Desfacerea disciplinara a contractului de munca . Motive de nulitate a deciziei de sanctionare disciplinara. Abatere disciplinara.

Desfacerea disciplinara a contractului de munca . Motive de nulitate a deciziei de sanctionare disciplinara.  Abatere disciplinara.

                                                                        -art.268 lit. f, art. 266, art.63 si art. 264 lit. f din Codul muncii                     Lipsa mentiunii exprese din cuprinsul decizie de desfacere disciplinara a contractului de munca a mentionarii instantei careia i se poate adresa contestatia  - Tribunalul Buzau-  nu constituie un motiv de nulitate al deciziei de vreme ce a fost indicata instanta competenta(tribunalul), gradul acesteia si localitatea unde isi are sediul instanta prin raportare la domiciliul contestatoarei, fiind astfel  respectate dispozitiile art. 268 alin. (2) lit. f) din Codul muncii .
Emiterea deciziei s-a realizat de organul competent, potrivit dispozitiilor OUG nr. 107/5.09.2002 privind infiintarea Administratiei Nationale "Apele Romane" Directorul general al Administratiei Nationale" Apele Romane" fiind abilitat  a dispune concedierea recurentei -contestatoare din functia de Director al Directie Judetene a Apelor.
Fata de gravitatea  omisiunilor si intarzierilor in indeplinirea sarcinilor de serviciu  retinute in sarcina recurentei-contestatoare, chiar daca aceasta nu  mai fusese sanctionata disciplinar anterior, masura  desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, in baza art. 63 coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii  apare corect individualizata in raport de dispozitiile art. 266 din Codul muncii si temeinic motivata in fapt si in drept

                                                          

(Decizia  502/16  martie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Litigii de Munca si Asigurari Sociale)           Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului, contestatoarea  T C  M  a chemat in judecata  pe parata  Administratia Nationala  Apele Romane solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie anulata decizia de concediere nr.134 /13.03.2009 ca  netemeinica  si nelegala, sa  se dispuna reintegrarea sa pe postul si  functia avute anterior, aceea de director al Directiei  Apelor Buzau - Ialomita, sa fie obligata parata la  plata unei despagubiri egale cu salariile  indexate, majorate si actualizate, precum si la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la momentul concedierii pana  la  efectiva reintegrare, precum si la plata cheltuielilor de  judecata.
Totodata, reclamanta  a invocat exceptia  nulitatii  deciziei de concediere intrucat  parata a  omis sa individualizeze  instanta competenta sa solutioneze contestatia  la decizia  de concediere, iar nu sa utilizeze mentiunea generica "tribunalul in a carei circumscriptie isi are domiciliul contestatoarea". S-a apreciat ca  decizia  este nula de drept  intrucat cuprinde acuzatii cu privire la  savarsirea  unor abateri disciplinare, prin  incalcarea unor  articole din normele interne , dispozitii ce nu au legatura cu faptele imputate.  Se sustine ca astfel,  parata a incalcat dispozitiile art.  268 alin. 2 lit. b din Codul Muncii 
Cu privire la fondul cauzei a aratat ca  a fost angajata la  Administratia Nationala " Apele Romane"  ocupand functia de Director  al Directiei Judetene a Apelor  , incepand cu anul 2006. Desi a avut o activitate profesionala ireprosabila la inceputul anului 2006, odata cu schimbarea conducerii unitatii parate  asupra sa au inceput sa se faca presiuni diferite pentru a  inceta contractul  individual de munca.
Intrucat a refuzat sa dea curs presiunilor, parata a decis  sa  o sanctioneze disciplinar, aplicand cea mai grava dintre sanctiunile prevazute de legislatia muncii si anume, desfacerea disciplinara  a contractului individual de munca  ca urmare a  savarsirii unor  asa zise abateri disciplinare.
In ceea ce priveste prima fapta retinuta in sarcina sa, respectiv necomunicarea unui raspuns in termen legal, la cererea inregistrata la Directia Judeteana a Apelor , considera ca in mod eronat, a fost sanctionata.
Potrivit dispozitiilor interne, una dintre  salariatele  Directiei Judetene Apelor avea obligatia  de a comunica un raspuns, insa din culpa sa exclusiva nu a comunicat raspunsul in termenul legal de 30 de zile.
Fata de acest aspect  a dispus  demararea procedurii cercetarii disciplinare, in urma careia salariata  a fost sanctionata.
Astfel, rezulta ca o alta persoana era raspunzatoare direct pentru omisiunea de a transmite  raspunsul in termenul legal.
In privinta celei de-a doua fapte, respectiv ca nu a dat lamuriri cu privire la  modalitatea in care  a fost emisa Decizia nr. 45/2008 prin care a fost retrasa  autorizatia de gospodarire  a apelor acordata unei societati,  aceasta nu exista intrucat lamuririle solicitate  au fost cuprinse prin  intermediul adresei nr.  2083/13.02.2009.
La data de 10.02.2009, prin adresa nr. 1348/CC/10.02.2009 i-au fost  solicitate unele lamuriri cu privire la  emiterea deciziei nr. 45/2008, ocazie cu care a informat conducerea superioara atat cu privire la motivele  pentru care decizia a fost emisa  cat si cu privire la litigiul  intentat de catre   societatea de gospodarire a apelor  impotriva deciziei .
 Angajatorul a aplicat cea  mai drastica sanctiune , fara sa stie  ca unele fapte imputate nu au fost savarsite de aceasta  si fara sa tina cont ca nu a avut nici o abatere  disciplinara anterioara.
In drept, actiunea a fost intemeiata  pe dispozitiile art. 76 - 78 din Codul Muncii, art. 112 - 114 , art. 274 Cod pr. Civila.
