Revendicare imobiliara. Legea 10/2001. Restituirea unui imobil ce face obiectul unui contract de asociere in participatiune. Imobil ocupat de constructii edificate fara autorizatie de construire.

Revendicare imobiliara. Legea 10/2001. Restituirea unui imobil ce face obiectul unui contract de asociere in participatiune. Imobil ocupat de constructii edificate fara autorizatie de construire.


Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. de mai sus, reclamantii P. B. F., H. F. (decedat pe parcursul procesului, mostenitoarea acestuia fiind sotia supravietuitoare, H. F.), F. R. si H. F. au chemat in judecata pe paratul MUNICIPIUL BRASOV prin Primar, contestand Dispozitia nr. - emisa de intimat si solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate preluarea fara titlu valabil a imobilului situat in Brasov, , inscris in c.f. – si sa se dispuna completarea dispozitiei in sensul ca preluarea imobilului s-a facut fara titlu valabil; sa se constate ca nu s-a pierdut niciodata dreptul de proprietate asupra imobilului de catre fostul proprietar R. S., ai carui mostenitori sunt reclamantii; sa se dispuna anularea partiala a dispozitiei atacate, in sensul anularii art. 2 privitor la restituirea nr. top-  din c.f.-, precum si a nr. topografice provenite din dezmembrarile efectuate prin alte modalitati de despagubire, conform Legii nr. 10/2001; sa se dispuna restituirea in natura prin acordarea unui drept special de folosinta asupra intregului imobil teren ce a apartinut autorului lor R. S., imobil situat in Brasov, precum si a celor provenite din dezmembrarile efectuate, respectiv lotul 2 cu nr. cad.-, nr. top-, in suprafata de 7392 mp, lotul 3 cu nr. cad. - nr. top.-, in suprafata de 309 mp, ambele identificate prin documentatia cadastrala nr. - intocmita de experta -, a terenului lot 2, nr. cad.-, nr. top.-, in suprafata de 3997 mp, identificat prin documentatia cadastrala nr. - intocmita de aceeasi experta si a terenului inscris in c.f.-, in suprafata de 21222 mp, identificat prin documentatia cadastrala nr. - intocmita de aceeasi experta; sa se dispuna restituirea prin compensare cu un alt imobil sau prin masuri reparatorii conform legii speciale cu privire la cele doua case demolate si la constructia teren de tenis aflate pe lotul 2 cu precum si la constructia bazin de inot aflata pe nr. top-; sa se dispuna completarea dispozitiei atacate cu indicarea faptului ca nr. top. - a fost restituit impreuna cu constructia vila aflata pe acesta, iar in subsidiar, numai in masura in care nu ar fi posibila restituirea in natura, din motive existenta la data formularii notificarii, sa se dispuna acordarea de masuri reparatorii prin compensare sau despagubiri pentru terenul nerestituit.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca autorul lor a fost proprietarul imobilului compus din teren si constructii, inscris in c.f.-, precum si asupra constructiilor neinscrise in c.f., interesand in cauza cele doua case, terenul de tenis si bazinul de inot.
Au mai aratat ca preluarea imobilelor s-a facut in mod abuziv, prin aplicarea ilegala a unor acte normative neconstitutionale in raport cu Constitutia aflata in vigoare la acea vreme, fiind facuta initial in baza Legii nr. 187/1945, apoi in baza Decretului nr. 92/1950, la solicitarea Primariei, fara ca autorul lor sa fi fost inscris in listele anexa la decret, aspecte care au fost retinute in Decizia nr. - emisa de S.C. R. S.R.L., prin care s-a recunoscut calitatea lor de persoane indreptatite la restituire si s-a dispus restituirea constructiei al carei detinator a fost aceasta societate.
Au aratat de asemenea ca prin dispozitia atacata s-a dispus o restituire partiala, precum si ca, la data aplicarii Legii nr. 145/1945, era in vigoare Constitutia din 1923, art. 16 alin. 1 si 4 din acest act normativ fiind incalcate, in sensul ca exproprierea a avut ca motivare construirea de locuinte muncitoresti, cauza de utilitate publica nefiind niciodata realizata, iar terenul fiind in continuare liber la data depunerii cererii de restituire, exproprierea neavand astfel caracter de utilitate publica, ci fiind una de fapt, abuziva.
In continuare, reclamantii au aratat ca exproprierea s-a facut fara o justa si prealabila despagubire, iar imobilul nu a avut destinatie agricola, ci pe aceea de agrement, fiind incalcate de asemenea si dispozitiile art. 480, 481 din Codul civil.
Au mai aratat ca pentru a se justifica preluarea macar a unei parti a proprietatii, Comisia Centrala a exceptat in parte de la expropriere imobilul, parcul fiind preluat, iar restul ramanand proprietarului, sub aspectul preluarii fiind incidente dispozitiile art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001, iar sub aspectul valabilitatii titlului Statului fiind aplicabile prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998, Legea nr. 187/1945 neputand constitui titlu valabil.
Reclamantii au aratat de asemenea ca, pentru restul imobilului, s-a luat masura nationalizarii in baza Decretului nr. 92/1950, si acest act normativ fiind in contradictie cu art. 11 din Constitutia din 1948 si cu tratatele fundamentale la care Romania era parte (Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Tratatul de Pace din 1947), precum si cu art. 480, 481 din Codul civil.
In continuare, au sustinut ca, in conditiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, autorul lor nu a pierdut niciodata calitatea de proprietar asupra imobilului, avuta la data preluarii, calitate pe care mostenitorii acestuia urmeaza sa o exercite in conditiile legii.
