Legea nr. 10/2001. Cerere de reparare a prejudiciului cauzat de preluarea abuziva prin compensarea cu o alta parcela de teren echivalenta. Sarcina probei existentei unor astfel de bunuri la dispozitia paratului.

In conditiile in care reclamanta nu a facut dovada  existentei la dispozitia paratului a unor bunuri si/sau servicii care sa poata fi acordate/prestate in compensare regulile de procedura neimpunand dovedirea unui fapt negativ, respectiv a inexistentei bunurilor si/sau  serviciilor la dispozitia paratului, dupa cum eronat  a sustinut  reclamanta, solutia desfiintarii  dispozitiei si obligarii paratului  sa ofere reclamantei masuri reparatorii constand in compensarea  cu o alta suprafata, echivalenta celei expropriate, apare ca fiind nelegala.
      
       Curtea de Apel Suceava, Decizia civila nr. 138/3 dec. 2008
      
      Prin sentinta civila nr. 1672/21.10.2008, Tribunalul Suceava -Sectia civila, a admis plangerea, modificand dispozitia atacata, in sensul obligarii paratului sa ofere reclamantei masuri reparatorii constand in compensare cu o suprafata de 18 ari teren, echivalenta suprafetei expropriate din str. Eroilor, municipiul Suceava.
         Pentru  a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta, ca din economia legii nr. 10/2001, rezulta ca doar in conditiile  in care persoana indreptatita nu isi da acordul la oferta unitatii  investite cu solutionarea notificarii cu privire la oferta de compensare in echivalent, aceasta poate propune acordarea de despagubiri in conditiile  prevederilor speciale si ca Primaria  nu a facut dovada imprejurarii ca nu exista la dispozitia sa bunuri care pot fi  atribuite  persoanelor indreptatite, in compensare.
         Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel paratul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
         In dezvoltarea motivelor de apel, paratul a aratat ca exista o imposibilitate  obiectiva  de restituire in echivalent, prin acordarea unei alte suprafete de teren in compensare, unitatea neavand la dispozitie bunuri si nici posibilitatea de a presta servicii in compensare.
         Examinand legalitatea si temeinicia sentintei apelate prin prisma actelor si lucrarilor dosarului si a motivelor de apel invocate, Curtea constata ca apelul este intemeiat pentru urmatoarele considerente :
         Legea  10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie  1945-22 decembrie 1989, astfel cum a fost actualizata si republicata, reglementeaza in termeni imperativi, de stricta interpretare si aplicare, imprejurarea in care restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv nu este posibila, impunand stabilirea  masurilor reparatorii prin echivalent, care pot consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre  entitatea investita cu solutionarea  notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in  conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii  despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, astfel cum rezulta, fara echivoc, din alin.2 al art. 1 din actul normativ citat.
         Asadar, acordarea masurilor reparatorii prin echivalent, in varianta compensarii cu alte bunuri sau servicii, este conditionata in mod obligatoriu de acordul persoanei indreptatite la restituire, insa si de existenta unor bunuri sau servicii disponibile, care pot  fi acordate in compensare potrivit  prevederilor  alin. 5 al aceluiasi articol, conform carora " primarii sau, dupa caz, conducatorii entitatilor investite cu solutionarea  notificarilor au obligatia sa afiseze lunar, in termen  de cel mult 10 zile calendaristice calculate  de la sfarsitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care sa cuprinda bunurile disponibile si/sau dupa caz, serviciile  are pot fi acordate in compensare"; cu alte cuvinte, cele doua conditii trebuie indeplinite cumulativ, nefiind suficient exclusiv acordul persoanei indreptatite.
         In speta, este necontestata calitatea reclamantei P.V. de persoana indreptatita, in sensul dispozitiilor legale in materie, la acordarea  masurilor reparatorii prin  echivalent pentru suprafata de 18 ari teren situata pe raza Municipiului Suceava si preluata abuziv de stat, aspect constatat, de altfel, cu  autoritate de lucru judecat, prin S.C. 900/8.11.2005 a Tribunalului Suceava - Sectia civila, ramasa irevocabila(  filele 5-6 dosar apel).
         In baza acestei hotarari, paratul Municipiul Suceava - prin primar a procedat la emiterea dispozitiei atacate, nr. 1667/23.05.2008, prin care propune acordarea in favoarea reclamantei, de despagubiri stabilite de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor motivat de faptul ca unitatea detinatoare nu  dispune de bunuri si nici nu poate  presta servicii in compensare( fila 4 dosar fond).
         In conditiile in care, paratul-apelant si-a indeplinit obligatia prevazuta de alin.5 al. art. 1 din Legea 10/2001 privind afisarea  lunara a tabelului  cu bunurile  si/sau serviciile disponibile a fi acordate/prestate in compensare, potrivit proceselor - verbale existente la filele 15-16 dosar fond si fila 10 dosar apel, in mod gresit prima  instanta a admis actiunea, cu consecinta desfiintarii dispozitiei, invocand  acordul  persoanei  indreptatite, conditiile cerute imperativ de  lege pentru operarea compensarii nefiind  indeplinite cumulativ.
         Este cunoscut ca, procesul civil este guvernat de principiul ACTORI INCUMBIT PROBATIO,  prevazut de art. 1169 Cod civil, potrivit caruia "cel ce face o propunere inaintea  judecatii, trebuie sa o dovedeasca".
         Ori, in conditiile in care reclamanta nu a facut dovada  existentei la dispozitia paratului a unor bunuri si/sau servicii care sa poata fi acordate/prestate in compensare regulile de procedura neimpunand dovedirea unui fapt negativ, respectiv a inexistentei bunurilor si/sau  serviciilor la dispozitia paratului, dupa cum eronat  a sustinut  reclamanta, solutia desfiintarii  dispozitiei si obligarii paratului  sa ofere reclamantei masuri reparatorii constand in compensarea  cu o alta suprafata, echivalenta celei expropriate, apare ca fiind nelegala, impunandu-se schimbarea acesteia prin  admiterea apelului.
         In acelasi context trebuie precizat ca, eventualele indoieli ale reclamantei cu privire la veridicitatea continutului proceselor-verbale de afisare, nu au relevanta in  acest cadru procesual in conditiile in care, acestea constituie inscrisuri oficiale ce emana  de la o autoritate publica locala si care fac dovada asupra consemnarilor stabilite in cuprinsul   lor pana la inscrierea in fals. 2