3001 alin. 1 si 3 C.pr.pen

IN C H E I  E R E 02.03.2012
3001 alin. 1 si 3 C.pr.pen
      Pe rol fiind verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive a inculpatilor ADF, FTP si DS.
Dezbaterile au fost inregistrate conform dispozitiilor art. 304 Cod procedura penala.
La apelul nominal facut in sedinta camerei de consiliu se prezinta inculpatul ADF (detinut in Arestul Inspectoratul de Politie Judetean Brasov) si asistat de avocat ales LL, inculpatul FTP (detinut in Arestul Inspectoratul de Politie Judetean  Brasov) si asistat de avocat ales LL si inculpatul DS (detinut in Arestul Inspectoratul de Politie Judetean  Brasov) si asistat de avocat ales NN.  
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care:
Instanta procedeaza la identificarea inculpatilor ADF, FTP si  DS, carora le inmaneaza cate un exemplar al rechizitoriului.
Avocat LL depune la dosarul cauzei, in circumstantiere, doua seturi de inscrisuri pentru cei doi inculpati pe care ii  reprezinta, respectiv inculpatii ADF si FTP.
Reprezentanta Parchetului si avocatii inculaptilor arata ca nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta in temeiul art. 300/1 alin. 1 si  3 Cod procedura penala, pune in discutia partilor legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatilor ADF, FTP si DS.
Reprezentanta Parchetului, avand cuvantul, arata ca prin  rechizitoriul Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpatului ADF pentru savarsirea a doua infractiuni  la  regimul circulatiei si infractiunea de instigare la dare de mita, pe inculpatul FTP pentru savarsirea unei infractiuni la regimul circulatiei, o infractiune de  dare de mita si infractiunea de  favorizare a inculpatului in concurs real, cat si a inculpatului DS pentru savarsirea infractiunii de dare de mita si cea de  favorizare a infractorului, savarsite in stare  de concurs real. Mentioneaza ca s-a retinut  in  sarcina inculpatilor ca in data de 14.02.2012 inculpatul Anton Dnaiel Florin a fost oprit in trafic pentru efectuarea de verificari cu privire la conducerea unui autoturism ale carui numere de inmatriculare nu corespundeau celor inregistrate in sistemul existent la nivel national. Arata ca inculpatul a fost oprit in trafic si cunoscand ca masina nu este  tocmai in regula, respectiv ca nu are actele corespunzatoare, i-a propus martorului LN sa rezolve in mod amiabil aceasta problema, a dat doua telefoane, a solicitat prezenta la locul unde a fost oprit a inculpatului FTP, solicitandu-i rezolvarea pe cale amiabila a acestui incident pentru a nu se ajunge la intocmirea unui proces verbal. Mai arata ca inculpatul  FTP s-a deplasat la fata locului, a incercat sa i-a legatura cu martorul LN, au purtat discutii de aceeasi natura, in sensul de rezolvare pe cale amiabila, dandu-i de inteles ca este  de acord sa ofere o suma de bani pentru rezolvarea acestui eveniment. De asemenea arata ca inculpatul FTP l-a contactat telefonic pe inculpatul DS intrebandu-l pe acesta daca cunoaste pe cineva la Sectia nr. 3 Politie  si solicitandu-i acestuia sa se prezinte la locul unde fusese oprit inculpatul ADF, in dreptul firmei R. Arata ca inculpatii  DS s-a deplasat, iar in momentul in care inculpatul FTP si martorul LN stateau de vorba in masina, acesta a batut la geamul masinii si l-a intrebat daca-l cunoaste si  a adresat aceleasi  solicitari de rezolvare pe cale amiabila a acestui eveniment. In momentul in care martorul LN le-a solicitat inculpatilor ADF si FTP sa se deplaseze la sectia de politie pentru a face verificari cu privire la actele masinii si  pentru a se intocmii  procesul – verbal, acestia au refuzat au avut o atitudine aroganta, aspecte ce tin de circumstantiere. Sustine ca inculpatul DS s-a deplasat si el la sectia de politie, desi nu a fost  si el invitat in mod expres de catre martorul LN in acest sens. Precizeaza ca la sectia de politie au avut  loc din nou discutii, aspect ce reiese foarte clar din interceptarile care au fost redate sub forma de proces – verbal la dosarul cauzei, inculpatii FTP si DS solicitandu-i martorului LN sa rezolve, oferindu-i chiar si o suma de bani, banii provenind de la inculpatul FTP si fiind dati martorului LN prin intermediul inculpatului DS.