Referitor la nelegalitatea art. 2 din dispozitia atacata, reclamantii au aratat ca nu sunt indicate toate partile din imobil, iar forma in care se indica o viitoare restituire nu corespunde dispozitiilor legale, ceea ce echivaleaza cu refuzul de restituire in natura, in conditiile in care terenul era liber la data depunerii cererii de restituire, fiind incidente prevederile art. 1 alin. 1, art. 7 si 9 din Legea nr. 10/2001.
Sub acelasi aspect, au aratat ca in cauza sunt incidente prevederile art. 21 din lege si cele ale art. 21.1 lit. d din Normele Metodologice de aplicare a acesteia, restituirea in natura fiind obligatorie in situatia in care aceasta este posibila si prevaland asupra oricarei alte optiuni a detinatorului bunului imobil.
Cu privire la constructiile demolate, au aratat ca sunt incidente prevederile art. 1 alin. 2 din lege, restituirea in natura nefiind posibila, precum si terenul de tenis si bazinul de inot au fost demolate in mod abuziv, desi la acea data se formulase deja notificarea iar imobilul era indisponibilizat conform art. 21.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
In continuare, reclamantii au aratat ca, desi constructia vila aflata pe nr. top. - a fost restituita, fiind predata efectiv prin procesul-verbal incheiat la data de 21.04.2008, aceasta nu este individualizata in dispozitia atacata, aceasta omisiune fiind de natura a crea incertitudine cu privire la titlul lor, astfel ca restituirea trebuie sa se regaseasca in cuprinsul dispozitiei.
In drept au fost invocate dispozitiile Legii nr. 10/2001, cele ale H.G. nr. 250/2007, Legea nr. 213/1998.
In probatiune au fost depuse la dosar copia dispozitiei atacate, documentatia care a stat la baza emiterii acesteia, alte acte si inscrisuri, au fost intocmite expertize tehnice de identificare a imobilului.
Cererea este scutita de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicata.
La termenul de judecata din 13.10.2008 reclamantii au depus la dosar modificare de actiune, prin care au solicitat introducerea in cauza a Statului Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, cu motivarea ca petitele referitoare la nevalabilitatea titlului Statului, la completarea dispozitiei cu aceasta mentiune se opun acestuia, care are calitatea de proprietar tabular.
Acest parat a formulat intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, cu motivarea ca nu are calitatea de unitate detinatoare a imobilului in litigiu si nici pe aceea de emitent al dispozitiei atacate, iar in ceea ce priveste fondul cauzei a aratat in esenta ca, pe calea procedurii speciale prevazute de Legea nr. 10/2001 nu se poate pune in discutie chestiunea valabilitatii titlului Statului, o atare cerere fiind inadmisibila.
Pe parcursul judecatii cauzei, la prezentul dosar a fost reunit dosarul nr. 3661/62/2008 al aceleiasi instante, in urma admiterii exceptiei de litispendenta, cererea introductiva formulata in dosarul respectiv fiind identica cu cea dedusa judecatii in cauza de fata si fiind inregistrata in mod separat ca urmare a expedierii acesteia in doua modalitati diferite (prin fax si respectiv prin posta).
In dosarul nr. 3661/62/2008 a formulat cerere de interventie accesorie in folosul paratului Municipiul Brasov prin Primar terta S.C. C. S.R.L., solicitand admiterea in parte a cererii reclamantilor, in sensul acordarii de despagubiri sau masuri compensatorii pentru imobilele inscrise in c.f. –
In motivarea cererii, terta intervenienta a aratat ca cele trei corpuri funciare mentionate mai sus sunt afectate de constructii, terenurile nefiind libere, pe acestea aflandu-se Strandul din N, constructie edificata dupa preluarea imobilului de catre Statul Roman.
A mai aratat ca, potrivit art. 10 din Legea nr. 10/2001, in aceste conditii pot fi acordate doar despagubiri, constructiile fiind edificate anterior anului 1990, iar pe de alta parte strandul reprezinta o amenajare de utilitate publica, facand parte din domeniul public al Municipiului Brasov, conform pct. III.3 din Anexa 1 la Legea nr. 213/1998.
A aratat de asemenea ca interesul de a interveni este determinat de contractul de asociere in participatiune nr. - incheiat cu Municipiul Brasov, in temeiul caruia terta intervenienta a realizat investitii de peste 6.000.000 euro in amenajarea Strandului N.
La termenul de judecata din 11.05.2009, dupa reunirea cauzelor, instanta a incuviintat in principiu cererea de interventie accesorie formulata si s-a pronuntat asupra exceptiilor invocate de Statul Roman, respingandu-le cu motivarea cuprinsa in incheierea de sedinta de la acea data.
