Obligatia angajatorului societatii comerciale de a incheia contracte individuale de munca cu salariatii pentru prestarea orelor de munca. Sanctiunea aplicata de Inspectoratul Teritorial de Munca este legala in cazul in care nu se face dovada de angaja

Asupra recursului de fata, constata ca:
La data de 6.05.2011 reclamanta S.C. E S S.R.L. B a chemat in judecata pe paratul Inspectoratul Teritorial de Munca B, contestand pe calea contenciosului administrativ procesul-verbal de control nr. 9123/13.04.2011, seria BV 10909 incheiat de parata pe numele reclamantei, solicitand anularea acestuia ca nelegal si neintemeiat.
Actiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr. 6228/62/2011 al Tribunalului Brasov. In acest dosar instanta de fond a pronuntat sentinta civila nr. 1360/CA/6.03.2012. Prin aceasta hotarare s-a dispus respingerea actiunii reclamantei S.C. E S S.R.L. in contradictoriu cu paratul I.T.M. B.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in fapt si in drept urmatoarele:
Prin procesul-verbal de control seria BV 10909 nr. 9123/13.04.2011 incheiat de catre paratul Inspectoratul Teritorial de Munca B s-a constatat ca din cele 39 de persoane cu care societatea are incheiat contract individual de munca, un numar de 10 persoane ce desfasurau activitate pentru societate in cadrul S J U B nu au avut incheiate contracte individuale de munca pentru perioada 15.10.2010-25.10.2010, fapta intrunind elementele constitutive ale contraventiilor prevazute de art. 276 alin.1 din Codul muncii, astfel ca s-au dispus in sarcina societatii mai multe masuri obligatorii – incheierea contractelor in forma scrisa, recalcularea salariilor, a contributiilor legale si plata acestora.
Prin acelasi act au mai fost constatate si alte aspecte referitoare la evidenta orelor de munca prestate, repaosul saptamanal, repaosul zilnic, orele suplimentare, fiind dispuse o serie de masuri, dar aceste aspecte nu fac obiectul prezentei actiuni, nefiind contestate de catre societatea reclamanta, in temeiul principiului disponibilitatii, ce guverneaza procesul civil – lato sensu.
Societatea reclamanta a contestat numai aspectele retinute de parat referitoare la faptul ca 10 persoane au desfasurat activitate pentru societate in cadrul S J U  B  si nu au avut incheiat contract individual de munca pentru perioada 15.10.2010-25.10.2010, astfel ca numai acest aspect a fost analizat.
Activitatea celor 10 salariati a fost desfasurata in vederea indeplinirii obligatiilor contractuale asumate de catre reclamanta fata de achizitorul S J U B, contract care a expirat la data de 15.10.2010, astfel ca si contractele individuale de munca ale salariatilor sai au fost incheiate pe o perioada nedeterminata, respectiv pana la data expirarii contractului de achizitii publice, aceste contracte de munca incetand de drept la data de 15.10.2010.
Ulterior, la data de 26.10.2010 reclamanta a incheiat cu S J U B un nou contract – nr. 1799, insa in cuprinsul sau a fost indicata ca si data de inceput data de 16.10.2010, la aceeasi data fiind incheiate noi contracte de munca celor 10 salariati.
Pentru lucrarile prestate in perioada 16.10.2010-31.10.2010, reclamanta a emis factura nr. 470/29.10.2010 catre S J U B, achitata de achizitor, fiind intocmite si pontaje pentru acelasi interval de timp, din care rezulta ca 10 persoane au prestat activitate in favoarea societatii in cadrul unitatii sanitare.
Reclamanta a sustinut ca a anuntat salariatii ca le-a incetat contractul individual de munca, astfel ca nu trebuiau sa se mai prezinte la munca, aspect sustinut de declaratia martorului G I. Instanta a inlaturat aceasta declaratie, pe de o parte ca fiind vadit subiectiva, fata de raportul de prepusenie dintre martor si societatea reclamanta, iar pe de alta parte, datorita faptului ca este combatuta de proba cu inscrisuri – pontajele intocmite de persoanele desemnate de catre societate cu aceste atributii, inainte de incetarea de drept a contractelor de munca anterioare, coroborate cu actele emise de catre S J U B, releva faptul ca in intervalul 16.10.2010-31.10.2010 au fost prestate activitati in favoarea unitatii sanitare de catre persoane care desfasurau activitate pentru societatea reclamanta.
