
Pe de alta parte, art. 6 din Legea nr. 213/1998 defineste notiunea de titlu valabil si statueaza ca fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale numai imobilele care au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil.
In raport cu dispozitiile Legii nr. 213/1998 este evident ca Decretul nr. 111/1951 nu se circumscrie notiunii de titlu valabil , fiind de altfel abrogat prin OG nr. 128/1998. Mai mult decat atat, pentru considerentele mai sus expuse, titlu Statului nu exista.
Prin urmare dreptul de proprietate nu a iesit din patrimoniul defunctului D. L. niciodata, prin decesul acestuia survenit in octombrie 1944 s-a deschis succesiunea iar patrimoniul defunctului s-a transmis asupra mostenitorilor care si-au exercitat dreptul de mostenire in ceea ce priveste includerea imobilului in masa succesorala.
La data emiterii certificatului suplimentar de mostenitor o parte din imobil era instrainat in temeiul Legii nr. 112/1995. Paratii reclamanti reconventionali sustin ca fiind terti fata de contractul de vanzare-cumparare incheiat de antecesoarea reclamantelor cu S.C.  R. S.R.L. acesta nu le este opozabil, deci ca nu poate fi invocat impotriva lor si ca datorita principiului relativitatii efectelor actului juridic, contractul nu produce efecte decat intre partile contractante.
Sustinerile paratilor sunt intemeiate deoarece nici dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare nu s-au efectuat operatiunile de publicitate prin inscriere in cartea funciara, astfel incat dreptul de proprietate dobandit de reclamante prin mostenire de la antecesoarea lor nu poate fi opus paratilor.
Dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu nu s-a transmis in proprietatea statului niciodata, s-a transmis pe calea succesiunii la data deschiderii acesteia, fiind nerelevant ca apartamentul era vandut, ca paratii au solicitat despagubiri, ca li s-au acordat si ca nu au contestat aceasta masura, deoarece la data dezbaterii succesiunii in patrimoniul defunctului se afla imobilul.
In consecinta instanta a constatat ca certificatul de mostenitor suplimentar nr. 163/2003 emis de BNP B. G. este valabil, nefiind afectat de nici o cauza de nulitate absoluta. De asemenea este valabil si contractul de vanzare-cumparare incheiat intre paratii  D. H. R.si D. B. R. si parata G. C. M., deoarece la data incheierii acestuia vanzatorii erau proprietari tabulari. In ceea ce priveste pretul vanzarii instanta constata ca reclamantele nu au facut dovada neseriozitatii acestuia, afirmatia potrivit careia exista o disproportie exagerata intre pretul de 100.000.000 lei vechi si pretul real de 1.000.000.000 lei vechi bazandu-se pe o simpla estimare din partea reclamantelor.
Este considerat pret serios pretul care constituie o cauza suficienta a obligatiei asumate de vanzator de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formeaza obiectul vanzarii. Seriozitatea pretului depinde de existenta unei proportii intre  cuantumul pretului fixat si valoarea reala a bunului. Acest raport nu reclama neaparat o echivalenta, partile fiind libere sa determine valoarea bunului si pretul lui, care poate fi superior sau inferior valorii bunului, intervenind si o apreciere subiectiva bazata pe relatiile dintre parti. Comparand titlul detinut de reclamante cu titlu detinut de parata reclamanta reconventionala G. C. M. instanta constata ca acesta din urma este preferabil fata de primul, intrucat antecesoarea reclamantelor a dobandit dreptul de proprietate de la un neproprietar, titlul statului nefiind valabil. Mai mult, la data incheierii contractului de vanzare cumparare  in temeiul Legii nr. 112/1995 dreptul de proprietate al statului nu era inscris in cartea funciara, deci oricum nu putea fi transmis.
In ceea ce priveste admisibilitatea actiunii in constatare in raport cu dispozitiile art. 111 c.pr.civ. instanta constata ca primul petit al cererii reconventionale nu priveste o situatie de fapt, cum gresit sustin reclamantele, reclamantii reconventionali solicitand  sa se constate lipsa titlului statului asupra imobilului in litigiu, respectiv inexistenta dreptului de proprietate al acestuia si existenta dreptului de proprietate al proprietarului tabular de la data preluarii.
Prin decizia I.C.C. J Sectiile Unite din dosarul nr. 60/2007, pronuntata in data de 9 iunie 2008 s-a statuat ca in cazul in care sunt neconcordante intre legea speciala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventia are prioritate in cadrul unei actiuni in revendicare intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Statul Roman nu detine titlu asupra imobilului in litigiu si nu putea transmite un drept pe care nu-l avea, astfel incat nu poate invoca o atingere a dreptului sau de proprietate si nu poate fi vorba nici de securitatea raporturilor juridice, deoarece nu exista nici macar o aparenta de drept care impreuna cu buna credinta a dobanditorului sa poata fi invocate in sprijinul aplicarii acestui principiu, al securitatii raporturilor juridice.