Reprezentanta Parchetului considera demn de mentionat pentru existenta indiciilor ca si inculpatul ADF a savarsit infractiunea de  dare de mita sunt discutiile acestuia si chiar declaratiile inculpatului FTP din care rezulta ca  i-a solicitat inculpatului ADF sa vorbeasca el si sa rezolve  situatia cu martorul LN, deoarece are mai mare influenta si ca este patronul si ca il cunoaste si pe politistul DS.  Sustine ca indiciile avute in vedere la momentul arestarii preventive sunt la acest moment concretizare in probe, fiind depuse toate procesele verbale de redare a interceptarilor efectuate, interceptari care au fost efectuate  si confirmate de instanta de judecata. Solicita a se avea in vedere si declaratiile martorilor LN si SCS (seful Sectiei nr.3 Politie Brasov), in sensul ca  nu are nici un fel de implicare in asa zisele cunostinte despre care releva inculpatii ADF si FTP sa le-ar avea la nivelul politiei. De asemenea solicita a se avea in  vedere procesul – verbal prin care  martorul LN a fost instruit cu privire la modul in care  urmeaza sa faca oprirea in trafic, la modul in care urmeaza sa aiba discutiile in cazul in care se constata  existenta vreunei contraventii sau unei infractiuni, tocmai pentru a se elimina orice suspiciune cu privire la existenta unei stari de provocare, atat de des invocate in situatii de acest gen.
In ceea ce priveste pericolul concret pe care inculpatii l-ar prezenta lasati in libertate, reprezentanta Parchetului sustine ca temeiul in baza caruia s-a dispus luarea masurii arestarii preventive,  respectiv art. 148 lit. f Cod procedura penala, subzista  si in acest moment. Solicita a se avea in vedere usurinta cu care inculpatii au luat hotararea de a savarsii fapte de natura penala. Arata ca in mod normal, opriti in trafic, ar fi trebuit ca orice cetatean responsabil sa prezinte  actele masinii, sa isi dea seama ca intr-adevar au savarsit o contraventie sau o infractiune si sa se intocmeasca actele cu privire la acest aspect, lucru care nu s-a intamplat si chiar din primele momente  inculpatul ADF  a reliefat faptul ca doreste sa se inteleaga, a incercat sa dea de inteles martorului LN ca are cunostinte  si ca aceste lucruri se rezolva in  mod obisnuit in acest fel. Arata ca inculpatul FTP il contacteaza pe inculpatul DS  si ii cere ajutor si releva o relatie destul de apropiata si obisnuita in care aceste persoane obisnuiesc ca in momentul in care sunt puse intr-o situatie de acest gen sa-si rezolve situatiile. Mai solicita a se avea in vedere si atitudinea orgolioasa si agresiva intr-un fel, refuzul de a se deplasa la sectie pentru a se face verificarile si intocmirea procesului – verbal, deoarece  atitudinea lor releva ca sunt persoane importante, ca ar cunoaste persoane importante si ca aceste lucruri se rezolva in acest  fel si  in nici un caz prin intocmirea actelor corespunzatoare.
      Reprezentanta Parchetului mai solicita a se avea in vedere ca masura a fost dispusa in urma cu doar doua saptamani si considera ca nu a fost suficienta pentru asigurarea scopului pentru care aceasta masura a fost luata. Pentru o buna desfasurare a procesului penal considera ca se impune mentinerea celor trei inculpati in stare de arest preventiv, inculpatii nu au fost inca audiati, cercetarea judecatoreasca nu a inceput. Pentru  toate aceste considerente solicita mentinerea masurii arestarii preventive.
      Pentru inculpatii ADF si FTP, avocat LL  arata ca in opinia sa in cauza se regaseste situatia verificarii oportunitatii si legalitatii mentinerii arestului preventiv  si nu aducerii la cunostinta a rechizitoriului. Considera ca in baza  art. 300/1 coroborat cu art. 160/b, alineatele 2 pentru ambele articole, se impune revocarea masurii arestului preventiv.
