Actiune in granituire. Conditii de admisibilitate

     In sensul prevederilor art. 584 Cod civil granituirea constituie o operatiune de determinare , prin semne exterioare si vizibile, a limitelor dintre doua proprietati limitrofe pentru a se sti limitele fondului asupra caruia poarta dreptul de folosinta al proprietarilor celor doua fonduri. O asemenea operatiune poate avea loc atat in situatia in care nu exista semne vizibile ale liniei de hotar cat si in situatia in care astfel de semne exista, dar sunt contestate de parti.
Actiunea in granituire nu poate fi admisa in situatia in care de la data dobandirii imobilelor de catre parti acestea nu si-au schimbat in timp configuratia si nu s-a facut dovada modificarii liniei de hotar initiale.
     Prin sentinta civila nr. 977/27 iunie 2005, Judecatoria Miercurea Ciuc, a admis in parte actiunea formulata de reclamantii T. G. si T. A., in contradictoriu cu paratele C.G. , C.T. , S.  Kl.  si C. R. , si in consecinta: a stabilit linia de hotar dintre imobilul situat in Miercurea Ciuc, str. Ret, nr. 53, proprietatea reclamantilor si imobilul situat in Miercurea Ciuc, str. Ret, nr. 51, proprietatea paratelor conform planului de situati, anexa grafica nr.2 din Raportul de expertiza tehnica judiciara, efectuat de exp. tehnic sing. F.I. , ce face parte integranta din hotarare; a obligat paratele sa-si retraga pe propriul teren stalpul de poarta amplasat pe  terenul   proprietatea  reclamantilor;  a  obligat  paratele  sa contribuie la cheltuielile de graniture ale celor doua imobile in cota de 1/2 parte, cealalta cota de 1/2 parte fiind suportata de reclamanti; a obligat paratele sa tolereze executarea lucrarilor de reparatii la spatele casei reclamantilor, situata in Miercurea Ciuc, str. Ret, nr. 53; a respins capatul de cerere al reclamantilor privind obligarea paratelor la plata de despagubiri in suma de 10.000.000 lei; a obligat paratele sa plateasca in solidar reclamantilor cheltuieli de judecata in suma de 5.374.000 lei.
     Apelul declarat de parate impotriva mentionatei hotarari a fost admis prin decizia civila nr. 182/8 decembrie 2005 a Tribunalului Harghita, cu consecinta respingerii actiunii reclamantilor si obligarii acestora la 8.088.000 lei cheltuieli de judecata.
     Aceasta ultima hotarare a fost atacata cu recurs de catre reclamanti, care au invocat prevederile art. 304 pct.9 Cod procedura civila, respectiv imprejurarea ca decizia atacata este lipsita de temei legal si data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
     Examinand recursul dedus judecatii prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 306 alin.2 Cod procedura civila, Curtea a  constatat  ca acesta este nefondat, astfel ca urmeaza a fi respins ca atare, in baza urmatoarelor considerente:
     Prin cererea adresata primei instante, reclamantii au solicitat stabilirea liniei de hotar intre imobilul proprietatea lor si cel al paratelor, conform planului de amplasament si delimitare a corpului de proprietate intocmite de exp dr. ing. R.B.J. la data de 08.08.2003, obligarea paratelor sa contribuie la cheltuieli de granituire si sa-si retraga pe propriul teren stalpul de poarta amplasat pe terenul proprietatea reclamantilor, la coltul casei, precum si obligarea paratelor sa tolereze executarea de catre reclamanti a lucrarilor de reparatie la spatele casei lor, sub sanctiunea achitarii unor despagubiri de 10.000.000 lei.
