Reparare prejudicii pentru eroare judiciara in baza art. 504 Cod procedura penala. Actiune nefondata. Incetarea procesului penal ca urmare a decesului faptuitorului pronuntat in baza art. 10 lit. g. Cod procedura penala.

Nestabilirea nelegalitatii arestului preventiv.
 
- art. 504 Cod procedura penala.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantii  M.M.,  M.C.N. si M.A.B. au chemat in judecata paratul Statul Roman, prin M.F.P., solicitand instantei obligarea acestuia la plata sumei de 600.000 lei daune morale si 100.000 lei daune materiale, pentru prejudiciul material si moral produs prin arestarea nelegala si detinerea in arestul Politiei Iasi, in perioada 06.01.2001-26.03.2001, a autorului lor, defunctul inculpat M.P.S..
           Prin sentinta civila nr. 10/20.01.2014 Tribunalul Brasov a respins actiunea civila formulata de catre reclamantii M.M.,  M.C.N. si M.A.B., in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin M.F.P. prin D.G.F.P B.         
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
Reclamantii sunt mostenitori ai defunctului M.P.S. in calitate de sotie supravietuitoare si fii, cum rezulta din documentatia depusa la filele 96-105 ale dosarului nr. 1342/99/2012 atasat prezentului.
 Aspectele privind solutionarea pe fond a cauzei penale avand ca inculpat pe autorul reclamantilor sunt confirmate de inscrisurile depuse la dosarul cauzei, atat in fata instantelor anterior investite, cat si in fata prezentei instante.
Din perspectiva prevederilor speciale in materie de raspundere a statului pentru erori judiciare, intereseaza modul in care s-a luat masura arestarii preventive a inculpatului in perioada de referinta, neavand relevanta in solutionarea cererii solutia de achitare a acestuia care a fost dispusa in cadrul judecarii cauzei si chiar de catre prima instanta.
Prin Ordonanta din 06.01.2001 a Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, data in dosar nr. 64/P/2001, s-a dispus masura arestarii preventive a inculpatului M.P.S. pe o perioada de 30 zile pana la 04.02.2001 (filele 16-17 si 19), aceeasi masura fiind dispusa ulterior pentru inca 10 zile pana la 13.02.2001 (filele 25-27) si apoi cu inca 30 zile (fila 28) pana la 16.03.2001 prin decizia civila nr. 159/14.02.2001, pronuntata de Curtea de Apel Iasi in dosar penal nr. 694/2001(filele 44-48).
          Prin Ordonanta din 26.03.2001 data in acelasi dosar penal s-a dispus revocarea masurii arestarii preventive a inculpatului M.P.S., detinut din 06.01.2001 cu motivarea ca dosarul se afla in curs de solutionare, probatoriul fiind administrat si nu mai exista temei care sa justifice mentinerea arestarii preventive (fila 66). 
Din documentatia mai sus analizata nu rezulta ca autorul reclamantilor ar fi formulat plangeri impotriva acestor masuri preventive luate fata de acesta la solicitarea reprezentantilor parchetului facuta in fata instantelor de judecata care, prin solutiile adoptate, au confirmat legalitatea solutiei parchetului si a instantelor de fond, cum s-a aratat mai sus.
Autorul reclamantilor a fost achitat pentru infractiunile pentru care a fost trimis in judecata in dosarul in care s-au luat masurile preventive mai sus analizate, prin hotararile judecatoresti indicate, schimbandu-se in rejudecari doar incadrarea juridica a faptelor si temeiul achitarii (filele 5-74 dosar  nr. 1342/99/2012), pentru ca prin decizia penala nr. 43/2011 a Curtii de Apel Iasi sa se dispuna incetarea procesului penal fata de inculpatul M.P.S. ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale si decesului acestuia (filele 75-93 acelasi dosar).       
Rezulta ca achitarea reclamantului a avut loc in cadrul judecarii procesului si nu urmare rejudecarii acestuia pentru a fi aplicabile prevederile art. 504 alin. 1 Cod procedura penala, in speta fiind aplicabile cele ale alineatului 2 al acestui articol.
Dispozitiile art. 504 din Codul de procedura penala reglementeaza institutia repararii prejudiciilor cauzate de erori judiciare, in conditiile expres prevazute de acesta.
Potrivit dispozitiilor mai susmentionate, privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal, trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta de art. 10 alin. 1 lit. j, prin hotararea instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta de art. 10 alin.1 lit. j.
 In analizarea indeplinirii conditiilor prevazute  de art. 504 Cod procedura penala trebuie avuta in  vedere legalitatea masurii arestarii preventive la momentul cand  aceasta masura a fost dispusa si ulterior prelungita in functie de probele existente la momentul dispunerii acesteia.
Arestarea preventiva dispusa fata de autorul reclamantilor pentru perioada mentionata a fost confirmata de instante, asa cum s-a aratat.