      Cu privire la pledoaria reprezentantei Ministerului Public , in sensul ca  doua  saptamani de arest preventiv nu sunt suficiente pentru atingerea scopului arestarii preventive, avocatul  inculpatilor ADF si FTP arata  ca  arestarea preventiva nu are scop sanctionator  si nu exista o oportunitate temporara care sa justifice o mentinere a masurii arestarii preventive doar pentru faptul ca ea a fost  luata in urma cu  doua saptamani. Sustine ca masura arestarii preventive poate fi revocata si la 24 de ore de  la momentul la care  aceasta a fost dispusa  si nu este o dispozitie prohibita pe legislatia interna si cu atat mai mult pe cea internationala. Mentioneaza ca Romania este unul dintre statele care este sanctionat pentru  uzitarea in abuz a masurii  extreme a arestului preventiv, fara a analiza oportunitatile legale ale celorlalte masuri puse la dispozitie de  lege.
      In ceea ce priveste pericolul concret pentru ordinea publica, avocatul inculpatilor ADF si FTP arata ca acesta nu trebuie suprapus  pe pericolul social al faptelor ce  se imputa, pe de o parte si pe de alta parte, in conditiile in care acest pericol pentru ordinea publica se statueaza fundamental pe structurile psihice, pe conduita inainte si dupa savarsirea faptei a fiecarui individ, pe atitudinea intuitu personae pe care o are fata de  viata si societate. Mentioneaza ca din materialul probatoriu de la dosarul cauzei, care in opinia sa, nu este amplu, din interpretarea a priori data de catre reprezentanta Ministerului Public la acest termen in sala de judecata pe niste aspecte ce nu se regasesc pe un fundament probatoriu, nu se poate trage concluzia ca cele doua persoane, respectiv inculpatii ADF si FTP prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. Precizeaza ca ambii inculpati sunt lipsiti de antecedenta penala, inculpatul ADF are doua locuiri de munca, o familie inchegata, doi copii  minori rezultati din casatorie si pe care ii are in intretinere si nici  un fel de abatere vizavi de conduita morala si vizavi de  viziunea micro  si macro climatului din care face parte. Sustine ca situatia este similara si pe inculpatul FTP, care este casatorit, are trei copii minori, are un loc de munca, o societate la care este unic asociat si administrator, confera locuri de munca la un numar destul de impresionant de persoane prin intermediul activitatii pe care o coordoneaza  prin aceasta societate,  nu are nici un soi de abatere de nici o natura vizavi de comportamentul in societate. Fata de aceste aspecte  opineaza ca acele elemente pe care legiuitorul le pune la indemana magistratilor atunci cand au oportunitatea si obligatia de a dispune vizavi de mentinerea unei masuri a arestului preventiv, nu se regasesc in nimic din argumentarea adusa de Ministerul Public, pe de o parte si pe de alta parte, din probatoriul existent la dosarul cauzei.
      Avocat LL fata de chestiunile invocate relativ la atitudinea normala a fiecarui cetatean, arata ca este des intalnita situatia in care soferii doresc sa eludeze o sanctiune vizavi de aplicabilitatea amenzilor coroborate cu punctele de sanctiune si care pot atrage ridicarea permisului, nu neaparat printr-o recompensa pecuniara. Mentioneaza ca aceasta atitudine este balcanica si se regaseste si  la popoare non-balcanice.
      Cu privire la aspectul ca  inculpatii s-au repezit sa  dea mita, invocat de reprezentanta Ministerului Public, avocat LL solicita as e observa care a fost insistenta si insinuarea politistului deja pregatit pentru a le solicita celor doi, nu in mod expres, ci prin gestica, prin atitudine supresiva, atitudine nuantatoare, anumite recompense, pentru ca  nici un moment inculpatii ADF  si FTP nu s-au repezit in a-i da spaga politistului. Mentioneaza ca aspectul ca s-a discutat  in imprejurarea ca  inculpatul FTP detine societatea de remorcari – tractari si ca avea in derulare un contract cu municipalitatea Brasov care privea  ridicarea autovehiculelor parcate ilegal, nu a revenit ca o recompensa pecuniara, asa cum este ea reprezentata fara putere de tagada inaintea derularii cercetarii judecatoresti de catre Ministerul Public. Precizeaza ca acestea sunt circumstantele reale care nu vin sa sprijine oportunitatea masurii arestului preventiv.
