Plata nedatorata presupune intrunirea mai multor conditii, anume prestatia sa fi fost facuta cu titlu de plata, datoria in vederea careia s-a facut plata sa nu existe, iar plata sa fi fost facuta din eroare

            Plata nedatorata presupune intrunirea mai multor conditii, anume prestatia sa fi fost facuta cu titlu de plata, datoria in vederea careia s-a facut plata sa nu existe, iar plata sa fi fost facuta din eroare, insa, referitor la aceasta cerinta, trebuie subliniat ca existenta acestei conditii este numai relativ necesara pentru admisibilitatea actiunii in restituire.
Plata presupune si o componenta volitionala si anume intentia de a stinge o datorie. Daca aceasta componenta nu exista, nu putem vorbi de o plata, ci eventual de o liberalitate care nu  este supusa restituirii, insa aceasta deductie s-ar putea aplica in raporturile civile si comerciale, in nici un caz in cazul contractelor administrative, care implica cheltuirea banului public, si pentru care Legea  nr. 273/2006 a finantelor publice  locale  prevede imperativ ca efectuarea platilor se face in limita creditelor bugetare aprobate, numai pe baza de acte justificative, intocmite in conformitate cu dispozitiile legale, si numai dupa ce acestea au fost angajate, lichidate si  ordonantate.

           

             Asupra recursului de fata:
Prin sentinta civila nr. 2811/CA/10.12.2014 a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active a intervenientului Municipiul B., prin Primar si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, atat in ceea ce priveste formularea actiunii principale cat si a cererii de interventie principala, invocate de parata S.C. A  S.R.L..
A fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta C., in contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L., si, in consecinta a fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 361.588,64 lei, indexata cu rata inflatiei, precum si la plata sumei reprezentand dobanda legala calculata la data achitarii sumei si in continuare, pana la plata efectiva a sumei datorate.
Restul pretentiilor au fost respinse.
Prin sentinta nr. 1135/C/07.10.2015 a fost completat dispozitivul sentintei nr. 2811/CA/10.12.2014  in sensul ca se respinge cererea de interventie principala formulata de intervenientul Municipiul B., prin primar, in contradictoriu cu reclamantul C. si parata  S.C.  A. S.R.L..
Impotriva sentintei  nr. 2811/CA/10.12.2014  au declarat recurs atat parata S.C. A. S.R.L. cat si intervenientul Municipiul B., prin primar.
Parata S.C. A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului si schimbarea in tot a sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii formulate de C., aratand ca este criticabila argumentatia instantei in sensul ca reclamanta a facut din eroare o plata nedatorata, intrucat autoritatea  contractanta  a platit pentru lucrarile efectuate, si nu se poate considera ca nu a avut cunostinta de subcontractarea lucrarilor, intrucat orice proiect poarta insemnele proiectantului.
Sanctiunea pentru subcontractarea lucrarilor atunci cand aceasta nu era permisa este numai rezilierea contractului, potrivit art. 45 si 204 din O.U.G. nr. 34/2006..
Instanta a acceptat prezentarea unei documentatii de atribuire si a unui caiet de sarcini  complet diferite de cele puse la dispozitia ofertantilor in cadrul procedurii de atribuire si pe baza carora s-a incheiat contractul.
In ceea ce priveste prevederile art. 96 alin. 1 din H.G. nr. 925/2006, arata ca  precizarea…contractele prezentate trebuie sa fie in concordanta cu oferta … urmeaza a fi analizata in context, in sensul de a se incadra, a fi de acord, in timp ce identic inseamna a coincide cu totul, neexistand nici o  prevedere  privind identitatea de pret.
In consecinta, conditia suspensiva de care era conditionata plata in cuantumul prevazut in contract s-a indeplinit, iar plata era exigibila la momentul efectuarii ei, ceea ce face sa nu fie indeplinite conditiile platii nedatorate.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, arata ca serviciile de proiectare au fost mentionate in facturi si achitate in cursul anilor 2009 si 2010, fiind  evident ca  autoritatea contractanta a cunoscut, pe parcursul efectuarii lucrarii, ca partea de conceptie  era asigurata de S.C. D. S.R.L., aceasta imprejurare rezultand din faptul ca la data de 09.02.2009, intre S.C. A. S.R.L. si C. a fost incheiat procesul-verbal de predare-primire nr. 1/1832/09.02.2009 prin care a predat catre reclamanta PAC  intocmit de S.C. D. S.R.L. autorizatia de construire, documentatie arhitectura si documentatie instalatii. Mai mult, reprezentantul S.C. D. S.R.L. a participat la sedintele  de comandament in calitate de executant al  documentelor de proiectare si a semnat procesele-verbale de sedinta, fara sa intampine cea mai mica obiectie din partea autoritatii contractante, asadar, a cunoscut anterior platii.
