Demisie. Nerespectarea preavizului. Concediere pe motive disciplinare.

Constata ca s-a inregistrat la aceasta instanta, contestatia formulata de contestatoarea B. I. M. in contradictoriu cu intimata SC „S.” SRL , solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna:
- anularea deciziei de concediere ;
- modificarea, radierea mentiunilor referitoare la decizia contestata din carnetul de munca;
- incetarea contractului de munca prin demisie, conform art. 79 Codul Muncii si completarea carnetului de munca, in acest sens;
- plata drepturilor salariale pana la data de 31.12.2009 si plata orelor suplimentare conform fiselor de pontaj;
- daune morale in cuantum de 5000 lei;
- cu obligarea societatii parate la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea contestatiei se arata, in esenta, ca, reclamanta a fost angajata societatii parate incepand cu data de 23.09.2009 ca operator calculator.
Angajatorul si-a incalcat in mod repetat obligatiile asumate prin contract prin nerespectarea programului de lucru, neplata sau recompensarea orelor suplimentare, impunerea unor sarcini de serviciu care nu erau prevazute in contract si care ii puneau viata in pericol. Contestatoarea a invederat aceste nemultumiri angajatorului, incepand cu luna noiembrie 2009 dar pentru ca atitudinea acesteia era pasiva, nepasatoare si de rea credinta, a decis sa inceteze contractul de munca prin demisie, pe data de 31.12.2009 in temeiul art.79 alin.(8) din Codul Muncii.
Dupa ce a depus demisia, i s-a cerut sa predea si s-au primit in Agentia S., toate bunurile pe care le avea in primire. Cu toate acestea, intimata a emis decizia de concediere nr.248/29.01.2010 fara sa o fi convocat la cercetarea disciplinara si a-i fi comunica o adresa in acest sens.
In drept, Legea nr.53/2003, Codul Muncii.
Intimata SC „S.” SRL a depus intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei si obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata pentru urmatoarele motive:
- societatea nu a primit nici o demisie in forma scrisa si semnata de catre aceasta, sanctiunea in atare situatie fiind nulitatea absoluta a demisiei;
- contestatoarea a desfasurat atributiile mentionate in fisa postului si aduse la cunostinta acesteia, iar stabilirea in sarcina acesteia a unor atributii adiacente activitatii principale este legala si temeinica intrucat este normal ca sumele de bani incasate sa nu fie pastrate asupra acesteia, ci depuse la banca;
- singura luna in care contestatoarea a prestat munca suplimentara, a fost luna decembrie, in cuantum de 9,9 ore;
- drepturile salariale aferente lunii decembrie au fost achitate, precum si o zi de concediu neefectuat;
- contestatoarei i-a fost comunicata convocarea la efectuarea cercetarii disciplinare prin scrisoare recomandata, iar in ceea ce priveste fapta savarsita, aceasta este una grava, neprezentarea la serviciu ducand la imposibilitatea desfasurarii activitatii societatii, conform programarii.
In drept, art.263, 269 Codul Muncii.
Din actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Contestatoarea B. I. M. a fost angajata societatii intimate, in meseria de operator calculator, incepand cu data de 11.09.2009.
Initial, contractul de munca a fost incheiat pe durata determinata de 3 luni apoi, prin actul aditional nr.2960/9.12.2009, durata contractului a fost modificata in sensul ca, incepand cu data de 11.12.2009, in durata nedeterminata.
In ziua de 31.12.2009, contestatoarea l-a anuntat pe directorul general al societatii – T. B. – despre intentia de a demisiona – prin demisie la zi. Acesta i-a solicitat sa trimita cererea de demisie la serviciul personal, contestatoarea trimitand cererea scanata prin posta electronica, iar apoi sustinand ca in prima zi lucratoare din luna ianuarie 2010 a trimis-o prin fax.
In aceeasi zi, 31.12.2009, contestatoarea a predat aparatura si valorile banesti aflate in posesia sa.
La data de 7.01.2010, intimata a emis convocarea la efectuarea cercetarii disciplinare, in ziua de 18.01.2010, pentru absenta contestatoarei de la serviciu, incepand cu data de 1.01.2010, convocare trimisa prin scrisoare recomandata la domiciliul indicat in contractul de munca si primita de tatal contestatoarei la data de 11.01.2010.
Contestatoarea nu s-a prezentat la efectuarea cercetarii disciplinare, iar la data de 29.01.2010 intimata a emis decizia nr.248 prin care a concediat-o, in temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii, pentru savarsirea unor abateri disciplinare grave, constand in absentele nemotivate de la serviciu incepand cu data de 1.01.2010, desi in perioada 1 – 15.01.2010 se afla in perioada de preaviz, preaviz pe care nu l-a respectat.
Din cele ce preced, se constata ca nu este intemeiata contestatia.
Astfel, desi sustine ca nu a primit o cerere de demisie in forma scrisa, intimata recunoaste ca cererea a fost primita in forma electronica de catre serviciul personal al societatii la data de 4.01.2010 – prima zi lucratoare dupa data de 31.12.2010. Asa fiind, inseamna ca societatea a luat cunostinta de manifestarea de vointa neechivoca a contestatoarei de a demisiona, imprejurarea ca demisia nu a fost trimisa in forma scrisa pe suport de hartie neputand constitui un motiv de nulitate a acesteia.
Chestiunea care trebuie lamurita este insa aceea a posibilitatii contestatoarei de a demisiona fara preaviz in temeiul art. 79 alin. (8) din Codul Muncii.