Nu s-a putut retine sustinerea societatii in sensul ca S J U B are culpa in neindeplinirea obligatiilor sale referitoare la incheierea contractului comercial, acest aspect fiind unul extern raporturilor de munca dintre societatea reclamanta si cei 10 angajati ai sai, care in intervalul 16.10.2010-25.10.2010 au prestat activitate fara a avea contract de munca incheiat in forma scrisa, in urma acesteia societatea reclamanta fiind de altfel remunerata de achizitor.
Fata de aceste considerente instanta a constatat ca situatia de fapt retinuta de catre parat este corecta, incadrarea data acesteia si masurile dispuse fiind in concordanta cu dispozitiile art. 276 alin. 1 Codul muncii, in forma in vigoare la data controlului. Prin urmare, instanta a respins ca nefondata actiunea promovata de catre reclamanta S.C. E S  S.R.L.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen legal reclamanta S.C. E S S.R.L., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand modificarea acesteia in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata.
In dezvoltarea criticilor de recurs se aduc urmatoarele argumente de nelegalitate a sentintei atacate:
1. Tribunalul a incadrat in mod gresit faptul ca in perioada 15-25 octombrie 2010 un numar de 10 persoane nu au avut incheiat contract individual de munca cu societatea reclamanta, retinand in mod nejustificat ca fapta ar intruni elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 276 alin. l Codul Muncii. Ca urmare a acestei incadrari juridice gresite, in sarcina societatii s-au dispus mai multe masuri obligatorii printre care: incheierea contractelor individuale de munca in forma scrisa, recalcularea salariilor, a contributiilor legale si plata acestora catre salariati.
2. Tribunalul nu a efectuat o analiza temeinica a inscrisurilor depuse de I.T.M. B ca si probatoriu.
Documentul de pontaj a fost emis si semnat de catre una din cele 10 persoane in discutie. Aceasta persoana fiind nemultumita de faptul ca in perioada celor 10 zile nelucrate nu ar fi putut sa beneficieze de indemnizatie de somaj, a sesizat ITM Bz ca o presupusa baza a reclamatiei facute de acesta. Referitor la documentul de pontaj, Tribunalul nu a retinut imprejurarile in care acesta a fost emis, si anume: controlul propriu-zis initiat de catre ITM B a inceput la aproximativ 6 luni dupa ce persoanele respective au facut reclamatie la ITM Bz.
Se arata instantei ca societatea reclamanta a comunicat ITM B in cursul controlului, pontajul emis de societate pentru luna octombrie 2010 care indica in mod corect ca in perioada 16-25 octombrie 2010 cei 10 salariati nu au prestat activitate pentru societate in favoarea Spitalului Judetean B, pentru motivele aratate si anume intreruperea contractului comercial.
Factura comerciala emisa de societate pentru luna octombrie 2010 este un aspect pur comercial, de natura financiar-contabila, care nu demonstreaza presupusa incalcare a societatii de la prevederile art. 16 (1) Codul Muncii si presupusa incadrare la prevederile art. 276 alin.1 Codul Muncii. Recurenta a incercat reglarea financiar-contabila a acestei facturi emise in mod eronat pentru luna octombrie 2010, fie prin stornare fie prin compensare din datorii ale Spitalului catre societatea E, insa S J U B nu a fost de acord.
3. Societatea a pus la dispozitia organelor de control si a tribunalului acte doveditoare din care a rezultat incontestabil ca cele 10 persoane au desfasurat activitate pentru societate, pe baza de contracte de munca cu durata determinata, pana la data de 15.10.2010 si apoi incepand din data de 26.10.2010, in cadrul S J U B, cu respectarea dispozitiilor legale in materie (art. 16 alin.1 Codul Muncii).
Explicatia intreruperii activitatii pe durata celor 10 zile a stat in aceea ca la baza relatiilor comerciale intre societate si S J U B s-a aflat contractul de prestari servicii mentenanta care a expirat la data de 15.10.2010 prin ajungerea sa la termen. Pe cale de consecinta, contractele de munca ale celor 10 angajati au incetat de drept, acestea fiind incheiate la randul lor pe o durata determinata.