La termenul de judecata din data de 28.09.2009 s-a adus la cunostinta instantei faptul ca reclamantul H. F. a decedat, unica mostenitoare a acestuia fiind sotia supravietuitoare. La termenul de judecata din 7.03.2011 a fost conexat la prezenta cauza dosarul nr. 15394/62/2010 al Tribunalului Brasov, in care aceiasi reclamanti ca si in cauza de fata au chemat in judecata pe paratul Municipiul Brasov prin primar, contestand Dispozitia nr. - emisa de acesta si solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea acesteia, sa se constate preluarea fara titlu valabil a intregului imobil situat in Brasov, sa se constate ca, fiind un imobil preluat fara titlu valabil, nu s-a pierdut niciodata dreptul de proprietate asupra imobilului de catre fostul proprietar, ai carui mostenitori sunt reclamantii, sa se constate ca acestia au calitatea de persoane indreptatite la restituire intregului imobil in temeiul Legii nr. 10/2001, sa se dispuna restituirea in natura, in cote egale, prin acordarea unui drept special de folosinta, atat asupra terenului inscris in c.f.-, sa se dispuna obligarea paratului la predarea folosintei bunului si la plata fructelor civile, respectiv contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului nerestituit, de la data preluarii si pana la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantii au indicat in esenta aceleasi aspecte de fapt ca si cele mentionate in motivarea contestatiei ce face obiectul dosarului nr. 3548/62/2008, referitor la calitatea lor de persoane indreptatite la restituire si la modalitatea in care a fost preluat imobilul in litigiu, si au aratat in plus ca decizia atacata a fost emisa in urma contestarii Dispozitiei nr.-, prin care s-a stabilit calitatea reclamantilor de persoane indreptatite, pentru ca prin cea de-a doua dispozitie sa fie respinsa ca inadmisibila cererea de revendicare a imobilelor inscrise in c.f.-, cu motivarea ca acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, intrucat notificatorii au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in baza Legii nr. 18/1991, in conditiile in care in prima dispozitie s-a consemnat in mod expres ca imobilele mentionate mai sus vor face obiectul unei alte dispozitii de primar, in care se vor propune alte modalitati de despagubire conform Legii nr. 10/2001, deci s-a constatat ca acestea intra sub incidenta Legii nr. 10/2001 si ca notificatorii au dreptul la restituirea lor, divergenta purtand numai supra modalitatii de restituire.
Au mai aratat ca problemele referitoare la calitatea lor de persoane indreptatite si la faptul ca imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001 s-au definitivat prin neatacare, iar unitatea detinatoare nu mai poate reveni asupra acestora, precum si ca cererea formulata in baza legilor fondului funciar de catre unul dintre notificatori a fost respinsa atat in procedura administrativa, cat si in cea judecatoreasca, astfel incat nu s-a stabilit ca imobilul intra sub incidenta acestor acte normative.
Reclamantii au aratat de asemenea ca imobilele in litigiu aveau destinatia de gradini, casa, curte, fiind situate in intravilanul localitatii, iar faptul ca proprietatea a fost preluata partial prin Legea nr. 187/1945 nu inseamna ca a avut loc o preluare cu titlu valabil, preluarea avand loc in interiorul perioadei de referinta a Legii nr. 10/2001.
Au mai invocat incidenta in cauza a prevederilor art. 1 alin. 1, art. 7, 9 si 21 din acest act normativ, precum si a art. 21.1 lit. d din Normele Metodologice de aplicare a legii, cu aceeasi motivare ca si cea cuprinsa in actiunea din dosarul nr. 3548/62/2008, mentionand ca, in cuprinsul dispozitiei atacate, nu se face referire la nici un impediment privind restituirea in natura a imobilului, in fapt sau in drept.
In ceea ce priveste capatul de cerere privitor la lipsa de folosinta a imobilului, reclamantii au aratat ca bunul a fost folosit in mod ilegal din momentul preluarii abuzive, ca solutionarea notificarii a fost tergiversata timp de 9 ani, fiind demolate unele constructii ulterior formularii notificarii, iar strandul existent pe teren functioneaza in mod ilegal, reclamantii fiind astfel lipsiti de posibilitatea de a culege fructele civile produse de imobil.
Au mai aratat ca, din cauza preluarii fara titlu valabil si a refuzului de restituire, au fost privati de folosinta bunului, paratul datorand fructele civile, conform art. 483, 485 din Codul civil, preluarea unui bun in lipsa oricarei compensatii pentru acesta si pentru indelungata lipsa de folosinta reprezentand lipsirea de bun, care este contrara art. 1 par. 1 din Primul protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In drept au fost invocate dispozitiile Legii nr. 10/2001, cele ale H.G. nr. 250/2007, Legea nr. 213/1998, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 480-487, 998-999 din Codul civil.
In probatiune a fost depusa la dosar copia dispozitiei atacate, alte acte si inscrisuri.
Cererea este scutita de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicata.
La termenul de judecata la care cauza a fost dezbatuta in fond paratul Municipiul Brasov prin Primar a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile mei vechi de ani anterioare introducerii cererii avand ca obiect obligarea acestui parat la plata folosului de tras corespunzator lipsei de folosinta a imobilului.
Potrivit dispozitiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor, de procedura sau de fond, care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune este o exceptie de fond, peremptorie, astfel incat instanta este tinuta a se pronunta cu precadere asupra acesteia.
In materia prescriptiei dreptului la actiune, legea aplicabila este aceea sub care prescriptia a inceput sa curga, deci cea aflata in vigoare la data nasterii dreptului la actiune.
La data introducerii actiunii ce face obiectul dosarului conex, care cuprinde cererea avand ca obiect obligarea paratului la plata folosului de tras, se afla in vigoare, in materia prescriptiei, Decretul nr. 167/1958.
In conditiile in care reclamantii au conceput aceasta cerere ca pe una intemeiata pe dispozitiile ce reglementau, in acel moment, raspunderea civila delictuala, invocand in drept prevederile art. 998-999 din vechiul Cod civil, devin incidente dispozitiile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cu care prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
In mod evident, data la care reclamantii au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea se situeaza cel mai tarziu in momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, moment in care s-a nascut dreptul reclamantilor de a solicita restituirea imobilului producator al fructelor civile pretinse, acest act normativ introducand si notiunea de „unitate detinatoare”, cu mentiunea ca actiuni in revendicare a bunurilor preluate de Stat au fost introduse si solutionate si anterior acestui moment, pe calea dreptului comun.
In raport cu cele ce preced, se constata ca, potrivit prevederilor art. 8 alin. 1 raportat la art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la actiune pentru pretentiile mai vechi de 3 ani raportat la data inregistrarii dosarului care cuprinde aceasta cerere (20.12.2010) este prescris.
