Concedierea salariatului conform prevederilor art. 264 alin. 1 lit. f din codul muncii. Solicitarea salariatului de a se constata ca raporturile sale de munca cu angajatorul au incetat prin demisie. Incidenta in cauza a prevederilor art. 75 alin. 1 s...

      Prin actiunea adresata Tribunalului Suceava - Sectia civila si inregistrata la data de 3.05.2005, reclamantul M. I., in contradictoriu cu parata S.C. "E." S.R.L. Fratautii Noi, judetul Suceava, a solicitat sa se constate ca raporturile cu parata au incetat prin demisie si parata sa fie obligata la plata despagubirilor rezultate din inregistrarea tardiva a contractului individual de munca la I. T. M. Suceava.
A sustinut ca, la data de 3.01.2005 a primit, la cererea paratei, repartitia de la A.J.O.F.M. Suceava, iar la data de 23.01.2005 a plecat in cursa de initiere in Spania, lucru care poate fi dovedit cu diagramele autovehiculului SV 06 ZBE, toate diagramele cursei Romania-Spania si retur fiind pe numele lui; ca de la I.T.M. Suceava i s-a comunicat ca a fost inregistrat contractul individual de munca cu data de 11.03.2005 si nu 3.01.2005, data primirii repartitiei.
A mai aratat ca, datorita neintocmirii contractului de munca cu data primirii repartitiei si prin desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, netinandu-se seama de demisie, a suferit un prejudiciu in cuantum de 5000 Euro.
Prin sentinta nr. 740 din 3.10.2005 a Tribunalului Suceava - Sectia civila, s-a respins, ca nefondata, actiunea reclamantului.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca intre reclamant, in calitate de angajat si parata, in calitate de angajator, s-a incheiat, la data de 21.02.2005, contractul individual de munca ce a fost inregistrat la I.T.M. Suceava sub nr. 343645 din 11.03.2005, iar prima cursa efectuata de reclamant a fost la data de 23.02.2005 pe relatia Romania-Germania.
Ca, potrivit dispozitiilor Legii nr. 130/1999, obligatia de inregistrare la I.T.M. a contractului individual de munca trebuia executata in termen de 20 de zile de la incheierea contractului.
In acest sens, s-a retinut ca, intre parti, contractul s-a incheiat la data de 21.02.2005, data inceperii activitatii reclamantului, fiind inregistrat la I.T.M. Suceava sub nr. 343645 din 11.03.2005, respectandu-se astfel termenul impus de Legea nr. 130/1999.
Referitor la sustinerea reclamantului, ca ar fi plecat in cursa in Spania la data de 23.01.2005 cu autovehiculul SV 06 ZBE, instanta de fond, din diagramele pentru acest autovehicul, a retinut ca, sofer pe acest autotren, in luna ianuarie 2005, a fost T. C. si nu reclamantul, iar cum reclamantul a inceput activitatea dupa incheierea contractului de munca si contractul a fost inregistrat la I.T.M. Suceava in termenul prevazut de Legea nr. 130/1999, reclamantul nu a facut dovada ca ar fi suferit vreun prejudiciu din culpa paratei.
Cu privire la cererea reclamantului de a se constata ca raporturile de munca cu parata au incetat prin demisie si nu ca urmare a desfacerii disciplinare a contractului de munca, instanta de fond a retinut ca, prin cererea inregistrata la parata sub nr. 50/4.04.2005, reclamantul a aratat ca isi prezinta demisia incepand cu data de 23.03.2005; ca prin decizia nr. 52 din 5.04.2005, emisa de parata, s-a desfacut disciplinar contractul de munca al reclamantului.
S-a retinut, de asemenea, ca prin adresa nr. 45 din 28.03.2005, reclamantul a fost convocat la sediul unitatii pentru clarificarea situatiei, motivat de faptul ca nu s-a mai prezentat la lucru pentru justificarea banilor primiti ca avans, predarea decontului si restituirea gestiunii primita cu proces-verbal de predare-primire, respectiv a camionului.
Prin adresa nr. 49/4.04.2005, parata i-a comunicat reclamantului ca intrucat a inaintat cererea de demisie, trebuie sa se prezinte la serviciu si sa-si indeplineasca atributiile ce-i revin pe durata termenului de preaviz.