Contractul comercial semnat de societate cu S J U B  pentru reluarea relatiilor comerciale incepand cu data pe 26.10.2010, arata in cuprinsul sau ca acesta s-ar fi incheiat in data pe 15.10.2010, aspect care nu a fost temeinic analizat de Tribunalul Brasov, astfel ca acesta a retinut in mod gresit ca temeinice sustinerile organului de control.
Cei 10 salariati cunosteau in mod nemijlocit cat si prin informarile verbale
din partea reprezentantilor desemnati ai E S S.R.L. faptul ca la semnarea
contractelor individuale de munca, acestea sunt incheiate cu societatea E S
pe durata determinata, si anume pana in 15.10.2010, iar la incetarea contractelor de
munca, salariatilor li s-a comunicat verbal si telefonic sa nu se mai prezinte la munca,
deoarece contractele de munca au incetat, ca urmare a incetarii contractului comercial
intre societate si spital la data de 15.10.2010.
Prin urmare, inlaturarea de catre instanta a declaratiei facute cu privire strict la acest aspect de catre martorul recurentei G I, sef lucrari in cadrul S J U B, denota o insuficienta apreciere a probatoriului administrat de recurenta. Legat de acest aspect, este relevanta imprejurarea ca declaratia martorului G I nu poate fi combatuta cu inscrisul numit "Pontaj" emis si semnat de catre unul din cei 10 salariati in discutie, pentru motivele pe larg aratate in cuprinsul recursului.
Se sustine de asemenea ca instanta a retinut gresit ca pontajul a fost intocmit "inainte de incetarea de drept a contractelor de munca anterioare coroborate cu actele emise de S J U B" deoarece pontajul - daca salariatii ar fi muncit cele 10 zile in S J U B in favoarea recurentei - ar fi trebuit in mod normal emis dupa prestarea muncii/pe parcursul prestarii muncii, fara a avea nicio legatura cu contractele de munca anterioare, cum eronat s-a retinut.
Pentru toate aceste motive, recurenta considera ca instanta nu a retinut corect situatia de fapt, incadrarea data acesteia si masurile dispuse in temeiul art. 276 alin.1 Codul Muncii fiind nejustificate.
In recurs reclamanta a depus inscrisuri (filele 10-14), copii procese-verbale, copie nota de constatare incheiate de paratul I.T.M. B.
In cauza, intimatul I.T.M. B a formulat intampinare la recurs (filele 21-23), solicitand respingerea recursului declarat de reclamanta ca nefondat pentru argumentele expuse pe larg si mentinerea sentintei civile ca legala si temeinica.
Recurenta reclamanta S.C. E S S.R.L. a depus concluzii scrise, in sensul admiterii acestuia (filele 28-31). 
Curtea, examinand actele si lucrarile dosarului, sentinta atacata nr. 1360/CA/6.03.2012 a Tribunalului Brasov prin prisma criticilor de recurs, a prevederilor legale aplicabile art. 276 (1) lit. e din Legea nr. 53/2003 modificata si completata prin OG nr. 65/2005, raportat la prevederile legii contenciosului administrativ si la dispozitiile art. 41 din Constitutia Romaniei, la Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948, constata recursul declarat in cauza ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
In cadrul controlului s-au verificat prin sondaj documentele intocmite de societate pentru cele 10 persoane ce desfasurau activitate in cadrul S J U B. Din verificarile efectuate, avand in vedere contractele de prestari servicii incheiate intre S J U B, in calitate de „achizitor" si firma E S  S.R.L., in calitate de „prestator", pe de o parte, cat si documentele primite de la S J U B impreuna cu declaratia semnata de conducerea S J U B, pe de alta parte, a rezultat ca cele 10 persoane ce au desfasurat activitate pentru societate pana la data de 15.10.2010, si apoi incepand din data de 26.10.2010 in cadrul S J U B, au prestat activitate pentru firma E S S.R.L. si in perioada 16 - 25.10.2010, dar fara a avea incheiate in forma scrisa contracte individuale de munca.
