Clauze abuzive banci
(Decizie nr. 73 din data de 27.01.2014 pronuntata de Tribunalul Botosani)Dosar nr. XXXX/193/2012 Recurs plangere contraventionala
R O M A N I A
TRIBUNALUL BOTOSANI
Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal
Sedinta publica din xx.xx.xxxx
Completul compus din:
Presedinte -
Judecator -
Judecator -
Grefier -
DECIZIA NR. XX
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta S.C. Volksbank Romania S.A. Bucuresti in contradictoriu cu intimatul Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Iasi, impotriva sentintei civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronuntata de Judecatoria Botosani in dosar nr. XXXX/193/2012 avand ca obiect plangere contraventionala.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, se prezinta avocat P. A. in substituirea avocatului P. L. pentru recurenta, conform delegatiei de substituire depusa la dosar, lipsind reprezentantul intimatului. De asemenea s-a prezentat si intervenientul A. D., insa instanta constata ca acesta nu are calitate procesuala in cauza, deoarece la prima instanta cererea sa de interventie a fost respinsa, iar intervenientul nu a recurat solutia de respingere a interventiei.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, de catre grefierul de sedinta, dupa care instanta constata depusa la dosar, prin serviciul registratura, intampinare formulata de catre intimat, de care recurenta a avut posibilitatea sa ia cunostinta de la dosar, fiind depusa in termenul legal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, in afara de inscrisurile depuse la dosar pe care le incuviinteaza, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in dezbateri.
Avocat P. A. solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat intrucat sentinta primei instante este nelegala si netemeinica, intrucat instanta a dat mai mult decat s-a cerut.
T R I B U N A L U L,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin sesizarea inregistrata la data de xx.xx.xxxx pe rolul Judecatoriei Botosani sub nr. XXXX/193/2012, petentul COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR BOTOSANI a solicitat, in contradictoriu cu intimata S.C. VOLKSBANK ROMANIA S.A., sa se constate conform procesului verbal de constatare seria ANPC nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, existenta clauzelor abuzive din contractul de credit incheiat intre intimata si consumatorii A. D. si A. C..
La data de xx.xx.xxxx, petentul a aratat ca solicita introducerea in cauza a COMISARIATULUI REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR IASI.
La data de xx.xx.xxxx, petentul mentionat a formulat precizari la actiune si a solicitat admiterea cererii de interventie in nume propriu formulata de A. D. si A. C.. Prin precizari, petentul a solicitat constatarea existentei clauzelor abuzive prevazute de art. 3 lit.a) rap. la art.3 lit. d) din conditiile speciale, la art. 8.1 lit. c) si lit. d) din conditiile generale, art. 5 lit. a) din conditiile speciale si art. 10.1 si art. 10.2 din conditiile generale ale conventiilor de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, aplicarea sanctiunii contraventionale pentru institutia bancara conform art. 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, restituirea costurilor achitate in plus de consumatorii petitionari si incasata prin contracte de credit de catre intimata, precum si eliminarea acestor clauze abuzive.
In motivarea cererii, petentul a aratat ca institutia bancara a inserat in contractele standard preformulate, clauze care prin natura lor creeaza in detrimentul consumatorilor dezechilibre semnificative intre drepturile si obligatiile partilor, dar si efecte care lezeaza in mod direct interesul economic al imprumutatilor, ca petitionarii s-au adresat catre CJPC, sesizand ca anumite prevederi ar fi contrare intereselor lor economice si dispozitiilor Legii nr. 193/2000, acestia aratand in plangerea lor ca aceste clauze continua sa produca efecte juridice in defavoarea consumatorilor, insa exclusiv in favoarea bancii, caracterul abuziv rezultand atat din maniera de impunere efectiva al unor valori ale dobanzilor si comisioanelor fara acordul prealabil al imprumutatilor situeaza institutia de creditare pe o pozitie dominanta in raport cu consumatorul si pe o pozitie inegala, de forta fata de acestia, ca isi impune vointa comerciantul printr-un contract de adeziune, ne-negociabil, continutul acestuia fiind prestabilit in mod unilateral prin vointa profesionistului. De asemenea, petentul mai arata ca clauzele pe care petitionarii le sesizeaza ca fiind abuzive sunt cuprinse atat in conditiile speciale, cat si in conditiile generale ale conventiilor, ca clauza inserata la art. 3 lit. a) din conditiile speciale, desi se specifica faptul ca dobanda este prevazuta ar fi fixa, intimata ajusteaza aceasta dobanda in mod periodic, modificand-o doar crescator, nu si descrescator, invocand ca si motiv al majorarilor, cresteri datorate unor schimbari semnificative pe piata ce nu se detaliaza in mod concret in contracte si nu se raporteaza in mod concret la nici un indice de referinta fix si verificabil, banca comunicand doar decizia sa unilaterala de majorare imprumutatului, stabilindu-i noua rata a dobanzii fara a avea in prealabil acceptul acestuia, ca intimata nu a redus dobanda, comisioanele sau spezele in conditiile scaderii dobanzilor de politica monetara ale BNR operand cresteri ale dobanzilor, comisioanelor si spezelor si nereducand dobanda in momentul in care indicele EURIBOR a scazut prejudiciind imprumutatii. Totodata, petentul mai arata ca, prin clauza inserata la art. 5 lit. a), institutia bancara a inserat perceperea unui comision de risc ce s-ar datora sub forma unui procent aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta pe toata perioada de derulare a conventiilor, clauza ce este abuziva intrucat este nenegociata, inscrisa intr-un contract standard, preformulat si dovada dezechilibrului juridic intre parti, favorabila doar uneia si defavorabila celeilalte, dovada negocierii efective a fiecarei clauze revenind intimatei, ca riscul pe care banca il insereaza a fi acoperit prin acest comision este justificat de banca cum ca ar fi perceput pentru recuperarea creditului pus la dispozitie, creditul in sine fiind garantat prin garantie imobiliara si constituirea dreptului de gaj asupra bunurilor imobile in favoarea bancii, ca riscul devine astfel garantat prin ipoteca de rang I constituita in favoarea bancii, si suplimentar este achitat prin impunere si nu negociere, fiind abuziva la perceperea comisionului de risc dubla asigurare a creditului, ca formularile cuprinse in clauzele de la art. 8.1 lit. c) si a) din conditiile generale, respectiv "situatie neprevazuta", "sa devina improbabil", "garantat necorespunzator" sunt contexte utilizate departe de a oferi posibilitatea reala unui observator independent sa aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv, clauzele oferind bancii dreptul exclusiv si discretionar de a declara soldul creditului scadent anticipat. De asemenea, petentul mai arata ca, potrivit clauzelor prevazute la art. 10.1 si art. 10.2 din conditiile generale, in situatia in care din diferite motive aratate de aceasta data intr-un mod ceva mai clar, costurile bancii cresc, aceasta crestere este suportata exclusiv de catre client fara ca banca sa suporte vreo parte din risc.
In dovedirea sesizarii, petentul a depus la dosar inscrisuri ( filele 81-129).
Legal citata, intimata a depus la dosar intampinare prin care a invocat, pe cale de exceptie, prescriptia dreptului de a sanctiona contraventia, iar, cu privire la fondul cauzei, respingerea sesizarii ca neintemeiata. In motivarea exceptiei, intimata a aratat ca este incident art. 13 alin.1 din O.G nr. 2/2001 ce stabileste ca aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei. Cu privire la fondul cauzei, intimata a aratat ca nu exista un dezechilibru intre cele doua parti conform prevederilor punctului 1 lit. a) din anexa Legii nr. 193/2000, iar prevederile contractuale nu ingradesc in nici un mod posibilitatea clientilor de a solicita rezilierea contractului, ca art. 3 lit. d) este clauza ce face parte din chiar miezul obiectului conventiei de credit incheiate, pretul unui contract fiind principalul element pe care un consumator trebuie sa il ia in calcul atunci cand incheie un contract, iar rata dobanzii este elementul cheie despre care Banca isi informeaza clientii de la primul contact referitor la incheierea unui contract de credit, ca, avand in vedere ca toti clientii au semnat conventia de credit si au stabilit impreuna cu reprezentantul Bancii, conditiile speciale aferente fiecarui contract in parte, nu se poate considera ca aceste clauze nu au fost negociate, fiind obligatorii pentru parti, ca singurele clauze cu privire la care legiuitorul prezuma lipsa negocierii, rasturnand in acest sens sarcina probei sunt cele cuprinse in sectiunea contractului ce are natura unui contract standard preformulat, respectiv conditiile generale ale contractului, ca riscul bancar este o notiune inerenta activitatii de creditare ce are la randul sau sorginte economica si se transpune in variate tehnici juridice, precum imprumutul, descoperitul de cont, acceptare, aval, garantie autonoma, cautiune. De asemenea, intimata mai arata ca ratiunea economica a comisionului de risc/administrare nu este una care reflecta un dezechilibru intre obligatiile partilor, ci mai degraba o modalitate de asigurare a echilibrului contractual la evolutia starii financiare a clientului, ca, la fel, instituirea comisionului/dobanzii de penalizare, inaplicabil in cazul indeplinirii obligatiilor de plata are rolul de a constientiza clientii asupra consecintelor care decurg din neplata ratelor neputand fi interpretat in sensul stabilirii unui anatocism, ca anularea clauzelor indicate nu poate produce efecte retroactive, respectiv efectul restituirii sumelor deja achitate.