La dosar, reclamanta a depus in copie : adresa  nr. 3936/2009, decizia nr. 134/2009, decizia nr. 4/2009, adresele nr.  655/2009, nr. 2248/2009, 6078/2008, nr. 8/2009 si a solicitat proba cu interogatoriul paratei.
Parata Administratia Nationala "Apele Romane" a formulat intampinare solicitand  respingerea contestatiei  ca neintemeiata.
S-a solicitat si respingerea exceptiei nulitatii deciziei de concediere, intrucat in art.  2 al deciziei  se prevede " prezenta decizie poate fi contestata in termen de  30 de zile de la comunicare la tribunalul in a carei  circumscriptie isi are  domiciliul contestatorul ". Pe fond, s-a aratat  ca reclamanta a savarsit in mod repetat o serie de abateri disciplinare care prin caracterul lor grav,  justifica sanctiunea aplicata.
In urma  desfasurarii cercetarii disciplinare  prealabile  prin nota nr. 4 din 04.03.2009  a sefului Biroului Juridic-Contencios, inregistrata sub nr. 2176/05.03.2009, au fost sesizate incalcari ale disciplinei muncii. In urma acestei note, a fost emisa Decizia nr. 115/2009 a Directorului General al A.N.A.R. prin care o Comisie a fost insarcinata sa efectueze o cercetare disciplinara prealabila cu privire la cele sesizate si sa formuleze concluzii in urma acestei cercetari.
In acest sens a fost convocat salariatul pentru cercetarea disciplinara prealabila, respectandu-se in acest sens toate prevederile legale in materie, fapt necontestat de altfel de catre contestatoare.
Astfel, s-a intocmit un chestionar care a fost comunicat salariatului, acesta din urma raspunzand prin adresa inregistrata la A.N.A.R. sub nr. 2410/11.03.2009.
In urma cercetarii disciplinare, comisia de disciplina a ajuns la urmatoarele concluzii in ceea ce priveste activitatea desfasurata in indeplinirea atributiilor de serviciu de catre contestatoarea T C M ;
- a ignorat prevederile regulamentului intern al institutiei din care facea parte, invocand necunoasterea acestuia, desi i-a fost comunicat conform prevederilor legale;
- nu a raspuns cererii inregistrate la Directia Apelor cu nr. 11186/28.07.2008 in termenul legal si nici in cel stabilit de catre organul ierarhic superior. In acest sens a fost confirmat in cadrul desfasurarii procedurii disciplinare faptul ca nu s-a raspuns petentului nici pana la data convocarii, desi prin adresa nr. 1348/CC/10.02.2009 s-a dispus inaintarea unui raspuns cel mai tarziu pana la data de 13.02.2009. Faptul ca la data de 03.02.2009 au fost luate anumite masuri administrative si disciplinare la nivelul directiei, nu suplineste netransmiterea unui raspuns catre petent pana la data dispusa de catre Directorul General al ANAR si, cu atat mai mult, pana la data convocarii disciplinare. In acest sens sunt neintemeiate sustinerile contestatoarei in sensul in care obligatia de a comunica raspunsul era in sarcina unei alte salariate, salariata care a si fost sanctionata disciplinar in acest sens. In virtutea atributiilor prevazute in fisa postului si mai ales a functiei sale, aceea de director, contestatoarea avea obligatia de a verifica indeplinirea atributiilor de serviciu de catre salariatii aflati in subordinea sa. Astfel, faptul ca un petent nu a primit un raspuns solicitarii sale nici la mai bine de 7 luni de la inregistrarea cererii, fiind depasit cu mult termenul legal in acest sens, conduce la ideea de culpa grava in exercitarea atributiilor de serviciu de catre contestatoare;
- nu a inteles sa respecte, nici macar in ultima instanta, angajamentele asumate in fata organelor de conducere ale A.N.A.R.;
- nu  si-a dovedit in nici un fel sustinerile din fata Comisiei de Disciplina;
- a emis Decizia nr. 45/2008 de retragere a autorizatiei de gospodarire a apelor pe baza unor argumente incomplete si in neconcordanta cu legislatia incidenta, fapt stabilit in mod irevocabil de catre instantele judecatoresti;
- in  desfasurarea activitatii sale, contestatoarea nu a respectat procedura de lucru;
- in emiterea deciziei de retragere a autorizatiei de gospodarire a apelor, contestatoarea, desi cunostea necesitatea si obligativitatea ca pentru documentele care pot angaja raspunderea juridica a societarii, sa fie acordata viza compartimentului juridic, aceasta nu a solicitat un astfel de aviz de legalitate, recunoscand acest lucru si in fata Comisiei de Disciplina.
In cauza  au fost incalcate, in mod flagrant si grav, dispozitiile referitoare la disciplina muncii, iar valoarea sociala lezata prin aceste fapte o constituie relatiile de munca si ordinea interioara din cadrul  angajatorului.
Fapta de a nu raspunde  anumitor solicitari ale superiorului ierarhic, precum si de a nu respecta  termenul dispus pentru intocmirea si prezentarea unor documente , reprezinta abateri grave si repetate de la disciplina  muncii .
In privinta cererii de reintegrare pe postul si functia detinuta anterior, se solicita  a fi respinsa  ca fara obiect in raport de prevederile OUG nr. 37/2009 potrivit  carora , " functiile publice  specifice si posturile incadrate in regim contractual , care confera calitatea de conducator  al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale prevazute in anexa la prezenta ordonanta de urgenta, care face parte integranta din aceasta, precum si adjunctii acestuia se desfiinteaza in termen de 32 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta ".
La dosar, parata a depus in copie  documentatia ce a stat la baza emiterii deciziei  si a solicitat interogatoriul reclamantei .
Pe baza probatoriilor cu inscrisuri administrate in cauza prin sentinta civila nr.  1003 pronuntata la 2 noiembrie 2009, tribunalul a respins exceptia nulitatii  absolute a deciziei  de concediere , invocata de reclamanta si a respins contestatia  promovata, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Conform art. 137 Cod pr. Civila, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si  asupra celor de fond care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea  fondului pricinii .
