Pretentii privind platile compensatorii in cazul „preluarii de personal” conform art. 14 din OUG nr. 82/2011

Asupra recursului de fata;
Constata ca, prin sentinta civila nr.1310/2012 pronuntata de Tribunalul Brasov in 20.09.2012, s-au dispus urmatoarele:
A admis actiunea civila formulata de reclamanta F M E in contradictoriu cu parata AGENTIA NATIONALA DE IMBUNATATIRI FUNCIARE si in consecinta:
A obligat parata sa plateasca reclamantei o compensatie constand in 7 salarii de baza, conform art. 12 alin. 3 din cap. II al Contractului colectiv de munca incheiat la nivel ANIF RA pe anii 2009-2010, actualizata cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului, respectiv 28.12.2011, si pana la data platii efective.
A obligat parata sa plateasca reclamantei dobanda aferenta compensatiei de mai sus de la data introducerii actiunii, respectiv 19.03.2012, si pana la data platii efective.
Pentru a pronunta acesta sentinta instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta a fost angajata in cadrul paratei, potrivit Contractului individual de munca inregistrat sub nr.12 din 03.04.2006 ( fila 47 ), raporturile de munca incetand cu data de 28.12.2011, in temeiul art. 65 - 68 din Legea 53 – Codul Muncii, republicata, cum  rezulta  din  Decizia  606  din   28.12.2011 ( fila 3 ) .
  Prin art.2 al deciziei s-a prevazut ca reclamanta beneficiaza de compensatia echivalenta a 7 salarii de baza, prevazuta de art. 12 al.3 din Capitolul II la Contractul Colectiv de Munca,  contract depus in extras la fila 5 din dosar .
  Prin art.40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul este obligat sa acorde salariatului toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca , sustinerile paratei in sensul lipsei fondurilor alocate neputand fi retinute, cu atat mai mult cu cat, potrivit prevederilor propriului contract colectiv, drepturile se suporta din cheltuielile administratiei, aspect necontestat de parata prin intampinarea sa. 
            Pe de alta parte, prin art. 1 din  H.G. nr. 183 din 20 martie 2012, privind suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut in bugetul de stat pe anul 2012, in vederea achitarii de catre Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare a obligatiilor rezultate din incetarea contractelor de munca in urma disponibilizarii, s-a aprobat  suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut in bugetul de stat pe anul 2012, cu suma de 39.203 mii lei, in vederea achitarii de catre Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare a obligatiilor rezultate din incetarea contractelor de munca in urma disponibilizarii.  
             Apararea paratei in sensul ca reclamanta nu poate beneficia de plati compensatorii intrucat a fost angajata in data de 29.12.2011, in urma unui concurs, in cadrul Filialei de Imbunatatiri Funciare B nu poate fi primita pentru urmatoarele considerente.
             Dupa concediere, intre parata Agentia de Imbunatatiri Funciare -  Filiala de Imbunatatiri Funciare B  si reclamanta s-a incheiat contractul individual de munca nr. 29/29.12.2011 prin care aceasta a fost incadrata in functia de sef birou cu un salariu de baza de 1500 lei, mult mai mic decat cel avut inaintea concedierii, care era de 2772 lei. Nici in decizia de concediere, nici in contractul colectiv de munca invocat ca temei al pretentiilor nu se conditioneaza plata salariilor compensatorii de angajarea sau neangajarea ulterioara a salariatului disponibilizat.
             Prin urmare, cererea de chemare in judecata a fost considerata intemeiata .
 Conform dispozitiilor art.166 alin.4 Codul muncii si art.1530 Cod civil, intrucat reclamanta a inregistrat un prejudiciu prin neplata sumelor mentionate mai sus, ca urmare a devalorizarii acestora si a lipsei de folosinta, instanta de fond a obligat parata si la plata sumelor actualizate cu rata inflatiei  de la data nasterii dreptului pana la data platii efective si cu dobanda legala de la data de 19.03.2012 (data formularii cererii de chemare in judecata) pana la data platii efective. Sentinta a fost completata prin sentinta civila nr. 1928/05.12.2012 in sensul acordarii pentru reclamanta a cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs in termen, motivat parata Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare - prin Filiala de Imbunatatiri Funciare B.
