Dispozitie de sanctionare. Posibilitatea instantei de a inlocui sanctiunea disciplinara aplicata cu o sanctiune mai usoara.

Dispozitie de sanctionare. Posibilitatea instantei de a inlocui sanctiunea disciplinara aplicata cu o sanctiune mai usoara.

- art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ si art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarului public.

Dispozitiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarului public, care permit modificarea dispozitiei de sanctionare, respectiv inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicate.
Judecatorul poate analiza sub toate aspectele dispozitia de sanctionare si in cazul in care apreciaza ca sanctiunea disciplinara aplicata este prea aspra in raport cu fapta savarsita, poate proceda la inlocuirea sanctiunii aplicate cu o alta sanctiune mai usoara.
Instanta de fond nu s-a substituit persoanei careia ii revine potrivit dispozitiilor legale competenta de a aplica sanctiunea disciplinara, ci a individualizat sanctiunea aplicata cu respectarea dispozitiilor legale, respectiv art. 80 din Legea nr. 188/1999, potrivit caruia functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata poate solicita anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.

Decizia nr.1059 din data de 15 iunie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. 3245/120/2009, reclamantul RNEV a chemat in judecata pe paratul PM, solicitand anularea deciziei de sanctionare nr.Y /38363/10 iulie 2009 emisa de directorul acestei unitati, pe care a considerat-o nelegala si netemeinica.
In motivarea cererii, reclamantul a precizat ca prin decizia de sanctionare atacata in justitie s-a dispus sanctionarea sa disciplinara in baza dispozitiilor art. 62 lit. f din legea nr. 293/2004, respectiv destituirea sa din sistemul administratiei penitenciare, la acel moment, detinand functia de agent sef adjunct in PM.
S-a mai aratat ca in sarcina reclamantului s-a retinut, de catre Comisia de disciplina constituita potrivit Legii nr. 293/2004, faptul ca la data de 29.04.2009, in jurul orelor 11.00, s-a prezentat la oficiul postal I.L. Caragiale pentru a ridica corespondenta, conform atributiilor de serviciu, iar la ora 11.30, revenind in unitate, s-a indreptat spre sectorul vizita pentru verificarea si inregistrarea corespondentei si inainte de a intra in biroul vizita, acesta a intrat in camera in care se afla aparatul cu raze X si a ascuns in tabloul electric un plic rupt ce continea un telefon mobil Samsung, un card de memorie si un hands-free, infasurate in staniol.                      Dupa ce a lasat plicul in camera respectiva, a mers in sectorul vizita pentru a sorta si inregistra corespondenta, iar intre timp, terminandu-se vizita fara dispozitiv de separare, acestea au fost introduse, conform procedurii uzuale, in camera in care se afla aparatul cu raze X, pentru a se efectua perchezitia amanuntita, inainte de a fi introduse in camere, de catre alti agenti. Din declaratiile acestora reiese ca la un moment dat a fost lovita usa tabloului electric al aparatului cu raze X, moment in care aceasta a cazut, observandu-se un plic, din care a cazut un hands-free.
In aceste imprejurari, cei doi agenti s-au deplasat la directorul adjunct al penitenciarului unde au raportat evenimentul, predand totodata plicul cu obiectele interzise, la acesta prezentandu-se, dupa cca. 20 de minute, si reclamantul care a declarat ca din neglijenta a procedat astfel.
In apararea sa, reclamantul a precizat ca din materialele aflate la dosarul comisiei de disciplina nu rezulta faptul ca acesta ar fi ridicat coletele de la posta si nici plicul cu materialele interzise, cu atat mai mult cu cat s-a constatat ca acest plic era deteriorat inca de la ridicarea sa de la oficiul postal.
Prin intampinarea depusa la dosarul cauzei, paratul a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant, intrucat acesta se face vinovat de fapta retinuta in sarcina sa, fapta ce atrage aplicarea celei mai grave sanctiuni disciplinare prevazuta de Legea nr. 293/2004, respectiv destituirea din sistemul administratiei penitenciare a reclamantului. S-a invocat in acest sens, insasi declaratia contestatorului, data cu ocazia audierii in cadrul comisiei de disciplina, potrivit careia, recunoaste ca la data de 29.04.2009 a ridicat corespondenta de la Oficiul Postal, iar printre alte plicuri i-a fost inmanat si un plic, ce avea mentionat pe el numele C V, rupt partial si care nu prezenta stampilele oficiului postal si nici adresa destinatarului, plic ce a fost adus in penitenciar si introdus in aparatul cu raze X, fara a raporta sefului de tura sau altor superiori acest fapt.