     In sensul prevederilor art. 584 Cod civil, granituirea constituie o operatiune de determinare, prin semne exterioare si vizibile, a limitelor dintre doua proprietati limitrofe, pentru a se sti limitele fondului asupra caruia poarta dreptul de folosinta al proprietarilor celor doua fonduri. O asemenea operatiune poate avea loc atat in situatia in care nu exista semne vizibile ale liniei de hotar, cat si in situatia in care astfel de semne exista, dar sunt contestate de parti. in acest ultim caz, insa, este necesar a se face dovada ca linia de hotar a suferit modificari in timp, astfel ca se impune readucerea ei la forma initiala.
     In speta, probele administrate in cauza nu au confirmat o atare situatie, martorii audiati precizand ca in spatele casei reclamantilor nu a existat nicicand gard despartitor, ci doar de la coltul casei si in prelungirea acesteia pe toata lungimea curtii. in legatura cu acest gard, martorii au aratat, insa ca se afla pe aceeasi pozitie, aproximativ din anul 1960, inca din timpul vietii tatalui reclamantului . Or, in conditiile in care imobilul proprietatea paratelor a fost achizitionat in anul 1965, este evident ca l-au dobandit in aceeasi configuratie. De altfel, aceasta stare a celor doua proprietati limitrofe reiese si din schita intocmita de Serviciul de sistematizare din cadrul fostului Sfat Popular al municipiului Miercurea Ciuc la data de 21 decembrie 1964, in perspectiva autorizarii instrainarii catre parate si antecesorul acestora a imobilului situat in stanga proprietatii lui T.L. -tatal reclamantului T.G.
     Pe de alta parte, Curtea  a relevat imprejurarea inscrierii dreptului de proprietate al reclamantilor in cartea funciara abia in anul 2003, dupa reconstituirea dreptului de proprietate in baza Lefii fondului funciar, spre deosebire de parate si antecesorul acestora, intabulati in anul 1965. in atare situatie, pretentia reclamantilor de a se stabili o alta linie de hotar intre cele doua proprietati, pe considerentul ca le lipsesc in fapt 11 mp. din suprafata intabulata pe numele lor, nu are nici o justificare legala in raport de dispozitiile art. 584 Cod civil, nefacandu-se in cauza dovada modificarii liniei de hotar initiale.
     Imprejurarea ca, data fiind configuratia celor doua imobile invecinate, nu ar fi respectate dispozitiile art. 615 Cod civil, privitoare la picatura streasinilor, este lipsita de relevanta sub aspectul supus examinarii, intrucat incalcarea acestei servituti ar fi putut invocata doar de catre parate, in conditiile in care s-ar fi considerat prejudiciate prin scurgerea apelor de pe acoperisul casei reclamantilor pe terenul proprietatea lor. Situatia este similara si in privinta amplasarii stalpului portii de acces in curtea imobilului proprietatea paratelor sub streasina casei proprietatea reclamantilor, martorii audiati in cauza neconfirmand sustinerea acestora, cu referire la schimbarea pozitiei initiale, de la data cumpararii imobilului.
     Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat ca solutia instantei de apel este legala, reclamantii nefacand dovada alterarii de catre parate a liniei de hotar dintre cele doua imobile, acceptata ca atare de catre antecesorul celor dintai si mentinuta in aceeasi configuratie de cel putin 40 de ani.
     In ceea ce priveste solicitarea de obligare a paratelor la a permite reclamantilor sa efectueze lucrari de reparatie la spatele casei lor, instanta retine ca probele administrate nu au conturat un refuz in acest sens din partea paratelor. Din contra, reclamantii au recunoscut la interogatoriul luat in prima instanta ca in anul 2003 au reparat zidul din spate al casei , primind permisiunea din partea paratelor de a intra in curtea lor. Prin urmare, si acest capat de cerere a fost in mod corect respins, reclamantii avand deschisa calea unei actiuni judiciare viitoare, in cazul in care paratele le-ar ingradi accesul in curte pentru executarea eventualelor lucrari de reparatii.
     Raportat la aspectele anterior relevate,recursul reclamantilor a fost respins ca nefondat, conform prevederilor art. 312 alin.l Cod procedura civila, corelativ cu obligarea lor la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate paratelor .