Avocat LL arata ca la momentul discutarii oportunitatii mentinerii masurii arestarii preventive  trebuie a se avea in vedere si  art. 136 al. 8 Cod procedura penala. Sustine  ca nu este benefic  societatii mentinerea in stare  de arest a inculpatilor si arata ca nu se poate discuta de o infractiune de coruptie in adevaratul sens al cuvantului, de acele infractiuni de dare  de mita care impresioneaza si tulbura societatea romana, ci de mica spaga care din nefericire se intalneste si pe care din nefericire societatea o produce, pe care din nefericire atitudinea subofiterului de la Politia Rutiera a provocat-o inca de la inceput. Sustine ca orice persoana care se intalneste cu  un subofiter, ofiter de la Politie Rutiera si care are o atitudine ferma, directa si nemijlocita, care solicita  conform Regulamentului de Ordine Interioara si Statutului Politistului, conform Decretului, predarea documentelor si nu are acea atitudine duala, alunecoasa, nu indrazneste nici macar sa gandeasca ca i-ar putea oferii un mijloc de intelegere. Fata de cele mentionate sustine ca in cauza nu se regaseste o situatie de pericol concret al lasarii in libertate a inculpatilor, atata vreme cat infractiunea in entitatea ei nu poate fi conturata ca o fapta deosebit de grava, ca o fapta de  rasunet si a carei urmare a tulburat constiinta cetatenilor si micro si macro climatul al carui apartinatori sunt cei doi inculpati. Mai arata ca nu a existat , cu privire la aceasta cauza, acea explozie in mass-media, acesta nefiind un dosar cara sa creeze un curent de opinie.
Cu privire la cei doi inculpati, avocatul acestora face referire la structurile psihice ale celor doi inculpati si arata ca cele doua saptamani petrecute in stare de arest preventiv  sunt  egale pentru ei cu  o perioada cu doi ani, pentru ca acestia  nu sunt persoane a caror gena criminala sa fie atat de bine dezvoltata incat sa nu existe nici o sansa de recuperare si de resocializare. De asemenea arata ca principiul fundamental al dreptului penal nu este acela de sanctiune, ci acela de indreptare si resocializare.
Avocatul inculpatilor ADF si FTP arata ca nici un moment nu s-a dovedit ca inculpatii ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, sa se sustraga de la cercetare, sens in care face referire la  momentul deplasarii  de la locul depistarii si pana la sectia de politie, moment la care inculpatul ADF s-a deplasat in spatele masinii de politie la o viteza  mult redusa si la care acesta daca dorea sa zadarniceasca aflarea  adevarului putea sa fuga, daca ar fi avut acea atitudine aroganta de care se face  vorbire in cauza. Sustine ca nici unul dintre cei doi inculpati  nu incearca sa denatureze sau sa nege ceea ce s-a intamplat pana la cel moment, motiv pentru care sustine ca scopul mentinerii lor in stare de arest numai pentru buna desfasurare a procesului penal, nu se justifica.
      In ceea ce-i priveste pe cei doi inculpati, avocat LL arata ca sunt oameni mult prea constienti, sunt parinti, sunt persoane cerebrale care au realizat ca din acest moment singura cale de intoarcere este aceea a finalizarii in adevaratul sens, al cercetarii si a asumarii raspunderii a ceea ce a facut fiecare dintre ei. Face referire si la  durata foarte scurta de finalizare  si de derulare  a urmaririi penale, in sensul ca aceasta poate da un argument in plus fata de cele invocate.
      Fata de toate cele invederate, avocat LL, pentru inculpatii ADF si FTP,  solicita, in baza art. 300/1 al. 2 teza finala Cod procedura penala, revocarea masurii arestului preventiv, iar daca se considera necesar a se dispune o modificare a masurii preventive, aceasta sa fie in sensul inlocuirii, potrivit art. 139 al. 1 Cod procedura penala coroborat cu art. 145 Cod procedura penala, a masurii arestului preventiv cu  masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu cu toate restrictiile  pe care legiuitorul le-a prevazut.