Continutul plicului a fost examinat de catre contestator, cu aparatul cu raze X, constatand astfel existenta obiectelor interzise, plicul fiind lasat in continuare in locul unde fusese depozitat initial, cu precizarea ca nu a depozitat acest plic in fiset, deoarece urma ca in timp de 10 minute, sa faca mentiunea in registrul de retururi si sa-l prezinte spre avizare directorului adjunct al penitenciarului.
Intrucat, in acest interval de timp, plicul cu obiecte interzise a fost descoperit de catre alti agenti, care l-au si predat directorului adjunct al penitenciarului, contestatorul a procedat la anuntarea conducatorului acestei unitati, in perioada imediat urmatoare descoperirii faptei.
Prin sentinta nr. 337 din data de 12 martie 2010 Tribunalul Dambovita a admis contestatia  formulata de reclamant in contradictoriu cu PM si a inlocuit sanctiunea disciplinara aplicata reclamantului in baza art.62 lit.f  din Legea nr. 293/2004, constand in destituirea din sistemul administratiei penitenciarelor, cu sanctiunea disciplinara prevazuta de art.62 lit. d din aceeasi lege, constand in trecerea  reclamantului intr-o functie inferioara celei detinute, respectiv in functia de ,,agent’’.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, din examinarea tuturor inscrisurilor ce au stat la baza adoptarii deciziei de sanctionare, ca in cercetarea disciplinara a faptei au fost respectate normele impuse de Legea nr. 293/2004, astfel ca din punct de vedere procedural sanctiunea aplicata contestatorului - reclamant apare ca fiind legala.
La dosarul cauzei reclamantul a depus rezolutia de neincepere a urmaririi penale dispusa de procuror fata de acesta, in dosarul penal nr. 175/P/2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita, reclamantul fiind cercetat pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 264 Cod penal, art. 246 si art. 248 Cod penal. Din aceasta rezolutie, a rezultat ca reclamantul face parte din corpul agentilor de penitenciar, ca are gradul profesional de agent sef adjunct si a fost desemnat conform fisei postului, sa ridice corespondenta detinutilor, sa identifice persoanele private de libertate care au calitatea de destinatar, sa verifice in mod vizual aceasta corespondenta conform unei proceduri stabilite prin Regulamentul de ordine interioara in prezenta destinatarului si, in cazul descoperirii unor obiecte interzise, sa dispuna masura retinerii alaturat informarii conducerii unitatii.
Instanta de fond a retinut ca reclamantul a recunoscut ca stia de existenta plicului deteriorat si a continutului sau, incercand explicatii catre colegii sai, in sensul ca tocmai se pregatea sa sesizeze conducerea penitenciarului cu privire la descoperirea obiectelor corespunzator sarcinilor sale de serviciu, neechivoc fiind faptul ca acesta a luat plicul si s-a prezentat la conducere, dupa ce colegii sai au sesizat existenta acestuia si a obiectelor continute, in spatiul de detentie. Este relevant si faptul ca in cursul cercetarilor penale efectuate in cauza, prin constatarea tehnico-stiintifica criminalistica efectuata asupra telefonului mobil, s-au descoperit in fisierele acestuia imagini si fotografii de familie privitoare la detinutul C V, caruia ii era destinat telefonul mobil.
In baza tuturor probelor administrate in cauza, instanta a constatat ca reclamantul se face vinovat de fapta retinuta in sarcina sa de catre comisia de disciplina, apreciind ca sanctiunea aplicata acestuia, constand in destituirea din sistemul administratiei penitenciare, este sanctiunea disciplinara cea mai grava prevazuta de dispozitiile art. 62 din Legea nr. 293/2004.
Potrivit dispozitiilor art. 63 din aceeasi lege, la individualizarea sanctiunii disciplinare ce urmeaza a fi aplicata, se va tine seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, de imprejurarile in care a fost savarsita, de gradul de vinovatie si consecintele abaterii, de comportarea generala in serviciu a autorului abaterii, precum si de existenta altor sanctiuni disciplinare. Potrivit caracterizarii emise de PM si inregistrata sub nr. Y/20646/9.02.2010, a rezultat ca reclamantul a fost angajatul acestei unitati incepand cu 15.08.2000 pana la 1.12.2009, cand au incetat raporturile de serviciu, prin destituirea din functie. In perioada 2007 - 2009 a fost apreciat cu calificativul "foarte bun", iar pe parcursul activitatii profesionale a fost sanctionat cu "avertisment" in anul 2003, pentru superficialitate in indeplinirea atributiunilor de serviciu. In legatura cu aceasta sanctiune, aplicata in anul 2003, potrivit art. 69 din aceeasi lege, s-a retinut faptul ca aceasta a fost radiata de drept, in termen de 6 luni de la aplicare.