Critica sentinta pentru nelegalitate invocand dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura  civila  Sustine ca hotararea judecatoreasca, sentinta civila nr. 1310/M/20.09.2012, a fost data dupa o apreciere gresita a actelor deduse judecatii si cu aplicarea gresita a legii intrucat fata de reclamanta nu a operat in fapt concedierea, nu a beneficiat de protectia oferita de ajutorul de Somaj, fiind angajata de la data de 29.12.2011 la Agentie, nefiind afectata de masura concedierii Si deci nu poate beneficia de salarii compensatorii.
Reclamanta a fost preluata la entitatea nou infiintata, care a preluat patrimoniul Administratiei Nationale de imbunatatiri Funciare R.A., conform prevederilor OUG 82/29.09.2011 privind unele masuri de organizare a activitatii de imbunatatiri funciare care la art. 14 stipuleaza expres: " Personalul angajat in cadrul Administratiei Nationale a imbunatatirilor Funciare, care se desfiinteaza, se preia de catre Agentie, in limita posturi prevazute la art. i".
In consecinta, Agentia a preluat atat patrimoniul Administratiei cat si personalul acesteia in limita posturilor de 1500 de locuri, in conditiile legii, ceea ce a presupus organizarea concursului pentru posturile existente in schema de personal a Agentiei.
Evident ca raporturile de munca cu Administratia au incetat prin concediere din moment ce aceasta a predat patrimoniul si s-a desfiintat la data de 31.12.2011. Acest fapt a determinat desfiintarea tuturor locurilor de munca ale Administratiei, iar contractele individuale de munca ale salariatilor nu puteau inceta decat prin concediere, insa chiar a doua zi acestia au fost angajati la institutia succesoare a Administratiei, respectiv Agentia Nationala de imbunatatiri Funciare, nefiind afectati de concediere astfel incat sa poata beneficia de plati compensatorii.
In aceste conditii, fata de reclamanta au operat dispozitiile art. 14 din OUG 82/2011» respectiv aceasta fiind considerata ca fiind "preluata" in cadrul institutiei nou create, indiferent de modalitatile tehnico administrative folosite de conducerile celor doua institutii prin care s-a operat procedura de preluare.
Dispozitiile art. 12 pct. 3 din contractul colectiv de munca aplicabil raporturilor dintre parti, au in vedere situatia in care salariatul este concediat in mod efectiv, iar nu situatia in care acesta este preluat in cadrul altei institutii, continuatoare a celei la care a lucrat.
Prezentul recurs este promovat  de Filiala de Imbunatatiri Funciare B  a Agentiei Nationale de Imbunatatiri Funciare, in baza Deciziei  nr. 6/9  ianuarie 2012 a Agentiei Nationale de Imbunatatiri Funciare, prin care directorii   filialelor judetene sunt  imputerniciti  sa  reprezinte agentia in litigiile  aflate pe rolul  instantelor  de judecata, de toate gradele.
Impotriva aceleiasi sentinte a formulat recurs si Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare cu sediul in Municipiul B, in nume propriu, criticand sentinta tot sub aspectul nelegalitatii. Motivele de recurs sunt identice cu cele invocate de Filiala B a Agentiei si in esenta vizeaza interpretarea eronata a dispozitiilor art.12 pct. 3 din CCM aplicabil raporturilor dintre parti, in sensul ca acestea sunt incidente doar in cazul salariatilor concediati efectiv, nu si pentru cei preluati in cadrul altei institutii.
Intimata reclamanta, F M E a formulat concluzii scrise prin care sustine respingerea recursului.
Motivul de recurs referitor la faptul ca reclamanta a fost preluata de catre o  noua  entitate infiintata  este fals si  fara  suport in situatia existenta in speta. Mai mult, reclamanta dupa  incetarea definitiva  a raporturilor de munca   prin concediere a fost  nevoita  sa  se inscrie la un examen pe care sa  il  promoveze pentru  a putea fi  angajata  in cadrul  entitatii  nou formate, evident  pe  un alt  post, cu alte atributii  si  evident o alta  remuneratie.
In recurs nu s-au depus probe noi.
Analizand recursul formulat atat de recurenta A.N.I.F. in nume propriu cat si prin filiala sa  cu sediul in B, raportat la motivele de recurs ce sunt identice, instanta constata ca este fondat. Instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile art.14 si 15 din O.G 82/2011 privind infiintarea A.N.I.F. raportat la art. 65 din Codul muncii.