Pentru inculpatul DS, avocat NN citeaza dintr-o hotarare CEDO, cu referire la situatia pericolului social, respectiv  ca pericolul pe care l-ar reprezenta pentru societate  inculpatii prin lasarea in libertate, nu se presupune  generic si ca acesta nu se presupune, trebuie sa fie evident si sa fie  nemijlocit dovedit, neputand fi prezumat. Considera ca in aceasta cauza se prezuma pericolul pentru ordinea publica, facandu-se confuzie si amestecandu-se cele doua notiuni complet diferite, cea a pericolului concret al faptei savarsite si cea a pericolului concret care ar exista prin lasarea in stare de libertate a  inculpatului. Sustine ca cele doua sunt institutii complet diferite, dar care din lipsa altor argumente sunt prezentate in mod constant ca fiind  una si aceeasi, desi fiecare are un regim diferit. Mentioneaza ca in cauza nu  se mai regaseste situatia  speculatiilor, a afirmatiilor subiective sau mai putin subiective, ci a unor probe, iar posibilitatea de obtinere a acestor probe incumba parchetului si faptul ca parchetul nu a reusit in aceasta situatie sa demonstreze existenta unor situatii periculoase, disturbatoare pentru ordinea sociala ce s-ar genera prin lasarea in libertate a inculpatului, respectiv sa ofere un minim de probatiune in acest sens, nu face decat sa duca in mod evident si clar la concluzia ca nu sunt respectate cerintele legii. In aceasta situatie apreciaza ca se regaseste situatia prevazuta de art. 300/1 al. 2 Cod procedura penala, respectiv ca temeiurile nu mai subzista  si trebuie dispusa revocarea masurii arestului preventiv.
Avocat NN arata ca masura arestului preventiv este o masura exceptionala,  o masura de siguranta maxima si care trebuie  a se dispune doar in cazuri deosebite, cazuri care impun luarea acestei masuri pentru conturarea acelui climat de siguranta sociala si pentru indeplinirea pe cale colaterala a dispozitiilor art. 136 Cod procedura penala. Arata ca in  cauza nu se regaseste nici una din cerintele art. 136 Cod procedura penala  si ca  pana la acest moment nu s-au oferit nici macar  argumente teoretice in acest sens. Mentioneaza ca inculpatul DS a recunoscut contributia pe care a avut-o la savarsirea acelei fapte  inca de atunci, instanta va avea ocazia sa vizioneze  inregistrarile care s-au facut, atat audio, cat si video, la momentul respectiv. Precizeaza ca inculpatul DS a aratat ca  a actionat  din impuls, impuls generat de  o relatie subiectiva de prietenie pe care a avut-o si care i-a denaturat in  felul in care s-a concretizat analiza situatiei si consecintele ei. Mentioneaza ca  imediat a constientizat greseala pe care a facut-o, dar urmeaza sa suporte aceste consecinte. Sustine ca aceste consecinte nu trebuie sa se materializeze intr-o arestare preventiva, pentru ca arestarea preventiva  nu este o masura punitiva, ci este  doar o masura de siguranta.
Avocatul inculpatului DS arata ca organele statului  neintamplator, pentru ca a fost o actiune provocata, pentru ca nu a fost o actiune spontana, au intervenit in aceasta situatie, au constatat savarsirea unor fapte de natura penala, iar pe cale de consecinta s-au luat  masurile corespunzatoare, dar sustine ca masurile corespunzatoare nu presupun o masura preventiva, ci presupun inceperea unei urmariri penale, constituirea acestui dosar de urmarire penala si judecarea inculpatilor pentru faptele  pe care se presupune ca le-ar fi savarsit. Arata ca nu se poate desprinde un pericol social concret din aceasta interpretare pe care societatea, masele ar interpreta-o, raportandu-se la situatia  in care  populatie needucata, neinstruita in domeniu si-ar a cu parerea in mod depreciativ vizavi de activitatea organelor statului.
Vizavi de starea de fapt, avocatul inculpatului DS arata ca in opinia sa este o situatie ingrijoratoare  faptul ca acel proces verbal de instruire, despre care se vorbeste ca ar fi fost baza in temeiul caruia a actionat politistul, este un proces verbal facut ulterior, facut pro causa, proces verbal care raspunde, printr-o simpla comparatie se va putea vedea, tuturor argumentelor pe care le-a adus la momentul la car s-a pus in discutie masura arestului preventiv.  Arata ca organul de urmarire penala, incercand sa combata teza provocarii care rezulta in mod evident si clar in toate actele  politistului, a constituit acel proces – verbal in care, aproape in integralitate, reda tot felul de actiuni  pe care ar trebuii sa le faca politistul combatand tezele apararii. Mentioneaza ca acest proces – verbal nu a fost mentionat niciodata, nici  la momentul la care s-a luat aceasta masura a arestului preventiv si nici ulterior in fata Curtii de Apel. Mai arata ca in continuarea procesului – verbal de instruire, politistul  respectiv cu doua zile inainte de prezentarea de material da o asa zis declaratie de detaliu, precizatoare, in care arata ca acea expresie pe care a mentionat-o, respectiv „ma bagati in istorie”, este de fapt un tic verbal. Sustine ca a urmarit toate inregistrarile si  acea expresie nu este  un tic verbal, ci este  doar  o explicatie  prin care incearca in mod neconvingator, sa sustina ca a avut o atitudine onesta, impartiala, independenta, in car ca un asistent la o situatie, urmarea ce se intampla, lucru neadevarat.
