Prezumtia de mandat tacit reciproc se aplica in situatia actelor de administrare, folosinta si dispozitie privind bunurile comune potrivit art. 35 alin. 2 din Codul familiei

Contestatie la executare. 

- art. 32 lit. a) - d) din Codul familiei;
- art. 33 din Codul familiei.

Prezumtia de mandat tacit reciproc se aplica in situatia actelor  de administrare, folosinta si dispozitie privind bunurile comune potrivit art. 35 alin. 2 din Codul familiei, iar in privinta contractarii datoriilor, se prezuma caracterul lor personal daca nu se incadreaza in dispozitiile art. 32 Codul familiei, astfel ca cel interesat, in speta creditorul creditor si nu intimatii  trebuie sa dovedeasca cu probe  caracterul de datorie comuna.

Prin incheierea din data de 11.06.2013 Judecatoria Brasov a admis cererea de suspendare a executarii silite pana la judecarea contestatiei la executare ?i prin sentin?a civila nr. 10136/18.06.2013 a admis cererea de suspendare a executarii silite.
A admis contesta?ia formulata de contestatorul P.T. in contradictoriu cu intimatii R.D.C. si P.E.R..
A anulat formele de executare din dosar nr. 314/2012  al B.E.J. B.F..
A obligat intimatul sa plateasca contestatorului suma de 1019,30 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronun?a in acest sens Judecatoria Bra?ov a retinut, in esenta, urmatoarele:
Cu privire la cererea de suspendare a executarii silite, vazand dispozi?iile art. 403 alin. 1 Cod procedura civila, conform carora executarea silita poate fi suspendata daca se depune o cau?iune in cuantumul fixat de catre instan?a ?i re?inand indeplinirea acestei obliga?ii stabilite in sarcina par?ii contestatoare, privind achitarea cau?iunii in cuantum de 3600 lei, instan?a a admis cererea de suspendare a executarii silite.
Impotriva intimatei nr. 2, la cererea intimatului R.D.C., s-a inceput executarea silita, in temeiul contractului de imprumut autentificat sub nr. 1420/2011 la B.N.P. B.R.E., executare ce poarta ?i asupra imobilului inscris in C.F. nr. 1xxx, R., nr. top. 291/2. 
             Din extrasul C.F. depus reiese, insa ca ?i contestatorul este coproprietar cu o cota de proprietate de ½ din imobilul supus executarii silite.  
             Potrivit art. 33 alin. 1 Codul familiei, bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia din so?i.
             In consecin?a, in baza acestui text de lege ?i a art. 399 ?i urmatoarele Cod procedura civila,  instan?a a anulat formele de executare din dosar nr. 314/2012  al B.E.J. B.F.
             Impotriva acestei sentinte si a incheierii din data de 11.06.2013, a declarat apel creditorul R.D.C., solicitand admiterea recursului, casarea hotararii si a incheierii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond. In subsidiar s-a solicitat casarea cu retinere si rejudecand, respingerea contestatiei la executare.
            Prin decizia civila nr. 176/15.04.2014 Tribunalul Brasov a admis cererea de apel formulata de apelantul R.D.C., impotriva Incheierii Sedintei publice pronuntata la data de 11.06.2013 si a sentintei civile nr. 10136 pronuntata de Judecatoria Brasov la data de 18.06.2013, ambele pronuntate in dosarul cu numarul de mai sus,  a anulat in tot procedura urmata si hotararile apelate, a retinut cauza spre judecare.
            Prin decizia civila nr. 484/16.09.2014 Tribunalul Brasov a admis contestatia la executare formulata de intimatul contestator P.T. in contradictoriu cu apelantul creditor R.D.C. si intimata debitoare P.E.R.
A anulat formele de executare din dosarul executional nr. 314/2012 al B.E.J. B.F.. 
A respins cererea de suspendare a executarii silite.
A obligat apelantul creditor R.D.C. la plata catre intimatul contestator P.T. a sumei de 1199 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
              Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de apel a retinut, in esenta, urmatoarele:
              Astfel, datoriile comune sunt determinate limitativ de catre legiuitor la art. 32 lit. a-d Codul familiei, toate celelalte datorii fiind personale ale fiecaruia dintre soti. Legea prezuma ca datoriile sotilor sunt personale, cata vreme nu se dovedeste ca fac parte din categoria celor comune.