In speta, reclamanta a fost preluata de noua agentie infiintata dupa desfiintarea Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare, conform art. 14 din O.G 82/2011. Nu exista nicio zi in care reclamanta sa fie prejudiciata prin lipsa raportului de munca. Acesta din urma a avut continuitate in munca, chiar daca vechiul contract cu Administratia Nationala a Imbunatatirilor Funciare a incetat  la 28.12.2011, noul contract individual de munca in care angajator este Agentia nou constituita s-a incheiat la 29.12.2011, tot pe durata nedeterminata pe functia de sef birou. Faptul ca in speta este vorba de o preluare de personal rezulta  atat din continutul art. 14 din O.G 82/2011 dar si din corespondenta dintre Ministerul Agriculturii si noua Agentie a Imbunatatirilor Funciare constituita din structura si personalul fostei Autoritati de Imbunatatiri Funciare. Intrucat, in aplicarea dispozitiilor OG 82/2011, noua agentie nu a preluat tot personalul, ci doar 1500 de persoane, este justificat modul de triere a personalului prin organizare de concurs.
In speta este important a se analiza daca argumentele instantei de fond in aplicarea art. 65 din C.M cu consecintele pecuniare ale acestuia sunt fondate. Asa cum s-a analizat mai sus, reclamanta, spre deosebire de alte persoane, foste angajate ale Administratiei Nationale de Imbunatatiri  Funciare care nu au promovat examenul  si nu au mai fost preluate in structura noii agentii,  are continuitate in munca. Obligatiile decurgand din CCM la nivel de unitate  preluate de recurenta in temeiul art. 14 alin. 2 din O.G 82/2011, ce vizeaza asigurarea unei protectii sociale a angajatilor in cazul intervenirii unor concedieri colective  sunt menite sa acopere eventualele prejudicii suferite de cei asupra carora s-a dispus concedierea.
Scopul protector al platilor compensatorii  nu isi gaseste aplicabilitate decat in cazul unei concedieri  efective, nu si in cazul unui transfer de intreprindere cu preluare de personal. Acesta este si cazul in speta.  Desi nu este definita aceasta situatie de fapt intervenita in virtutea O.G 82/2011 ca   un “ transfer de intreprindere’ ( cauza Henke /C-298/94, – C.E.J.- conform art.1 paragraf 1 lit. c teza a II a din directiva, o reorganizare a unui institutii /autoritatea publica nu constituie transfer de intreprindere in sensul directivei),  in realitate, se poate face trimitere prin analogie la reglementarile legii 67/2006, ce reprezinta transpunerea in legislatia romanesca a Directivei 2001/23 referitoare la mentinerea drepturilor lucratorilor in cazul transferului de intreprinderi,  act normativ care nu contine o asemenea precizare.  Plata platilor compensatorii in temeiul CCM la nivel de unitate anterior, aplicabil la nivelul cedentului ar putea fi dispusa in sarcina cesionarului la care s-a realizat transferul doar in cazul in care prin noul contract incheiat ca urmare a transferului conform Legii 67/2006 ii sunt afectate substantial conditiile de munca si, concomitent contractul individual de munca inceteaza in oricare dintre modalitatile reglementate de lege, (prin acordul partilor, prin demisie, prin concediere) considerandu-se ca incetarea a avut loc din vina angajatorului.(ex: Hotararea Curtii din 7 martie 1996 in cauzele C-171/1994 si C-172/1994-Albert Merckx and Patrick Neuhuys).
Ori, nu acesta este cazul  in speta. Conditiile noului contract au fost acceptate de reclamanta, chiar daca sunt usor diferite in privinta salariului, neputandu-se retine o vatamare a reclamantei prin incheierea noului contract care sa justifice masurile de protectie acordate  deja de catre recurenta Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare doar personalului care nu a mai primit un loc de munca in noua structura a sa ca si cesionar.
In consecinta, instanta constata recursurile fondate, astfel ca in temeiul art. 304 pct. 9 le va admite, sentinta atacata fiind data cu aplicarea formala a dispozitiilor art. 67 din C. Muncii, fara a tine seama si de starea de fapt dedusa judecatii.
Invocarea  unor hotarari judecatoresti din practica judiciara nu poate constitui motiv legal care sa contribuie la solutionarea intr-un anumit fel a cauzei, stiut fiind faptul ca practica judiciara nu este izvor de drept.