Avocatul inculpatului DS arata ca exista politisti a caror  intransigenta si seriozitate in abordare, duc  gandul cu mult in subsolul de a face, de a cere, de a incerca sa se duca lucrurile la o alta abordare.
Avand in vedere si dispozitiile art. 64 al. 1 si 2 , art. 68, avocatul inculpatului DS arata ca  politistul desi putea sa inhibe, sa opreasca la momentul respectiv orice desfasurare ulterioara a acestui deznodamant, nu a facut-o , ci a asteptat continuarea lui. Mentioneaza ca in cauza nu  se regaseste acel flagrant de dare de mita in care o parte face presiuni asupra functionarului, politistului, pe un oarecare termen de a da mita, pentru a se rezolva anumite probleme, respectivul face acel denunt, iar organele organizeaza flagrantul. Sustine ca in cauza se regaseste situatia unei manifestari spontane.
Fata de toate aceste aspecte, avocatul NN, pentru inculpatul DS, solicita, ca urmare a reanalizarii oportunitatii acestei masuri, care in  opinia sa nu slujeste nimanui, continuarea procesului penal  in stare de libertate, aratand ca profilul inculpatului nu este de natura sa duca la aprecierea ca buna desfasurare a procesului penal ulterioara ar fi periclitata prin lasarea sa in libertate.
Reprezentanta Parchetului, avand cuvantul in replica, arata ca la sesizarea instantei pentru  discutarea  art. 300/1 Cod procedura penala este normal a se expune o stare de fapt pe baza careia sa se demonstreze ca exista  indicii  temeinice sau probe ca se impune sau nu mentinerea in stare de arest preventiv a inculpatilor care se afla in boxa. Mentioneaza ca masura arestului preventiv ar intr-adevar un scop preventiv si nu un scop sanctionator, insa are si scopul de a constientiza gravitatea faptelor savarsite. Cu privire la pericolul social concret pe care inculpatilor l-ar prezenta daca ar fi lasati in libertate, arata ca acesta nu  trebuie dovedit neaparat cu probe, ci cu presupunerea rezonabila  ca lasati in libertate prezinta un pericol concret, in acest sens CEDO facand referire la modul de savarsire a faptelor, la atitudinea inculpatilor si la persoana acestora, modul in care acestia conjugat si-au unit fortele pentru a scapa de sanctiuni de natura contraventionala sau penala releva totusi un pericol deosebit. In ce privesc sustinerile apararii ca intreaga societate este constienta ca se da mica mita, atunci tocmai in acest moment trebuie a se avea o reactie prompta pentru a infrange acea stare de nesiguranta care exista in randul cetatenilor, pentru a reda increderea in organele de justitie si a opri desfasurarea acestor  fapte de natura penala.
Avocat NN, pentru inculpatul DS,  in baza art. 300/1 coroborat cu art. 139 solicita, ca in masura in care  se considera ca revocarea masurii arestului preventiv este prea indulgenta, sa se dispuna inlocuirea masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
      Inculpatul ADF, avand ultimul cuvant, solicita a fi cercetat in stare de libertate si arata ca  isi insuseste concluziile aparatorului sau.
      Inculpatul FTP, avand ultimul cuvant, solicita a fi cercetat in  stare de libertate pentru a fi  alaturi de familia sa si de angajatii sau. De asemenea arata ca a facut o greseala pentru care sufera si familia sa si angajatii sai. 
      Inculpatul DS, avand ultimul cuvant, arata ca a constientizat gravitatea  faptelor  si pericolul in care se afla . mai arata ca a  fost  o reactie de impuls , a gresit , ca nu a gandit nici o clipa ca este politist, ca a dorit sa isi ajute un prieten, fara sa  constientizeze repercusiunile. Solicita a fi cercetat in stare de libertate si ca isi insuseste concluziile  avocatului sau.