In ceea ce priveste prescriptia dreptului la actiune pentru pretentiile anterioare intrarii in vigoare a Decretului nr. 167/1958, instanta retine ca, potrivit art. 25 alin. 1 din acest act normativ, dispozitiile acestui Decret sant aplicabile si prescriptiilor neimplinite la data intrarii sale in vigoare, in care caz termenele de prescriptie prevazute in Decretul de fata vor fi socotite ca incep sa curga de la intrarea in vigoare a acestui Decret.
In conditiile in care vechiul Cod civil nu prevedea un termen special de prescriptie pentru actiunile intemeiate pe raspunderea civila delictuala, erau aplicabile dispozitiile art. 1890 din acest act normativ, care reglementau termenul general de prescriptie de 30 ani si potrivit cu care toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani.
In consecinta, data fiind data deposedarii de imobil, respectiv anul 1947, termenul de prescriptie de 30 ani nu era implinit la data intrarii in vigoare a Decretului nr. 167/1958, devenind asadar aplicabile dispozitiile art. 25 alin. 1 din acest act normativ.
Asa fiind, dreptul la actiune pentru pretentiile mai vechi de 3 ani anteriori introducerii actiunii, respectiv pentru pretentiile anterioare datei de 20.12.2007, este prescris, in temeiul dispozitiilor citate mai sus, instanta retinand totodata ca reclamantii nu au invocat vreo cauza de suspendare sau de intrerupere a termenului de prescriptie.
Pretentiile ce se incadreaza in termenul de prescriptie, respectiv cele pentru care dreptul la actiune s-a nascut ulterior acestei date, vor fi analizate in contextul fondului cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Dispozitia nr - emisa de Primarul Municipiului Brasov in calitate de reprezentant legal al unitatii administrativ-teritoR.e s-a dispus restituirea in natura catre reclamanti, in calitate de mostenitori ai defunctilor R. S., H. S., R. E. S. si H. F. a urmatoarelor imobile: nr. top-, cu acordarea unui drept de folosinta special asupra imobilelor, avand in vedere ca notificatorii sunt cetateni germani.
La art. 2 din dispozitie s-a mentionat ca imobilele cu nr. top. - vor face obiectul unei alte dispozitii de primar, prin care se vor propune alte modalitati de despagubiri conform prevederilor Legii nr. 10/2001 republicata, in functie de optiunea notificatorilor.
Ulterior, prin Dispozitia nr.-, atacata in dosarul conexat, a fost respinsa ca inadmisibila cererea de revendicare formulata de reclamanti cu privire la imobilele inscrise in c.f. - intrucat acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 republicata, conform art. 8 alin. 1 din acest act normativ, iar pentru aceste imobile notificatorii au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991.
Prin aceeasi dispozitie s-a propus acordarea de despagubiri in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru fiecare din nr. top./cadastrale provenite din nr. top-, terenuri care nu au putut fi restituite in natura prin Dispozitia nr.-.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect constatarea preluarii in mod nevalabil a imobilelor din Brasov-, instanta retine ca, potrivit minutei nr. -pronuntata in dosarul nr. - al Comisiei Judetene de Reforma Agrara Brasov, s-a stabilit ca proprietatea lui R. S., nu sunt bunuri agricole si deci nu sunt susceptibile de expropriere, precum si ca expropriatul nu poate fi incadrat in dispozitiile art. 3 din Lege si Regulament, necolaborand cu Germania hitlerista sub nici un raport.
Prin adresa nr. -emisa de aceasta comisie si adresata Presedintelui comisiei de indrumatori judeteni pentru aplicarea reformei agrare s-a adus la cunostinta acestuia ca s-a dispus reformarea in parte a avizului Comisiei Judetene, in sensul „ca se excepteaza de la expropriere vila impreuna cu ograda propriu-zisa, care nu sunt bunuri agricole si se expropriaza terenul din jur, oricat s-ar afla la masuratoare”.
Potrivit inscrierilor din c.f. - Brasov, imobilele de la A 1 la A 4 au fost inscrise in favoarea Statului Roman, act nr.x/15.12.1949 c.f., in baza legii de reforma agrara, fiind trecute in c.f. -, iar asupra imobilelor de la A 5 si A 6 s-a inscris dreptul de proprietate al Statului, act nr. x/1950 c.f., cu titlul de drept nationalizare in baza Decretului nr. 92/1950.
In ceea ce priveste imobilul inscris initial in c.f. - Brasov, nr. top. -, care a constituit de asemenea proprietatea autorului reclamantilor, acesta a trecut in proprietatea Statului in baza legii de reforma agrara nr. 187/1945, fiind trecut initial in c.f. - si apoi trecut in c.f. - , cu acelasi titlu, aceste operatiuni fiind retinute si consemnate si in raportul de expertiza topografica extrajudiciar intocmit de expertul F. G. , ale carei concluzii nu au fost contestate, sub aspect tehnic, de partile din proces.
Potrivit acestei lucrari, R. S. a avut in proprietate initial imobilul inscris in c.f. -, gradina in N, in suprafata de 17751,60 mp, care a fost expropriat, transcris in alte carti funciare, comasat, contopit si dezmembrat, constituind in continuare o componenta a S. N. si fiind situat in prelungirea imobilului din str. P., anterior preluarii formand cu acesta o singura gospodarie, ceea ce decurge din situatia faptica si din faptul ca numerele topografice sunt alaturate.