In ceea ce priveste faptul ca nici una dintre parti nu a avut cunostinta despre existenta unei interdictii legale, eroarea de drept nu poate opera pentru nici una dintre ele, asa incat reclamantul nu se poate apara cu privire la momentul curgerii termenului de prescriptie, sustinand ca acesta a fost amanat la o data asupra careia a fost intamplator atentionat.
Pentru acest motiv, considera recurenta-parata, data de la care curge termenul de prescriptie este data la care a fost efectuata plata, in acest sens fiind si practica instantei supreme.
La recursul declarat de parata S.C. A. S.R.L., intimata-reclamanta C. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii recursului, iar pe fond  a solicitat respingerea acestuia.
A aratat ca nu ne aflam pe taramul raspunderii civile contractuale, ci pe cel al raspunderii civile delictuale, fiind indeplinite conditiile platii nedatorate, intrucat a existat o plata in baza unei facturi, pentru o prestatie ce valora doar a cincea parte din valoarea facturata; datoria nu exista din punct de vedere juridic, iar plata a fost facuta de debitor din eroare.
Dolul se asimileaza erorii, accipiens ul a fost de rea-credinta, intrucat a primit plata, desi stia ca nu i se datoreaza nimic, el trebuind sa restituie conform art. 994 Cod civil bunul si fructele acestuia.
Se mai afirma ca parata nu a prezentat nici un document justificativ pentru diferenta de pret.
Cat priveste exceptia prescriptiei, arata ca termenul de prescriptie incepe sa curga numai de la data  la care pagubitul a cunoscut paguba, ceea ce s-a petrecut in luna februarie 2013, odata cu predarea raportului Curtii de Conturi. Despre contractul incheiat de parat cu S.C. D. S.R.L., chiar Curtea de Conturi a apelat la Garda Financiara pentru a intra in posesia contractului, iar practica  ICCJ invocata se refera la situatia raspunderii civile contractuale.
 La recursul formulat de parata S.C. A. S.R.L. a formulat  intampinare si recurentul intervenient Municipiul B., prin care a solicitat respingerea caii de atac, aratand ca  dreptul la actiune se naste  la data la care Camera de Conturi B. a  constatat  nelegalitatea platilor si a pus in vedere ordonatorului de credite sa recupereze sumele incasate in mod nelegal. Caracterul executoriu al deciziei Curtii de Conturi  B. este prevazuta de pct. 210 din Regulamentul din 04.11.2010 privind organizarea si desfasurarea  activitatilor specifice Curtii de Conturi.
Recurenta a indus in eroare autoritatea contractanta, omitand contrar principiului  transparentei  sa-i comunice faptul ca nu a executat ea insasi lucrarile decontate si astfel nu este  indreptatita la incasarea pretului contractului, ci a valorii reale a lucrarilor, delictul fiind  extracontractual, intrucat consta in ascunderea unei imprejurari legate de contract.
Pe fondul cauzei, arata ca in urma selectiei de oferte, s-a incheiat contractul de lucrari  nr. 1574/16.11.2007 intre C. si  S.C. A. S.R.L., pretul contractului fiind stabilit pentru lucrarile de proiectare la suma de 458.150 lei cu TVA. La pct. 21 din caietul de sarcini se prevede ca  executantul are obligatia de a  incheia contracte cu subcontractorii in aceleasi conditii in care el a incheiat contractul cu achizitorul, iar lista  subcontractantilor si contractele incheiate se constituie ca anexa la contract.
In acelasi sens sunt prevederile Documentatiei de atribuire, pct.7.1 prevede ca valoarea contractelor incheiate cu subcontractorii trebuie sa fie aceeasi cu cea inscrisa in propunerea financiara.
Fiind un contract administrativ, partile nu pot fi substituite in executarea obligatiilor, contractul fiind incheiat  intuituu personae. Neindeplinirea obligatiei legale de a declara in oferta tehnica ca o parte din lucrari nu vor fi executate de societate constituie fapta ilicita, de natura sa atraga raspunderea sa delictuala, neputand fi retinuta culpa autoritatii contractante de a nu prevedea in contract mentiuni legate de subcontractanti.