T R I B U N A L U L,
Constata ca prin incheierea de sedinta nr. 3 din 15.02.2012 a Tribunalului Brasov s-a dispus in baza art. 149 / 1 Cod procedura penala  cu aplicarea art. 143 al 1 Cod procedura penala  si art. 148 lit. f Cod procedura penala, arestarea preventiva a inculpatului ADF pentru savarsirea infractiunii de dare de mita prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal  raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000,cu aplic. art. 75 alin. 1, lit. a) Cod Penal pe o perioada de  30  zile, incepand de la data de 15.02.2012 si pana la 15.03.2012 inclusiv si in baza art. 149/ 1 Cod procedura penala cu aplicarea art. 143 al 1 Cod procedura penala  si art. 148 lit. f Cod procedura penala arestarea preventiva a inculpatilor FTP pentru savarsirea infractiunii de dare de mita prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 alin. 1, lit. a) Cod Penal si DS  pentru savarsirea infractiunii de dare de mita prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000,cu aplic. art. 75 alin. 1, lit. a) Cod Penal pe o perioada de cate 29 zile ,incepand de la data de 15.02.2012 si pana la 14.03.2012 inclusiv.
       Tribunalul Brasov a retinut in esenta ca exista indicii temeinice cu privire la faptul ca inculpatii FTP si DS ar fi dat o suma de bani agentului de politie instrumentator al cauzei privind savarsirea de catre invinuitul ADF a unor infractiuni privind regimul circulatiei pe drumurile publice, aspecte de care acestia au avut cunostinta in momentele respective, pentru ca politistul constatator respectiv sa nu-si exercite atributiile legale privind constatarea unei situatii de fapt privind infractiuni prevazute de legislatia circulatiei pe drumurile publice in sarcina sus-numitului ADF, favorizandu-l pe acesta din urma pentru a zadarnici procesul penal.
      Ulterior emiterii mandatelor de arestare preventiva a celor trei inculpati, parchetul a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru inculpatul ADF, din infractiunea de dare de mita in infractiunea de instigare la dare de mita, prevazuta de art. 25 raportat la art. 255 alin. 1 Cod penal  raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000,cu aplic. art. 75 alin. 1, lit. a) Cod Penal.
      Incheierea Tribunalului Brasov a ramas definitiva prin respingerea recursurilor inculpatilor de catre Curtea de Apel Brasov.
      Analizand oportunitatea mentinerii masurii arestarii preventive a inculpatilor instanta constata ca de la momentul luarii masurii arestarii preventive a celor trei inculpati, respectiv de la data de 15.02.2012, pana in prezent nu a intervenit nici un element care sa determine concluzia ca nu mai subzista temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive a celor trei inculpati. Mai mult, daca se ia in considerare data la care masura arestarii preventive a fost verificata de catre Curtea de Apel Brasov in caile de atac exercitate de inculpati, rezulta ca de la acest moment pana in prezent s-a scurs o perioada foarte scurta de timp, in care nu s-au produs modificari nici cu privire la existenta indiciilor temeinice si nici cu privire la existenta starii de pericol concret pentru ordinea publica, pe care ar prezenta-o lasarea in libertate a inculpatilor.
      Astfel, in ce priveste existenta indiciilor temeinice cu privire la faptele retinute in sarcina inculpatilor, acestea rezulta si in prezent, din probele administrate in cursul urmarii penale. In primul rand trebuie mentionate declaratiile date de cei trei inculpati, in fata organelor de urmarire penala si in fata instantei de judecata, la momentul luarii masurii arestarii preventive, in care inculpatii FTP si DS recunosc in principiu ca ar fi incercat sa-i inmaneze agentului de politie LN o suma de bani, pentru a nu intocmi actele de constatare a surprinderii in trafic a inculpatului ADF, in timp ce conducea un autoturism cu numere de inmatriculare false. Inculpatul ADF nu recunoaste faptul ca i-ar fi determinat pe ceilalti doi inculpati sa dea mita, iar ceilalti doi inculpati sustin ca ar fi fost provocati de atitudinea politistului sa-i dea mita. Urmeaza ca in cursul cercetarii judecatoresti sa fie lamurite toate aceste aspecte. In acest moment exista insa indicii temeinice cu privire la savarsirea acestei fapte, ce rezulta in principal din declaratiile celor doi inculpati dar si din procesele verbale de redare a convorbirilor purtate de inculpati si de agentul de politie LN, precum si din declaratiile din cursul urmaririi penale date de acesta din urma si de martorul SS.