Expertul a mai mentionat ca intregul imobil avea destinatia de vila de vacanta, cu anexe multiple (casa administratorului, garaj, teren de tenis, bazin de inot, alte anexe), un lac de agrement gradina (parc), terenul fiind traversat de paraul T., precum si ca zona respectiva era inconjurata de case si drumuri ce deserveau aceste proprietati, dupa cum rezulta din schita de c.f.
In concluzie, expertul a retinut ca amplasamentul terenului inscris in c.f. - , este situat in intravilanul localitatii, existent la data preluarii, astfel cum acesta era definit la vremea respectiva, stabilind cu certitudine ca intregul imobil ce a constituit proprietatea lui R. S., la data exproprierii, era situat in intravilanul localitatii Brasov.
In raport cu cele ce preced, rezulta ca inscrierea dreptului de proprietate al statului cu titlul de drept expropriere in baza Legii de reforma agrara nu a fost valabila, avand in vedere ca, potrivit prevederilor art. 3 din acest act normativ, in scopul infaptuirii reformei agrare, trec asupra Statului pentru a fi impartite plugarilor indreptatiti la improprietarire si pentru a constitui rezervele prevazute la art. 2, pct. c si d, urmatoarele bunuri agricole cu inventarul viu si mort afectat lor;
    a) Pamanturile si proprietatile agrare de orice fel apartinand cetatenilor germani si cetateni romani, persoane fizice sau juridice, de nationalitate (origine etnica) germana, care au colaborat cu Germania hitlerista.
    b) Pamanturile si alte proprietati ale criminalilor de razboi si ale celor vinovati de dezastrul tarii;
    c) Pamanturile celor care s-au refugiat in tarile cu care Romania este in stare de razboi ori s-au refugiat in strainatate dupa data de 23 August 1944;
    d) Terenurile si toate bunurile agricole ale absenteistilor;
    e) Terenurile a celor care in ultimii sapte ani consecutivi nu si-au cultivat pamanturile in regie proprie, cu exceptia loturilor pana la 10 ha;
    f) Bunurile agricole de orice fel ale cetatenilor romani care s-au inscris voluntari pentru a lupta impotriva Natiunilor Unite;
    g) Bunurile de mana moarta.
    h) Prisosul terenurilor agricole constituind proprietati ale persoanelor fizice care depasesc suprafata de 50 ha, si anume: pamantul arabil, livezile, fanetele, baltile si iazurile artificiale, fie ca servesc sau nu pentru pescuit, mlastinile si terenurile inundabile.
Dupa cum rezulta din chiar hotararea Comisiei Judetene de Reforma Agrara Brasov, mentionata mai sus, prin care s-a reformat in parte avizul de expropriere, autorul reclamantilor nu se incadra in categoria colaboratorilor cu Germania hitlerista, iar proprietatea acestuia nu avea destinatie agricola, fiind situata, potrivit constatarilor expertului, in intravilanul localitatii, astfel ca preluarea imobilului si inscrierea dreptului de proprietate in favoarea Statului, in baza Legii de reforma agrara, s-a facut in mod abuziv, cu incalcarea chiar a dispozitiilor actului normativ de preluare.
In consecinta, se impune completarea Dispozitiei nr. - emisa de paratul Municipiul Brasov prin Primar cu dispozitia de constatare a preluarii imobilelor identificate mai sus fara titlu valabil, avand in vedere prevederile art. 2.6. din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cu care la art. 2 alin. 1 lit. i din lege se statueaza competenta entitatii investite cu solutionarea notificarii de a califica, in cadrul procedurii administrative de solutionare a notificarii, imprejurarea ca preluarea s-a facut fara titlu valabil, fara a mai fi necesara parcurgerea unei alte proceduri care ar implica preexistenta unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate in temeiul art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare. In cadrul procedurii administrative de rezolvare a notificarilor, entitatea implicata in aplicarea legii are libertatea de a aprecia, in functie de circumstantele fiecarui caz, daca actul normativ constituie titlu valabil sau titlu nevalabil pentru preluarea imobilului respectiv.
Din interpretarea acestui text de lege rezulta ca mentiunea referitoare la valabilitatea sau nevalabilitatea titlului Statului trebuie sa fie cuprinsa in decizia sau dispozitia de restituire, astfel incat este posibila complinirea acestei lipse prin hotarare judecatoreasca.
In ceea ce priveste cererea de anulare in parte a Dispozitiei nr. - emisa de paratul Municipiul Brasov prin Primar, in ceea ce priveste dispozitia cuprinsa la art. 2, referitor la restituirea imobilelor din c.f. - Brasov, precum si la numerele topografice provenite din dezmembrarile efectuate prin alte modalitati de despagubiri, instanta constata ca aceasta masura nu este motivata in considerentele dispozitiei, nefiind consemnat nici un temei de fapt si de drept pentru care unitatea detinatoare nu s-a pronuntat asupra cererii de restituire a acestor imobile prin chiar aceasta dispozitie si pentru ce motiv a considerat necesara solutionarea ulterioara a acesteia cereri.
Potrivit prevederilor art. 26.2. din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, decizia/dispozitia emisa in temeiul art. 26 alin. 1 din lege va cuprinde, alaturi de toate datele de identificare a petentului si imobilului notificat, motivarea imprejurarilor de fapt si de drept care au condus la imposibilitatea restituirii in natura, acest text de lege fiind incalcat de catre paratul Municipiul Brasov, care nu a motivat in nici un fel respingerea cererii de restituire in natura a imobilelor mentionate mai sus.
Dupa cum rezulta din lucrarile de expertiza intocmite in cauza, aceasta stare de fapt nefiind contestata de paratul Municipiul Brasov si confirmata de pozitia procesuala a intervenientei S.C. C. S.R.L., aceste terenuri sunt in prezent ocupate de strand.