Impotriva sentintei civile nr. 2811/CA/10.12.2014 a declarat recurs si intervenientul Municipiul B. pentru motivul prevazut de art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, solicitand admiterea recursului si casare sentintei in sensul admiterii cererii de interventie, cu cheltuieli de judecata.
Arata recurenta-intervenienta ca motivul respingerii ca neintemeiata a cererii sale a  reprezentat-o faptul ca, in opinia instantei, nu rezulta cu exactitate provenienta fondurilor din care au fost achitate lucrarile, or, aceasta arata o necercetare a fondului pretentiei, nefiind aratate intr-o maniera clara si explicita solutia data cererii de interventie.
Cererea de interventie a fost formulata de Municipiul B. ca ordonator principal de credite, intrucat finantarea lucrarii a fost asigurata prin repartizarea unor sume din transferuri de la bugetul de stat catre bugetele locale, iar la data efectuarii platilor, era in vigoare legea invatamantului nr. 84/1995 care la art. 167 alin. 6 prevedea finantarea lucrarilor pentru  consolidari, investitii si reparatii capitale in unitatile de invatamant preuniversitar de stat din fonduri alocate prin bugetele locale ale unitatilor administrativ–teritoriale pe a caror raza isi desfasoara activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
Ordonatorul principal de credite, Municipiul B., este obligat sa ia masurile impuse de Curtea de Conturi si sa recupereze integral prejudiciul creat prin efectuarea de plati nedatorate, in vederea restituirii alocatiilor bugetare bugetului din care au fost acordate, asa incat in mod nelegal cererea sa de interventie  a fost respinsa.
Fata de prevederile caietului de sarcini, parata si-a incalcat obligatia de a declara subcontractorii, desi  din dosarul de achizitie rezulta ca  societatea nu avea angajati  proiectanti la data depunerii ofertei.
Desi toate documentele privind proiectarea sunt intocmite de o alta entitate juridica decat  S.C. A. S.R.L., eroarea nu a fost sesizata de achizitor cu ocazia receptiei lucrarilor de proiectare si a platilor realizate cu aceasta destinatie. Pentru ca suma achitata, ce a fost avansata din bugetul local, sa revina ordonatorului principal de credite, se impune admiterea cererii de interventie.
Prin intampinare, intimatul-reclamant C. a aratat ca practica judiciara este in sensul ca nu are importanta cine formuleaza actiunea care are ca obiect bani publici, intrucat banii sunt adusi inapoi la bugetul de stat, precum si faptul ca Municipiul B. a avut in fata instantei de fond o pozitie oscilanta.
Prin raspunsul la intampinare, recurentul-intervenient Municipiul B. arata ca, desi nu este parte in contractele analizate in prezenta cauza, acesta este ordonatorul de credite a surselor bugetare folosite de autoritatea contractanta, iar din aceasta pozitie, de tert fata de contract, Municipiul B. nu putea formula o actiune in raspundere contractuala, insa, fata de caracterul juridic al contractelor, a surselor de finantare si a concluziilor auditorilor externi, a avut acces la o singura actiune, actiunea in raspundere speciala, de drept administrativ, care imprumuta puternice caractere ale raspunderii civile delictuale.
Cererea de interventie reprezinta demersul judecatoresc de punere in aplicare a  unor acte de control efectuate de auditorii externi ai Curtii de Conturi, relativ la modul de utilizare si gestionare a banilor publici, ordonatorii de credite fiind obligati sa promoveze actiune pentru recuperarea integrala a prejudiciului, in vederea restituirii  alocatiilor bugetare bugetului din care acestea  au fost acordate.
Cu privire la sursa fondurilor, arata ca finantarea este asigurata  prin repartizarea  unor sume din transferuri din bugetul de stat catre bugetele locale, iar Municipiul este ordonator principal de credite.
Analizand sentinta ataca prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale in materie, curtea retine urmatoarele:
Prin contractul de lucrari nr. 1574/16.11.2007 incheiat de parti, reclamanta s-a obligat sa plateasca paratului, in calitate de executant suma de 458.150 lei pentru proiectare. In executarea obligatiei asumata prin contract, reclamantul C. a achitat la data de 10.02.2009, 31.12.2009 si 01.03.2010, suma de 458.150 lei, reprezentand c/val facturilor nr. 15608/09.02.2009, nr. 116/17.12.2009 si nr. 151/19.02.2010 emise de parata (filele 149 – 154).