In acest sens, demisia, asa cum o defineste art.79 alin. (1) din Codul Muncii, este un act unilateral de vointa al salariatului care nu este supus aprobarii angajatorului si nu trebuie motivata. Dar asa cum demisia este un act unilateral si discretionar al salariatului, la fel si dreptul angajatorului de a scurta sau a renunta la termenul de preaviz are aceeasi natura si nu depinde de vointa salariatului.
Doctrina este unanima in a considera ca in situatia prevazuta la art.79 alin.(8) din Codul Muncii, trebuie motivata neexecutarea preavizului si care sunt obligatiile nerespectate de angajator, scopul preavizului fiind acela de a-i asigura acestuia posibilitatea de a lua masurile necesare inlocuirii salariatului demisionar, pentru a evita consecintele negative pe care le-ar putea avea mutarea intempestiva a contractului de munca.
In speta de fata, contestatoarea nu a precizat in cuprinsul cererii de demisie (f.18 dos.), motivele pentru care intelege sa-si prezinte demisia fara preaviz, iar faptul ca directorul regional i-a solicitat sa predea cheile si sumele de bani pe care le avea asupra sa si a gasit un inlocuitor incepand cu ziua de 2.01.2010, nu poate fi interpretat ca o acceptare tacita a demisie la zi, acesta neavand atributii in acest sens si avertizand-o ca trebuie sa depuna cererea la serviciul personal, ci doar ca o masura de prudenta pentru a asigura continuarea activitatii agentiei. Oricum, chiar daca s-ar fi solicitat contestatoarei sa depuna zilnic sumele incasate la banca, aceasta nu ar constitui o nerespectare a obligatiilor contractuale de catre intimata ci eventual, o suplimentare a sarcinilor de serviciu stabilite initial, contestatoarea neputand face dovada ca s-a plans de acest lucru, inainte de depunerea demisiei.
Nu in ultimul rand, desi martorul M. D. G. a relatat ca a insotit-o de cateva ori pe contestatoare cand a depus sume mari de bani la banca, tot acesta a spus ca programul de lucru al acesteia era pana la ora 2100 si de multe ori ramanea pana la orele 22- 23, ori ce banca are program la acele ore ? Apoi, martorul T. B. – directorul regional al societatii – a spus ca, contestatoarea se deplasa singura la banca numai pentru depunerea sumelor mici, pentru sumele mari de 5000 lei fiind insotita de catre operatorul coordonator sau chiar de catre martor. Acesta a mai relatat ca, aceasta a stiut de la inceputul activitatii despre aceasta atributie si a beneficiat chiar de o perioada de pregatire in acest sens.
In aceste conditii, contractul de munca al contestatoarei a continuat sa isi produca efectele si dupa data de 1.01.2010 si cum aceasta si-a pastrat calitatea de salariata iar intimata era indreptatita potrivit prevederilor Codului Muncii (art.40 alin.1 lit. e) sa constate savarsirea unor abateri disciplinare si sa aplice sanctiuni disciplinare.
In legatura cu convocarea la efectuarea cercetarii disciplinare, se constata ca, intr-adevar aceasta a fost expediata prin scrisoare recomandata la adresa din localitatea Tarnaveni., insa acesta este domiciliul indicat de catre contestatoare, desi avea stabilita resedinta in Sibiu, atat in contractul de munca, cat si in actul aditional la acesta, si cum confirmarea de primire a fost semnata de catre tatal sau, este greu de crezut ca, reclamanta nu a stiut despre aceasta imprejurare, asa cum a sustinut la interogatoriu.
Cum absenta nemotivata de la serviciu constituie o abatere disciplinara grava, inseamna ca decizia de concediere a fost emisa cu respectarea conditiilor de forma si de fond reglementate la art. 266 – 268 din Codul Muncii.
Astfel, trei capete de cerere din contestatie au fost respinse si pe cale de consecinta si capatul de cerere prin care s-a solicitat acordarea de daune morale, relatiile de munca trebuind sa fie guvernate de principiul bunei credinte din partea ambelor parti in exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor.
S-a respins si capatul de cerere prin care s-a solicitat plata drepturilor salariale si a orelor suplimentare lucrate de catre contestatoare, care i-au fost achitate in lunile decembrie 2009, ianuarie si martie 2010, asa cum a facut dovada intimata prin depunerea extrasului de cont si cum de altfel a recunoscut contestatoarea la interogatoriu.
Aflandu-se in culpa procesuala, contestatoarea a fost obligata, in temeiul art. 274 Cod pr. civila, la plata catre intimata, a sumei de 1865,82 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale.
In acest sens, din nota de evaluare a onorariului avocatial depusa de catre reprezentantii intimatei, se constata ca la intalnirile din 26.04.2010 pe langa discutarea dosarului contestatoarei, au avut loc si discutii privind situatia sindicatului nou creat, precum si pe tema contractului colectiv de munca si a concedierii salariatului in cazul demisiei, aceasta insemnand ca nu poate fi obligata contestatoarea la suportarea intregului onorariu facturat cu acea ocazie, de 484,5 lei, ci doar a unei treimi din aceasta, respectiv 161,5 lei.
Apoi, la reprezentarea in instanta, la termenele din 30.03., 27.04. 11.05. si 25.05.2010, s-a trecut ca durata, 2 ore si 30 de minute la fiecare termen, cu un onorariu facturat de 850 lei, ori durata prezentei aparatorului in fata instantei a fost, in medie, intre 30 si 40 de minute la fiecare termen pentru care se cuvine un onorariu de 576 lei.