In functie de criteriile de individualizare a sanctiunii disciplinare, prevazute de art. 63 din legea nr. 293/2004 si in concordanta cu comportarea generala in serviciu a autorului abaterii, astfel cum rezulta din caracterizarea analizata, de imprejurarile in care a fost savarsita fapta si de consecintele  abaterii, tribunalul a apreciat ca sanctiunea disciplinara aplicata contestatorului este prea aspra in raport cu fapta comisa.
Drept urmare, instanta a apreciat ca, in raport de criteriile enuntate anterior, se impune aplicarea sanctiunii prevazuta de dispozitiile art. 62 lit. d din legea nr. 293/2004, respectiv trecerea intr-o functie inferioara pana la cel mult nivelul de baza al gradul profesional detinut anterior.
Intrucat, la data aplicarii sanctiunii contestatorul detinea functia de agent sef adjunct, potrivit art. 72 din aceeasi lege, functiile inferioare celei detinuta de acesta sunt : de agent principal si de agent, motiv pentru care instanta de fond a apreciat ca se impune trecerea acestuia in functia inferioara situata la nivelul de baza al gradului profesional detinut, respectiv functia de agent, masura ce s-a luat prin admiterea contestatiei formulata in cauza si inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicate reclamantului in baza art. 62 lit. f din Legea nr. 293/2004.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul PM apreciind ca sentinta pronuntata de instanta de fond este lipsita de temei legal si data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, in drept invocand prevederile art.304 punctele 4, 6 si 9 din Cod procedura civila.
S-a sustinut ca instanta de judecata, desi a constatat faptul ca actul administrativ este legal, fiind emis in conformitate cu prevederile legale si cu respectarea procedurii legale de aplicare a unei sanctiuni disciplinare, este temeinic, intrucat se confirma si se retine savarsirea unei abateri disciplinare a contestatorului, a inlocuit sanctiunea disciplinara, pe motive subiective, opinand ca sanctiunea aplicata ar fi prea severa fata de fapta savarsita.
De altfel, procedura derularii cercetarii disciplinare efectuate nu a fost contestata de catre reclamant, nemultumirea sa vizand doar aspecte de apreciere pur subiective cu privire la gravitatea abaterii disciplinare savarsite .
In aceste conditii, intrucat instanta de judecata nu a retinut vreun motiv de nelegalitate privind procedura de sanctionare si implicit decizia de sanctionare, aceasta nu se putea substitui persoanei careia ii revine, potrivit dispozitiilor legale, competenta de a realiza aplicarea unei sanctiuni disciplinare, situatie in care instanta era obligata sa respinga actiunea ca nefondata, nefiind indeplinite conditiile impuse de art.18 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul a considerat ca sentinta recurata este nelegala si netemeinica, intrucat instanta de judecata nu are posibilitatea de a se substitui angajatorului, intrucat, potrivit legii ( art. 70 si 72 din Legea nr. 293/2004, art.18 si 33 din OMJ 2856/2004 si art.263 alin.1 din Legea nr.53/2003 Codul muncii), angajatorul, respectiv directorul penitenciarului, este singura persoana investita in mod expres cu prerogativa disciplinara, iar judecatorul are doar atributul de a constata legalitatea sau  nelegalitatea masurii luate.
S-a mai sustinut ca instanta de judecata nu putea aprecia gravitatea unei abateri disciplinare si inlocuirea acesteia cu una mai usoara si, in mod incorect, a stabilit ca, in raport de materialul probator administrat in cauza, sanctiunea aplicata acestuia este prea severa. Instanta de judecata nu poate modifica o sanctiune in temeiul aprecierii sale, ci trebuie sa motiveze si sa arate ce a determinat temeinicia hotararii luate.
Contestatorul a actionat cu vinovatie, a recunoscut acest fapt, a incalcat anterior atributiile de serviciu ce-i reveneau, iar fapta savarsita acum este de natura a atrage destituirea din sistemul administratiei penitenciare, fiind de natura a afecta activitatea unitatii, prestigiul acesteia precum si relatiile dintre salariati, iar instanta nu a avut in vedere gravitatea problemei reprezentate de telefoanele introduse in penitenciar, intrucat intrati in posesia unui telefon, detinutii pot coordona din inchisoare infractiuni, razbunari sau afaceri.
Aceasta fapta este foarte grava, fapt remarcat si de institutiile abilitate, care prin modificarea prevederilor Legii nr. 275/2006, aflata in procedura de adoptare la Senatul Romaniei, au solicitat modificarea in sensul calificarii acestei fapte ca fiind infractiune ce se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani.
O alta critica adusa solutiei instantei de fond vizeaza imposibilitatea executarii dispozitivului, respectiv imposibilitatea aplicarii sanctiunii astfel stabilite, aceasta nefiind prevazuta ca atare in Legea nr. 293/2004.
Se solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei, iar pe fond respingerea contestatiei reclamantului impotriva deciziei de sanctionare ca fiind neintemeiata.