Ulterior incheierii acestui contract, la data de 19.06.2008, fara a incunostinta reclamanta, parata a subcontractat lucrarile de proiectare catre S.C. D. S.R.L., in calitate de prestator, fiind incheiat in acest sens contractul de prestare servicii nr. 89/19.06.2008.
Potrivit pct. 2.2.-2.1.4. din contract (fila 126), parata s-a obligat sa plateasca prestatorului pentru indeplinirea contractului de servicii Oferta proiectare fazele Pac + PT pentru „RK C..” suma de 96.561,36 lei cu TVA (arhitectura, instalatii electrice si instalatii termice si sanitare in valoare de 81.144 lei fara TVA).
In urma actiunii de control efectuata in perioada 20.11.2012 – 14.12.2012 asupra modului de utilizare a fondurilor pentru reparatii, modernizari si constructii noi la scoli si gradinite la Centrul de Executie Bugetara nr. 5 Liceul „E.” B. care avea in componenta pana la data de 31.12.2011 si unitatea scolara C., a fost incheiat Raportul de control nr. 954/19.12.2012 prin care s-a constatat ca la derularea fazei de proiectare, in cadrul contractului de lucrari 1547/16.11.2007 incheiat de reclamant si parata, aceasta din urma nu a declarat subcontractorii si nici nu a depus contractul incheiat cu S.C. D. S.R.L. la achizitor (fila 46 dosar Tribunal). S-a mai retinut ca, desi contractele incheiate de parata cu subcontractantii trebuiau sa fie la aceeasi valoare cu cea inscrisa in propunerea financiara depusa de parata in procedura atribuirii contractului de lucrari, parata a contractat si incasat de la reclamant suma de 458.150 lei cu TVA, pentru proiectare, totodata, subcontractand lucrarile de proiectare catre S.C. D. S.R.L., pentru suma de 96.561,36 lei, cu TVA, incasand in plus suma de 361.588, 64 lei, fata de cea pentru care a subcontractat.
In baza Raportului de control mai sus mentionat, a fost emisa decizia nr. 5/23.01.2013 de catre Camera de Conturi B., prin care au fost retinute deficientele anterior mentionate, fiind dispuse totodata masuri in sarcina reclamantei, privind stabilirea intinderii prejudiciilor si recuperarea acestora.
Aceasta decizie a fost mentinuta prin incheierea nr. 59/31.05.2013 emisa de Curtea de Conturi in solutionarea contestatiei formulata de reclamanta impotriva deciziei nr. 5/23.01.2013 si prin sentinta civila nr. 557/05.02.2014 a Tribunalului Brasov, ramasa definitiva.
Prima instanta a retinut ca din Documentatia de atribuire Reparatie Capitala C. (fila 63, 100, 110 dosar tribunal), sectiunea V – Contract de executie de lucrari  (pct. 21.1 si pct. 21.2.), executantul are obligatia de a incheia contracte cu subcontractantii desemnati in aceleasi conditii in care el a semnat contractul cu achizitorul, avand obligatia de a prezenta la incheierea contractului toate contractele incheiate cu subcontractantii desemnati, aspect care rezulta si din dispozitiile art. 96 din H.G. nr.  925/2006.
Art. 7.1 din Contractul de lucrari nr. 1574/16.11.2007 prevede ca documentatia de atribuire face parte din documentele contractului.
Avand in vedere dispozitiile art. 96 din H.G. nr. 925/2006, conditiile stipulate prin documentele de atribuire care fac parte integranta din contract, a retinut instanta  parata a facturat reclamantului c/val. cheltuielilor aferente lucrarilor de proiectare cu 361.558,64 lei mai mult decat pretul cu care paratul a subcontractat lucrarile, intrucat nu a sesizat situatia subcontractarii lucrarii cu ocazia efectuarii receptiilor lucrarii de proiectare si a platilor realizate cu aceasta destinatie, aceste aspecte rezultand numai cu ocazia verificarilor de specialitate efectuate de Garda Financiara, efectuate in vederea clarificarii constatarilor de catre inspectorii Curtii de Conturi.