      In ce priveste subzistenta conditiilor de la art. 148 lit. f Cod procedura penala, pentru mentinerea masurii arestarii preventive, instanta constata ca in timpul foarte scurt scurs de la momentul la care acest aspect a fost analizat de o instanta de judecata, respectiv de catre Curtea de Apel Brasov, nu s-a diminuat starea de pericol concret pentru ordinea publica, pe care o prezinta lasarea in libertate a celor trei inculpati, in asa masura incat sa se impuna luarea unei alte masuri preventive, neprivative de libertate.
      Este adevarat ca cei trei inculpati sunt integrati in societate, au familii si locuri de munca, au un profil personal care sa ii ajute sa constientizeze mai usor relevanta incalcarii normelor de convietuire sociala, insa trebuie tinut cont de faptul ca inculpatii sunt acuzati de savarsirea unei fapte de mituire a unui politist, in contextul incercarii de sustragere de la urmarirea penala. Or, natura faptei de care sunt acuzati inculpatii prezinta un altfel de pericol decat cel pe care l-ar prezenta alte genuri de fapte, cum sunt cele de violenta de pilda. Inculpatii sunt acuzati ca ar fi incercat sa favorizeze sustragerea inculpatului ADF de la urmarirea penala, folosindu-se tocmai de atuurile pe care le confera statutul lor social. Inculpatul DS este agent de politie, iar inculpatul FTP administrator al unei firme. Inculpatul ADF i-a mentionat agentului LN de mai multe ori ca se cunoaste cu diferite persoane, incercand sa-l induplece sa nu intocmeasca actele de constatare. Faptele de coruptie activa prezinta pericol social tocmai prin faptul ca cei care le comit sunt de regula persoane cu un statut social mai ridicat, care le confera indrazneala de a incerca sa eludeze prevederile legii prin incercarea de mituire a functionarilor corupti. O lipsa de reactie ferma si imediata a organelor judiciare fata de astfel de fapte ar putea sa transmita mesajul ca acestea sunt tolerate in societate. Cei care apeleaza la astfel de practici s-ar putea considera intangibili, in lipsa reactiei organelor judiciare, fapt ce i-ar putea incuraja ca si pe viitor sa incerce sa-si rezolve problemele pe aceasta cale si nu pe caile legale. De asemenea, in lipsa unei astfel de reactii a organelor judiciare, fata de acest gen de fapte si celelalte persoane s-ar putea simti incurajate sa apeleze la aceste practici, punandu-se astfel in pericol chiar functionarea statului de drept.
      Pericolul concret pentru ordinea publica, in cazul celor trei inculpati rezulta in continuare din natura faptei de care sunt acuzati, avand in vedere ca in cele mai multe cazuri la momentul initial al luarii masurii arestarii preventive gravitatea faptei denota pericolul concret pentru ordinea publica a autorilor. Raspandirea acestui fenomen este un argument in sensul ca se impune luarea unor masuri ferme de catre organele judiciare si nu un argument in sensul ca se impune luarea unei alte masuri mai blande.
      Trebuie tinut cont de faptul ca si buna desfasurare a procesului penal in continuare necesita mentinerea starii de arest a inculpatilor, deoarece acestia nu au fost audiati inca de instanta de judecata, iar unul din martorii propusi prin rechizitoriu a fi audiat este tocmai agentul de politie pe care inculpatii sunt acuzati ca ar fi incercat sa-l mituiasca, instanta constata ca scopul procesului penal poate fi realizat mai usor prin mentinerea masurii arestarii preventive.
      Pentru aceste motive, instanta va mentine masura arestarii preventive a celor trei inculpati si va respinge cererile acestora de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
       D I S P U N E:
      In temeiul art. 3001 alin. 1 si 3 C.pr.pen. constata legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si mentine masura arestarii preventive a inculpatilor: ADF, FTP, DS.
Respinge cererile inculpatilor ADF, FTP si DS privind inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi  localitatea de domiciliu.
Cu recurs in 24 ore de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 2.03.2012.