Raspundere patrimoniala gestionar. Plata despagubiri.

Prin Hotararea nr.1/28.03.2008 a Consiliului de Administratie al societatii s-a hotarat implementarea unui sistem informatic de organizare a contabilitatii potrivit metodei cantitativ valorice.
La inceputul sezonului estival 2008, reprezentantul societatii a propus ca gestiunea sa fie tinuta cantitativ valoric si ca programul de calculator a fost intocmit pentru valorificarea gestiunii dupa sistemul cantitativ valoric.
In sezonul estival 2009, s-a mentinut acelasi sistem de tinere a gestiunii cantitativ valorice, fapt ce l-a determinat sa refuze functia de gestionar, ramanand numai pe functia de bucatar sef.
In vederea implementarii noului sistem informatic, la nivelul societatii a avut loc in program de pregatire a personalului implicat in operarea acestui sistem, printre cei instruiti aflandu-se si bucatarul sef, respectiv recurentul parat. Odata implementat noul sistem de organizare a contabilitati dupa metoda cantitativ-valorica, paratul era obligat sa foloseasca acest sistem de evidenta a gestiunii.
Potrivit art.270 din Codul muncii, incident la data producerii prejudiciului, (actual art.254): "salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Evaluarea prejudiciului adus angajatorului se face potrivit principiilor si normelor dreptului comun, deci ale codului civil.
In dreptul comun, evaluarea se efectueaza in raport cu pretul existent in momentul in care instanta judecatoreasca pronunta hotararea de stabilire a despagubirilor, avand la baza principiul repararii integrale a prejudiciului.
Conform O.M.F.P. 1753/2004, pentru pagubele constatate in gestiune raspund persoanele vinovate de producerea lor. Imputarea lor se va face la valoarea de inlocuire.

Art.270 din Codul muncii  (actual art.254)
Art.25 din Legea nr.22/1969

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.8192/118/2009 reclamanta S.C. S. Romania S.R.L.  a chemat in judecata pe paratul T.F., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa oblige paratul la plata sumei totale de 43.403,44 lei, cu titlu de despagubiri.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca paratul a fost angajatul sau pe postul de  bucatar-sef, iar in urma inventarierilor efectuate la gestiunea sa la datele de 07.08.2008 si 12.09.2008, s-a constatat un minus in gestiune de 43.403,44 lei, reprezentand pretul de cumparare al marfurilor, adaosul comercial si T.V.A.
Reclamanta a mai sustinut ca obligatia paratului era aceea de a gestiona bunurile incredintate, atat din punct de vedere al conservarii si pastrarii acestora, cat si prin vanzarea in conditii corespunzatoare ca sortiment, calitate si pret. Pentru indeplinirea acestei obligatii, paratul trebuia sa intocmeasca documentele de intrare si iesire a bunurilor si sa tina la zi raportul de gestiune, in caz contrar urmand a fi angajata raspunderea sa patrimoniala .
A mai invederat reclamanta ca paratul avea cunostinta de faptul ca evidenta marfurilor in cadrul gestiunii sale se tinea cantitativ-valoric, acest sistem de evidenta fiind implementat si la alte locuri de munca similare din cadrul societatii.
In drept, au fost invocate prevederile art. 270 alin.1 Codul muncii.
Pe aceasta cale, paratul a sustinut ca in perioada 2004-2008 a fost angajat al unitatii reclamante in functia de bucatar-sef cu gestiune, la Restaurantul P., iar in toata aceasta perioada gestiunea restaurantului a fost tinuta global valoric.
La inceputul sezonului estival 2008 s-a propus de catre un reprezentant al societatii ca sistemul de evidenta a gestiunii sa fie cel cantitativ valoric, insa fata de opozitia expresa a paratului, s-a decis ca acest sistem sa fie aplicat experimental in cursul sezonului 2008, fara a se emite vreo dispozitie in acest sens si fara a se modifica fisa postului.
In aceste conditii, a subliniat paratul, inventarierea s-a realizat pentru o gestiune cantitativ-valorica, cu consecinta constatarii unor minusuri la anumite categorii de marfuri, dar si plusuri la alte categorii, fara a se face compensarile corespunzatoare. In plus, daca s-ar fi acordat in mod corect perisabilitatile legale, gestiunea nu ar fi inregistrat lipsuri.