A retinut instanta de fond ca sunt intrunite elementele platii nedatorate prevazute de art. 1092 din Vechiul Cod civil, in vigoare la efectuarea platii: orice plata presupune o datorie; ceea ce s-a platit fara sa fie debit este supus repetitiunii.
 Chiar daca reclamanta a facut din eroare o plata nedatorata, parata care a primit-o nu putea fi de buna-credinta cata vreme a avut reprezentarea ca plata nu i se cuvine in intregime, cunoscand ca valoarea reala a lucrarilor de proiectare este mult mai mica, situatie in care sunt aplicabile prevederile art. 994 Cod civil: cand cel care a primit plata a fost de rea-credinta, este dator a restitui atat capitalul cat si interesele, sau fructele din ziua platii.
Prin urmare, reaua-credinta a paratei reclama obligarea sa la restituirea echivalentului imbogatirii realizate, adica a sumei intrate in contul sau pe nedrept, dar si a fructelor acestui capital, constand in dobanzi.
Cat despre cererea de interventie, a aratat instanta ca aceasta se impune a fi respinsa, intrucat plata facturilor  a fost realizata de  C., iar provenienta fondurilor nu rezulta cu exactitate.
In ceea ce priveste recursul declarat de parata S.C. A. S.R.L., motivele invocate se incadreaza in dispozitiile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, dar nu sunt intemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Sustine recurenta ca nu sunt indeplinite conditiile platii nedatorate, intrucat plata nu a fost facuta din eroare, autoritatea contractanta cunoscand despre  faptul ca lucrarile de proiectare sunt realizate cu subcontractori.
Cu privire la acest aspect, trebuie retinut ca reclamantul C. si-a intemeiat in drept actiunea pe dispozitiile art. 992 si 1092 din Vechiul Cod civil, ale carui dispozitii sunt incidente in cauza, fata de data efectuarii platilor (2009 si 2010).
Potrivit temeiului de drept invocat, orice plata  presupune o datorie, iar ceea ce s-a platit fara sa fie debit este supus repetitiunii. Cel ce, din eroare sau cu stiinta primeste ceea ce nu este debit, este obligat a restitui aceluia de la care l-a primit.
In consecinta, plata nedatorata presupune intrunirea mai multor conditii, anume prestatia  sa fi fost facuta cu titlu de plata, datoria in vederea careia s-a facut plata sa nu existe, iar plata sa fi fost facuta din eroare, insa, referitor la aceasta cerinta, trebuie subliniat ca existenta acestei conditii este numai relativ necesara pentru admisibilitatea actiunii in restituire.
Plata presupune si o componenta volitionala si anume intentia de a stinge o datorie. Daca aceasta componenta nu exista, nu putem vorbi de o plata, ci eventual de o liberalitate care nu  este supusa restituirii, insa aceasta deductie s-ar putea aplica in raporturile civile si comerciale, in nici un caz in cazul contractelor administrative, care implica cheltuirea banului public, si pentru care Legea nr. 273/2006 a finantelor publice locale prevede imperativ ca efectuarea platilor se face in limita creditelor bugetare aprobate, numai pe baza de acte justificative, intocmite in conformitate cu dispozitiile legale, si numai dupa ce acestea au fost angajate, lichidate si  ordonantate.
Chiar si daca am admite faptul ca realizarea lucrarilor de proiectare de catre o persoana juridica terta, ar fi putut fi dedusa de reclamanta din anumite imprejurari, cum ar fi faptul ca intreaga documentatie purta insemnele proiectantului, este de necontestat ca, in lipsa contractului de prestari servicii de proiectare, ce nu a fost anexat contractului de lucrari nr. 1574/16.11.2007, cu incalcarea dispozitiilor art. 96 din H.G. nr. 925/2006, reclamanta nu avea cum sa cunoasca care a fost pretul lucrarilor de proiectare, asa incat plata facuta peste acest nivel intruneste conditia de a fi facuta din eroare.
Se mai contesta de catre reclamanta si realitatea obligatiei de a declara subcontractorii, sustinandu-se ca documentatia depusa la dosar nu este cea avuta in vedere la atribuirea contractului, insa aceasta afirmatie este pur formala. Documentatia de atribuire a fost depusa in dosarul de fond  la data de 28.10.2014 (filele 63-113 vol. I), iar parata, desi a sustinut  (fila  142 vol. I dosar Tribunal ca varianta reala difera complet si nu are clauze referitoare la subcontractare, nu a inteles sa denunte inscrisul ca fals, conform art. 304 Cod procedura civila  desi la termenul ce a urmat momentului depunerii inscrisurilor, 28.10.2014, a avut in instanta reprezentant calificat.