In dovedirea cererii, intimata a depus la dosar inscrisuri ( filele 164-289).
La termenul de judecata din data de xx.xx.xxxx, numitii A. D. si A. C. au formulat cerere de interventie in interes propriu prin care au solicitat admiterea sesizarii formulate de OJPC Botosani prin procesul verbal seria ANPC nr. XXXXXXX, aplicarea sanctiunii prevazute de art. 16 din Legea nr. 193/2000, constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevazute la art. 3 lit. d), pct. 4 lit. a) , b), art. 5 lit. a), pct. 6 par. 2 si 8 lit. c) si lit. d) ale sectiunii 8 si pct. 10.2 al sectiunii 10 din conventiile de credit, precum si restituirea sumei totale de 5.790,53 CHF incasate cu titlu de comision de risc de la data incheierii conventiilor si pana la data de 31.12.2012.
La termenul de judecata din data de xx.xx.xxxx, instanta a respins ca inadmisibila cererea de interventie in interes propriu pentru argumentele expuse in incheierea de sedinta din acea data ( fila 133).
La termenul de judecata din data de xx.xx.xxxx, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active a petentului pentru cererea de restituire a costurilor achitate in plus de catre consumatori.
Prin sentinta civila nr. XXXX din xx.xx.xxxx, Judecatoria Botosani a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a petentei pentru cererea de restituire a costurilor achitate in plus de catre consumatori, invocata din oficiu; a respins aceasta cerere ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa; a respins exceptia prescriptiei dreptului de a sanctiona contraventia invocata de catre intimata prin intampinare ca neintemeiata; a admis in parte sesizarea privind pe petentul COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR IASI, in contradictoriu cu intimata S.C. VOLKSBANK ROMANIA S.A. BUCURESTI; a constatat existenta clauzelor abuzive inserate la punctul 3 lit. d) si punctul 5 lit. a) - conditii speciale, precum si sectiunea 8 lit. c) si d) si sectiunea 10 pct. 1 si pct. 2 - conditii generale, clauze inserate in conventiile de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx incheiate cu consumatorii A. D. si A. C.; a dispus aplicarea sanctiunii contraventionale a amenzii in cuantum de 1.000 lei contravenientei SC VOLKSBANK ROMANIA SA pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 193/2000; a obligat contravenienta la modificarea contractelor mentionate anterior in sensul inlaturarii clauzelor constatate ca fiind abuzive.
In ceea ce priveste prima exceptie, instanta de fond retine ca, in raport de prevederile art. 8 si urm. din Legea nr. 193/2000, petentul din prezenta cauza are competente strict legate de verificarea modului in care profesionistii respecta prevederile legii cu privire la clauzele inserate in contractele pe care acestia le incheie in mod obisnuit cu un consumator, respectiv aceste contracte sa nu cuprinda clauze de natura celor mentionate in art. 4 din Legea nr. 193/2000, petentul avand doar competenta de a incheia procese verbale prin care sunt consemnate faptele constatate in raport de cele aratate anterior. Prin urmare, in nici un caz, petentul nu are calitatea procesuala activa de a solicita in numele consumatorilor eventualele sume de bani pe care acestia le-ar fi achitat in temeiul clauzelor pe care petentul le-ar fi retinut ca fiind abuzive, constatarea caracterului abuziv fiind atributul exclusiv al instantei. De altfel, art. 14 din Legea nr. 193/2000 stabileste in favoarea consumatorilor prejudiciati prin contractele incheiate cu incalcarea prevederilor legale posibilitatea de a se adresa organelor judiciare, inclusiv cu privire la restituirea unor costuri. In orice caz, petentul nu are calitate procesuala activa pentru a pretinde restituirea acestor costuri, cu atat mai mult cu cat legea nu-i confera aceasta posibilitate si nici nu este persoana care sa le fi achitat. Prin urmare, exceptia invocata este intemeiata si instanta urmeaza sa o admita si sa respinga cererea de restituire a costurilor achitate in plus de catre consumatori ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
In ceea ce priveste cea de-a doua exceptie, prima instanta retine ca, in conformitate cu prevederile art. 13 alin. 1 si 2 din OG nr. 2/2001, aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei, in cazul contraventiilor continue, termenul de 6 luni curgand de la data constatarii faptei, contraventia fiind continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp. Cum obligatia intimatei de a nu stipula clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 este continua, incalcarea acestei obligatii este una ce dureaza in timp, respectiv pe tot parcursul executarii contractelor de credit, astfel incat termenul de 6 luni pentru aplicarea amenzii contraventionale se calculeaza de la data constatarii faptei, respectiv xx.xx.xxxx in prezenta cauza. Astfel, exceptia invocata de intimata prin intampinare este neintemeiata si instanta o va respinge ca atare.
Asupra fondului, prima instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria ANPC nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx emis de ANPC-CJPC Botosani, s-a retinut in sarcina intimatei ca au fost inserate clauze abuzive la pct. 5 lit. a), art. 3 lit. d) din Conditii speciale, art. 4 lit. a) Conditii speciale, pct. 8 lit. c) si d) si sectiunea 10 pct. 10.2 din conditiile generale din conventiile de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx incheiate cu consumatorii A. D. si A. C..
Conventiile de credit anterior mentionate intra sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 193/2000 fiind incheiate de imprumutati in calitate de consumatori si de banca in calitate de comerciant.
In ceea ce priveste mentiunile obligatorii ale procesului verbal conform art. 16 din OG nr. 2/2001, instanta de fond constata ca procesul verbal indeplineste conditiile mentionate in acest articol.
Cu privire la clauza inserata la pct. 3 lit. d) din conditiile speciale, prima instanta retine urmatoarele:
Conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. In acest sens, conform dispozitiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv, iar, in situatia in care comerciantul pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens ( potrivit dispozitiilor art. 4 alin. 3 teza ultima din Legea nr. 193/2000). De asemenea, potrivit alin. 1, lit. a) din Anexa 1 prevazuta in Lege, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract; prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii, platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare fara o notificare prealabila daca exista o motivatie intemeiata in conditiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul.
De asemenea, instanta de fond mai retine si ca, raportand clauza cuprinsa la punctul 3 lit. d) din conditiile speciale ale conventiei incheiate intre parti la prevederile art. 4 si alin. 1 lit. a) din Anexa la Lg. nr. 193/2000, aceasta clauza apare ca fiind abuziva pentru urmatoarele considerente:
Clauza prevazuta in art.3 lit. d) da dreptul bancii de a modifica aceasta dobanda in conditiile unor schimbari semnificative pe piata monetara, lasand la aprecierea bancii care modificari sunt semnificative pentru a determina modificarea ratei dobanzii ceea ce vine in contradictie cu prevederile alin. 1 lit. a) paragraf 2 din anexa 1 la Legea nr. 193/2000. Astfel, conform acestui alineat, banca are dreptul de a modifica rata dobanzii fara ca o clauza care sa prevada acest drept sa fie considerata abuziva daca exista o motivatie intemeiata ceea ce presupune o situatie clar descrisa care sa permita consumatorului sa cunoasca, din momentul incheierii contractului ca dobanda se va majora in situatia producerii ei si, eventual, sa poata fi verificata daca in realitate aceasta s-a produs. Ori, motivul unei schimbari semnificative pe piata monetara nu indeplineste aceasta conditie neexistand posibilitatea de a se aprecia daca este intemeiat sau nu ori posibilitatea de a stabili daca s-a produs sau nu. De asemenea, chiar daca schimbarile semnificative pe piata monetara ar putea fi apreciate drept un motiv intemeiat pentru modificarea de catre banca a ratei dobanzii, prima instanta retine ca, in conformitate cu prevederile alin. 1 lit. a) din Anexa 1 la Lg. nr. 193/2000, partea contractanta ar trebui sa aiba posibilitatea de reziliere a contractului, posibilitate pe care, in baza clauzei supuse analizei, nu o are in conditiile in care banca se limiteaza doar a comunica imprumutatului noua rata a dobanzii ce se va aplica de la data comunicarii, ceea ce in mod automat inseamna aplicarea ratei dobanzii modificate.
Pentru argumentele expuse anterior, instanta de fond a constatat ca fiind abuziva clauza contractuala inserata in conditiile speciale la pct. 3 lit. d) ale conventiilor de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx incheiate cu consumatorii A. D. si A. C..