Raportul de expertiza contabila a fost efectuat initial de expert M.D., desemnat pe baza acordului partilor. Fata de modalitatea in care expertul astfel desemnat a raspuns la obiectivele impuse de instanta, precum si la obiectiunile formulate de reclamanta, la termenul din 12.05.2010 a fost incuviintata cererea reclamantei de refacere a raportului de expertiza de catre un alt expert. A fost desemnata astfel, prin tragere la sorti, expert contabil A.V., lucrarea efectuata de aceasta fiind depusa la dosar la data de 03.12.2010 si ulterior completata, ca urmare a obiectiunilor formulate de parti.
Prin sentinta civila nr.1977 din data de 01 aprilie 2011, pronuntata in dosarul civil nr.8192/118/2009, Tribunalul Constanta a admis  in parte actiunea formulata de  reclamantul SC S. ROMANIA SRL - SUCURSALA EFORIE NORD in contradictoriu cu paratul T.F.
A obligat  paratul la plata catre reclamanta a sumei de 13.596,82 lei, reprezentand contravaloare prejudiciu si la plata la plata catre reclamanta a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Paratul a fost angajat al societatii reclamante in functia de bucatar-sef cu gestiune, activitatea sa desfasurandu-se la Restaurant P. 
Prin cererea de fata, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei totale de 43.403,44 lei lei, cu titlu de lipsa in gestiune imputabila paratului, acest prejudiciu fiind determinat prin compararea datelor din inventare cu cele din evidentele contabile.
Potrivit art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Raspunderea patrimoniala a salariatului reprezinta deci o varietate a raspunderii civile contractuale, avand aspecte particulare generate de specificul raportului juridic de munca. Salariatul are o raspundere individuala  exclusiv pentru fapta personala ilicita, aflata in legatura cu munca acestuia, savarsita in culpa, care a produs angajatorului un prejudiciu, existand un raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
In acceptiunea art. 270 al. 1 Codul muncii, fapta ilicita cauzatoare de prejudicii susceptibila de a atrage raspunderea patrimoniala a salariatului este orice actiune sau inactiune savarsita in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu atributiile de serviciu ale salariatului astfel cum acestea rezulta din fisa postului normale, legale sau regulament intern.
Elementele raspunderii patrimoniale trebuie dovedite, integral - in conformitate cu art. 287 Codul muncii - , de angajator, care  va trebui sa probeze  neindeplinirea de catre salariat a unei obligatii ce-i revenea, vinovatia acestuia in comiterea faptei si prejudiciul produs (care poate consta intr-o diminuare a activului sau majorare a pasivului). Prin derogare de la aceste dispozitii legale, in ipoteza raspunderii gestionarului, prin dispozitiile art.25 din Legea nr.22/1969 se instituie o prezumtie de culpa pentru pagubele pe care le-au cauzat in gestiunea lor.
Prin gestionar, se intelege potrivit art.1 din acelasi act normativ, acel angajat al unui agent economic, autoritate sau institutie publica ce are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea chiar temporara, a unui agest economic, autoritate sau institutie publica, indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile.
In cauza de fata, paratul nu a contestat calitatea sa de gestionar, ci a sustinut doar ca evidenta marfurilor din gestiunea sa nu se realiza dupa criteriul cantitativ-valoric, fiind o gestiune global-valorica.
Distinctia dintre cele doua metode de organizare a contabilitatii se regaseste atat in reglementarea din Legea contabilitatii nr. 82/1991, cat si in cuprinsul Ordinului Ministrului Finantelor nr. 1850/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de intocmire si utilizare a registrelor si formularelor comune pe economie privind activitatea financiara si contabila, in varianta anterioara abrogarii prin Ordinul nr. 3512/2008 si care era i vigoare la data constatarii prejudiciului.
Potrivit art. 18 din Normele metodologice, metoda cantitativ-valorica se poate folosi pentru contabilitatea analitica a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, marfurilor, animalelor si ambalajelor, iar metoda global-valorica se poate utiliza pentru contabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor din unitatile de desfacere cu amanuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, echipamentelor de protectie in folosinta, precum si altor categorii de bunuri.
Art.21 stipuleaza ca metoda cantitativ-valorica presupune tinerea evidentei cantitative pe feluri de stocuri in cadrul fiecarei gestiuni, iar in contabilitate - a celei cantitativ-valorice, in timp ce, potrivit art. 23, metoda global-valorica se aplica pentru evidenta marfurilor si ambalajelor aflate in unitatile de desfacere cu amanuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), iar contabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor se tine global-valoric, atat la gestiune, cat si in contabilitate.
