Drepturi salariale suplimentare . Ajutor material aferent Zilei Feroviarului.Competenta teritoriala a instantei. Teoria impreviziunii

Drepturi salariale suplimentare . Ajutor material aferent Zilei Feroviarului
         Competenta teritoriala a instantei. Teoria impreviziunii
                                                                        art.243 si art.284 alin.2 din codul muncii

          Teoria impreviziunii este aplicabila  doar in  masura  in care  obligatia contractuala nu mai este  susceptibila  de   executare intrucat    imprejurarile in care trebuia executata o fac  radical diferita   de cea  asumata prin  contract, astfel ca  debitorul care se afla intr-o situatie determinata de schimbarea drastica si imprevizibila a imprejurarilor economice din momentul executarii contractului fata de momentul incheierii acordului de vointa a partilor contractante, sa previna falimentul care ar interveni in cazul in care el ar fi tinut sa execute aceasta obligatie.

        (Decizia nr..1676 / 26 august 2009-Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale)

Prin actiunea introductiva, reclamanta Sindicatul  F.A.F., , in numele si pentru salariatii membri de sindicat, au chemat in judecata parata C.N.C.F.  "C.F.R." SA, solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta, aceasta sa fie obligata la plata drepturilor banesti reprezentand ajutorul material aferent Zilei Feroviarului pentru anii 2006, 2007 si 2008 respectiv un salariu de baza pentru fiecare an, la nivelul clasei unu de salarizare, actualizat in raport cu rata inflatiei pana la data platii efective, drept prevazut de art. 64 alin.1 si de art. 65 alin. 1 din CCMU.
Desi legal citata parata nu s-a prezentat in instanta si nici nu a depus  intampinare prin care sa formuleze aparari sau sa invoce exceptii fata de actiunea formulata.
Tribunalul Dambovita, prin sentinta pronuntata a admis in parte actiunea formulata de reclamanta si  a obligat parata la plata catre reclamantii reprezentati de (F.A.F.) a ajutorului material aferent Zilei Feroviarului pe anii 2006 si 2008 in cuantum de cate un salariu de baza pentru fiecare an la nivelul clasei unu de salarizare, iar pentru anul 2007 a diferentei dintre drepturile prevazute de CCMU cu ocazia Zilei Feroviarului si suma de 100 lei deja acordata , toate drepturile urmand a fi actualizate cu indicele de inflatie  de la data la care trebuiau acordate si pana la data platii efective.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata C.N.C. F.  " C.F.R" - S.A., invocand disp. art. 304 pct. 3 C.pr.civ. in sensul ca hotararea s-a dat cu incalcarea competentei altei instante si art. 304 pct. 9 teza a 2-a , cu aplicarea art. 304 1 C.pr.civ. .
Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul formulat ca nefondat si a mentinut sentinta pronuntata de instanta de fond  ca fiind legala si intemeiata.
          Pentru a pronunta aceasta solutie s-a aratat ca , in ceea ce priveste competenta teritoriala de solutionare cauzei,  aceasta se stabileste in functie de domiciliul sau resedinta salariatilor reprezentati de sindicat - F. A. F. si nu raportat la sediul sindicatului. Astfel, Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, sindicatele pot reprezenta in justitie pe membrii sai, in vederea solutionarii unor conflicte de munca intervenite intre acestia si angajatorii lor, situatie in care sindicatul nu are calitate procesuala in nume propriu, ci numai calitatea de reprezentant al membrilor sai.
Cum in cauza, membrii de sindicat reclamanti isi au domiciliul in raza teritoriala a Tribunalului Dambovita, acesta a solutionat litigiu de fata  cu respectarea normelor de competenta teritoriala.
Curtea nu a gasit  fondat nici motivul de recurs prin care s-a  invoca  incalcarea dreptului la aparare al recurentei-reclamante prin solutionarea  cauzei la primul termen de judecata, intrucat pentru acest termen recurenta a fost legal citata, conform dovezii de indeplinire a procedurii de citare si a avut la dispozitie doua saptamani pentru a-si pregati apararea, in conditiile in care sarcina probei in litigiile de munca revine paratei . Faptul ca nu a depus intampinare la dosar si nici acte in aparare a fost apreciat ca fiind culpa recurentei-parate, ce  nu poate fi invocata ca motiv de recurs, astfel ca instanta de fond, in lipsa unui motiv concret de amanare a judecarii cauzei procedand in mod legal la solutionarea pe fond a dosarului.
Cu privire la fondul cauzei , Curtea a retinut  ca in mod legal si intemeiat, instanta de fond, apreciind ca in cauza nu s-a facut dovada achitarii drepturilor salariale suplimentare -   ajutor material de Ziua Feroviarului -  prevazute in art. 65 alin.1 din CCM pe anii 2007 -2008 si art. 64 alin.1 din CCM pe anii 2005 -2006 in cuantum  de cel putin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, decat partial in anul 2007 (suma de 100 lei) , in baza disp.  art. 243 Codul muncii conform caruia executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, a admis in parte actiunea si a obligat recurenta - parata la plata ajutorului material pentru Ziua Feroviarului pe anii 2006 si 2008, iar pentru anul 2007 a diferentei dintre salariul de baza la nivelul clasei 1 de salarizare si suma de 100 lei deja acordata.
Curtea nu a primit  sustinerile recurentei in sensul ca ajutorul material solicitat ar fi fost in totalitate achitat pentru anul 2006, si partial pentru anii 2007 si 2008, intrucat in afara sumei de 100 lei deja retinuta ca fiind achitata de instanta de fond, recurenta -parata nu a facut dovada achitarii si altor sume de bani ca ajutor material pentru Ziua Feroviarului.
In legatura cu teoria impreviziunii invocata de catre recurenta-parata , Curtea a retinut  ca aceasta este aplicabila  doar in  masura  in care  obligatia contractuala nu mai este  susceptibila  de   executare intrucat    imprejurarile in care trebuia executata o fac  radical diferita   de cea  asumata prin  contract, astfel ca  debitorul care se afla intr-o situatie determinata de schimbarea drastica si imprevizibila a imprejurarilor economice din momentul executarii contractului fata de momentul incheierii acordului de vointa a partilor contractante, sa previna falimentul care ar interveni in cazul in care el ar fi tinut sa execute aceasta obligatie.
In speta nu a s-a facut dovada indeplinirii conditiilor teoriei impreviziunii, respectiv nici a  conditia  imposibilitatii achitarii drepturilor salariale suplimentare solicitate sau a onerozitatii excesive a acestora  si nici a conditiei  ca schimbarea circumstantelor sa nu fi putut fi in mod rezonabil avuta in vedere la data incheierii contractului. Astfel, daca aceasta onerozitate excesiva ar fi existat, angajatorul observand aceasta situatie in anul 2006 avea posibilitatea sa nu mai prevada acest drept in contractul colectiv de munca  la nivel de unitate pentru anii urmatori, contractul colectiv de munca la nivel de unitate fiind  negociat anual  sau prelungit .   
           
Curtea a apreciat ca  in lumina teoriei impreviziunii recurenta-parata nu  poate  solicita direct, pe cale de aparare,  exonerarea de obligatia de  plata  a drepturilor salariale suplimentare ci, avea posibilitatea sa solicite, pe cale principala, in baza impreviziunii invocate, fie incetarea acestei clauze contractuale, fie renegocierea acesteia, revizuirea, modificarea sau suspendarea acesteia .