In ceea ce priveste clauza contractuala inserata la pct. 5 lit. a) din conventie referitoare la comisionul de risc de 0,1% aplicat la soldul creditului platibil lunar in zile de scadenta pe toata perioada de derulare a conventiei de credit, prima instanta retine ca, fiind vorba de un contract standard preformulat, in conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, aceasta clauza contractuala nu a fost negociata direct cu consumatorii, ea fiind stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, aspect confirmat si de catre intimata prin intampinare, care a aratat doar ca imprumutatii au semnat conventia si ca ar fi stabilit impreuna cu reprezentantul Bancii conditiile speciale ale conventiei, fara a proba insa ca aceasta clauza ar fi fost negociata direct conform art. 4 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 193/2000. In acelasi timp, intimata nu a probat nici faptul ca perceperea comisionului de risc este justificata in conditiile in care creditele acordate sunt garantate cu ipoteca de prim rang asupra bunurilor imobile ale partilor din contract ( apartament si o suprafata de teren) conform pct. 7 din conditiile speciale ale conventiilor. In plus, instanta de fond retine ca, desi intimata invoca faptul ca acesta ar reprezenta parte din pretul contractului si ar acoperi si alte riscuri decat cele de neplata, in realitate, conform punctului 3.5 din sectiunea 3 a conditiilor speciale ale conventiei, acesta este perceput de catre banca, pentru punerea la dispozitie a creditului si nu pentru acoperirea riscurilor mentionate de catre intimata prin intampinare. Ori, in raport de aceasta motivatie nedetaliata, prima instanta retine ca aceasta clauza contractuala ( pct. 5 lit. a) cade sub incidenta prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, fiind creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor prin perceperea comisionului de risc atata timp cat consumatorii au garantat riscurile creditelor contractate printr-o ipoteca de prim rang. Astfel, instanta de fond a constatat drept abuziva si clauza contractuala inserata la punctul 5 a) din conventiile de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx incheiate cu consumatorii A. D. si A. C..
De asemenea, in ceea ce priveste clauza inserata in sectiunea 8 lit. c) si d) din conditiile generale, prima instanta retine ca, in conformitate cu prevederile acesteia, in orice moment, banca va avea dreptul pe baza unei notificari trimise imprumutatului si garantului sa declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil impreuna cu dobanda acumulata si toate celelalte costuri datorate Bancii conform Conventiei in cazul aparitiei unei situatii neprevazute care, in opinia Bancii, face sa devina improbabil ca imprumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate conform conventiei, respectiv in cazul aparitiei unei situatii neprevazute conform careia, in opinia Bancii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzator. Raportand dispozitiile acestei clauze la prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 alin. 1 lit. a) din Anexa 1 la Legea nr. 193/2000, instanta de fond retine ca aceasta clauza confera intimatei posibilitatea de a modifica unilateral clauzele contractuale fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract, lasand la latitudinea bancii intimate care este acea situatie neprevazuta din care se poate deduce ca imprumutatul nu mai poate indeplini obligatiile sau ca nu mai este garantat necorespunzator si, prin urmare, banca poate declara soldul creditului scadent anticipat. Pe cale de consecinta, aceasta clauza contravine prevederilor legii mentionate anterior si creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor.
Pe de alta parte, prima instanta mai retine si ca formularile cuprinse in clauza supusa analizei, respectiv " situatie neprevazuta" , "in opinia Bancii", " sa devina improbabil", "garantat corespunzator", nu confera posibilitatea reala de a aprecia asupra temeiniciei unui astfel de motiv, ea excluzand prin modul in care este formulata posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor pe care le cuprinde. Pe cale de consecinta, instanta de fond a constatat ca este abuziva clauza inserata in sectiunea 8 lit. c) si d) din conventiile de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx incheiate cu consumatorii A. D. si A. C..
In ceea ce priveste clauza inserata in sectiunea 10, pct. 10.2 din conditiile generale, prima instanta retine ca aceasta prevede ca, in oricare dintre cazurile mentionate la pct. 10.1 ( instanta retinand acest punct doar prin raportarea punctului 10.2 la dispozitiile punctului 10.1 fara a considera ca acesta din urma este abuziv prin sine insusi), costurile Bancii legate de acordarea sau de punerea la dispozitie a oricarui credit cresc, imprumutatul va plati bancii in termen de 15 zile de la data la care a fost notificat in scris, sumele suplimentare, astfel incat sa compenseze Banca pentru cresterea costurilor sau altor rambursari. In temeiul acestei clauze, instanta de fond retine ca, in situatia in care din diferite motive, precizate la pct. 10.1 din conditiile generale, costurile Bancii, oricare ar fi ele, cresc, aceasta crestere este suportata exclusiv de client; ori, in mod evident, aceasta clauza creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, fiind abuziva, conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. In baza acestei clauze, practic clientul este obligat sa acopere toata suma ce ar rezulta din eventuala crestere a costurilor Bancii, fara ca aceasta sa suporte orice fel de risc.
Prin urmare, instanta de fond a constatat ca fiind abuziva clauza inserata in sectiunea 10, pct. 10.2. din conditiile generale ale conventiilor de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx incheiate cu consumatorii A. D. si A. C., pct. 10.1 fiind retinut doar prin prisma faptului ca pct. 10.2 se raporteaza la acesta din urma.
Ca urmare a constatarii drept abuzive a clauzelor mentionate anterior, prima instanta a admis in parte sesizarea, a constatat ca abuzive clauzele inserate la pct. 3 lit. d) si pct. 5 lit. a) din conditiile speciale precum si sectiunea 8 lit. c) si d) si sectiunea 10 pct. 2 din conditiile generale, clauze inserate in conventiile de credit mentionate anterior si a obligat contravenienta la modificarea clauzelor mentionate anterior in sensul inlaturarii lor.
In baza art. 13 si art. 16 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 instanta de fond a dispus aplicarea sanctiunii contraventionale a amenzii in cuantum de 1.000 lei contravenientei SC VOLKSBANK ROMANIA SA pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, recurenta S.C. Volksbank Romania S.A. Bucuresti, intemeiat pe disp. art. 304 pct. 6 si 9 din Codul de procedura civila.
Recurenta a apreciat ca in mod nelegal instanta a respins exceptia invocata, ca si solutia pe fond este nelegala, considerand ca este legal perceput comisionul de risc.
A aratat ca instanta a trecut cu usurinta, fara a le analiza cu argumente pertinente, indeplinirea cumulativa a conditiilor care releva caracterul abuziv al unei clauze incluse intr-un contract incheiat cu consumatorii, si anume: clauza sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul; clauza sa fie contrara bunei-credinte; prin ea insasi, sau impreuna cu alte prevederi din contract, sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului.
Ca debitorul a semnat in cunostinta de cauza clauze referitoare la modificarea ratei dobanzii si nu poate sustine ca Banca a ascuns aceasta clauza in cuprinsul Conditiilor Generale, preformulate, deoarece ea se afla in cadrul Conditiilor Speciale, in cadrul special destinat determinarii dobanzii.
Referitor la garantia reala imobiliara si cesionarea politei de asigurare a subliniat ca garantia nu este in masura sa asigure recuperarea sumelor acordate de catre Banca. in procesul de analiza, trebuie avut in vedere ca garantiile reprezinta ultima sursa de rambursare a unui credit, bancile neavand ca obiectiv acumularea unor proprietati imobiliare in contul creantelor. Garantia, de cele mai multe ori, este menita sa acopere exclusiv valoarea sumei imprumutate, din aceasta scazandu-se costurile pe care Banca le inregistreaza cu executarea acesteia.
Ca pretul unui serviciu, asa cum este si comisionul perceput de catre Banca, nu poate face obiectul analizei clin perspective caracterului abuziv. Clauzele ce pot fi analizate sunt cele de detaliu, cele care "scapa" unui consumator mediu si nu cele esentiale, cele care stabilesc contraprestatia pe care trebuie s-o plateasca fiecare consumator. Este de notorietate faptul ca intr-un contract de credit pretul este constituit din dobanda si comisioane, toate incluse in cuantumul dobanzii anuale efective -DAE, iar pretul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie sa il ia in calcul atunci cand incheie un contract.
In ceea ce priveste caracterul abuziv al clauzei privind variatia dobanzii, recurenta a precizat ca instanta de fond nu a retinut ca rata dobanzii este elementul cheie despre care Banca isi informeaza Clientii de la primul contact referitor la incheierea unui contract de credit, fiind principalul criteriu al reglarii concurentei intre banci.
In consecinta, modalitatea de determinare a acesteia nu poate fi analizata din perspectiva clauzelor abuzive, in acest sens convergand atat dispozitiile din legislatia nationala, cat mai ales prevederile comunitare. Pe de alta parte, modul general in care clauza a fost formulata nu este de natura sa conduca la ideea lipsei bunei-credinte, avand in vedere ca ea nu intervine decat in situatii exceptionale (care in mod firesc nu au cum sa fie expres evidentiate, dat fiind caracterul imprevizibil al unei asemenea situatii.
A aratat ca la incheierea Conventiei de Credit, clientilor Bancii li se comunica Conditiile Generale si se discuta si se negociaza Conditiile Speciale, care contin si obligatiile cele mai importante ale clientilor, si care diferentiaza un client de altul, o simpla privire asupra Conventiilor de credit atestand aceasta situatie.
Ca, avand in vedere ca toti Clientii au semnat Conventia de Credit si au stabilit, impreuna cu reprezentantul Bancii, Conditiile Speciale aferente fiecarui contract in parte, nu se poate considera ca aceste clauze nu au fost negociate, cum a retinut instanta in sentinta, ele fiind obligatorii pentru parti.