  Pentru determinarea in concret a sistemului de evidenta a marfurilor din gestiune si pentru identificarea eventualului prejudiciu cauzat de parat, in cauza a fost efectuata o expertiza contabila.
La stabilirea situatiei de fapt, instanta nu va tine seama de concluziile primului raport de expertiza efectuat in cauza de expert M.D., in conditiile in care prin concluziile formulate expertul nu a lamurit aspecte pentru a caror elucidare s-a apelat la efectuarea unei lucrari tehnice. Astfel, expertul nu a determinat in concret metoda de organizare a contabilitatii utilizata de societatea reclamanta in cursul anului 2008, ci a facut trimitere generica la textele legale ce reglementeaza metoda global-valorica, concluzionand in sensul ca aceasta era singura metoda legala aplicabila la nivelul unitatii reclamante. Totodata, expertul nu a tinut seama de minusurile in gestiune stabilite de reclamanta prin cele doua inventare din 07.08.2008 si 12.09.2008, fara a motiva inlaturarea acestor mijloace de proba, retinand in schimb un plus de gestiune de 1.278,85 lei, rezultat din raportarea la o gestiune global-valorica.
Pentru aceste considerente, apreciind ca prin modalitatea in care expertul a analizat intreg materialul probator, lucrarea efectuata nu se caracterizeaza prin acuratetea specifica unei expertize tehnice, instanta va inlatura concluziile raportului de expertiza intocmit de expert M.D., urmand a avea in vedere concluziile lucrarii intocmite de expert A.V.
Dupa cum s-a retinut prin acest raport de expertiza, la nivelul S.C. S. Romania S.A., gestiunea a fost tinuta initial dupa metoda global-valorica. Prin Hotararea nr. 1/28.03.2008 a Consiliului de Administratie al societatii, depusa la dosar, s-a aprobat insa efectuarea unor lucrari de investitii pentru implementarea gestiunii informatizate la nivelul sucursalelor, printre acestea aflandu-se si Sucursala Eforie Nord, unde era angajat paratul.
In consecinta, odata cu punerea in functiune a programelor informatice, in cadrul acestor sucursale s-a procedat la organizarea contabilitatii dupa metoda cantitativ-valorica, modificarea intervenita reflectandu-se in primul rand in modalitatea de intocmire a notelor de receptie, prin inregistrarea marfurilor la pret de intrare, iar nu la pret de vanzare.
Imprejurarea ca la Restaurant P. - locul de munca al paratului, a intervenit in concret o atare modificare in sistemul de evidenta a gestiunii, rezulta si din procesul-verbal de punere in functiune a sistemelor de gestiune restaurant, din data de 03.06.2008. Dupa cum reiese din inscrisurile depuse la dosar de catre reclamanta, in vederea implementarii noului sistem informatic, la nivelul unitatii a avut loc un program de pregatire a personalului implicat in operarea acestui sistem, printre cei instruiti aflandu-se si bucatarul-sef.
Prin urmare, a existat un act decizional aprobat la nivelul Consiliului de Administratie prin care s-a decis schimbarea metodei de organizare a contabilitatii, noua metoda, cea cantitativ valorica, fiind aplicata si in cadrul unitatii la care reclamantul era angajat. Dupa cum a subliniat expertul contabil, modificarea politicii economice a societatii reclamante incepand cu data de 01.06.2008 nu poate fi considerata ca fiind intervenita dupa inceperea exercitiului financiar, tocmai in considerarea caracterului sezonier al activitatii desfasurate de societate.
Totodata, trebuie subliniat ca pentru a proceda la o asemenea schimbare a politicilor contabile, angajatorului nu ii era necesar acordul vreunuia dintre salariatii cu atributii legate de gestionarea bunurilor societatii, fiind suficient ca acesti angajati sa fie informati cu privire la noua procedura. Or, prin inscrisurile depuse la dosar s-a dovedit nu doar informarea angajatilor, ci si instruirea acestora in accesarea noului program informatic.
Pe de alta parte, prin apararile formulate paratul nu a sustinut neinformarea sa cu privire la aplicarea sistemului cantitativ-valoric, ci a pretins doar ca aplicarea acestuia s-a realizat in lipsa unei decizii a organelor de conducere ale S.C. S. Romania S.A. si in conditiile in care nu era obiectiv posibila aplicarea acestei metode de tinere a gestiunii. Chiar in cuprinsul notei explicative intocmite de catre parat cu prilejul celor doua  inventare efectuate de societate, apararea sa se concentreaza asupra imposibilitatii de tinere a gestiunii pe sistem cantitativ-valoric, fara a justifica in vreun fel lipsurile in gestiune ce i-au fost imputate.