Existenta indiciilor temeinice fata de persoana autorului reclamantilor care sa justifice masura luata fata de acesta au fost  apreciate in functie de probele existente la acel moment prin raportare la prevederile Codului de procedura penala si ale dispozitiilor art. 5 din Conventia Europeana a drepturilor Omului, astfel incat privarea de libertate nu este rezultatul unei erori judiciare.
Art. 5 din CEDO, care consacra dreptul de libertate, prevede ca  nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa cu exceptia unor cazuri si potrivit cailor legale - daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatilor judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a se banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a se crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune.
            Rezulta ca masura arestarii preventive s-a luat cu respectarea art. 148 din Codul de procedura penala si art. 5 par. 1 lit. c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului astfel ca, neaflandu-ne in situatia unei erori judiciare, nu poate fi antrenata raspunderea statului, iar actiunea reclamantului este neintemeiata si va fi respinsa.
           Corespunde realitatii ca procesul penal in care a fost parte si autorul reclamantilor a avut repercusiuni asupra vietii si activitatii acestuia, aducandu-i prejudicii de imagine  si pierderea functiilor detinute la epoca respectiva, acesta inregistrand si pierderi materiale in sfera afacerilor personale.
           Cu toate acestea, neindeplinirea conditiilor angajarii raspunderii statului pentru erori judiciare nu justifica nici cererea de acordare a daunelor materiale si morale care isi au temeiul in existenta unei erori judiciare, situatie care nu se regaseste in speta, fapt ce face de prisos analiza detaliata a aspectelor legate de probatiunea specifica acestor tipuri de cauze.
           In speta s-a solicitat initial si administrarea probei cu martori, prorogata pronuntarea asupra utilitatii acesteia dupa epuizarea probei cu inscrisurile mai sus analizate, iar la termenul de judecata din 06.01.2014 reprezentanta conventionala a reclamantilor a invederat instantei ca nu mai are de solicitat alte probe.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii M.M. si M.A. prin care au solicitat modificarea  in sensul admiterii actiunii, iar in subsidiar trimiterea spre rejudecare, pentru urmatoarele motive:
Prin decizia civila nr. 578/19.03.2013 pronuntata in dosarul nr. 1342/99/2012 Curtea de Apel Brasov a admis recursul reclamantilor impotriva sentintei civile 1681/132.06.2012 a Tribunalului Brasov cu trimitere spre rejudecare pentru analizarea calitatii procesuale active. 
Prin decizia civila nr. 578/19.03.2013 pronuntata in dosarul nr. 1342/99/2012 Curtea de Apel Brasov a admis recursul reclamantilor impotriva sentintei civile nr. 1681/132.06.2012 a Tribunalului Brasov cu trimitere spre rejudecare pentru analizarea calitatii procesuale active.
 S-au depasit indicatiile Curtii de Apel Brasov din decizia civila nr. 578/19.03.2013 pronuntata in dosarul nr. 1342/99/2012 prin care s-a admis recursul reclamantilor impotriva sentintei civile nr. 1681/132.06.2012 a Tribunalului Brasov cu trimitere spre rejudecare pentru analizarea calitatii procesuale active.
Nu s-a pus in discutie exceptia inadmisibilitatii  actiunii.
Ca si cand ar fi dispus arestarea, arata instanta ca la data luarii masurii existau indicii temeinice ca a savarsit o infractiune.
Gresit s-a retinut ca nu s-a formulat plangere impotriva acestei masuri cand la fiecare     incheiere de arestare sau de prelungire s-a formulat recurs, ultima  plangere  avand termen de judecata  chiar pe 27.03.2001 cand deja a fost pus in libertate prin ordonanta procurorului.
Nu a analizat instanta care au fost motivele pentru care cu o zi inainte de judecarea recursului promovat de defunct impotriva incheierii de prelungire a arestarii s-a dispus punerea in libertate a defunctului prin insasi ordonanta procurorului parchetului din 26.03.2001.
Nu s-au analizat motivele care au stat la baza arestarii preventive, nu s-a analizat hotararea  de achitare  nr. 460/2006 a defunctului din care rezulta nevinovatia acestuia, ale carei efecte se extind si asupra masurii preventive.
Nu are vina defunctul si nici familia ca solutionarea prezentului dosar s-a tergiversat timp de 11 ani, intervenind  intre timp prescriptia si ulterior decesul acestuia.