Textul art. 1 alin. 1 din Legea 193/2000 obliga la utilizarea unui limbaj clar, "pentru intelegerea caruia nu este nevoie de cunostinte de specialitate". Recunoasterea obligatiei de informare nu are ca efect insa largirea obiectului contractului bancar. Astfel, culpa bancii de a nu fi prezumat lipsa de informare a clientului poate fi retinuta numai exceptional, intrucat este de neconceput ca banca sa aiba obligatia de a oferi fiecarui client, in mod individual si pentru fiecare operatiune, toate informatiile juridice si economice pentru protejarea interesului acestuia.
Recurenta a mai invederat ca riscul bancar este o notiune inerenta activitatii de creditare care are la randul sau sorginte economica, ce presupune emiterea unei cantitati de moneda de cont a bancii care acorda creditul.
Prin dispozitiile art. 3 alin. (1) lit. g) din Normele Bancii nationale Romane (BNR) nr. 17 din 18 decembrie 2003), riscul de credit ca principal risc bancar este definit ca fiind riscul inregistrarii de pierderi sau al nerealizarii profiturilor preconizate, ca urmare a neindeplinirii de catre clienti a obligatiilor contractuale constand in rambursarea creditului si a costurilor aferente acestuia.
Ca exista si alte categorii de risc pe care o banca trebuie sa le ia in calcul (riscul de tara, riscul produsului, riscul persoanei contractante a creditului, riscul devalorizarii garantiilor sau a altor piete cu implicare directa asupra costurilor de creditare).
Ratiunea economica a comisionului de risc nu este una care reflecta un dezechilibru intre obligatiile partilor, ci, mai degraba, o modalitate de asigurare a echilibrului contractual la evolutia starii financiare a Reclamantilor.
Concluzionand, a precizat ca nu s-a probat in niciun fel ca Banca ar fi viciat prin diferite mijloace consimtamantul imprumutatilor in momentul semnarii contractului si nici nu s-a probat ca desi acestia s-au purtat diligent si prudent, nu au inteles termenii contractuali, drept pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei primei instante si in rejudecare, respingerea actiunii ca neintemeiata, in cazul in care se va aprecia ca nu opereaza exceptia invocata.
Intimatul Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Iasi a formulat intampinare in cauza, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat si mentinerea sentintei ca fiind legala si temeinica.
Recursul formulat, fata de motivele invocate, este nefondat.
Solutia pronuntata de instanta de fond este temeinica si legala, aceasta retinand in mod corect situatia de fapt rezultata din probele administrate si aplicand in mod corespunzator textele legale incidente.
De asemenea, nu se constata incidenta motivului prevazut de art. 304 pct. 6 Cod proc. civ., deoarece toate cererile asupra carora instanta de fond s-a pronuntat au fost formulate prin actiune si precizarile ulterioare, prima instanta nu a retinut ca fiind abuzive alte clauze decat cele indicate de intimatul-reclamant.
Desi recurenta nu a prezentat vreun motiv pentru care sustine ca exceptia prescrierii dreptului de aplicare a sanctiunii amenzii contraventionale nu a fost solutionata corect, tribunalul constata ca, din moment ce contractele sunt in derulare, contraventia este una continua, conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, asa incat nu este data prescrierea dreptului de aplicare a sanctiunii amenzii contraventionale, in raport cu prevederile art. 13 alin. 1 si 2 din OG nr. 2/2001.
In cauza, tribunalul mai retine si ca instanta de fond a apreciat in mod corect ca sunt abuzive clauzele privind comisionul de risc si modificarea ratei dobanzii - pe care le vizeaza motivele de recurs - ce au fost inserate in contracte la punctul 3 lit. d) si punctul 5 lit. a) - conditii speciale.
Astfel, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 prevede ca evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
Asadar, legea nu exclude automat si nediferentiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la pret, facand referire la adecvarea dintre pret si serviciile sau produsele oferite in schimb si la necesitatea exprimarii in mod clar si inteligibil a clauzei referitoare la pret.
In speta, din modul in care este definit comisionul de risc (art. 3.5 din sectiunea 3 intitulata "costuri" in conditiile generale), si anume acel comision perceput pentru punerea la dispozitie a creditului (dar si din lipsa oricaror alte informari, justificari cu privire la perceperea acestui comision) rezulta ca definitia sa este identica cu cea a dobanzii curente, oferita de art. 3.1, respectiv ca pentru acelasi serviciu se percep doua costuri, fara a se face distinctie intre ele - intr-un mod clar si inteligibil, cum prevede legea, asa incat tribunalul apreciaza ca aceasta clauza poate fi analizata.
Aceeasi este si situatia clauzei care da dreptul bancii, in conditiile unor schimbari semnificative pe piata monetara, de a interveni in mod unilateral contractul sub aspectul dobanzii, clauza nefiind raportata la un indicator precis individualizat, fiind specificat doar un factor de ordin generic.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, clauzele abuzive sunt acele clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul si care, prin ele insele sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante.
In conditiile in care contractul de credit este unul preformulat de banca, standardizat, in care consumatorul nu are posibilitatea sa intervina, putand doar sa adere sau nu la el, tribunalul constata ca banca nu a probat ca a negociat efectiv si direct cu consumatorul clauzele pe care Comisariatul le-a apreciat ca fiind abuzive, desi aceasta proba ii incumba, potrivit art. 4 alin. 3 din lege, prezumtia relativa instituita de lege nefiind rasturnata.
In lumina acestor dispozitii legale tribunalul apreciaza ca cele doua clauze contractuale sunt abuzive intrucat nu au fost negociate direct cu consumatorul (contractul de credit fiind un contract de adeziune), sunt contrare cerintelor bunei-credinte, iar stipularea lor a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Aceasta in conditiile in care banca nu a justificat in ce masura exista criterii obiective care stau la baza perceperii comisionului de risc, nefiind precizat riscul pentru a carui acoperire este perceput, iar impotriva riscului de neplata banca a perceput garantii reale imobiliare, asigurandu-si mecanisme de protectie impotriva acestui risc si, totodata, art. 4 din conditiile speciale ale contractelor stipuleaza si comisioane de penalizare, in situatia neplatii la scadenta a ratelor lunare, si, pe de alta parte, functia si destinatia comisionului de risc nu au fost evidentiate in contract, iar orice consumator in situatia aceasta este intr-o pozitie dezavantajata fata de banca si intr-o imposibilitate reala de a negocia acest comision.
De asemenea, modificarea ratei dobanzii pune sub semnul intrebarii echilibrul contractual, deoarece ofera bancii dreptul de a revizui rata dobanzii curente fara ca noul nivel al dobanzii sa fie negociat cu consumatorul.
In mod corect a retinut prima instanta ca nu sunt aplicabile disp. alin. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, deoarece prin "motiv prevazut in contract" in sensul legii se intelege o situatie clar descrisa, care sa ofere clientului posibilitatea sa stie, de la inceput, ca daca acea situatie se va produce, va trebui sa suporte o dobanda marita, si, mai mult, in eventualitatea unui litigiu, ea trebuie sa poata fi verificata de catre instanta, or, motivul unei "schimbari semnificative pe piata monetara" nu indeplineste cerintele mentionate, fiind vorba despre o apreciere subiectiva, si nu este prevazuta in contract nici posibilitatea rezilierii contractului.
Contrar celor sustinute de recurenta, se constata ca pentru modificarea ratei dobanzii nu exista alte prevederi in conditiile speciale ale contractului care sa lamureasca conditiile in care se revizuieste dobanda.
Tribunalul considera drept neintemeiata critica recurentei potrivit careia este greu de cuantificat din punct de vedere obiectiv care sunt elementele concrete in baza carora apar schimbari semnificative pe piata monetara, ceea ce duce la imposibilitatea mentionarii acestora in cuprinsul clauzelor contractuale, apreciind ca dificultatea stabilirii unor criterii obiective nu reprezinta un motiv intemeiat pentru ca ele sa nu fie cel putin enumerate.
Pentru considerentele aratate, constatand ca nu sunt date alte motive de recurs de ordine publica ce pot fi invocate din oficiu, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta S.C. Volksbank Romania S.A. Bucuresti, cu sediul in mun. Bucuresti, sos. Pipera, nr. 42, et. 3-8 si 10, sector 2 in contradictoriu cu intimatul Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Iasi, cu sediul in mun. Iasi, str. Toma Cozma, nr. 11, jud. Iasi, impotriva sentintei civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecatoriei Botosani.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din xx.xx.xxxx.
Presedinte, Judecatori, Grefier,
R O M A N I A
TRIBUNALUL BOTOSANI
Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal
Sedinta publica din xx.xx.xxxx
Completul compus din:
Presedinte -
Judecator -
Judecator -
Grefier -
DECIZIA NR. XX
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta S.C. Volksbank Romania S.A. Bucuresti in contradictoriu cu intimatul Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Iasi, impotriva sentintei civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronuntata de Judecatoria Botosani in dosar nr. XXXX/193/2012 avand ca obiect plangere contraventionala.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, se prezinta avocat P. A. in substituirea avocatului P. L. pentru recurenta, conform delegatiei de substituire depusa la dosar, lipsind reprezentantul intimatului. De asemenea s-a prezentat si intervenientul A. D., insa instanta constata ca acesta nu are calitate procesuala in cauza, deoarece la prima instanta cererea sa de interventie a fost respinsa, iar intervenientul nu a recurat solutia de respingere a interventiei.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, de catre grefierul de sedinta, dupa care instanta constata depusa la dosar, prin serviciul registratura, intampinare formulata de catre intimat, de care recurenta a avut posibilitatea sa ia cunostinta de la dosar, fiind depusa in termenul legal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, in afara de inscrisurile depuse la dosar pe care le incuviinteaza, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in dezbateri.