Desi aceasta stare de fapt nu a fost confirmata in scris de catre reprezentantul firmei, nefiind prezentate la control documentele cu privire si la orele prestate in perioada 16 - 25.10.2010  s-a retinut in sarcina firmei E S S.R.L. savarsirea, in forma continua in perioada 16 - 25.10.2010, a faptei ce constituie contraventie, prevazuta la art. 276(1) lit. e din Legea nr. 53/2003, modificata si completata prin O.U.G. 65/2005.
Pentru aceasta contraventie ce a fost constatata in data de 12.04.2011, societatea a fost sanctionata cu amenda minima prevazuta de lege de 30.000 lei RON (adica 3.000 lei de persoana fara forme legale de angajare), prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 9124/13.04.2011 (avand seria BV nr. 29064) la sediul I.T.M. B.
Fata de cele constatate s-au dispus urmatoarele masuri obligatorii in sarcina recurentei:
- de a incheia in forma scrisa contracte individuale de munca pentru cele 10 persoane, pentru perioada determinata 16 - 25.10.2010;
- de a intocmi dovezile de calculare a salariilor rectificative, pentru luna octombrie 2010, tinandu-se cont si de orele prestate de cele 10 persoane in perioada 16 - 25.10.2010, asa cum rezulta din pontajele intocmite de firma si inaintate S J U B;
- de a prezenta documente justificative care sa demonstreze efectuarea platii salariilor aferente perioadei 16 - 25.10.2010, catre cele 10 persoane.
Recurenta a contestat pontajul prezentat, document ce emana chiar de la recurenta, dand o explicatie complet nereala si care nu este sustinuta de nici o proba, cum ca pontajul a fost intocmit de un salariat care urmarea tocmai sanctionarea recurentei. Mai mult, a contestat si propria factura emisa si onorata de S J U B, emisa in mod „eronat", dar care culmea, confirma starea de fapt reflectata de pontaj, in sensul ca cei 10 salariati au lucrat in perioada 15-25.10.2012. Prin adresa nr. 9049/12.04.2011, S J U B confirma ca cei 10 salariati ai recurentei au prestat activitate, onorand cele doua facturi emise chiar de SC E S S.R.L, facturi aferente perioadei 01-15.10.2010, respectiv, 16-31.10.2010.
Instanta de recurs retine ca, in mod corect prima instanta a respins depozitia martorului audiat, care contrazice flagrant starea de fapt constatata de inspectorul de munca, fiind evident ca acesta are un punct de vedere viciat, avand in vedere ca acesta este prepusul contravenientei.
Fapta savarsita prezinta un pericol social, care incalca ordinea de drept si aduc prejudicii atat intereselor statului cat si intereselor indivizilor care nu pot beneficia de protectia legii si de garantia respectarii drepturilor conferite prin acte juridice interne si internationale. Gradul crescut al pericolului social al faptei este pus in evidenta de natura relatiilor sociale aparate prin prevederea si sanctionarea contraventiei de fata, dreptul la munca fiind un drept fundamental recunoscut de art. 41 din Constitutia Romaniei, art. 23, pct.1 si 2 din Declaratia                                                                              Universala a Drepturilor Omului din 1948 si prin art. 1, partea a II-a din Carta Sociala Europeana adoptata la Strasbourg la data de 3 mai 1986 si care este aparat prin modalitatile prevazute in Codul muncii, unul dintre aceste instrumente fiind contractul individual de munca.
In esenta, instanta de recurs retine ca din intreg probatoriul administrat in cauza si fata de prevederile legale aplicabile sus-mentionate, in mod corect si legal a apreciat instanta de fond situatia de fapt si de drept dedusa judecatii pronuntand o hotarare temeinica si legala.
Referitor la criticile de recurs formulate de reclamanta, se constata ca toate criticile de la pct. 1-6 (filele 1-5) sunt neintemeiate si nelegale, urmand a fi inlaturate pentru argumentele expuse mai sus.
In concluzie, se va respinge recursul ca nefondat in baza art. 312 alin.1 Cod procedura civila.

Fara cheltuieli de judecata in recurs.


Decizia nr. 467/R/31.01.2013, dosar nr. 6228/62/2011, redactat – judecator I.M.