Potrivit jurisprudentei C.E.D.O. ingerinta statului in dreptul de proprietate prin vanzarea locuintelor fara a avea un titlu asupra acestora este lipsita de baza legala si incalca art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. Interesul fostilor proprietari de a li se restitui in natura  imobilele preluate de stat este un interes patrimonial legitim care are pe plan intern o baza suficienta, atat in jurisprudenta cat si in lege  - art. 2 alin 2 din Legea nr. 10/2001 care recunoaste retroactiv supravietuirea vechiului drept, legea nefacand distinctie intre situatia imobilelor vandute chiriasilor si cea a imobilelor ramase in posesia statului (cauza Paduraru c/a Romaniei)
Impotriva acestei sentinte s-a declarat apel de catre  reclamantele C.  F.  si C.  D. precum si paratul Statul Roman prin DGFP Brasov.
      In motivarea apelului, reclamantele au aratat ca masura evacuarii reclamantelor a fost dispusa in conditiile in care instanta a respins cererea paratilor privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare incheiat de autoarea reclamantelor  cu SC  R. Brasov. Prin urmare evacuarea a fost dispusa in conditiile in care titlul acestora nu a fost desfiintat.
      Instanta a considerat ca titlul detinut de parata G. C. este preferabil titlului reclamantelor  intrucat antecesoarea acestora din urma a dobandit dreptul de proprietate de la un neproprietar, titlul statului nefiind valabil.
      Solutia instantei de fond a fost determinata de faptul ca certificatul de mostenitor suplimentar nr.163/2003 a fost considerat valabil, astfel ca in baza acestui certificat mostenitorii proprietarului tabular si-au inscris in CF dreptul de proprietate asupra intregului imobil.
      In acest fel a devenit posibila dezmembrarea ulterioara a acestuia si constituirea de loturi din care unul a fost vandut paratei G. la un pret derizoriu.
      In apelul declarat paratul statul roman  arata ca in mod eronat instanta de fond s-a pronuntat in sensul stabilirii nevalabilitatii titlului statului.
      Solicita admiterea apelului si modificarea sentintei in sensul  respingerii cererii de chemare in judecata si a actiunii reconventionale.
      Examinand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, in raport de motivele de apel invocate si prin prisma dispozitiilor art.295 si art. 296 Cod procedura civila, Tribunalul constata ca apelurile sunt  fondate.
      Instanta de fond a respins petitul privind constatarea nulitatii certificatului de mostenitor 163/2003, suplimentar la certificatul de calitate de mostenitor nr.108/2001 din 10.11.2003 emis de Biroul Notarului Public B. G. retinand ca nu este afectat de nici o cauza de nulitate absoluta.
      Din probele administrate in cauza instanta retine ca la data de 13.11.2001 s-a realizat dezbaterea succesiunii dupa defunctul  D. L., decedat la data de 10.10.1944, fiind eliberat certificatul de mostenitor nr.108/2001 din 13.11.2001 in dosarul succesoral 125/2001.
      Potrivit mentiunilor din acest act , mostenitori sunt D. H. R. -fiu si D. B. R.- fiica cu cota de ½. In ceea ce priveste masa succesorala nu s-au declarat nici un fel de bunuri.
      La data de  15.08.2001 paratii reclamantii reconventionali  au formulat notificare in temeiul legii 10/2001 solicitand restituirea in natura numai a partii din imobil care nu a fost vanduta  in temeiul Legii 112/1995 si despagubiri pentru apartamentele vandute, printre care se numara si apartamentul in litigiu.
Prin decizia  R. nr. 175/02.04.2003 s-a admis cererea paratilor reclamanti reconventionali  formulata prin mandatar, care prin adresa nr. 6081/28.05.2005 catre S.C.  R. S.R.L. declara ca accepta restituirea in modul aratat prin decizia sus mentionata.
In mod corect prima instanta a inlaturat sustinerea paratilor potrivit careia acceptarea ofertei nu este valabila, nefiind facuta de ei ci de mandatar, fara a proba limitele mandatului intrucat notificarea paratilor a fost solutionata astfel cum a fost formulata, acestia nu au contestat decizia de restituire si mai mult,    s-au folosit de ea in fata notarului public cu ocazia eliberarii certificatului suplimentar de mostenitor.
Ulterior, la data de 10.11.2003, la solicitarea paratilor, acelasi notar a emis certificatul de mostenitor nr.163/2003, suplimentar la certificatul de calitate de mostenitor nr.108/2001, prin care s-a finalizat dezbaterea succesiunii asupra imobilului inscris in CF 569 B. , sub nr. A+1 , nr. tpo. 5701/1 – casa de piatra in suprafata de 166,88 mp si nr. 5708/2 – casa de piatra in suprafata de 77,69 mp.