Avocat P. A. solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat intrucat sentinta primei instante este nelegala si netemeinica, intrucat instanta a dat mai mult decat s-a cerut.
T R I B U N A L U L,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin sesizarea inregistrata la data de xx.xx.xxxx pe rolul Judecatoriei Botosani sub nr. XXXX/193/2012, petentul COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR BOTOSANI a solicitat, in contradictoriu cu intimata S.C. VOLKSBANK ROMANIA S.A., sa se constate conform procesului verbal de constatare seria ANPC nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, existenta clauzelor abuzive din contractul de credit incheiat intre intimata si consumatorii A. D. si A. C..
La data de xx.xx.xxxx, petentul a aratat ca solicita introducerea in cauza a COMISARIATULUI REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR IASI.
La data de xx.xx.xxxx, petentul mentionat a formulat precizari la actiune si a solicitat admiterea cererii de interventie in nume propriu formulata de A. D. si A. C.. Prin precizari, petentul a solicitat constatarea existentei clauzelor abuzive prevazute de art. 3 lit.a) rap. la art.3 lit. d) din conditiile speciale, la art. 8.1 lit. c) si lit. d) din conditiile generale, art. 5 lit. a) din conditiile speciale si art. 10.1 si art. 10.2 din conditiile generale ale conventiilor de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, aplicarea sanctiunii contraventionale pentru institutia bancara conform art. 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, restituirea costurilor achitate in plus de consumatorii petitionari si incasata prin contracte de credit de catre intimata, precum si eliminarea acestor clauze abuzive.
In motivarea cererii, petentul a aratat ca institutia bancara a inserat in contractele standard preformulate, clauze care prin natura lor creeaza in detrimentul consumatorilor dezechilibre semnificative intre drepturile si obligatiile partilor, dar si efecte care lezeaza in mod direct interesul economic al imprumutatilor, ca petitionarii s-au adresat catre CJPC, sesizand ca anumite prevederi ar fi contrare intereselor lor economice si dispozitiilor Legii nr. 193/2000, acestia aratand in plangerea lor ca aceste clauze continua sa produca efecte juridice in defavoarea consumatorilor, insa exclusiv in favoarea bancii, caracterul abuziv rezultand atat din maniera de impunere efectiva al unor valori ale dobanzilor si comisioanelor fara acordul prealabil al imprumutatilor situeaza institutia de creditare pe o pozitie dominanta in raport cu consumatorul si pe o pozitie inegala, de forta fata de acestia, ca isi impune vointa comerciantul printr-un contract de adeziune, ne-negociabil, continutul acestuia fiind prestabilit in mod unilateral prin vointa profesionistului. De asemenea, petentul mai arata ca clauzele pe care petitionarii le sesizeaza ca fiind abuzive sunt cuprinse atat in conditiile speciale, cat si in conditiile generale ale conventiilor, ca clauza inserata la art. 3 lit. a) din conditiile speciale, desi se specifica faptul ca dobanda este prevazuta ar fi fixa, intimata ajusteaza aceasta dobanda in mod periodic, modificand-o doar crescator, nu si descrescator, invocand ca si motiv al majorarilor, cresteri datorate unor schimbari semnificative pe piata ce nu se detaliaza in mod concret in contracte si nu se raporteaza in mod concret la nici un indice de referinta fix si verificabil, banca comunicand doar decizia sa unilaterala de majorare imprumutatului, stabilindu-i noua rata a dobanzii fara a avea in prealabil acceptul acestuia, ca intimata nu a redus dobanda, comisioanele sau spezele in conditiile scaderii dobanzilor de politica monetara ale BNR operand cresteri ale dobanzilor, comisioanelor si spezelor si nereducand dobanda in momentul in care indicele EURIBOR a scazut prejudiciind imprumutatii. Totodata, petentul mai arata ca, prin clauza inserata la art. 5 lit. a), institutia bancara a inserat perceperea unui comision de risc ce s-ar datora sub forma unui procent aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta pe toata perioada de derulare a conventiilor, clauza ce este abuziva intrucat este nenegociata, inscrisa intr-un contract standard, preformulat si dovada dezechilibrului juridic intre parti, favorabila doar uneia si defavorabila celeilalte, dovada negocierii efective a fiecarei clauze revenind intimatei, ca riscul pe care banca il insereaza a fi acoperit prin acest comision este justificat de banca cum ca ar fi perceput pentru recuperarea creditului pus la dispozitie, creditul in sine fiind garantat prin garantie imobiliara si constituirea dreptului de gaj asupra bunurilor imobile in favoarea bancii, ca riscul devine astfel garantat prin ipoteca de rang I constituita in favoarea bancii, si suplimentar este achitat prin impunere si nu negociere, fiind abuziva la perceperea comisionului de risc dubla asigurare a creditului, ca formularile cuprinse in clauzele de la art. 8.1 lit. c) si a) din conditiile generale, respectiv "situatie neprevazuta", "sa devina improbabil", "garantat necorespunzator" sunt contexte utilizate departe de a oferi posibilitatea reala unui observator independent sa aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv, clauzele oferind bancii dreptul exclusiv si discretionar de a declara soldul creditului scadent anticipat. De asemenea, petentul mai arata ca, potrivit clauzelor prevazute la art. 10.1 si art. 10.2 din conditiile generale, in situatia in care din diferite motive aratate de aceasta data intr-un mod ceva mai clar, costurile bancii cresc, aceasta crestere este suportata exclusiv de catre client fara ca banca sa suporte vreo parte din risc.
In dovedirea sesizarii, petentul a depus la dosar inscrisuri ( filele 81-129).
Legal citata, intimata a depus la dosar intampinare prin care a invocat, pe cale de exceptie, prescriptia dreptului de a sanctiona contraventia, iar, cu privire la fondul cauzei, respingerea sesizarii ca neintemeiata. In motivarea exceptiei, intimata a aratat ca este incident art. 13 alin.1 din O.G nr. 2/2001 ce stabileste ca aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei. Cu privire la fondul cauzei, intimata a aratat ca nu exista un dezechilibru intre cele doua parti conform prevederilor punctului 1 lit. a) din anexa Legii nr. 193/2000, iar prevederile contractuale nu ingradesc in nici un mod posibilitatea clientilor de a solicita rezilierea contractului, ca art. 3 lit. d) este clauza ce face parte din chiar miezul obiectului conventiei de credit incheiate, pretul unui contract fiind principalul element pe care un consumator trebuie sa il ia in calcul atunci cand incheie un contract, iar rata dobanzii este elementul cheie despre care Banca isi informeaza clientii de la primul contact referitor la incheierea unui contract de credit, ca, avand in vedere ca toti clientii au semnat conventia de credit si au stabilit impreuna cu reprezentantul Bancii, conditiile speciale aferente fiecarui contract in parte, nu se poate considera ca aceste clauze nu au fost negociate, fiind obligatorii pentru parti, ca singurele clauze cu privire la care legiuitorul prezuma lipsa negocierii, rasturnand in acest sens sarcina probei sunt cele cuprinse in sectiunea contractului ce are natura unui contract standard preformulat, respectiv conditiile generale ale contractului, ca riscul bancar este o notiune inerenta activitatii de creditare ce are la randul sau sorginte economica si se transpune in variate tehnici juridice, precum imprumutul, descoperitul de cont, acceptare, aval, garantie autonoma, cautiune. De asemenea, intimata mai arata ca ratiunea economica a comisionului de risc/administrare nu este una care reflecta un dezechilibru intre obligatiile partilor, ci mai degraba o modalitate de asigurare a echilibrului contractual la evolutia starii financiare a clientului, ca, la fel, instituirea comisionului/dobanzii de penalizare, inaplicabil in cazul indeplinirii obligatiilor de plata are rolul de a constientiza clientii asupra consecintelor care decurg din neplata ratelor neputand fi interpretat in sensul stabilirii unui anatocism, ca anularea clauzelor indicate nu poate produce efecte retroactive, respectiv efectul restituirii sumelor deja achitate.
In dovedirea cererii, intimata a depus la dosar inscrisuri ( filele 164-289).
La termenul de judecata din data de xx.xx.xxxx, numitii A. D. si A. C. au formulat cerere de interventie in interes propriu prin care au solicitat admiterea sesizarii formulate de OJPC Botosani prin procesul verbal seria ANPC nr. XXXXXXX, aplicarea sanctiunii prevazute de art. 16 din Legea nr. 193/2000, constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevazute la art. 3 lit. d), pct. 4 lit. a) , b), art. 5 lit. a), pct. 6 par. 2 si 8 lit. c) si lit. d) ale sectiunii 8 si pct. 10.2 al sectiunii 10 din conventiile de credit, precum si restituirea sumei totale de 5.790,53 CHF incasate cu titlu de comision de risc de la data incheierii conventiilor si pana la data de 31.12.2012.
La termenul de judecata din data de xx.xx.xxxx, instanta a respins ca inadmisibila cererea de interventie in interes propriu pentru argumentele expuse in incheierea de sedinta din acea data ( fila 133).