Potrivit art.  268 alin. 2  lit. g,  din Codul Muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind  in mod obligatoriu, printre altele , instanta competenta  la care sanctiunea poate fi contestata.
Faptul  ca in decizia nr. 134/2009 emisa de  Administratia " Apele Romane" se mentioneaza in art. 2 " prezenta decizie  poate fi contestata in termen de 30 de zile  de la comunicare  la Tribunalul  in a carei  circumscriptie  isi are domiciliul contestatorul " iar nu  precizarea concreta a  Tribunalul Buzau , nu poate  atrage sanctiunea nulitatii absolute, sanctiune  ce ar fi intervenit in lipsa acestei precizari  cu privire la instanta competenta sa solutioneze contestatia . 
Celalalt motiv de nulitate  de drept a deciziei, respectiv  retinerea unor abateri disciplinare privind incalcarea unor articole din normele interne  ce nu au legatura cu faptele  imputate , nu a fost  retinut ca  exceptie, apreciind ca  priveste  fondul cauzei .
Astfel, prin Decizia  nr. 134 din 13.03.2009 a Administratiei Nationale  Apele Romane  a fost desfacut contractul  individual de munca  al reclamantei cu nr. 1274/3/06.01.2006, in baza art. 72 din Contractul colectiv de munca al Administratiei  Nationale" Apele Romane"pentru perioada 2008-2010  coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. f,  si art. 63 din Codul Muncii .
S-a retinut in sarcina contestatoarei ca nu a comunicat, potrivit  dispozitiilor  Directorului General al A.N.A.R.,  un raspuns in termenul legal si nici in cel stabilit ulterior  de catre organul ierarhic superior, la cererea inregistrata  la Directia Judeteana a Apelor   cu nr. 11186/28.07. 2008, nu a dat lamuriri cu privire la  modalitatea in care a fost emisa Decizia nr.  45/2008 prin care a fost  retrasa  autorizatia de gospodarire a apelor acordata  respectivei societati, precum si faptul  ca nu a  comunicat rapoartele tehnico juridice care au stat la baza emiterii respectivei decizii. De asemenea, raportat la  stadiul litigiilor pe care D.A. le are in legatura cu  retragerea autorizatiei de gospodarire  a apelor, nu a comunicat  masurile luate in raport  de hotararile instantelor  de judecata  si  normele legale in vigoare aplicabile in cauza.
S-a retinut ca  faptele respective  reprezinta incalcari de disciplina muncii, nefiind  respectate  atributiile de serviciu cuprinse in  Regulamentul  intern  al A.N.A.R. ( art.  15 lit. a,b,c,), art. 17  lit. b,d,e,),  contractul individual de munca  ( art. 21, alin. 2 lit. a,b, )fisa postului ( pct.  4 lit. a),  4.1 liniuta 3, liniuta 9. 4.2. liniuta 1, 3 ).
Conform contractului individual de munca nr. 1274/3/2006 si actelor aditionale din 01.05. 2008 si 01.10.2008, reclamanta T C M  a fost angajata Administratiei Nationale " Apele Romane" , in functia de  director al Directiei Apelor  B, atributiile fiind prevazute  in anexa la contract si in  fisa postului ( filele 60-67 dosar ).
Prin cererea inregistrata la Directia Apelor-Ialomita sub nr. 11186 din 28.07.2008, S.C.  C F  Galati solicitase  autorizatie de gospodarire " a apelor ".
La aceasta  cerere, se retine in decizia contestata ca reclamanta nu a comunicat raspuns  in termen legal, aspect recunoscut de aceasta la interogatoriu ( fila 192 dosar ).
De asemenea, s-a retinut ca nu a comunicat raspunsul nici in  termenul ulterior  stabilit  de organul ierarhic superior.
Prin adresa inregistrata la Directia Apelor  sub nr. 655/14.01.2009,  iar la A.N. " Apele Romane " sub nr.  273/12.01.2009 ( fila 52 dosar )  se  solicitase inaintarea in copie a documentatiei S.C. C F Galati depusa si inregistrata sub nr.  11186/2008, precum si raspunsul  redactat si comunicat petitionatului .
De asemenea, prin adresa inregistrata la A.N.  "Apele Romane" sub nr. 1348/CC/10.02.2009( filele 47- 49 dosar ) se stabilise termenul de  13.02.2009, ora 12,00 pentru comunicarea daca, la momentul  primirii  acestei adrese, a fost transmis petentului  un raspuns cu privire la adresa nr. 11186/2008, iar in masura in care un astfel de raspuns exista, sa se analizeze de urgenta, solicitarea respectiva si in raport de legislatie, sa se inainteze raspuns atat  petentului, cat si A.N.A.R.,  cu respectarea termenelor legale.
Reclamanta raspunde la aceasta adresa, prin  adresa inregistrata la A.N. Apele Romane, sub nr.  1505/13.02.2009 ( fila 112 dosar ) cu precizarea ca nu a fost  comunicat nici un raspuns .
Astfel, tribunalul nu a retinut sustinerea reclamantei in sensul ca  ar fi raspuns in termenul  stabilit  ulterior de  catre organul ierarhic superior, fata de aceste probatorii nu este intemeiat nici  motivul conform caruia una dintre  solicitarile Directiei Judetene a Apelor   avea obligatia de a comunica raspunsul, fiind  culpa exclusiva a  acesteia, in conditiile in care conform fisei postului  organiza, coordona si controla  activitatile  personalului angajat in compartimentele  din subordine.