Prin urmare, din analiza probelor administrate, instanta retine ca in baza Hotararii nr. 1/28.03.2008 a Consiliului de Administratie al societatii reclamante, in cadrul Restaurantului P. s-a implementat un sistem informatic de organizare a contabilitatii potrivit metodei cantitativ-valorice. Paratul si-a continuat activitatea in functia de bucatar-sef cu atributii de gestionar si dupa punerea in aplicare a noului sistem, desi in conditiile in care nu era de acord cu noile sale atributii ar fi putut sa solicite incetarea raporturilor de munca. In consecinta, in temeiul art. 270 Codul muncii, paratul este responsabil pentru prejudiciul cauza societatii prin lipsurile in gestiune inregistrate.
Prin raportul de expertiza contabila intocmit de expert A.V a fost stabilita valoarea lipsurilor in gestiune ca fiind de 11.425,90 lei, la care s-a adaugat TVA de 19%, rezultand in final un prejudiciu de 13.596,82 lei.
In ce priveste insa imputarea in sarcina paratului si a adaosului comercial aferent lipsei efective din gestiune, experta a retinut ca potrivit OMFP nr. 1753/2004, imputarea lipsei in gestiune se face la valoarea de inlocuire, aceasta incluzand costul de achizitie al bunului la data constatarii pagubei, cuprins din pretul de cumparare practicat pe piata, la care se adauga taxele nerecuperabile. Or, adaosul comercial reprezinta un venit al societatilor comerciale a carui valoare se determina ca diferenta dintre pretul de vanzare al marfii catre consumatorul final si pretul de achizitionare.
Prin urmare, fiind un venit pe care societatea il obtine ca urmare a vanzarii marfii catre consumatorul final, deci un venit eventual, adaosul comercial nu poate fi imputat gestionarului, in conditiile in care potrivit regulilor de drept comun in materie de raspundere civila, trebuie reparat numai prejudiciul cert, atat ca existenta, cat si ca posibilitate de cuantificare.
Pentru motivele expuse, instanta apreciaza ca paratului ii revine obligatia de plata catre reclamanta a sumei totale de 13.596,82 lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat in patrimoniul societatii prin lipsa in gestiune cauzata pe durata derularii raporturilor de munca.
In masura admiterii actiunii, in temeiul art. 274 Cod procedura civila  paratul a fost  obligat si la plata catre reclamanta a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata-onorariu expert.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta S.C. "S. Romania" SRL - Sucursala Eforie Nord, criticand-o sub urmatoarele aspecte:
Prin cererea de chemare in judecata a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 43.403,44 lei, reprezentand minus in gestiune.
A preciza ca minusul in gestiune reprezinta pretul de cumparare al marfurilor, adaosul comercial si TVA-ul, minusul fiind stabilit dupa intocmirea situatiei comparative (evidenta tinandu-se cantitativ valoric), acordarea perisabilitatilor si efectuarea compensarilor legale.
Concluziile instantei si motivarea acesteia cu care nu este de acord, si pe care le critica se refera la stabilirea cuantumului prejudiciului, solicitand atragerea raspunderii paratului pentru 43.403,44 lei, instanta obligandu-l la plata sumei de 13.596,82 lei.
Instanta si-a insusit punctul de vedere al expertului A.V. care invedereaza faptul ca potrivit Normelor aprobate prin O.M.F.P. nr.1753/2004, imputarea lipsei in gestiune se face la valoarea de inlocuire, aceasta incluzand costul de achizitie al bunului la data constatarii pagubei, la care se adauga taxele nerecuperabile.
Ordin enuntat de instanta numai partial dar si asa neaprofundat finalmente.
Pentru edificarea instantei de recurs citeaza prevederea din Normele privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si pasiv pct.50 alin.3 aprobat prin O.M.F.P. nr.1753/22.11.2004, astfel:
"Prin valoarea de inlocuire, se intelege costul de achizitie al unui bun cu caracteristici si grad de uzura similare celui lipsa in gestiune la data constatarii pagubei, care va cuprinde pretul de cumparare practicat pe piata, la care se adauga taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport, aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau pentru intrarea in gestiune a bunului respectiv".