La termenul de judecata din data de xx.xx.xxxx, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active a petentului pentru cererea de restituire a costurilor achitate in plus de catre consumatori.
Prin sentinta civila nr. XXXX din xx.xx.xxxx, Judecatoria Botosani a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a petentei pentru cererea de restituire a costurilor achitate in plus de catre consumatori, invocata din oficiu; a respins aceasta cerere ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa; a respins exceptia prescriptiei dreptului de a sanctiona contraventia invocata de catre intimata prin intampinare ca neintemeiata; a admis in parte sesizarea privind pe petentul COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR IASI, in contradictoriu cu intimata S.C. VOLKSBANK ROMANIA S.A. BUCURESTI; a constatat existenta clauzelor abuzive inserate la punctul 3 lit. d) si punctul 5 lit. a) - conditii speciale, precum si sectiunea 8 lit. c) si d) si sectiunea 10 pct. 1 si pct. 2 - conditii generale, clauze inserate in conventiile de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx incheiate cu consumatorii A. D. si A. C.; a dispus aplicarea sanctiunii contraventionale a amenzii in cuantum de 1.000 lei contravenientei SC VOLKSBANK ROMANIA SA pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 193/2000; a obligat contravenienta la modificarea contractelor mentionate anterior in sensul inlaturarii clauzelor constatate ca fiind abuzive.
In ceea ce priveste prima exceptie, instanta de fond retine ca, in raport de prevederile art. 8 si urm. din Legea nr. 193/2000, petentul din prezenta cauza are competente strict legate de verificarea modului in care profesionistii respecta prevederile legii cu privire la clauzele inserate in contractele pe care acestia le incheie in mod obisnuit cu un consumator, respectiv aceste contracte sa nu cuprinda clauze de natura celor mentionate in art. 4 din Legea nr. 193/2000, petentul avand doar competenta de a incheia procese verbale prin care sunt consemnate faptele constatate in raport de cele aratate anterior. Prin urmare, in nici un caz, petentul nu are calitatea procesuala activa de a solicita in numele consumatorilor eventualele sume de bani pe care acestia le-ar fi achitat in temeiul clauzelor pe care petentul le-ar fi retinut ca fiind abuzive, constatarea caracterului abuziv fiind atributul exclusiv al instantei. De altfel, art. 14 din Legea nr. 193/2000 stabileste in favoarea consumatorilor prejudiciati prin contractele incheiate cu incalcarea prevederilor legale posibilitatea de a se adresa organelor judiciare, inclusiv cu privire la restituirea unor costuri. In orice caz, petentul nu are calitate procesuala activa pentru a pretinde restituirea acestor costuri, cu atat mai mult cu cat legea nu-i confera aceasta posibilitate si nici nu este persoana care sa le fi achitat. Prin urmare, exceptia invocata este intemeiata si instanta urmeaza sa o admita si sa respinga cererea de restituire a costurilor achitate in plus de catre consumatori ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
In ceea ce priveste cea de-a doua exceptie, prima instanta retine ca, in conformitate cu prevederile art. 13 alin. 1 si 2 din OG nr. 2/2001, aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei, in cazul contraventiilor continue, termenul de 6 luni curgand de la data constatarii faptei, contraventia fiind continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp. Cum obligatia intimatei de a nu stipula clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 este continua, incalcarea acestei obligatii este una ce dureaza in timp, respectiv pe tot parcursul executarii contractelor de credit, astfel incat termenul de 6 luni pentru aplicarea amenzii contraventionale se calculeaza de la data constatarii faptei, respectiv xx.xx.xxxx in prezenta cauza. Astfel, exceptia invocata de intimata prin intampinare este neintemeiata si instanta o va respinge ca atare.
Asupra fondului, prima instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria ANPC nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx emis de ANPC-CJPC Botosani, s-a retinut in sarcina intimatei ca au fost inserate clauze abuzive la pct. 5 lit. a), art. 3 lit. d) din Conditii speciale, art. 4 lit. a) Conditii speciale, pct. 8 lit. c) si d) si sectiunea 10 pct. 10.2 din conditiile generale din conventiile de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx incheiate cu consumatorii A. D. si A. C..
Conventiile de credit anterior mentionate intra sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 193/2000 fiind incheiate de imprumutati in calitate de consumatori si de banca in calitate de comerciant.
In ceea ce priveste mentiunile obligatorii ale procesului verbal conform art. 16 din OG nr. 2/2001, instanta de fond constata ca procesul verbal indeplineste conditiile mentionate in acest articol.
Cu privire la clauza inserata la pct. 3 lit. d) din conditiile speciale, prima instanta retine urmatoarele:
Conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. In acest sens, conform dispozitiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv, iar, in situatia in care comerciantul pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens ( potrivit dispozitiilor art. 4 alin. 3 teza ultima din Legea nr. 193/2000). De asemenea, potrivit alin. 1, lit. a) din Anexa 1 prevazuta in Lege, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract; prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii, platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare fara o notificare prealabila daca exista o motivatie intemeiata in conditiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul.
De asemenea, instanta de fond mai retine si ca, raportand clauza cuprinsa la punctul 3 lit. d) din conditiile speciale ale conventiei incheiate intre parti la prevederile art. 4 si alin. 1 lit. a) din Anexa la Lg. nr. 193/2000, aceasta clauza apare ca fiind abuziva pentru urmatoarele considerente:
Clauza prevazuta in art.3 lit. d) da dreptul bancii de a modifica aceasta dobanda in conditiile unor schimbari semnificative pe piata monetara, lasand la aprecierea bancii care modificari sunt semnificative pentru a determina modificarea ratei dobanzii ceea ce vine in contradictie cu prevederile alin. 1 lit. a) paragraf 2 din anexa 1 la Legea nr. 193/2000. Astfel, conform acestui alineat, banca are dreptul de a modifica rata dobanzii fara ca o clauza care sa prevada acest drept sa fie considerata abuziva daca exista o motivatie intemeiata ceea ce presupune o situatie clar descrisa care sa permita consumatorului sa cunoasca, din momentul incheierii contractului ca dobanda se va majora in situatia producerii ei si, eventual, sa poata fi verificata daca in realitate aceasta s-a produs. Ori, motivul unei schimbari semnificative pe piata monetara nu indeplineste aceasta conditie neexistand posibilitatea de a se aprecia daca este intemeiat sau nu ori posibilitatea de a stabili daca s-a produs sau nu. De asemenea, chiar daca schimbarile semnificative pe piata monetara ar putea fi apreciate drept un motiv intemeiat pentru modificarea de catre banca a ratei dobanzii, prima instanta retine ca, in conformitate cu prevederile alin. 1 lit. a) din Anexa 1 la Lg. nr. 193/2000, partea contractanta ar trebui sa aiba posibilitatea de reziliere a contractului, posibilitate pe care, in baza clauzei supuse analizei, nu o are in conditiile in care banca se limiteaza doar a comunica imprumutatului noua rata a dobanzii ce se va aplica de la data comunicarii, ceea ce in mod automat inseamna aplicarea ratei dobanzii modificate.
Pentru argumentele expuse anterior, instanta de fond a constatat ca fiind abuziva clauza contractuala inserata in conditiile speciale la pct. 3 lit. d) ale conventiilor de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx incheiate cu consumatorii A. D. si A. C..
In ceea ce priveste clauza contractuala inserata la pct. 5 lit. a) din conventie referitoare la comisionul de risc de 0,1% aplicat la soldul creditului platibil lunar in zile de scadenta pe toata perioada de derulare a conventiei de credit, prima instanta retine ca, fiind vorba de un contract standard preformulat, in conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, aceasta clauza contractuala nu a fost negociata direct cu consumatorii, ea fiind stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, aspect confirmat si de catre intimata prin intampinare, care a aratat doar ca imprumutatii au semnat conventia si ca ar fi stabilit impreuna cu reprezentantul Bancii conditiile speciale ale conventiei, fara a proba insa ca aceasta clauza ar fi fost negociata direct conform art. 4 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 193/2000. In acelasi timp, intimata nu a probat nici faptul ca perceperea comisionului de risc este justificata in conditiile in care creditele acordate sunt garantate cu ipoteca de prim rang asupra bunurilor imobile ale partilor din contract ( apartament si o suprafata de teren) conform pct. 7 din conditiile speciale ale conventiilor. In plus, instanta de fond retine ca, desi intimata invoca faptul ca acesta ar reprezenta parte din pretul contractului si ar acoperi si alte riscuri decat cele de neplata, in realitate, conform punctului 3.5 din sectiunea 3 a conditiilor speciale ale conventiei, acesta este perceput de catre banca, pentru punerea la dispozitie a creditului si nu pentru acoperirea riscurilor mentionate de catre intimata prin intampinare. Ori, in raport de aceasta motivatie nedetaliata, prima instanta retine ca aceasta clauza contractuala ( pct. 5 lit. a) cade sub incidenta prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, fiind creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor prin perceperea comisionului de risc atata timp cat consumatorii au garantat riscurile creditelor contractate printr-o ipoteca de prim rang. Astfel, instanta de fond a constatat drept abuziva si clauza contractuala inserata la punctul 5 a) din conventiile de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx incheiate cu consumatorii A. D. si A. C..