S-a mai retinut in decizie, faptul ca  nu a  dat lamuriri cu privire la  modalitatea in care  a fost emisa Decizia nr. 45/2008, prin care a fost retrasa autorizatia de gospodarire a apelor  societatii respective, nu a comunicat  aspectele tehnice juridice ce au stat la baza emiterii acestei decizii, nu a comunicat masurile luate in raport de hotararile instantelor, raportat la stadiul litigiilor pe care  Directia Apelor Buzau-Ialomita  le avea in legatura cu retragerea acestei autorizatii .
Prin decizia nr.  45/2008( fila 166 dosar) semnata de reclamanta, in calitate de director al Directiei  Apelor Buzau - Ialomita  din data de  01.06.2008 se retrasese autorizatia de gospodarire a  apelor nr. 75/2007 eliberata S.C. Constructii Feroviare " Galati .
Prin sentinta civila nr. 1186/16.10.2008 a Tribunalului Buzau-Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ  s-a  constatat  nulitatea Deciziei nr. 45/2008.
Cu adresa inregistrata  la A.N. Apele Romane " nr.  1348/CO/10.02.2009 ( filele 47/49 dosar ) se solicita Directiei Apelor  Buzau -Ialomita  a se comunica  pana la  13.02.2009, ora 12,00 , modalitatea  in care a fost emisa  Decizia nr. 45/2008,  aspectele  tehnico juridice ce au stat la baza emiterii  acesteia,  stadiul litigiilor in legatura cu autorizatia retrasa, masurile luate in raport de hotararile instantei si  normele legale in vigoare .
Mai arata prima instanta ca, desi la interogatoriu, reclamanta a sustinut ca a raspuns tuturor adreselor in termen ( intrebarea nr. 9 ), din adresa nr. 2083/13.02.2009 ( fila 165 dosar ) nu  rezulta ca s-ar fi comunicat aspectele tehnico juridice ce au stat  la baza retragerii autorizatiei  si nici masurile dispuse.
In decizia contestata s-a retinut incalcarea de catre reclamanta a dispozitiilor Regulamentului  intern, art. 15 lit. a,b,c, ( obligatia de a indeplini sarcinile ce-i revin conform fisei postului ; obligatia de a  respecta disciplina muncii; obligatia de  respectare a prevederilor din Regulamentul  intern; Contractul colectiv de  munca negociat si Contractul  individual de munca , art. 17 lit. b,d,e,, respectarea programului de lucru; regulile interne de acces si de plecare din unitate; respectarea sarcinilor stabilite prin fisa postului ; obligatia de a indeplini  cu  corectitudine  si in mod constiincios indatoririle de serviciu, dispozitiile sefilor ierarhici ); din contractul individual de munca art. M, alin. 2, lit. a,b, ( obligatia  de a indeplini  atributiile ce-i revin conform fisei postului , obligatia de a respecta disciplina muncii) si din fisa postului pct. 4 lit. a ), 4.1 liniutele 3,9 ;  4.2 liniutele  1,3, (  urmarirea permanenta  a derularii  si incadrarii activitatii unitatii si subunitatilor in veniturile si cheltuielile din bugetul aprobat, respectarea prevederilor  documentatiei SMC, manualul calitatii, procedurile de lucru, procedurile de sistem, instructiunile lucru si fisele de proces ; raspunde de  desfasurarea si coordonarea  tuturor activitatilor tehnice ,  economice si manageriale  de  Directia Judeteana a Apelor  si subunitatilor  sale,  pe baza directivelor si criteriilor de performanta  stabilite, raspunde de respectarea ordinii si disciplinei  in unitate, a contractului colectiv de munca, a Regulamentului de ordine interioara  si a reglementarilor legale in vigoare ).
Mai retine instanta de fond ca, desi o parte din aceste dispozitii, intre altele  cele referitoare la respectarea programului de lucru, regulile de acces si de plecare din unitate, nu au legatura intr-adevar cu faptele mentionate in decizie, nu pot conduce la anularea acesteia, raportat la retinerea corecta a celorlalte  atributii de serviciu incalcate  de reclamanta si care sunt abateri disciplinare .
Potrivit Regulamentului intern  abaterea disciplinara este definita in art. 18 alin. 2  ca fiind  in raport de dispozitiile art.  263  alin. 2  Codul Muncii , fapta ce are legatura  cu  munca si  cea care sta intr-o actiune  sau inactiune savarsita cu vinovatie  de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale,  Regulamentul  intern, contractul individual  de munca, Contractul colectiv de  munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale  ale conducatorilor  ierarhici .
Or, din probatoriul administrat, rezulta savarsirea de catre reclamanta a abaterii disciplinare  ce a atras  aplicarea sanctiunii disciplinare a desfacerii contractului  individual de munca .
Daca intr-adevar  nu s-a dovedit ca  ulterior  i-au fost aplicate  eventual  reclamantei alte sanctiuni  disciplinare, nu se poate retine ca la aplicarea  sanctiunii in cauza  nu au fost avute in vedere  dispozitiile art.  266 Codul Muncii  si art.  15 alin. 8 din C.C.M., raportat la dispozitiile din Regulament,  contract si fisa postului, incalcate , la  imprejurarile in care au fost comise  in mod repetat faptele, la functia de director  detinuta de reclamanta .
In consecinta, fata de cele  retinute, tribunalul  in temeiul art. 137 Cod pr. Civila, cu referire la art. 268  Codul Muncii a respins  exceptia si  contestatia in sensul celor mai sus-aratate.
Impotriva sentintei primei instante  contestatoarea a declarat recurs criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocandu-se disp.art.  304 pct.9 si art. 3041 Cod pr.civila.
Sustine recurenta ca in mod gresit instanta de fond a respins exceptia nulitatii absolute a deciziei de concediere raportat la dispozitiile art. 268 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, apreciind ca fiind suficienta mentionarea in cuprinsul deciziei de sanctionare a faptului ca "prezenta decizie poate fi contestata in termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul in a carei circumscriptie isi are domiciliul contestatorul.