      Tribunalul retine ca prin decizia nr. 175/2.04.2003 emisa de SC  R. SRL  s-a admis cererea paratilor si s-a dispus restituirea dosar unei parti din imobilul care a apartinut autorului acestora( spatiul cu alta destinatie decat aceea de  locuinta detinut cu contract de inchiriere nr.22/10.03.1993 de SC F. SRL). Prin aceiasi decizie s-au acordat despagubiri banesti pentru partea din imobil instrainata in conditiile legii 112/1995, valoarea partii instrainate fiind de 269.823 lei
      In conditiile in care paratii au acceptat restituirea imobilului in sensul celor dispuse de SC  R. SRL, primind despagubiri banesti pentru partea din imobil nerestituit in natura, atitudinea acestora manifestata ulterior in sensul obtinerii unui certificat suplimentar de mostenitor in care sa includa proprietatea intregului imobil sfideaza normele legale , constituind o frauda la lege, fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a actului.
      Fata de acestea, se va retine ca fiind intemeiat petitul privind constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr.163/2003, suplimentar la certificatul de mostenitor  nr.108/2001 din 10.11.2003 emis de Biroul Notarului Public B. G. insa avand in vedere interesul partii care a invocat nulitatea , interes limitat la partea din imobil asupra careia invoca un drept de proprietate, Tribunalul va constata nulitatea partiala a acestui act numai in ceea ce priveste la imobilul- apartamentul nr. X, inscris in CF nr.569 Brasov sub A+3 nr. top. .top.5709/1, 5708/2 totul pe II.
Tribunalul urmeaza a analiza daca nulitatea absoluta constatata afecteaza contractul de vanzare incheiat intre paratii  D. H. R. si D. B. R. si parata G. C. M.
In acest sens instanta constata ca paratii au fost reprezentati in demersurile lor pentru restituirea imobilului de catre numita N. A. M., astfel cum rezulta din notificarea nr.2320/2001, decizia nr.175 si adresa nr.6081/28.05.2003.
Intrucat cumparatorii din contractul incheiat la data de 26.11.2003 sunt parata G. C. si mandatara N. A. M.- persoana care cunostea situatia juridica a imobilului, Tribunalul a apreciat ca s-a dovedit in cauza reaua credinta a cumparatorilor, situatie care, coroborata cu reaua credinta a vanzatorilor, atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului incheiat, acesta avand o cauza ilicita.
      Fata de acestea instanta a constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare cumparare incheiat intre   D. H. R. si D. B. – R., in calitate de vanzatori si G. C. M., in calitate de cumparator, autentificat sub nr..691/2.09.2004 de BNP C D, cu privire la vanzarea – cumpararea apartamentului nr.2, inscris in CF nr.569 B., sub nr. top. 5709/1, 5708/2, totul pe II, identificat A+3, compus din camera, bucatarie, hol, WC, pivnita si cota parte de 12,22% din partile de uz comun generale.
      S-a dispus repunerea in situatia anterioara, in sensul radierii din CF nr.569 B., de la B +30, a inscrierii privind titularul dreptului de proprietate asupra imobilului de la A+3, respectiv a paratei G. C. M. si inscrierea in calitate de proprietar asupra apartamentului de la A+3, a antecesoarei reclamantilor C. M.
      Avand in vedere faptul ca reclamantii sunt mostenitori ai numitei C. M., decedata la data de 15.01.2003, asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr.114/25.09.2003, instanta a dispus inscrierea in CF a dreptului de proprietate, cu privire la apartamentul inscris in CF nr.569, B., de la A+3 nr.top.5709/1, 5708/2 totul pe II, in favoarea reclamantilor.
      Petitul privind revendicarea imobilului formulat prin cererea reconventionala de parata G. C. M. a fost respins ca o consecinta anularii titlului de proprietate al acesteia, hotararea pronuntata de prima instanta urmand a fi modificata in acest sens.
      Tribunalul a apreciat ca fiind corect modul de solutionare a petitului privind constarea faptului ca Statul Roman nu detine titlu valabil de preluare a imobilului, criticile aduse sentintei de fond sub acest aspect fiind neintemeiate.
      Apelanta a sustinut ca  imobilul a fost preluat de stat in baza decretului 111/1951 si ca s-au respectat intrutotul dispozitiile acestui decret, titlul de preluare fiind valabil. 
      Aceasta sustinere nu poate fi retinuta. Decretul 111/1951 nu poate constitui un titlu valabil cata vreme acesta nu este considerat ca atare prin dispozitiile Legii 213/1998. Acest decret a fost abrogat,  deci nu exista si prin urmare nu se poate aprecia ca imobilele dobandite in baza acestui decret au fost preluate cu titlu valabil.