De asemenea, in ceea ce priveste clauza inserata in sectiunea 8 lit. c) si d) din conditiile generale, prima instanta retine ca, in conformitate cu prevederile acesteia, in orice moment, banca va avea dreptul pe baza unei notificari trimise imprumutatului si garantului sa declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil impreuna cu dobanda acumulata si toate celelalte costuri datorate Bancii conform Conventiei in cazul aparitiei unei situatii neprevazute care, in opinia Bancii, face sa devina improbabil ca imprumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate conform conventiei, respectiv in cazul aparitiei unei situatii neprevazute conform careia, in opinia Bancii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzator. Raportand dispozitiile acestei clauze la prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 alin. 1 lit. a) din Anexa 1 la Legea nr. 193/2000, instanta de fond retine ca aceasta clauza confera intimatei posibilitatea de a modifica unilateral clauzele contractuale fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract, lasand la latitudinea bancii intimate care este acea situatie neprevazuta din care se poate deduce ca imprumutatul nu mai poate indeplini obligatiile sau ca nu mai este garantat necorespunzator si, prin urmare, banca poate declara soldul creditului scadent anticipat. Pe cale de consecinta, aceasta clauza contravine prevederilor legii mentionate anterior si creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor.
Pe de alta parte, prima instanta mai retine si ca formularile cuprinse in clauza supusa analizei, respectiv " situatie neprevazuta" , "in opinia Bancii", " sa devina improbabil", "garantat corespunzator", nu confera posibilitatea reala de a aprecia asupra temeiniciei unui astfel de motiv, ea excluzand prin modul in care este formulata posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor pe care le cuprinde. Pe cale de consecinta, instanta de fond a constatat ca este abuziva clauza inserata in sectiunea 8 lit. c) si d) din conventiile de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx incheiate cu consumatorii A. D. si A. C..
In ceea ce priveste clauza inserata in sectiunea 10, pct. 10.2 din conditiile generale, prima instanta retine ca aceasta prevede ca, in oricare dintre cazurile mentionate la pct. 10.1 ( instanta retinand acest punct doar prin raportarea punctului 10.2 la dispozitiile punctului 10.1 fara a considera ca acesta din urma este abuziv prin sine insusi), costurile Bancii legate de acordarea sau de punerea la dispozitie a oricarui credit cresc, imprumutatul va plati bancii in termen de 15 zile de la data la care a fost notificat in scris, sumele suplimentare, astfel incat sa compenseze Banca pentru cresterea costurilor sau altor rambursari. In temeiul acestei clauze, instanta de fond retine ca, in situatia in care din diferite motive, precizate la pct. 10.1 din conditiile generale, costurile Bancii, oricare ar fi ele, cresc, aceasta crestere este suportata exclusiv de client; ori, in mod evident, aceasta clauza creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, fiind abuziva, conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. In baza acestei clauze, practic clientul este obligat sa acopere toata suma ce ar rezulta din eventuala crestere a costurilor Bancii, fara ca aceasta sa suporte orice fel de risc.
Prin urmare, instanta de fond a constatat ca fiind abuziva clauza inserata in sectiunea 10, pct. 10.2. din conditiile generale ale conventiilor de credit nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx si nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx incheiate cu consumatorii A. D. si A. C., pct. 10.1 fiind retinut doar prin prisma faptului ca pct. 10.2 se raporteaza la acesta din urma.
Ca urmare a constatarii drept abuzive a clauzelor mentionate anterior, prima instanta a admis in parte sesizarea, a constatat ca abuzive clauzele inserate la pct. 3 lit. d) si pct. 5 lit. a) din conditiile speciale precum si sectiunea 8 lit. c) si d) si sectiunea 10 pct. 2 din conditiile generale, clauze inserate in conventiile de credit mentionate anterior si a obligat contravenienta la modificarea clauzelor mentionate anterior in sensul inlaturarii lor.
In baza art. 13 si art. 16 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 instanta de fond a dispus aplicarea sanctiunii contraventionale a amenzii in cuantum de 1.000 lei contravenientei SC VOLKSBANK ROMANIA SA pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, recurenta S.C. Volksbank Romania S.A. Bucuresti, intemeiat pe disp. art. 304 pct. 6 si 9 din Codul de procedura civila.
Recurenta a apreciat ca in mod nelegal instanta a respins exceptia invocata, ca si solutia pe fond este nelegala, considerand ca este legal perceput comisionul de risc.
A aratat ca instanta a trecut cu usurinta, fara a le analiza cu argumente pertinente, indeplinirea cumulativa a conditiilor care releva caracterul abuziv al unei clauze incluse intr-un contract incheiat cu consumatorii, si anume: clauza sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul; clauza sa fie contrara bunei-credinte; prin ea insasi, sau impreuna cu alte prevederi din contract, sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului.
Ca debitorul a semnat in cunostinta de cauza clauze referitoare la modificarea ratei dobanzii si nu poate sustine ca Banca a ascuns aceasta clauza in cuprinsul Conditiilor Generale, preformulate, deoarece ea se afla in cadrul Conditiilor Speciale, in cadrul special destinat determinarii dobanzii.
Referitor la garantia reala imobiliara si cesionarea politei de asigurare a subliniat ca garantia nu este in masura sa asigure recuperarea sumelor acordate de catre Banca. in procesul de analiza, trebuie avut in vedere ca garantiile reprezinta ultima sursa de rambursare a unui credit, bancile neavand ca obiectiv acumularea unor proprietati imobiliare in contul creantelor. Garantia, de cele mai multe ori, este menita sa acopere exclusiv valoarea sumei imprumutate, din aceasta scazandu-se costurile pe care Banca le inregistreaza cu executarea acesteia.
Ca pretul unui serviciu, asa cum este si comisionul perceput de catre Banca, nu poate face obiectul analizei clin perspective caracterului abuziv. Clauzele ce pot fi analizate sunt cele de detaliu, cele care "scapa" unui consumator mediu si nu cele esentiale, cele care stabilesc contraprestatia pe care trebuie s-o plateasca fiecare consumator. Este de notorietate faptul ca intr-un contract de credit pretul este constituit din dobanda si comisioane, toate incluse in cuantumul dobanzii anuale efective -DAE, iar pretul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie sa il ia in calcul atunci cand incheie un contract.
In ceea ce priveste caracterul abuziv al clauzei privind variatia dobanzii, recurenta a precizat ca instanta de fond nu a retinut ca rata dobanzii este elementul cheie despre care Banca isi informeaza Clientii de la primul contact referitor la incheierea unui contract de credit, fiind principalul criteriu al reglarii concurentei intre banci.
In consecinta, modalitatea de determinare a acesteia nu poate fi analizata din perspectiva clauzelor abuzive, in acest sens convergand atat dispozitiile din legislatia nationala, cat mai ales prevederile comunitare. Pe de alta parte, modul general in care clauza a fost formulata nu este de natura sa conduca la ideea lipsei bunei-credinte, avand in vedere ca ea nu intervine decat in situatii exceptionale (care in mod firesc nu au cum sa fie expres evidentiate, dat fiind caracterul imprevizibil al unei asemenea situatii.
A aratat ca la incheierea Conventiei de Credit, clientilor Bancii li se comunica Conditiile Generale si se discuta si se negociaza Conditiile Speciale, care contin si obligatiile cele mai importante ale clientilor, si care diferentiaza un client de altul, o simpla privire asupra Conventiilor de credit atestand aceasta situatie.
Ca, avand in vedere ca toti Clientii au semnat Conventia de Credit si au stabilit, impreuna cu reprezentantul Bancii, Conditiile Speciale aferente fiecarui contract in parte, nu se poate considera ca aceste clauze nu au fost negociate, cum a retinut instanta in sentinta, ele fiind obligatorii pentru parti.
Textul art. 1 alin. 1 din Legea 193/2000 obliga la utilizarea unui limbaj clar, "pentru intelegerea caruia nu este nevoie de cunostinte de specialitate". Recunoasterea obligatiei de informare nu are ca efect insa largirea obiectului contractului bancar. Astfel, culpa bancii de a nu fi prezumat lipsa de informare a clientului poate fi retinuta numai exceptional, intrucat este de neconceput ca banca sa aiba obligatia de a oferi fiecarui client, in mod individual si pentru fiecare operatiune, toate informatiile juridice si economice pentru protejarea interesului acestuia.
Recurenta a mai invederat ca riscul bancar este o notiune inerenta activitatii de creditare care are la randul sau sorginte economica, ce presupune emiterea unei cantitati de moneda de cont a bancii care acorda creditul.
Prin dispozitiile art. 3 alin. (1) lit. g) din Normele Bancii nationale Romane (BNR) nr. 17 din 18 decembrie 2003), riscul de credit ca principal risc bancar este definit ca fiind riscul inregistrarii de pierderi sau al nerealizarii profiturilor preconizate, ca urmare a neindeplinirii de catre clienti a obligatiilor contractuale constand in rambursarea creditului si a costurilor aferente acestuia.
Ca exista si alte categorii de risc pe care o banca trebuie sa le ia in calcul (riscul de tara, riscul produsului, riscul persoanei contractante a creditului, riscul devalorizarii garantiilor sau a altor piete cu implicare directa asupra costurilor de creditare).