Conform concluziilor expertului T. F., la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, pe teren existau doua cladiri parter si un bazin in stare de exploatare, acestea fiind demolate in anul 2008, fara ca partile sa prezinte expertului documentelor de autorizare a demolarii si respectiv autorizatia de construire pentru instalatia si constructiile intervenientei.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicata, in situatia imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Alin. 2 al textului de lege prevede ca, in cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat constructii preluate in mod abuziv s-au edificat noi constructii, autorizate, persoana indreptatita va obtine restituirea in natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent, pentru ca alin. 3 sa prevada ca se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate in conditiile legii dupa data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile.
Prin adresa nr. -/30.05.2008 emisa de Inspectoratul de Stat in Constructii, in urma controlului efectuat de Inspectoratul Judetean in Constructii B. in zona S. N. s-a constatat ca aspectele sesizate privind lucrari de constructii neautorizate se probeaza, executantul fiind sanctionat contraventional si dispunandu-se oprirea lucrarilor si intrarea in legalitate.
Aceeasi autoritate a constatat ca executantul nu s-a conformat celor dispuse prin actul de control si a continuat executia lucrarilor, dupa cum s-a adus la cunostinta reclamantilor prin adresa nr. -/24.10.2008.
Intervenienta insasi, desi interesul administrarii acestei probe ii revenea in mod direct, nu a fost in masura sa depuna la dosar autorizatia de construire in baza careia a procedat la edificarea parcului de agrement situat pe terenurile in litigiu.
Din probele administrate in cauza rezulta fara putinta de tagada ca ridicarea constructiilor si amenajarilor aferente s-a facut dupa formularea cererii de restituire, in conditiile in care imobilul era indisponibilizat prin efectul aplicarii art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicata, potrivit cu care, sub sanctiunea nulitatii absolute, pana la solutionarea procedurilor administrative si, dupa caz, judiciare, generate de aceasta lege, este interzisa instrainarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea in participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice inchiriere sau subinchiriere in beneficiul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor acestei legi.
In consecinta, instanta constata incidenta in cauza a dispozitiilor art. 10 alin. 3 din lege, citat mai sus, terenurile fiind supuse restituirii in natura, intrucat constructiile si amenajarile existente pe acestea au fost edificate fara autorizatie de constructie, dupa formularea cererii de restituire.
In ceea ce priveste constructiile si terenul de tenis existente pe imobilul lot 2, precum si constructia bazin de inot, devin aplicabile prevederile art. 10 alin. 1 teza finala din Legea nr. 10/2001 republicata, citate mai sus, acestea fiind supuse restituirii prin echivalent, prin compensare cu un alt imobil sau prin masuri reparatorii conform legii speciale.
In ceea ce priveste contestatia care face obiectul dosarului conexat, instanta constata ca aceasta este in parte intemeiata, in sensul celor ce se vor expune in continuare.
Privitor la constatarea preluarii fara titlu valabil a imobilelor in litigiu (capatul 2 de cerere), instanta s-a pronuntat potrivit cu cele ce preced, fiind de prisos reluarea argumentelor deja expuse, aceeasi fiind si situatia capatului de cerere avand ca obiect restituirea in natura a imobilelor terenuri, care face obiectul petitului 5.
Referitor la cererea avand ca obiect anularea Dispozitiei nr. -/12.11.2010, instanta constata ca, prin aceasta dispozitie, paratul a respins ca inadmisibila cererea de revendicare formulata de reclamanti cu privire la imobilele inscrise in c.f.-, intrucat acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 republicata, conform art. 8 alin. 1 din acest act normativ, iar pentru aceste imobile notificatorii au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991.
Prin aceeasi dispozitie s-a propus acordarea de despagubiri in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru fiecare din nr. top./cadastrale afectate de curti si constructii, conform documentatiilor cadastrale intocmite de experta C. M., terenuri care nu au putut fi restituite in natura prin Dispozitia nr. -/2008.
In ceea ce priveste prima dintre aceste dispozitii, instanta constata ca simpla formulare a unei cereri de restituire intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 18/1991 nu conduce in mod automat la concluzia ca imobilul intra sub incidenta acestui act normativ, paratul necuprinzand, in dispozitia atacata, nici un argument juridic de natura a conduce la aceasta concluzie, privitor la situatia juridica a imobilului, amplasamentul acestuia, modalitatea de preluare, regimul sau juridic si altele asemenea, care sa determine incadrarea imobilului in categoria celor care intra sub incidenta legilor fondului funciar si care, pe cale de consecinta, sunt excluse de la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
Astfel, se constata ca paratul nu a examinat in concret situatia juridica a imobilelor la care se face referire, rezumandu-se la faptul ca reclamantii au formulat o cerere de restituire si in temeiul legilor fondului funciar, desi in dispozitia precedenta se consemnase, cu privire la aceste imobile, ca urmeaza a fi emisa o alta dispozitie de primar, prin care sa se propuna alte modalitati de despagubiri conform prevederilor Legii nr. 10/2001 republicata, in functie de optiunea notificatorilor; in consecinta, paratul insusi a considerat ca aceste imobile intra sub incidenta acestui din urma act normativ, iar nu sub incidenta legilor fondului funciar.
De altfel, cererea de restituire intemeiata pe Legea nr. 18/1991 a fost in mod irevocabil respinsa prin decizia nr. 1481/R/25.11.2011 a Tribunalului Brasov (accesibila instantei in evidentele informatizate si opozabila partilor, inclusiv statului Roman, care a fost chemat in judecata in dosarul nr. 2904/197/2007, in care s-a pronuntat aceasta decizie), iar amplasamentul imobilelor in intravilanul localitatii, aspect de fapt stabilit cu certitudine de expertul F. G. si necontestat de partile din proces le exclude din sfera de aplicare a legilor fondului funciar.
