Sanctiune aplicata functionarului public pentru incalcarea dispozitiilor prevazute de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 7/2004. Intinderea obligatie de loialitate in sarcina functionarului public care priveste informatii care nu au caracter public, respectiv in

Faptul ca functionarul public a prezentat o adeverinta continand informatii necontestate de institutia publica cu care era incheiat raportul de serviciu, nu echivaleaza cu dezvaluirea unor informatii care nu au caracter public, medicul de familie fiind indreptatit sa primeasca astfel de informatii.
Conduita recurentului reclamant, de a prezenta o adeverinta nesemnata de conducatorul unitatii, nu este una corecta, insa nu poate fi incadrata in incalcarea dispozitiilor art. 7 al 4 din Legea nr. 7/2004 care reglementeaza o obligatie de loialitate a functionarului public cu privire la informatii despre care ia la cunostinta in exercitarea atributiilor de serviciu.
Prin natura si continutul sau, adeverinta pe care functionarul public a prezentat-o medicului de familie, fara semnatura conducatorului institutiei publice, nu era in masura sa produca efecte juridice sau sa ofere informatii apartinand institutiei publice care nu au caracter public.

Asupra recursului de fata,
Constata ca prin sentinta civila nr. 2778/CA din 2.05.2012, pronuntata de Tribunalul Brasov – sectia a II-a civila de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. 13067/62/2011 s-a respins actiunea formulata de reclamantul S S M V, in contradictoriu cu parata A P I A – Centrul Judetean B.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, prin decizia nr. 236/05.08.2011 emisa de catre parata s-a dispus, incepand cu data de 16.08.2011, retrogradarea reclamantului  in functia publica de executie de consilier superior, gradatia 5 clasa 84 la C L V pentru o perioada de 1 an.
Decizia a fost emisa in baza raportului nr. 100/27.07.2011 intocmit de catre Comisia de disciplina din cadrul institutiei parate, retinandu-se ca reclamantul ar fi savarsit abaterea disciplinara prevazuta de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduita al functionarului public, constand in „dezvaluirea informatiilor care nu au caracter public sau remiterea documentelor care contin asemenea informatii, la solicitarea reprezentantilor unei alte autoritati sau institutii publice”, fara acordul conducatorului autoritatii sau al institutiei publice in care functionarul public isi desfasoara activitatea, respectiv faptul ca reclamantul a prezentat medicului adeverinta nr. 4050/26.04.2011 continand numarul de zile de concediu medical de care a beneficiat, nesemnata de reprezentantul legal al APIA B.
Situatia de fapt astfel retinuta nu a fost contestata de catre reclamant, care a recunoscut faptul ca a prezentat medicului o adeverinta cuprinzand numarul de zile de concediu medical de care a beneficiat in ultimele 12 luni, nesemnata de reprezentantul legal al APIA B, pentru informare, deoarece a solicitat aceasta adeverinta de la reprezentantul legal al institutiei, care a refuzat semnarea acesteia in ziua solicitarii.
In baza acestei adeverinte a fost eliberat certificatul de concediu medical din data de 29.04.2011.
Ulterior, reclamantul a aratat ca aceeasi adeverinta, semnata de catre directorul paratei, cu nr. 4427/06.05.2011, a fost prezentata medicului care a eliberat certificatul de concediu medical.
Reclamantul considera nelegala incadrarea data acestei fapte, motivat de faptul ca informatiile incluse in aceasta adeverinta nu reprezinta informatii de interes public, dar aceasta sustinere nu este corecta.
In drept, art. 7 pct. 4 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduita al functionarului public, reglementeaza obligatia de loialitate a functionarului public stabilind ca „dezvaluirea informatiilor care nu au caracter public sau remiterea documentelor care contin asemenea informatii, la solicitarea reprezentantilor unei alte autoritati sau institutii publice este permisa numai cu acordul conducatorului autoritatii sau al institutiei publice in care functionarul public isi desfasoara activitatea”.
Din interpretarea acestei norme, rezulta ca functionarul public are obligatia de a nu dezvalui nici informatiile de interes public – definite la art. 4 lit. f din acelasi act normativ, categorie in care nu pot fi incluse aspectele semnalate in adeverinta nr. 4050/26.04.2011si nici  informatiile care nu au caracter public, daca pentru aceasta nu are acordul reprezentantului legal al institutiei.
Nu se poate retine apararea reclamantului ca a fost nevoit sa prezinte adeverinta in acest fel deoarece, in caz contrar, nu era primit in Comisia medicala si nu i se elibera certificatul de concediu medical.
Reclamantul  trebuia  sa  depuna  diligente pentru obtinerea acestei adeverinte intr-un termen rezonabil, anterior datei intrunirii comisiei medicale de care a facut vorbire, or, la dosar nu au fost depuse probe din care sa rezulte ca s-a adresat reprezentantului legal al institutiei parate pentru obtinerea acestei adeverinte anterior prezentarii adeverintei, iar cererea sa nu a fost rezolvata favorabil. Astfel de cereri au fost formulate de catre reclamant numai dupa data prezentarii adeverintei respective.
Nu se poate retine nici sustinerea reclamantului ca cererile sale anterioare de obtinere a adeverintelor medicale au fost solutionate cu intarziere, deoarece aceasta situatie invocata nu este sustinuta pe plan probator de inscrisuri.
In plus, in situatia in care reclamantul nu ar fi primit adeverinta solicitata, avea la dispozitie caile procedurale reglementate de OG nr. 33/2002 privind reglementarea eliberarii certificatelor si adeverintelor de catre autoritatile publice centrale si locale sau de Legea nr. 571/2004 privind protectia personalului din autoritatile publice, institutiile publice si din alte unitati care semnaleaza incalcari ale legii, iar nu sa incalce, el insusi, o norma legala, fiind inadmisibil, intr-un stat de drept, inlaturarea unei nelegalitati prin savarsirea alteia.