Ratiunea economica a comisionului de risc nu este una care reflecta un dezechilibru intre obligatiile partilor, ci, mai degraba, o modalitate de asigurare a echilibrului contractual la evolutia starii financiare a Reclamantilor.
Concluzionand, a precizat ca nu s-a probat in niciun fel ca Banca ar fi viciat prin diferite mijloace consimtamantul imprumutatilor in momentul semnarii contractului si nici nu s-a probat ca desi acestia s-au purtat diligent si prudent, nu au inteles termenii contractuali, drept pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei primei instante si in rejudecare, respingerea actiunii ca neintemeiata, in cazul in care se va aprecia ca nu opereaza exceptia invocata.
Intimatul Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Iasi a formulat intampinare in cauza, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat si mentinerea sentintei ca fiind legala si temeinica.
Recursul formulat, fata de motivele invocate, este nefondat.
Solutia pronuntata de instanta de fond este temeinica si legala, aceasta retinand in mod corect situatia de fapt rezultata din probele administrate si aplicand in mod corespunzator textele legale incidente.
De asemenea, nu se constata incidenta motivului prevazut de art. 304 pct. 6 Cod proc. civ., deoarece toate cererile asupra carora instanta de fond s-a pronuntat au fost formulate prin actiune si precizarile ulterioare, prima instanta nu a retinut ca fiind abuzive alte clauze decat cele indicate de intimatul-reclamant.
Desi recurenta nu a prezentat vreun motiv pentru care sustine ca exceptia prescrierii dreptului de aplicare a sanctiunii amenzii contraventionale nu a fost solutionata corect, tribunalul constata ca, din moment ce contractele sunt in derulare, contraventia este una continua, conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, asa incat nu este data prescrierea dreptului de aplicare a sanctiunii amenzii contraventionale, in raport cu prevederile art. 13 alin. 1 si 2 din OG nr. 2/2001.
In cauza, tribunalul mai retine si ca instanta de fond a apreciat in mod corect ca sunt abuzive clauzele privind comisionul de risc si modificarea ratei dobanzii - pe care le vizeaza motivele de recurs - ce au fost inserate in contracte la punctul 3 lit. d) si punctul 5 lit. a) - conditii speciale.
Astfel, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 prevede ca evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
Asadar, legea nu exclude automat si nediferentiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la pret, facand referire la adecvarea dintre pret si serviciile sau produsele oferite in schimb si la necesitatea exprimarii in mod clar si inteligibil a clauzei referitoare la pret.
In speta, din modul in care este definit comisionul de risc (art. 3.5 din sectiunea 3 intitulata "costuri" in conditiile generale), si anume acel comision perceput pentru punerea la dispozitie a creditului (dar si din lipsa oricaror alte informari, justificari cu privire la perceperea acestui comision) rezulta ca definitia sa este identica cu cea a dobanzii curente, oferita de art. 3.1, respectiv ca pentru acelasi serviciu se percep doua costuri, fara a se face distinctie intre ele - intr-un mod clar si inteligibil, cum prevede legea, asa incat tribunalul apreciaza ca aceasta clauza poate fi analizata.
Aceeasi este si situatia clauzei care da dreptul bancii, in conditiile unor schimbari semnificative pe piata monetara, de a interveni in mod unilateral contractul sub aspectul dobanzii, clauza nefiind raportata la un indicator precis individualizat, fiind specificat doar un factor de ordin generic.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, clauzele abuzive sunt acele clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul si care, prin ele insele sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante.
In conditiile in care contractul de credit este unul preformulat de banca, standardizat, in care consumatorul nu are posibilitatea sa intervina, putand doar sa adere sau nu la el, tribunalul constata ca banca nu a probat ca a negociat efectiv si direct cu consumatorul clauzele pe care Comisariatul le-a apreciat ca fiind abuzive, desi aceasta proba ii incumba, potrivit art. 4 alin. 3 din lege, prezumtia relativa instituita de lege nefiind rasturnata.
In lumina acestor dispozitii legale tribunalul apreciaza ca cele doua clauze contractuale sunt abuzive intrucat nu au fost negociate direct cu consumatorul (contractul de credit fiind un contract de adeziune), sunt contrare cerintelor bunei-credinte, iar stipularea lor a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Aceasta in conditiile in care banca nu a justificat in ce masura exista criterii obiective care stau la baza perceperii comisionului de risc, nefiind precizat riscul pentru a carui acoperire este perceput, iar impotriva riscului de neplata banca a perceput garantii reale imobiliare, asigurandu-si mecanisme de protectie impotriva acestui risc si, totodata, art. 4 din conditiile speciale ale contractelor stipuleaza si comisioane de penalizare, in situatia neplatii la scadenta a ratelor lunare, si, pe de alta parte, functia si destinatia comisionului de risc nu au fost evidentiate in contract, iar orice consumator in situatia aceasta este intr-o pozitie dezavantajata fata de banca si intr-o imposibilitate reala de a negocia acest comision.
De asemenea, modificarea ratei dobanzii pune sub semnul intrebarii echilibrul contractual, deoarece ofera bancii dreptul de a revizui rata dobanzii curente fara ca noul nivel al dobanzii sa fie negociat cu consumatorul.
In mod corect a retinut prima instanta ca nu sunt aplicabile disp. alin. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, deoarece prin "motiv prevazut in contract" in sensul legii se intelege o situatie clar descrisa, care sa ofere clientului posibilitatea sa stie, de la inceput, ca daca acea situatie se va produce, va trebui sa suporte o dobanda marita, si, mai mult, in eventualitatea unui litigiu, ea trebuie sa poata fi verificata de catre instanta, or, motivul unei "schimbari semnificative pe piata monetara" nu indeplineste cerintele mentionate, fiind vorba despre o apreciere subiectiva, si nu este prevazuta in contract nici posibilitatea rezilierii contractului.
Contrar celor sustinute de recurenta, se constata ca pentru modificarea ratei dobanzii nu exista alte prevederi in conditiile speciale ale contractului care sa lamureasca conditiile in care se revizuieste dobanda.
Tribunalul considera drept neintemeiata critica recurentei potrivit careia este greu de cuantificat din punct de vedere obiectiv care sunt elementele concrete in baza carora apar schimbari semnificative pe piata monetara, ceea ce duce la imposibilitatea mentionarii acestora in cuprinsul clauzelor contractuale, apreciind ca dificultatea stabilirii unor criterii obiective nu reprezinta un motiv intemeiat pentru ca ele sa nu fie cel putin enumerate.
Pentru considerentele aratate, constatand ca nu sunt date alte motive de recurs de ordine publica ce pot fi invocate din oficiu, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta S.C. Volksbank Romania S.A. Bucuresti, cu sediul in mun. Bucuresti, sos. Pipera, nr. 42, et. 3-8 si 10, sector 2 in contradictoriu cu intimatul Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Iasi, cu sediul in mun. Iasi, str. Toma Cozma, nr. 11, jud. Iasi, impotriva sentintei civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecatoriei Botosani.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din xx.xx.xxxx.
Presedinte, Judecatori, Grefier,
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte economice
Debite - Hotarare nr. 53 din data de 03.10.2017emitere ordonan?a de plata - Sentinta civila nr. 1344 din data de 03.04.2014
contravaloare presta?ii - Sentinta civila nr. 1369 din data de 03.04.2014
Contracte economice - Sentinta comerciala nr. 1132/C din data de 16.06.2010
Somatie de plata - Sentinta civila nr. 188 din data de 19.01.2011
Pretentii - Sentinta civila nr. 143 din data de 19.11.2011
Perfectare act - Sentinta civila nr. 1222 din data de 24.11.2010
Somatie de plata - Sentinta civila nr. 521 din data de 09.06.2010
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 994 din data de 27.10.2010
Plangere contraventionala - Sentinta civila nr. 641 din data de 01.09.2010
somatie de plata - Sentinta civila nr. 454 din data de 14.10.2009
Regimul nulitatilor in materie societara. Aplicarea Directivei nr.68/151/CEE – Sectiunea a III-a. - Decizie nr. 202/Ap din data de 13.11.2007
Societati comerciale. Anularea hotarare A.G.A. Convocare. Lipsa mentiunii alegerii unui secretariat - Decizie nr. 87/R din data de 16.06.2006
Contracte de munca - Decizie nr. 339/R din data de 27.04.2012
Refuz calitativ. Indeplinirea defectuoasa a obligatiilor contractuale. Raport de cauzalitatea intre neindeplinirea corespunzatoare a calitatii de control a productiei si prejudiciul suferit prin suportarea contravalorii lucrarilor de remediere. - Decizie nr. 244/A din data de 01.10.2004
Act administrativ asimilat. Drept vatamat. Actiune in instanta. Motive de recurs. - Decizie nr. 989 din data de 05.11.2009
EMITEREA CECULUI. GIR IN ALB. EROAREA OBSTACOL. CAPACITATE PROCESUALA. - Decizie nr. 122 din data de 22.01.2006
Contracte economice - Sentinta civila nr. 3036 din data de 05.05.2008
pretentii comerciale - Sentinta civila nr. 4255 din data de 31.03.2011
Nulitate contract; lipsa consimtamantului - Sentinta comerciala nr. 1360 din data de 08.02.2011