Prin decizia civila nr. 923/24.09.2014 Curtea a respins recursul reclamantilor, pentru urmatoarele considerente:
Prin Ordonanta din 06.01.2001 a Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, data in dosar nr. 64/P/2001, s-a dispus masura arestarii preventive a inculpatului M.P.S. pe o perioada de 30 zile pana la 04.02.2001, aceeasi masura fiind dispusa ulterior pentru inca 10 zile pana la 13.02.2001 si apoi cu inca 30 zile (fila 28) pana la 16.03.2001 prin decizia civila nr. 159/14.02.2001, pronuntata de Curtea de Apel Iasi in dosar penal nr. 694/2001, iar prin Ordonanta din 26.03.2001 data in acelasi dosar penal s-a dispus revocarea masurii arestarii preventive a inculpatului M.P.S., detinut din 06.01.2001 cu motivarea ca dosarul se afla in curs de solutionare, probatoriul fiind administrat si nu mai exista temei care sa justifice mentinerea arestarii preventive. 
Autorul reclamantilor a fost achitat in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedura penala prin sentinta penala nr. 260 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosar nr. 1403/2002, sentinta desfiintata prin decizia penala nr. 127 din 13.06.2007 a Curtii de Apel Iasi, cauza fiind trimisa la rejudecare de catre prima instanta.
Aceasta decizie a fost casata prin decizia penala nr. 1083 din 25.03.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si trimisa cauza Curtii de Apel Iasi pentru rejudecarea apelului, in rejudecare fiind pronuntata decizia penala nr. 6 din 29.01.2009 prin care a fost schimbat temeiul achitarii urmare intervenirii prescriptiei.
          Si aceasta decizie a fost casata cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare de catre Curtea de Apel Iasi, prin decizia penala nr. 1115/23.03.2010  a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in dosar nr. 01403/99/2002, in rejudecare fiind pronuntata decizia penala nr. 43 din 08.03.2011 prin care s-au mentinut temeiurile achitarii si au fost respinse cererile de continuare a procesului formulate de catre mostenitorii defunctului M.P.S., acesta decedand la data de 06.02.2011.  
Prin decizia civila nr. 43/08 martie 2011  Curtea de Apel Iasi a  admis  apelurile declarate de procuror si de inculpatii M.V. si B.P. impotriva sentintei penale nr. 460 din data de 29 iunie 2006 a Tribunalului Iasi, pe care a  desfiintat-o  in parte cu privire la latura penala si civila si rejudecand  pentru inculpatul M.P.S., a schimbat incadrarea juridica din infractiunea de „ abuz in serviciu” prevazut de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal in infractiunea prevazuta de art. 246 Cod penal cu referire la art. 258 Cod penal si cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, iar in baza art. 11 pct. 2 lit. „b” cu referire la art. 10 lit. „g” Cod procedura penala inceteaza procesul penal pornit impotriva inculpatului pentru savarsirea acestei infractiuni, a constatat ca inculpatul a fost arestat preventiv in perioada 06 ianuarie 2001 – 26 martie 2001, a inlaturat din sentinta dispozitia privind achitarea inculpatului conform dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedura penala.
Nu se poate lua in considerare sentinta penala nr. 460/2006 a Tribunalului Iasi prin care a fost achitat autorul reclamantilor in baza art. 11 pct. 2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedura penala, respectiv pentru ca faptele nu intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni atata timp cat prin decizia nr. 43/2011 Curtea  de Apel Iasi a inlaturat expres din sentinta dispozitia privind achitarea inculpatului conform dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedura penala si a pronuntat incetarea procesului in temeiul art. art. 11 pct. 2 lit. „b” cu referire la art. 10 lit. „g” Cod procedura penala intervenind prescriptia si decesul faptuitorului, fara a se constata nevinovatia inculpatului, dimpotriva prin considerentele deciziei Curtea de Apel retine ca inculpatul M.P.S. in calitate de director comercial al S.C. „A.B.” S.A.  I. si-a incalcat, cu stiinta atributiile de serviciu la organizarea activitatii comerciale desfasurata cu clientii, fapte ce intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de „abuz in serviciu” prevazuta de art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, retinand incalcarea dispozitiilor  art. 4 cap. 4, art. 5 cap. 4, art. 5 cap. 4 , art. 4 din cadrul cap. 4 din contractul de livrare.
Potrivit art. 504 Cod procedura penala  persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare, are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal, privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j).
In speta nu sunt incidente dispozitiile art. 504 Cod procedura penala. Nu s-a stabilit nelegalitatea arestarii,  prin ordonanta de revocare a masurii privative de libertate.
Prin Ordonanta din 26.03.2001 s-a dispus revocarea masurii arestarii preventive a inculpatului M.P.S., detinut din 06.01.2001 cu motivarea ca dosarul se afla in curs de solutionare, probatoriul fiind administrat si nu mai exista temei care sa justifice mentinerea arestarii preventive (fila 66),  nestabilindu-se nelegalitatea arestarii.
Incetarea procesului penal s-a pronuntat in baza art. 10 lit. g si nu art. 10 alin. 1 lit. j Cod procedura penala.
Pentru aceste considerente, recursul reclamantilor a fost respins.