Prin urmare, fata de toate aceste considerente, instanta de fond a retinut ca fapta savarsita de reclamant, constituie abatere disciplinara in conditiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 7/2004, astfel ca actul administrativ contestat este legal si temeinic, actiunea promovata de catre acesta fiind respinsa ca nefondata.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs reclamantul S S M V care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei si nelegalitatii, solicitand admiterea caii de atac si modificarea sentintei civile in sensul admiterii actiunii.
S-a aratat ca in mod gresit s-a emis decizia de sanctionare in conditiile in care nu exista o culpa a recurentului, neexistand nicio diferenta intre continutul adeverintei prezentata medicului de catre recurent si continutul celei semnate ulterior de catre directorul executiv.
Recurentul mai sustine ca prima instanta a retinut ca a fost in culpa intrucat nu a solicitat institutiei adeverinta in termen util, insa aceasta adeverinta a fost solicitata din data de 11.05.2011, aratandu-se in cuprinsul cererii ca are nevoie de adeverinta la data de 17.05.2011, fiind astfel formulata in termen rezonabil.
S-a subliniat si reaua credinta a conducatorului unitatii care a semnat adeverinta dupa data indicata in cuprinsul cererii.
Raportandu-se la dispozitiile art. 247 alin 2 din codul muncii, recurentul a aratat ca nu a savarsit nicio abatere disciplinara intrucat nu a savarsit fapta cu vinovatie.
Fata de starea sa de sanatate, a fost nevoit sa prezinte adeverinta medicului de familie, in caz contrar nefiind primit la comisia medicala.
S-a mai invocat si faptul ca prezentarea unei situatii a numarului de zile de concediu medical de care recurentul a beneficiat, nu este o fapta care sa priveasca activitatea institutiei, cu numai situatia personala a recurentului.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304/1 cod procedura civila si a motivelor de recurs invocate, Curtea constata ca recursul formulat este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Recurentul reclamant a fost sanctionat pentru incalcarea dispozitiilor prevazute de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 7/2004, potrivit cu care „dezvaluirea informatiilor care nu au caracter public sau remiterea documentelor care contin asemenea informatii, la solicitarea reprezentantilor unei alte autoritati ori institutii publice, este permisa numai cu acordul conducatorului autoritatii sau institutiei publice in care functionarul public respectiv isi desfasoara activitatea”.
Aceste dispozitii reglementeaza o obligatie de loialitate in sarcina functionarului public care priveste informatii care nu au caracter public, respectiv informatii la care un functionar public are acces in virtutea atributiilor sale de serviciu si care nu pot fi comunicate decat cu acordul expres al conducatorului autoritatii sau institutiei publice.
In prezenta cauza, asa cum se arata si in documentele Casei de Asigurari de Sanatate, prezentarea adeverintei prin care se atesta numarul de zile de concediu medicului de familie era necesara pentru continuarea procedurii de acordare a concediului medical. Prezentarea unei adeverinte nesemnate ar fi trebuit sa fie sesizata de medicul de familie si sa impiedice continuarea procedurii. De asemenea, sub semnul intrebarii se afla si modalitatea in care reclamantul a ajuns in posesia adeverintei, respectiv de la cine a primit-o, fara a purta semnatura organului de conducere.
Insa, prin natura continutului sau, o astfel de adeverinta nu contine informatii care nu au caracter public, fiind informatii care se consemneaza, la cerere, persoanei indreptatite.
Faptul ca reclamantul a prezentat o adeverinta continand informatii necontestate de intimata parata nu echivaleaza cu dezvaluirea unor informatii care nu au caracter public, medicul de familie fiind indreptatit sa primeasca astfel de informatii.
Conduita recurentului reclamant, de a prezenta o adeverinta nesemnata de conducatorul unitatii, nu este una corecta, insa nu poate fi incadrata in incalcarea dispozitiilor art. 7 al 4 din Legea nr. 7/2004 care reglementeaza o obligatie de loialitate a functionarului public cu privire la informatii despre care ia la cunostinta in exercitarea atributiilor de serviciu.
Institutia intimata nu face vorbire prin decizia de sanctionare despre modul in care recurentul a intrat in posesia adeverintei nesemnate, prezumand ca intreaga culpa apartine acestuia din urma.
De asemenea, o adeverinta de genul celei in discutie, nesemnata de directorul unitatii, nu ar fi trebuit sa produca efecte juridice, respectiv sa fie inregistrata de institutia de specialitate.
Pentru toate aceste considerente, constatand ca prin natura si continutul sau, adeverinta pe care recurentul a prezentat-o medicului de familie, fara semnatura conducatorului institutiei publice, nu era in masura sa produca efecte juridice sau sa ofere informatii apartinand institutiei publice care nu au caracter public, instanta de recurs retine ca in mod gresit s-a considerat ca fapta recurentului reclamant S S V reprezinta o abatere disciplinara prin incalcarea obligatiei de loialitate.
Fiind retrogradat in baza unei decizii nelegale, recurentului reclamant i se cuvine si diferenta dintre drepturile salariale pe care le primea potrivit functiei publice anterioare si drepturile salariale aferente functiei publice in care a fost retrogradat, pe perioada cat raporturile de serviciu s-au desfasurat la CL V.
In consecinta, Curtea va admite recursul formulat de reclamant si va admite actiunea acestuia.
Va face aplicarea art. 274 cod procedura civila, in sensul obligarii paratei la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata la fondul cauzei.
In recurs nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.

Decizia nr. 1477/R/26.03.2013, dosar nr. 13067/62/2011, redactat judecator LB