Recursul paratei referitor la cuantumul sumei de 43.403,44 lei pentru care trebuie atrasa raspunderea materiala a lui T.F. este impus si de prevederile art.3  din  Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal care precizeaza ca: "In materie fiscala dispozitiile prezentului cod prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative in caz de conflict intre acestea aplicandu-se dispozitiile Codului Fiscal" coroborate acestea si cu prevederile art.14 din Legea nr.82/1991 al Contabilitatii.
Reluand si precizarile din normele aprobate prin O.M.F.P. nr.1753/2004 constata ca toate cheltuielile ce trebuie luate in considerare la calculul valorii de inlocuire a marfii sunt cheltuieli nerecuperabile si urmeaza a fi retinute in sarcina paratului.
  Totalizand sumele care nu au fost luate in calcul de instanta de fond de 29806,62 lei (17.824,56 lei + 11982,06 lei) si dovedind ca acestea reprezinta cheltuieli nerecuperabile solicita obligarea paratului si la plata sumei de 29806,62 lei.
Impotriva aceleasi hotarari a declarat recurs si paratul T.F., criticand-o sub urmatoarele aspecte:
Hotararea instantei de fond este netemeinica si nelegala, contrara probelor administrate in cauza si prevederilor legale aplicabile in materie.
Astfel, potrivit prevederilor cuprinse in O.M.F.P. nr.1752/2005, fiecare societate comerciala trebuie sa stabileasca si sa respecte politici contabile pentru operatiunile derulate. Modificarea politicilor contabile este permisa numai daca acest lucru este cerut de lege sau are ca rezultat informatii mai relevante ori mai credibile referitoare la operatiunile entitatii.
Este adevarat ca la inceputul anului 2008 reclamanta a intentionat sa modifice politicile sale contabile, in sensul de a nu renunta la sistemul global valoric si a se trece la cel cantitativ valoric, insa nu a materializat aceasta intentie.
Astfel, ambele rapoarte de expertiza contabila efectuate in cauza au retinut ca reclamanta nu a prezentat vreo hotarare ori decizie a Consiliului de Administratie privind schimbarea politicii economice in anul 2008 sau pe parcursul acestui an.
Pe de alta parte,  nu s-a prezentat nici un document din care sa rezulte ca s-ar fi efectuat instruirea personalului implicat pentru a se trece de la metoda de evidenta global valorica la cea cantitativ valorica.
Fisa postului paratului, depusa la dosar, evidentiaza numai atributii de evidenta a stocurilor conform metodei global valorice, iar nu a celei cantitativ valorice.
Singurul document prezentat expertului A.V. il constituie procesul verbal datat 03 iunie 2008 privind punerea in functiune a "sistemelor de gestiune restaurant", care nu este de natura a demonstra ca reclamanta a  modificat politica sa contabila in sensul trecerii la sistemul de evidenta cantitativ valorica, iar deosebit de relevant il constituie aspectul ca eventuala trecere la sistemul de evidenta contabila cantitativ valorica nu a fost adusa la cunostinta paratului.
In conditiile in care paratul nu a cunoscut ca evidenta contabila trebuie tinuta in sistem cantitativ valoric, acesta a continuat sa intocmeasca documente specifice evidentei global valorice.
Pentru a fi antrenata raspunderea materiala a paratului trebuie sa se dovedeasca existenta culpei acestuia in producerea unui eventual prejudiciu; ori in cauza nu s-a facut dovada existentei vinovatiei paratului in netinerea evidentei gestiunii sale in sistem cantitativ valoric.
Cunoscand ca evidenta gestiunii sale este tinuta in sistem global valoric, paratul nu s-a ingrijit sa evidentieze consumul pe fiecare produs folosit in restaurant.
Solicita totodata sa se constate ca in raport de sistemul global valoric, ambele expertize efectuate in cauza au stabilit un plus la inventarul pe anul 2008 in suma de 1.735,40 lei.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, curtea a respins recursurile ca nefondate pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la recursul reclamantului:
La nivelul Consiliului de Administratie al paratei a existat un act decizional prin care s-a hotarat schimbarea metodei de organizare a contabilitatii, noua metoda cantitativ-valorica fiind aplicata si in cadrul unitatii in care paratul este angajat.
Astfel, prin Hotararea nr.1/28.03.2008 a Consiliului de Administratie al  societatii s-a hotarat implementarea unui sistem informatic de organizare a contabilitatii potrivit metodei cantitativ valorice.