Or, dispozitiile Codului muncii impun individualizarea concreta a instantei ce are competenta materiala sa solutioneze contestatia, asa cum rezulta din interpretarea textului de lege din interpretarea textului art. 268 alin. (2) lit. f) rezultand obligatia emitentului deciziei la individualizarea concreta a instantei competente si nu numai la inserarea unei sintagme in cuprinsul deciziei.
Fata de lipsa mentiunii instantei competente sa solutioneze contestatia impotriva deciziei de sanctionare, apreciaza recurenta ca in mod eronat instanta de fond a respins exceptia nulitatii absolute invocata .
Intr-un alt motiv se arata ca  in mod eronat instanta de fond a retinut faptul ca aceasta  a fost angajata Administratiei  Nationale a Apelor Romane, ignorand prevederile Contractului individual de munca, desi a aratat Tribunalului Buzau faptul ca raporturile de munca se derulau intre aceasta si Directia Judeteana a  Apelor , contractul individual de munca nr.1274/3/06.01.2006 avand ca parti Directia Judeteana a Apelor si recurenta.
Avand in vedere faptul ca nu exista un contract de munca incheiat intre recurenta si Administratia Nationala a Apelor Romane si nici nu exista un act aditional la contractul de munca prin care sa se modifica angajatorul, asa cum a aratat si instantei de fond, Decizia contestata este emisa nelegal intrucat nu provine de la angajator. Desi a evidentiat instantei fond faptul ca, potrivit Codului muncii, dar si Contractului colectiv de munca la nivel national, numai angajatorul poate dispune efectuarea unei cercetari disciplinare si aplicarea unei sanctiuni, in mod eronat Tribunalul Buzau a ignorat aceste argumente retinand faptul ca a fost salariata Administratiei Nationale Apele Romane.
Or, atat timp cat decizia contestata emana de la o alta entitate juridica decat angajatorul sau, apreciaza ca s-ar fi impus constatarea nulitatii masurii dispuse prin Decizia nr. 134/13.03.2009 prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
Se arata ca tot eronata este si retinerea instantei de fond potrivit careia decizia de concediere  cuprinde  prevederile  din  statutul  de  personal,  regulamentul intern sau contractul de munca pe care aceasta l-ar fi incalcat.
Asa cum a aratat si instantei de fond, in cuprinsul deciziei de concediere sunt mentionate ca fiind nerespectate de catre contestatoare o serie de articole din Regulamentul intern al Administratiei Nationale Apele Romane.
Or, din moment ce aceasta  nu era angajata a Administratiei Nationale Apele Romane iar pe de alta parte nici nu s-a facut dovada aducerii la cunostinta a dispozitiilor in regulamentul intern pe care le-ar fi incalcat,recurenta-contestatoare sustine ca  nu se poate retine aplicabilitatea acestor dispozitii in situatia de fata.
Pentru ca sa se poata retine incalcarea unor norme interne de catre contestatoare, instanta de fond ar fi trebuit sa verifice mai intai aplicabilitatea acestor norme in cazul acesteia si ar fi trebuit sa cerceteze existenta unei dovezi din care sa fi rezultat aducerea la cunostinta  a acestor norme. Atat timp cat angajatorul nu a facut dovada aducerii la cunostinta a Regulamentului intern, ba chiar mai mult decat atat a invocat incalcarea unor norme dintr-un regulament intern ce nu se aplica unitatii din care facea parte, apreciaza ca decizia de sanctionare este lovita de nulitate.
Mai mult decat atat, dispozitiile din Regulamentul intern a caror incalcare i se imputa fie au un caracter general, iar nu unul punctual, fie nu au nici un fel de legatura cu faptele imputate. Astfel, in cuprinsul deciziei de sanctionare cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca este acuzata ca ar fi incalcat dispozitiile art. 15 din Regulamentul intern ANAR care prevede: Jit. a) obligatia de a indeplini sarcinile care ii revin conform fisei postului; b)de a respecta disciplina muncii; )obligatia de a respecta prevederile cuprinse in Regulamentul intern, in contractul colectiv de munca negociat precum si in contractul individual de munca", cu precizarea ca aceste obligatii au un caracter general iar nu unul punctual referitor la. faptele mele. Totodata a fost acuzata de incalcarea dispozitiilor art. 17, lit. b) sa fie punctual si sa respecte programul de lucru stabilit, ora de incepere si de terminare a programului(intarzierea peste ora de incepere a programului sau parasirea fara aprobare a locului de munca inainte de terminarea programului,   constituie   abatere   si  se   sanctioneaza   cu   reducerea pontajului  zilei respective ", d) respecta regulile interne de acces si plecare din unitate, dispozitii care nu au legatura cu faptele imputate, aceasta  nefiind acuzata de absente sau nerespectarea programului de lucru.
In egala masura, desi este acuzata de incalcarea unor dispozitii din fisa postului, angajatorul nu a depus la dosar o astfel de fisa de post, aspect nesanctionat de instanta de fond.
Apreciaza faptul ca indicarea unor prevederi generale din Regulamentul intern sau a unora ce nu au legatura cu faptele imputate, nu indeplineste cerinta prevazuta de dispozitiile art. 268 Codul muncii, finalitatea lor fiind de a mentiona in concret dispozitia din acele acte unde este prevazuta obligatia incalcata pentru a exista posibilitatea reala de a formula apararile in mod corespunzator si de a aprecia asupra consecintelor faptelor imputate.
 In ceea ce priveste faptele imputate pentru care i s-a aplicat sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca,se sustine ca  instanta de fond in mod gresit a apreciat existenta acestor fapte, individualizarea lor si pericolul social al acestor fapte.