S-a mai sustinut si faptul ca reclamanta trebuia sa solicite rezilierea contractului, daca a constatat incalcarea prevederilor contractuale, ceea ce este eronat, intrucat, pe de o parte, rezilierea era lasata la latitudinea reclamantei, ca parte ce si-a executat obligatiile contractuale, iar pe de alta parte, rezilierea nu ar rezolva problema de drept dedusa judecatii, intrucat aceasta  este plasata pe taram extracontractual.
Un ultim aspect criticat este cel legat de modul de solutionare al exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, insa nici acesta nu este intemeiat.
Prima instanta a retinut ca momentul curgerii termenului de prescriptie a dreptului material la actiune nu este reprezentat de data platii facturilor de catre reclamant, cum in mod eronat sustine parata, ci de data comunicarii deciziei nr. 5/23.01.2013 de catre Camera de Conturi B., reclamantului C..
In consens cu instanta de fond, curtea retine incidenta art. 8 alin. 1 din Decretul mr. 167/1958, act normativ in vigoare la data efectuarii de catre reclamanta a platii nedatorate, potrivit cu care prescriptia incepe sa curga de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
Or, acest moment nu poate fi decat acela in care platitorul (solvens) a aflat ca plata  efectuata este nedatorata, iar acest moment este cel in care reclamantei i s-a comunicat decizia Camerei de Conturi B. nr. 5/23.01.2013. Fata de aceasta data, actiunea introdusa la data de 19.07.2013 respecta termenul de prescriptie.
Cat despre invocarea jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, (decizia nr. 1151/20.03.2008), aceasta este o decizie de speta, nu este obligatorie pentru instanta, neavand forta unei decizii pronuntate in recurs in interesul legii, in plus fiind necesar a sublinia ca in problema de drept a inceputului termenului de prescriptie in aceste cazuri, s-au pronuntat si solutii contrare (decizia nr. 917/22.02.2013  a ICCJ, sectia I civila).
Pentru aceste considerente, recursul declarat de parata S.C.  A. S.R.L. va fi respins.
In ceea ce priveste recursul declarat de intervenientul Municipiul B. prin primar, motivele  invocate se incadreaza in prevederile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, dar nu sunt fondate.
 Chiar si in situatia  in care  provenienta fondurilor din care s-a facut plata nedatorata ar fi fost clarificata, obligarea paratei la restituirea platii nedatorate catre reclamantul C. si nu catre intervenientul Municipiul B. prin primar se impune atat din perspectiva contractului incheiat de parata cu unitatea de invatamant, cat si din cea a obligatiilor stabilite in sarcina reclamantei prin decizia nr. 5/23.01.2013 a Camerei de Conturi B., privind stabilirea intinderii prejudiciilor si recuperarea acestora, a carei obligativitate rezulta din pct. 210 al Regulamentului privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, aprobat prin H.G. nr. 130/2010.
Dispozitiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 prevad ca angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectueaza de catre conducatorul compartimentului financiar-contabil/persoana responsabila cu efectuarea platii.
Asadar, indiferent de calitatea lor – ordonator principal, secundar sau tertiar – toti ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si utiliza creditele bugetare pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale, dispozitiile legale mentionate nefacand distinctie in acest sens.
 Cu ocazia dezbaterilor in fata instantei de control judiciar, recurenta-intervenienta  a sustinut ca exista o solidaritate activa intre unitatea de invatamant si Municipiu si ca ar trebui admisa atat actiunea, cat si cererea de interventie, insa aceasta pozitie este contrazisa de modul in care aceasta a inteles sa formuleze cererea de interventie, prin care a  invocat  dreptul sau propriu la  restituirea  sumei in litigiu.
Cu toate acestea, problema provenientei fondurilor este pur formala, intrucat C. este la randul lui obligat sa inainteze suma pe care o va recupera bugetului republican, respectiv bugetului local, in functie de alocatiile bugetare din care s-au facut platile, asa incat in final Municipiul va primi suma  avansata, chiar si in situatia respingerii cererii de interventie.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 496 Cod procedura civila, cele doua recursuri vor fi respinse.