              Intrucat s-a inceput urmarirea silita asupra unui bun comun al intimatilor, iar datoria este contractata doar de catre intimata P.E., revine creditorului urmaritor sarcina de a dovedi, fata de cele expuse anterior, raportat la prevederile art. 32 lit. c Codul familiei, ca datoria se incadreaza in categoria celor comune, astfel ca imobilul comun poate fi urmarit. In consecinta, nu intimatii aveau obligatia de a rasturna prezumtia de mandat tacit reciproc si de a proba ca partea contestatoare s-a opus contractarii imprumutului.
Partea creditoare s-a limitat insa la proba cu inscrisurile depuse la dosar, astfel cum a mentionat prin reprezentant ales la termenul de judecata din 19.05.2014. Instanta de judecata a dispus din oficiu administrarea probei cu interogatoriul, insa absenta intimatilor la termenul de judecata fixat nu poate prin ea singura sa probeze faptul ca sotul cunostea contractarea imprumutului in scopul realizarii nevoilor obisnuite ale casatoriei.
Astfel, absenta la interogatoriu valoreaza un inceput de dovada scrisa, ce trebuie coroborata insa cu alte probe administrate in cauza pentru a dovedi faptul propus.
Or, in speta, desi a sustinut ca suma de bani a fost imprumutata de catre debitoare pentru achizitionarea unei masini si pentru realizarea unor imbunatatiri la imobil, apelantul creditor nu a administrat nicio alta proba prin care sa dovedeasca scopul pentru care obligatia a fost contractata, chiar daca suma de bani a fost folosita poate intr-un scop personal. De asemenea, nici in actul autentic de imprumut nu se specifica scopul pentru care suma a fost imprumutata.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs creditorul R.D.C. prin care a solicitat  in temeiul art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, casarea cu retinere a sentintei si a incheierii si pe fond  respingerea contestatiei.
Faptul ca in actul autentic de imprumut figureaza numai intimata nu duce la concluzia  ca ea a contractat un imprumut ca datorie personala a sa, deoarece sotul singur incheie actul juridic atat in nume propriu cat si in calitate de mandatar al celuilalt sot, in virtutea mandatului pe care legea presupune ca i l-a dat celuilalt sot in baza art. 35 alin. 2 Codul familiei.
Intimatii aveau obligatia de a rasturna prezumtia de mandat tacit si sa probeze opunerea contestatorului la luarea imprumutului si cunoasterea acestui fapt, caz in care imprumutul nu ar fi fost acordat.
Prima transa a imprumutului a fost predata fara incheierea unui inscris probator, iar la solicitarea transei a doua de catre intimati recurentul a pretins incheierea unui contract autentic pentru intreaga suma de 8350 euro, la aceasta discutie fiind de fata ambii intimati.
Hotararea este  nemotivata, nu rezulta ca instanta a stabilit ca imprumutul reprezinta  o datorie personala a intimatei P.E.
Gresit  a fost obligat doar recurentul la cheltuieli  de judecata, nu si P.E. care a fost parte fata de admiterea contestatiei la executare.
Intimatul P.T. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, aratand ca datoria este personala.
   Curtea prin decizia civila nr. 1042/29.10.2014 a respins recursul pentru urmatoarele considerente:
La data de 22.11.2012 creditorul R.D.C., a solicitat pornirea procedurii de executare silita impotriva debitoarei P.E.R., pentru recuperarea unei crean?e in cuantum de 8350 euro, rezultata din contractul de imprumut autentificat la data de 21.06.2011 incheiat intre R.D.C.  in calitate de imprumutator si P.E.R. ca imprumutat.
Intimatul P.T. a contestat executarea silita solicitand totodata ?i suspendarea acesteia, sus?inand faptul ca crean?a in cuantum de 8350 euro, reprezinta o datorie personala a intimatei P.E.R., in timp ce recurentul R.D.C. sustine ca datoria este comuna.