 Referitor la prima fapta imputata, respectiv necomunicarea unui raspuns in termenul legal la cererea inregistrata la Directia Judeteana a Apelor sub nr. 1186/28.07.2008, in mod eronat instanta de fond a retinut savarsirea unei astfel de fapte raportat la probele administrate in dosar.
Or in cazul necomunicarii raspunsului la cererea nr. 11186/28.07.2008, vinovata pentru acest lucru a fost o alta salariata a directiei, salariata care a fost sanctionata disciplinar pentru neindeplinirea atributiilor ce ii reveneau. Astfel, una dintre salariatele Directiei Apelor pe care o conducea  avea obligatia de a comunica acest raspuns, insa din culpa sa exclusiva nu a comunicat raspunsul in termenul legal de 30 de zile. Fata de acest aspect a dispus demararea procedurii cercetarii disciplinare in urma careia salariata in cauza a fost sanctionata disciplinar pentru neindeplinirea indatoririlor de serviciu.
Fata de acest aspect din care rezulta ca o alta persoana este raspunzatoare direct pentru omisiunea de a transmite raspunsul in termenul legal, apreciaza sanctionarea sa pentru aceasta fapta ca fiind nelegala, intrucat un salariat poate fi sanctionat numai pentru fapte proprii si nu pentru faptele altor angajati.
Astfel raportat la prima fapta imputata, respectiv necomunicarea unui raspuns in termenul legal la cererea inregistrata la Directia Judeteana a  Apelor sub nr. 1186/28.07.2008, in mod eronat instanta de fond a retinut savarsirea unei astfel de fapte in conditiile in care retine faptul ca reclamanta "avea obligatia de a comunica raspunsul, fiind culpa exclusiva a acesteia, in conditiile in care conform fisei postului organiza, coordona si controla activitatile personalului angajat in compartimentele din subordine".
 Ceea ce ar fi trebuit sanctionat, era nu necomunicarea unui raspuns ci eventual o neorganizare sau o lipsa de control a activitatii subordonatei ce avea obligatia sa raspunda solicitarilor si in nici un caz nu ar fi trebuit sa mi se impute necomunicarea raspunsului.
 In plus, trebuie subliniat, in opinia recurentei,  faptul ca nici instanta de fond si nici angajatorul nu individualizeaza aceasta fapta in sensul ca nu se mentioneaza care era termenul inlauntrul caruia trebuia sa raspund solicitarii nr. 1186/28.07.2008 si nici prevederile incalcate de aceasta si care prevedeau obligativitatea in sarcina sa  a elaborarii si comunicarii unui astfel de raspuns.
Fata de aceste aspecte, in mod eronat instanta de fond a retinut faptul ca necomunicarea unui raspuns la o solicitare reprezinta o abatere disciplinara raportat la atributiile ce ii reveneau.
Tot eronat s-a retinut de catre prima instanta si faptul ca nu a dat lamuriri cu privire la modalitatea in care a fost emisa decizia nr. 45/2008 prin care a fost retrasa autorizatia de gospodarire a apelor acordata unei societati comerciale.
Prin Raspunsul inregistrat sub nr. 2083/13.02.2009 a informat Administratia Nationala "Apele Romane" despre faptul ca "Decizia nr. 45/28.05.2008 prin care a fost retrasa Autorizatia de Gospodarire a Apelor nr. 73/29.08.2007 a fost emisa ca urmare a efectuarii unui control de catre personalul cu atributii de inspectie, in urma controlului constatandu-se ca unitatea la care se efectua controlul nu respecta prevederile Autorizatiei de Gospodarire a Apelor, aplicandu-se totodata si o sanctiune societatii verificate.
Or, fata de aceste mentiuni apar ca neintemeiate acuzatiile aduse  potrivit carora nu a oferit lamuriri cu privire la emiterea Deciziei nr. 45/2008 de retragere a autorizatiei de gospodarire a apelor.
Astfel, in mod eronat instanta de fond a apreciat faptul ca nu a prezentat argumentatia care a stat la baza emiterii deciziei nr. 45/2008 intrucat in cuprinsul Adresei nr. 2083/13.02.2009 si-a indeplinit si aceasta sarcina.
Astfel, in cuprinsul punctului 1 din Adresa susmentionata se precizeaza faptul ca "la data de 10.03.2008, in urma acelui control, s-a constatat ca unitatea respectiva nu respecta prevederile Autorizatiei de Gospodarire a Apelor nr. 73/2007 privind perimetrul alocat de extragere agregate minerale. Totodata, la data controlului se extrageau agregate minerale din alt perimetru nereglementat prin autorizatie de gospodarire ape ".
In plus, chiar Administratia Nationala Apele Romane prin Adresa inregistrata sub nr. 6072/22.04.2008 in care se propunea sa nu se mai elibereze autorizatie de gospodarire a apelor pentru S.C. C F G S.A. ca urmare a abaterilor consemnate si a faptului ca societatea mentionata era rau platnic, fiind recidivista in ceea ce priveste nerespectarea termenilor din autorizatie.
Or, in conditiile in care chiar emitenta deciziei de sanctionare imi solicita sa nu mai acord autorizatie de gospodarire a apei S.C. C F G S.A., motivand in fapt aceasta solicitare, nu intelege de ce i se imputa necomunicarea argumentelor care au stat la baza emiterii deciziei de retragere a autorizatiei.
Mai mult, ceea ce ar fi trebuit sa observe instanta de fond este faptul ca intimata  nu a detaliat aceasta fapta si nu a individualizat-o sub aspectul localizarii in timp si sub aspectul normelor interne incalcate (cand a fost savarsita fapta si unde este mentionata obligativitatea sa  de a oferi astfel de informatii).
Sustine recurenta ca eronata este si retinerea instantei de fond potrivit careia nu ar fi comunicat masurile luate in raport de hotararile instantelor referitoare la anularea deciziei nr.45/2008.