Intimatul-reclamant a formulat intampinare, in cuprinsul careia a solicitat, in esenta, respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei recurate ca fiind legala si temeinica.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art.304 Cod procedura civila, precum si sub toate aspectele potrivit art.3041 Cod procedura civila, Curtea a retinut ca recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmeaza :
Instanta de fond a apreciat corect ca in cauza nu se impunea aplicarea celei mai grave sanctiuni disciplinare, respectiv destituirea din sistemul administratiei penitenciare, pe care a inlocuit-o cu o sanctiune disciplinara mai usoara.
Intimatul-reclamant se face vinovat de fapta retinuta in sarcina sa, insa instanta de fond a retinut corect ca sanctiunea disciplinara aplicata este prea severa fata de fapta retinuta in sarcina contestatorului, imprejurarile in care a fost savarsita fapta si de consecintele  abaterii.
Instanta de fond nu s-a substituit persoanei careia ii revine potrivit dispozitiilor legale competenta de a aplica sanctiunea disciplinara, ci a individualizat sanctiunea aplicata cu respectarea dispozitiilor legale, respectiv art. 80 din Legea nr. 188/1999, potrivit caruia functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata poate solicita anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.
Prin urmare, judecatorul poate analiza sub toate aspectele dispozitia de sanctionare si in cazul in care apreciaza ca sanctiunea disciplinara aplicata este prea aspra in raport cu fapta savarsita, poate proceda la inlocuirea sanctiunii aplicate cu o alta sanctiune mai usoara.
Faptul ca in prezent fapta respectiva este considerata infractiune nu poate conduce la netemeinicia modificarii sanctiunii aplicate intimatului, intrucat legea nu se aplica retroactiv, iar individualizarea facuta de instanta de fond are in vedere dispozitiile legale in vigoare la data aplicarii sanctiunii si probatoriile administrate in cauza.
Legalitatea dispozitiei si sanctiunea aplicata se apreciaza prin raportare la situatia de fapt si de drept existenta la momentul emiterii sale iar nu in functie de evenimente ori imprejurari ulterioare si imprevizibile.
Astfel, judecatorul fondului a avut in vedere cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, imprejurarile in care a fost savarsita,  gradul de vinovatie si consecintele abaterii,  comportarea generala in serviciu a autorului abaterii, precum si  existenta altor sanctiuni disciplinare.
Sanctiunea disciplinara aplicata, prevazuta de art. 62 lit. f din Legea nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici cu statut special din Administratia Nationala a Penitenciarelor, in vigoare la data emiterii dispozitiei de sanctionare a fost inlocuita cu sanctiunea prevazuta de art. 62 lit. d din lege, respectiv trecerea   intr-o functie inferioara pana la cel mult nivelul de baza al gradului profesional detinut.
Dispozitiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarului public, care permit modificarea dispozitiei de sanctionare, respectiv inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicate.
Prin urmare, inlocuirea sanctiunii nu s-a facut cu incalcarea dispozitiilor legale, neputandu-se sustine depasirea atributiilor puterii judecatoresti de catre instanta de fond.
In acest sens s-a pronuntat si instanta suprema in mai multe decizii de speta, aceasta fiind si practica instantei de recurs, atat in litigiile de munca, cat si in cele de contencios administrativ.
 Referirea facuta de judecatorul fondului la sanctiunea contraventionala este o eroare materiala, acesta avand in vedere sanctiunea disciplinara asa cum mentioneaza  in considerentele anterioare.
Anularea sanctiunii nu se putea dispune in cauza, intrucat intimatul-reclamant a savarsit fapta retinuta in sarcina sa, insa individualizarea s-a facut gresit, prin aplicarea celei mai grave sanctiuni, impunandu-se numai aplicarea unei sanctiuni mai usoare raportat la probele administrate si aspectele ce trebuia sa fie retinute la individualizarea sanctiunii disciplinare prevazute de art. 63 alin.1 din Legea nr. 293/2004.
Astfel, s-a retinut ca in ultimii trei ani, reclamantul-intimat a fost apreciat cu calificativul "foarte bun", iar sanctiunea aplicata in anul 2003 a fost radiata de drept in termen de 6 luni de la aplicare si nu mai poate constitui un argument in motivarea aplicarii celei mai grave sanctiuni.
In ceea ce priveste imposibilitatea aplicarii sanctiunii mentionate in dispozitivul sentintei, se retine ca aceasta sanctiune este prevazuta de art. 62 lit. d  din Legea nr. 293/2004, in vigoare la data respectiva si urmeaza a fi aplicata asa cum este prevazuta in lege, prin aducerea la nivelul de baza al gradului profesional detinut.
Retinand ca sentinta recurata este temeinica si legala sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila a respins ca nefondat recursul, in cauza nefiind incident niciunul din motivele prevazute de art. 304 Cod procedura civila.