Obligatia de motivare a unei hotarari trebuie inteleasa ca un silogism logic, de natura a explica inteligibil hotararea luata, ceea ce nu inseamna un raspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un raspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile, prin continutul lor, sa influenteze solutia.
Sentinta este motivata, in raport cu inscrisurile de la dosar, s-a raspuns argumentelor partilor.
Procesul echitabil in sensul art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului  se desfasoara  dupa  o procedura contradictorie cu respectarea dreptului la aparare si egalitatii armelor. 
In vederea asigurarii dreptului la aparare, partilor li se asigura posibilitatea de a participa la toate fazele de desfasurare a procesului, de a propune probele pentru dovedirea pretentiilor. Reclamantul are potrivit art. 1169 Cod civil obligatia de a-si proba pretentiile.
Prezumtia de mandat tacit reciproc se aplica in situatia actelor de administrare, folosinta si dispozitie privind bunurile comune potrivit art. 35 alin. 2 din Codul familiei, iar in privinta contractarii datoriilor, se prezuma caracterul lor personal daca nu se incadreaza in dispozitiile art. 32 din Codul familiei, astfel ca cel interesat, in speta creditorul creditor si nu intimatii  trebuie sa dovedeasca cu probe caracterul de datorie comuna.
In speta s-au invocat dispozitiile art. 32 lit. c Codul familiei care arata ca sunt  datorii comune obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei.
Conform art. 33 din Codul familiei, creditorul poate urmari numai bunurile proprii ale sotului debitor. Numai in cazul in care bunurile proprii ale sotului debitor nu sunt suficiente pentru acoperirea integrala a creantei, reclamantul-creditor poate cere impartirea bunurilor comune, prin hotarare judecatoreasca, insa doar in masura in care creanta a ramas neachitata.
         Recurentul creditor nu a dovedit cele sustinute in intampinare, in sensul ca imprumutul a fost facut pentru nevoi comune casatoriei in vederea achizitionarii unui autoturism si efectuarea  unor investitii la casa.
    Aprecierea pe care a facut-o instanta de apel asupra caracterului datoriei asumate de intimata P.E.R.  prin contractul de imprumut incheiat, in sensul ca este o datorie personala, iar nu una comuna, este corecta.
     Dispozitiile art. 32 din Codul familiei, invocate de recurenta, justifica pentru obligatia asumata de unul dintre soti caracterul ei de datorie comuna, atunci cand a fost contractata pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei (lit. c.).
     Spre deosebire de bunurile dobandite in timpul casatoriei, care sunt prezumate de la data dobandirii lor de oricare dintre soti ca fiind bunuri comune (art. 30 din Codul familiei), in situatia datoriilor prezumtia care functioneaza nu este aceea a comunitatii, ci a caracterului personal.
     Asadar, cel interesat in a invoca pentru o datorie contractata de unul dintre soti caracterul ei comun, trebuie sa faca dovada ca se regaseste in vreuna din ipotezele reglementate de art. 32 lit. a) - d) din Codul familiei.
     In speta, contractul de imprumut a fost incheiat de sotie in nume propriu. Nu rezulta din continutul contractului faptul ca imprumutul ar fi fost facut cu scopul „implinirii nevoilor obisnuite ale casniciei”.
Chiar in absenta unei astfel de clauze, recurentul avea posibilitatea sa probeze ca suma de bani imprumutata a fost utilizata in acest sens si ca, astfel, datoria este una comuna.
     In lipsa unor asemenea dovezi pe care trebuia sa le propuna creditorul, simpla imprejurare ca obligatia a fost contractata de unul din soti in timpul casatoriei nu este de natura sa duca prin ea insasi la concluzia caracterului comun, pentru ca aceasta ar contraveni dispozitiilor art. 32 (lit. c.) din Codul familiei si ar insemna o extindere a prezumtiei de comunitate reglementata de art. 30 din Codul familiei, care functioneaza in materia dobandirii bunurilor.
In ce priveste cheltuielile de judecata potrivit art. 274 Cod procedura civila partea cazuta in pretentii va fi obligata la cheltuieli de judecata, culpa procesuala apartinand creditorului care a declansat urmarirea silita a unui bun comun pentru o datorie personala, parata P.E. neavand culpa procesuala.