Instanta de fond a omis sa observe ca prin Adresa nr. 2083/13.02.2009 a lamurit aceste aspecte.
In cuprinsul pct. 2 din Adresa susmentionata a aratat ca "in urma emiterii Deciziei nr.  45/2008,  S.C.  C.F.  G a formulat actiune de anulare a acesteia la Tribunalul Buzau, dosar nr. 2777/114/2008, pronuntandu-se Sentinta civila nr. 1186/16.10.2008 de admitere a actiunii ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului formulat de unitate  la Curtea de Apel Ploiesti (09.02.2009). Autorizatia de Gospodarire a Apelor nr. 73/29.08.2007 a expirat la data de 29.08.2008". Or, avand in vedere faptul ca anterior ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus anularea deciziei de retragerea a autorizatiei de gospodarire a apelor S.C. C.F. G, autorizatia a expirat, era mai mult decat evident ca respingerea recursului orice masura intreprinsa era lipsita de obiect.
Fata de toate aceste aspecte, rezulta faptul ca instanta de fond a pronuntat o hotarare fara a observa intreg materialul probator administrat in cauza, apreciind ca faptele imputate  prezinta un pericol social ridicat astfel incat sa se justifice aplicarea celei mai drastice dintre sanctiuni.
Pentru toate aceste motive  solicita admiterea recursului, modificarea sentintei civile nr. 1003/02.11.2009 pronuntata de Tribunalul Buzau in dosarul nr. 1476/114/2009 si retinand spre rejudecare cauza sa se dispuna admiterea contestatiei si anularea Deciziei nr. 134/13.03.2009 prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs, a actelor si lucrarilor dosarului, in raport de textele de lege incidente in cauza, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform dispozitiilor art. 304 1 C.pr.civ. Curtea a respins  recursul formulat ca  nefondat pentru urmatoarele  considerente:
 Prin Decizia  nr. 134 din 13.03.2009 a Administratiei Nationale  Apele Romane Directorul General al Administratiei Apele Romane a decis  desfacerea  contractul  individual de munca  al reclamantei cu nr. 1274/3/06.01.2006, in baza art. 72 din Contractul colectiv de munca al Administratiei  Nationale Apele Romane pentru perioada 2008-2010  coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. f,  si art. 63 din Codul Muncii .
S-a retinut in sarcina contestatoarei ca nu a comunicat, potrivit  dispozitiilor  Directorului General al A.N.A.R.,  un raspuns in termenul legal si nici in cel stabilit ulterior  de catre organul ierarhic superior, la cererea inregistrata  la D.A. Buzau-Ialomita  cu nr. 11186/28.07. 2008, nu a dat lamuriri cu privire la  modalitatea in care a fost emisa Decizia nr.  45/2008 prin care a fost  retrasa  autorizatia de gospodarire a apelor acordata  respectivei societati, precum si faptul  ca nu a  comunicat rapoartele tehnico juridice care au stat la baza emiterii respectivei decizii. De asemenea, raportat la  stadiul litigiilor pe care D.A. Buzau - Ialomita  le are in legatura cu  retragerea autorizatiei de gospodarire  a apelor, nu a comunicat  masurile luate in raport  de hotararile instantelor  de judecata  si  normele legale in vigoare aplicabile in cauza.
In cuprinsul deciziei se mentioneaza ca poate fi contestata in termen de 30 de zile de la comunicare la tribunalul in a carui circumscriptie isi are domiciliul contestatorul, astfel ca instanta de recurs apreciaza ca lipsa mentiunii exprese  - Tribunalul - nu constituie un motiv de nulitate al deciziei de vreme ce a fost indicata instanta competenta, gradul acesteia si localitatea unde isi are sediul instanta prin raportare la domiciliul contestatoarei-recurente . Curtea apreciaza ca au fost astfel respectate dispozitiile art. 268 alin. (2) lit. f) din Codul muncii .
In ceea ce priveste critica privind emiterea deciziei de desfacere disciplinara a contractului de munca de catre un organ necompetent, Curtea retine ca, potrivit disp. art. 1 din OUG nr. 107/ 5 septembrie 2002 privind infiintarea Administratiei Nationale "Apele Romane", Administratia Nationala "Apele Romane" este institutie publica de interes national, cu personalitate juridica, avand ca scop cunoasterea, protectia, punerea in valoare si utilizarea durabila a resurselor de apa, monopol natural de interes strategic, precum si administrarea infrastructurii Sistemului national de gospodarire a apelor.
Aceasta  este persoana juridica romana si functioneaza pe baza de gestiune si autonomie economica, avand  in subordine unitatile prevazute in anexa nr. 1, printre care si Directia Apelor B. De asemenea, potrivit disp. art. 27 din privind aprobarea Statutului de organizare si functionare a Administratiei Nationale "Apele Romane" directorii unitatilor cu personalitate juridica proprie, cum este si Directia Apelor B, le reprezinta pe acestea in raporturile cu persoanele juridice si persoanele fizice si sunt si ordonatori tertiari de credite pentru fondurile de la bugetul de stat, iar Directorul general al Administratiei Nationale "Apele Romane, cu acordul consiliului de administratie, numeste si elibereaza din functie conducatorii unitatilor prevazute la art. 11 alin. (1) si stabileste drepturile salariale lunare si conditiile in care acestea le vor fi acordate.
Potrivit art. 28 alin. 3 din acelasi Statut Directorul general numeste, suspenda sau elibereaza din functie conducatorii unitatilor prevazute la art. 11 alin. (1) lit. b), respectand conditiile din fisa postului si legislatia in vigoare si numai personalul de executie al Administratiei Nationale "Apele Romane" si al unitatilor subordonate este angajat sau concediat potrivit Codului muncii si contractului colectiv de munca de catre fiecare angajator persoana juridica.