Referindu-se la prevederile art. 75 al. 1 din Codul muncii, instanta de fond a retinut ca reclamantul trebuia sa se prezinte la locul de munca si sa-si indeplineasca obligatiile de serviciu, astfel incat, in mod legal contractul individual de munca al acestuia a incetat ca urmare a concedierii disciplinare, intrucat nu s-a prezentat la serviciu pe durata preavizului si nu prin demisie.
Mai mult - a retinut instanta de fond - reclamantul si-a inaintat demisia dupa ce a fost convocat pentru a da explicatii in legatura cu abaterile disciplinare retinute in sarcina sa, astfel incat, acest act unilateral de vointa al reclamantului, in sensul denuntarii contractului de munca, nu este lipsita de relevanta.
Impotriva sus-mentionatei sentinte, reclamantul a declarat recurs, intemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 si 304/1 din Codul de procedura civila.
In motivarea acestei cai de atac, reclamantul a sustinut ca decizia de desfacere a contractului sau de munca este lovita de nulitate absoluta, pentru ca: i s-a incalcat dreptul la aparare, cauza judecandu-se in lipsa aparatorului sau  si respingandu-i-se probele solicitate si exceptiile ridicate in cursul judecatii; decizia contestata nu precizeaza prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca, care au fost incalcate de reclamant, nerespectandu-se astfel prevederile art. 268 al. 2 lit. b din Codul muncii; ca nu s-au respectat nici prevederile din lit. d al aceluiasi text normativ, in sensul ca nu s-a indicat in decizie temeiul de drept in baza caruia s-a aplicat sanctiunea disciplinara.
A mai sustinut ca, decizia contestata nu a respectat nici prevederile art. 268 al. 2 lit. c din Codul muncii, in sensul ca nu cuprinde mentiunile referitoare la motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea prealabila, iar parata nu a facut dovada comunicarii convocarii nr. 48 din 28.03.2005, conform art. 268 al. 4 din Codul muncii.
Referitor la demisia fara preaviz, reclamantul sustine in recurs ca a inteles sa se prevaleze de dispozitiile art. 79 al. 8 din Codul muncii, in sensul ca angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin contractul individual de munca.
Prin decizia nr. 74 din 31.01.2006 a Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul-recurent M.I. impotriva sentintei nr. 740 din 3.10.2005 a Tribunalului Suceava - Sectia civila.
S-a constatat, referitor la sustinerile recurentului, in sensul ca i s-a  incalcat dreptul la aparare, ca acestea  nu se verifica a fi reale, dat fiind ca instanta de fond nu i-a incalcat reclamantului acest drept . Privitor la nerespectarea de catre parata, la emiterea deciziei de desfacere a contractului de munca a recurentului, a prevederilor art. 268 al. 2 lit. b din Codul muncii, se constata ca, in decizie, dupa ce se descriu abaterile disciplinare savarsite de salariat, se precizeaza ca, prin savarsirea respectivelor abateri, salariatul a incalcat prevederile din regulamentul de ordine interioara al unitatii, situatie ce se confirma cu actele dosarului (vezi actul de la fila 58 dosar fond).
Nici critica referitoare la neindicarea in decizie a temeiului de drept in baza caruia s-a aplicat sanctiunea disciplinara nu este intemeiata, dat fiind ca in decizie s-a aratat ca acest temei juridic il constituie art. 264 lit. f din Codul muncii.
Privitor la faptul ca unitatea nu a respectat, la emiterea deciziei contestate, prevederile art. 268 al. 2 lit. c din Codul muncii, nici aceasta critica nu este intemeiata, dat fiind faptul ca cercetarea prealabila nu s-a putut efectua din culpa exclusiva a recurentului, care nu a raspuns convocarii paratei in acest sens, devenind astfel incidente in cauza prevederile art. 267 al. 3 din Codul muncii.
Nu este reala nici sustinerea recurentului, in sensul ca intimata nu a facut dovada convocarii lui pentru efectuarea cercetarii prealabile, dat fiind ca o astfel de dovada s-a facut in cauza cu confirmarea de primire de la fila 40 dosar fond.
Se constata, de asemenea, ca recurentul nu se putea prevala nici de prevederile art. 79 al. 8 din Codul muncii, dat fiind ca, din probele dosarului nu rezulta ca angajatorul nu si-ar fi indeplinit obligatiile asumate prin contractul individual de munca.