In ceea ce priveste art. 2 din dispozitia atacata in dosarul conex, instanta retine ca paratul Municipiul Brasov a motivat aceasta masura prin aceea ca imobilele enumerate in cuprinsul acestui articol sunt afectate de curti si constructii, fara a descrie edificatele care ocupa terenurile si a arata temeiul de drept care impiedica restituirea in natura, ci s-a raportat la lucrarile de identificare intocmite de experta C. M.
Din aceste lucrari rezulta ca imobilele sunt ocupate de actualul strand, pe schitele intocmite de experta la acea data figurand „Santier in lucru”.
Coroborat cu faptul ca intervenienta si-a justificat interesul de a interveni facand referire la faptul ca a edificat constructii pe terenurile inscrise in c.f. -, rezulta ca asa-zilele „curti si constructii” la care paratul face referire in dispozitia atacata, fara a le descrie si fara a arata care este impedimentul legal la restituirea in natura solicitata de reclamanti, constituie in realitate amenajarile existente pe amplasamentul actualului strand, terenurile aferente acestuia putand face obiectul restituirii in natura, dupa cum s-a aratat mai sus.
In consecinta, cererea din dosarul conex este intemeiata in ceea ce priveste anularea Dispozitiei nr. -/12.11.2010 emisa de paratul Municipiul Brasov prin Primar, dispozitie ce incalca prevederile art. 26.2. din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, art. 10 alin. 3 din actul normativ de baza, astfel cum s-a retinut mai sus sub aspectul lipsei impedimentului la restituire constand in existenta unor constructii autorizate pe teren, edificate dupa data de 1.01.1990.
Instanta urmeaza a inlatura apararea paratului Municipiul Brasov in sensul ca, prin destinatia lui, imobilul ar face parte din domeniul public al unitatii administrativ-teritoR.e, intrucat, pe de o parte, acesta nu a trecut in proprietatea Statului in mod valabil, fiind aplicabile prevederile art. 6 alin. 1 (interpretat per a contrario) si alin. 3 din Legea nr. 312/1998, iar pe de alta parte paratul nu a facut dovada includerii imobilului in domeniul sau public, in modalitatea prevazuta de art. 21 din acest act normativ.
Restul cererilor formulate  nu sunt fondate.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la faptul ca nu s-a pierdut niciodata dreptul de proprietate asupra imobilului de catre fostul proprietar R. S., ai carui mostenitori sunt reclamantii, instanta constata ca, la data formularii acestei cereri, erau in vigoare dispozitiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 in forma initiala, text de lege potrivit cu care persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire, conform prevederilor acestei legi.
La data pronuntarii prezentei sentinte, acest text de lege nu mai era in vigoare, fiind abrogat prin Legea nr. 1/2009, astfel ca instanta nu se mai poate pronunta in temeiul unui text de lege care nu se mai afla in vigoare, intrucat nu mai exista temeiul normativ in raport cu care sa fie analizata legalitatea si temeinicia pretentiei.
Referitor la capatul de cerere avand ca obiect completarea Dispozitiei nr. -/2008 cu mentiunea referitoare la restituirea casei aflate pe terenul cu nr. top. -, instanta retine ca aceasta constructie a fost restituita prin Decizia nr. -/18.12.2007 emisa de S.C. R. S.R.L., in calitate de unitate detinatoare, si in consecinta paratul Municipiul Brasov nu avea competenta de a se pronunta cu privire la restituirea acesteia constructii.
Astfel fiind, in dispozitia emisa de parat in prezenta cauza nu poate fi inclusa mentiunea referitoare la restituirea constructiei aflate pe terenul cu nr. top. mentionat mai sus, intrucat aceasta constructie a fost deja restituira de o alta persoana juridica detinatoare, imobilul neputand face obiectul a doua acte de dispozitie care au valoarea prevazuta de art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicata, potrivit cu care decizia sau, dupa caz, dispozitia de aprobare a restituirii in natura a imobilului face dovada proprietatii persoanei indreptatite asupra acestuia, are forta probanta a unui inscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara.
In consecinta, instanta nu poate primi sustinerea reclamantilor in sensul ca, pe viitor, ar putea exista incertitudine cu privire la intinderea titlului lor.
In ceea ce priveste celelalte cereri formulate in dosarul conex, instanta constata ca, la data introducerii actiunii, respectiv 20.12.2010, prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 in forma initiala nu se mai aflau in vigoare, astfel ca o cerere de natura celei care face obiectul petitului 3, avand ca obiect constatarea faptului ca dreptul de proprietate nu s-a pierdut, nu poate fi primita, intrucat aceasta se intemeiaza pe un text de lege abrogat la data formularii contestatiei in dosarul nr. 15394/62/2010.
Referitor la cererea avand ca obiect obligarea paratului Municipiul Brasov la predarea folosintei imobilului a carui restituire in natura se solicita, instanta constata ca Legea nr. 10/2001 prevede o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, in ceea ce priveste predarea posesiei, art. 25 alin. 4 din lege, citat mai sus, prevazand ca aceasta se face in temeiul deciziei sau dispozitiei de restituire in natura (sau, a fortiori, al hotararii judecatoresti, daca restituirea a avut loc in aceasta modalitate), fiind necesara indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara.
Pe de alta parte, instanta constata ca din probele dosarului rezulta ca folosinta asupra bunului nu este exercitata de parat, ci de intervenienta accesorie, astfel ca paratul nu poate fi obligat la predarea posesiei unui bun asupra caruia nu exercita aceasta prerogativa a dreptului de proprietate.