 In consecinta, este in afara de orice indoiala competenta Directorul general al Administratiei Nationale" Apele Romane" de a dispune concedierea recurentei -contestatoare,ce indeplinea functia de Director al Directiei Apelor B,  competenta ce reiese cu claritate din normele fundamentale care reglementau activitatea desfasurata de aceasta . In aceeasi ordine de idei, ca unitate subordonata exista obligativitatea cunoasterii si respectarii Regulamentului de ordine interioara a institutiei in subordinea careia functiona, acesta fiind un principiu de baza al subordonarii ierarhice, pe care recurenta era datoare sa-l cunoasca si sa-l respecte .
Pe fondul cauzei, Curtea constata ca , potrivit dispozitiilor art. 263 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai, ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara. 
De asemenea , potrivit disp. art. 266 Codul muncii angajatorul are obligatia de a stabili sanctiunea disciplinara in raport de gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat si avand in vedere imprejurarile in care fapta a fost savarsita, gradul de vinovatie al salariatului, consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala in serviciu a salariatului precum si eventualele sanctiuni disciplinare suferite de acesta anterior .
Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
In speta dedusa judecatii, fata de gravitatea  omisiunilor si intarzierilor in indeplinirea sarcinilor de serviciu  retinute in sarcina recurentei-contestatoare, chiar daca aceasta nu  mai fusese sanctionata disciplinar anterior,  masura  desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, in baza art. 63 coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii  apare corect individualizata in raport de dispozitiile art. 266 din Codul muncii si temeinic motivata in fapt si in drept.
Curtea nu poate retine sustinerea recurentei in sensul ca necomunicarea  raspunsului la cererea nr. 11186/28.07.2008 in termenul legal de 30 de zile se datoreaza unei alte salariate a directiei, salariata care a fost sanctionata disciplinar pentru neindeplinirea atributiilor ce ii reveneau, intrucat acesteia ii revenea atributia de a o organiza, coordona si controla activitatile personalului angajat in compartimentele din subordine, iar prin retinerea culpei sale nu se realizeaza sanctionarea sa pentru fapta unei alte persoane ci pentru fapta sa de a nu fi organizat si coordonat eficient activitatea personalului din subordine si in ultima instanta, in numele institutiei pe care o reprezinta in raporturile cu tertii, de a nu fi comunicat raspunsul respectiv.
Ceea ce intereseaza este nu numai daca s-a procedat la sanctionarea persoanei din subordinea recurentei -contestatoare vinovate de necomunicarea raspunsului, ci eficienta masurilor dispuse de contestatoare, respectiv daca s-a realizat finalitatea acestei actiuni constand in comunicarea raspunsului solicitat.
Ori din actele si lucrarile dosarului reiese ca cererii inregistrate la D.A. B cu nr. 11186/28.07.2008 nu i s-a raspuns nici in termenul legal si nici dupa ce prin adresa nr. 1348/CC/10.02.2009 emisa de Directorul General al Administratiei Nationale Apele Romane s-a dispus inaintarea unui raspuns pana cel mai tarziu la data de 13.02.2009 . Situatia ca institutia publica condusa de recurenta- contestatoare nu a emis un raspuns petentului in termen de 7 luni la cererea sa, poate fi apreciata ca avand la baza culpa grava a acesteia in exercitarea atributiilor de serviciu, de vreme ce cunostea situatia si nu a actionat in nici un mod pentru rezolvarea ei .
De asemenea, infirmarea in instanta a Deciziei nr. 45 /2008 de retragere a autorizatiei de gospodarire a apelor acordata SC C F G si lipsa vizei compartimentului juridic , intrucat nu a fost solicitat avizul de legalitate la emiterea acestei decizii conduce la ideea nerespectarii procedurii de lucru si a legislatiei in vigoare de catre recurenta-contestatoare in desfasurarea activitatii sale .
Necomunicarea catre organul ierarhic superior a relatiilor solicitate cu privire la modalitatea in care a fost emisa decizia mai sus -mentionata, argumentele tehnico-juridice care au stat la baza emiterii acesteia, precum si a masurilor luate pentru executarea  hotararile instantelor judecatoresti opozabile D.A. B in legatura cu retragerea autorizatiei de gospodarire a apelor reprezinta o incalcare a ordinelor si dispozitiilor conducatorilor ierarhici. Recurenta-contestatoare a raspuns prin adresele nr. 2083/FL/13.02.2009 si 2248/FL/16.02.2009 cererii adresate, fara insa a comunica propriu-zis informatiile solicitate sau a lua masura de se raspunde la cererea petentului adresata acestei institutii in anul 2008 .
Este adevarat ca pana la data finalizarii procesului demarat de petenta SC C F G  prin sentinta civila nr. 1186/16.10.2008 autorizatia acesteia a expirat(29.08.2008), dar intrucat instanta competenta a constatat ca Decizia nr. 45 /2008 de retragere a autorizatiei de gospodarire a apelor acordata SC C F G nu era legal emisa, este evident ca pe cale ierarhica se putea imputa recurentei-contestatoare neindeplinirea corespunzatoare a sarcinilor de serviciu. Pe de alta parte, la data de 28.07.2008 S.C. C F SA G a depus o noua cerere (fila 141 dosar de fond) insotita de documentatie tehnica prin care a solicitat o noua autorizatie de gospodarire a apelor careia nu i s-a raspuns .

In consecinta este evidenta atitudinea necorespunzatoare a recurentei-contestatoare care, apreciind ca nu este obligata sa execute sentinta judecatoreasca prin care s-a anulat Deciziei nr. 45 /2008 de retragere a autorizatiei de gospodarire a apelor acordata SC C F G, intrucat aceasta autorizatie ar fi ajuns la termenul de expirare, a refuzat in continuare, prin subordonatii sai,  sa dea curs cererii acestei societati de acordare a unei noi autorizatii de gospodarire a apelor.