De altfel, chiar prin intampinarea formulata paratul a aratat ca la inceputul sezonului estival 2008, reprezentantul societatii a propus ca gestiunea sa fie tinuta cantitativ valoric si ca programul de calculator a fost intocmit pentru valorificarea gestiunii dupa sistemul cantitativ valoric.
In sezonul estival 2009, s-a mentinut acelasi sistem de tinere a gestiunii cantitativ valorice, fapt ce l-a determinat sa refuze functia de gestionar, ramanand numai pe functia de bucatar sef.
Prin urmare, sustinerile paratului ca nu ar fi existat o decizie a Consiliului de Administratie pentru introducerea acestui sistem de tinere a gestiunii si ca nu ar fi avut cunostinta de introducerea acestui sistem sunt nefondate.
In vederea implementarii noului sistem informatic, la nivelul societatii a avut loc in program de pregatire a personalului implicat in operarea acestui sistem, printre cei instruiti aflandu-se si bucatarul sef, respectiv recurentul parat, astfel cum rezulta din inscrisurile existente la dosarul de fond.
Imprejurarea ca la Restaurantul "P" - locul de munca al paratului a intervenit in concret modificarea sistemului de evidenta a gestiunii rezulta si din procesul verbal de punere in functiune a sistemelor de gestiune restaurant din data de 03.06.2008.
Din fisa postului paratului nu rezulta faptul ca acesta trebuia sa tina evidenta gestiunii dupa metoda global-valorica, astfel cum sustine prin cererea de recurs.
Odata implementat noul sistem de organizare a contabilitati dupa metoda cantitativ-valorica, paratul era obligat sa foloseasca acest sistem de evidenta a gestiunii.
Din raportul de expertiza contabila efectuat in cauza de expert contabil A.V. rezulta ca valoarea lipsurilor in gestiune este de 11.425,90 lei la care se adauga TVA 19% rezultand suma de 13.596,82 lei.
In mod corect prima instanta nu a luat in considerare raportul de expertiza contabila efectuat de expert contabil M.D., prin care concluzioneaza ca a existat un plus in gestiune si ca nu exista un prejudiciu creat de parat, intrucat acest expert a tinut cont de metoda global-valorica de tinere a gestiunii care a fost folosita initial si nu de metoda cantitativ valorica implementata ulterior si pe care paratul trebuia sa o aplice.
De asemenea, plusul la inventar de 1.735,40 lei a rezultat la o gestiune global-valorica si nu cantitativ valorica, astfel incat nu poate fi luat in considerare.
Cu privire la recursul paratei:
Prima instanta a facut o corecta interpretare a dispozitiilor legale incidente in cauza.
Potrivit art.270 din Codul muncii, incident la data producerii prejudiciului, (actual art.254): "salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Evaluarea prejudiciului adus angajatorului se face potrivit principiilor si normelor dreptului comun, deci ale codului civil.
In dreptul comun, evaluarea se efectueaza in raport cu pretul existent in momentul in care instanta judecatoreasca pronunta hotararea de stabilire a despagubirilor, avand la baza principiul repararii integrale a prejudiciului.
Conform O.M.F.P. 1753/2004 pentru pagubele constatate in gestiune raspund persoanele vinovate de producerea lor.
Imputarea lor se va face la valoarea de inlocuire.
Prin valoarea de inlocuire se intelege costul de achizitie al unui bun cu caracteristici si grad de uzura similare celui lipsa in gestiune la data constatarii pagubei care va cuprinde pretul de cumparare practicat pe piata, la care se adauga taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport, aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau pentru intrarea in gestiune a bunului respectiv.
Adaosul comercial reprezinta un venit al societatii comerciale, a carui marime se determina ca diferenta dintre pretul de vanzare al marfii catre consumatorul final si pretul de achizitionare a bunului respectiv.
Fiind un venit pe care societatea il obtine ca urmare a vanzarii marfii catre consumatorul final deci un venit eventual, adaosul comercial nu poate fi imputat gestionarului.
In ceea ce priveste celelalte cheltuieli nerecuperabile, acestea nu au fost identificate de catre expert, iar recurenta nu a depus inscrisuri pentru dovedirea lor, ori prejudiciul trebuie sa fie cert, stabilit pe baza unor date economice concrete, simplul calcul aritmetic depus de recurenta nefiind suficient.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.312 Cod procedura civila, curtea a respins recursurile ca nefondate.