In fine, in ceea ce priveste obligarea paratului la plata fructelor civile produse de bun in ultimii 3 ani anterior introducerii cererii (pentru restul pretentiilor fiind admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune, dupa cum s-a aratat mai sus), instanta constata ca procedura de restituire in cauza de fata este supusa dispozitiilor Legii nr. 10/2001, lege speciala care prevede o reglementare derogatorie de la dreptul comun si care nu cuprinde nici un fel de dispozitii referitoare la despagubirea persoanei indreptatite pentru lipsa de folosinta imobilului ce face obiectul cererii de restituire.
In conditiile in care reclamantii arata ca prejudicierea lor s-a produs prin tergiversarea solutionarii notificarii timp de mai multi ani, se constata ca actul normativ special de reparatie contine dispozitii sanctionatorii de natura a contribui la constrangerea unitatii detinatoare la indeplinirea obligatiilor ce ii revin, cuprinse la art. 38.
In cauza este aplicabil principiul specialia generalibus derogant, Legea nr. 10/2001 avand caracterul unei legi speciale in raport cu Codul civil si neprevazand alte modalitati de repararea a prejudiciului decat restituirea in natura sau prin echivalent a bunului revendicat, nefiind posibila crearea unei lex tertia care sa cuprinda atat dispozitii ale legii generale, cat si cele ale legii speciale.
In raport cu cele ce preced, instanta constata ca pretentiile evocate mai sus sunt neintemeiate, urmand a fi respinse ca atare.
In ceea ce priveste cererea de interventie accesorie formulata in cauza de intervenienta S.C. C. S.R.L. in favoarea paratului Municipiul Brasov, urmeaza a se face aplicarea principiului dependentei procesuale a cererii de interventie accesorie, aceasta urmand soarta juridica a cererii sau apararii formulate de partea in folosul careia s-a intervenit.
Avand in vedere ca apararile formulate de paratul Municipiul Brasov prin Primar au fost inlaturate, iar pretentiile reclamantilor au fost admise in ceea ce priveste imobilul vizat de cererea de interventie, consecinta acestei situatii este respingerea cererii de interventie accesorie.
Fata de aceste considerente, in baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 1, 3 alin. 1 si 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, Tribunalul urmeaza a admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului Municipiul Brasov prin Primar la plata fructelor civile, invocata de acesta, si in consecinta urmeaza a respinge ca prescrisa cererea formulata in dosarul conexat  al Tribunalului Brasov de reclamantii P. B. F., H. F. (decedat pe parcursul procesului, mostenitoarea acestuia fiind sotia supravietuitoare, H. F. ), F. R. si H. F. in contradictoriu cu paratul Municipiul Brasov prin Primar, pentru pretentiile anterioare datei de 20.12.2007.
In baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicata si a celorlalte texte de lege mentionate mai sus, instanta urmeaza a admite in parte actiunea civila formulata si completata de reclamanti in dosarul nr. 3548/62/2008 si in dosarul reunit nr. 3661/62/2008, in contradictoriu cu paratii Municipiul Brasov prin Primar si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice; urmeaza a admite in parte actiunea civila formulata si completata de reclamanti in dosarul conex nr. 15394/62/2010, in contradictoriu cu paratii Municipiul Brasov prin Primar si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, si in consecinta urmeaza a constata ca imobilele din Brasov, str. P. nr.-, au fost preluate de Statul Roman fara titlu valabil si a dispune completarea Dispozitiei nr. -/10.04.2008 emisa de paratul Municipiul Brasov prin Primar cu dispozitia de constatare a preluarii imobilelor identificate mai sus fara titlu valabil.
Consecutiv, instanta va dispune anularea in parte a Dispozitiei nr. -/10.04.2008 emisa de paratul Municipiul Brasov prin Primar, in ceea ce priveste dispozitia cuprinsa la art. 2, referitor la restituirea imobilelor cu nr. top.-, precum si la numerele topografice provenite din dezmembrarile efectuate prin alte modalitati de despagubiri, si va dispune restituirea in natura, cu instituirea unui drept de folosinta special in favoarea reclamantilor, a imobilelor inscrise in c.f.-, precum si a celor provenite din dezmembrarile efectuate, respectiv lotul 2. In baza art. 10 alin. 1 teza finala din Legea nr. 10/2001 instanta va dispune restituirea prin compensare cu un alt imobil sau prin masuri reparatorii conform legii speciale cu privire la cele doua case demolate si a constructiei teren de tenis care au fost amplasate pe imobilul lot 2.
Se va dispune anularea Dispozitiei nr. -/12.11.2010 emisa de paratul Municipiul Brasov prin Primar, dispozitie atacata in doasarul conex, urmand a fi respinse ca neintemeiate restul pretentiilor din actiunea ce face obiectul dosarului nr. 3548/62/2008 si al dosarului reunit nr. 3661/62/2008, precum si din dosarul conex nr. 15394/62/2010.
In virtutea principiului dependentei procesuale, instanta va respinge cererea de interventie accesorie formulata de intervenienta S.C. C. S.R.L., in interesul paratului Municipiul Brasov prin Primar.
In baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanta va obliga paratii sa plateasca reclamantilor suma de 1496 lei reprezentand cheltuieli de judecata, suma care corespunde cheltuielilor efectuate in legatura cu pretentiile admise si se compun din onorariu expertiza constructii, cuantumul onorariului de avocat nefiind dovedit, iar onorariul expertului evaluator nu va fi inclus in aceste cheltuieli, intrucat pretentia in legatura cu care a fost administrata aceasta proba a fost respinsa.