Probe testimoniale

Prin actiunea inaintata la 10 aprilie 2007 la Judecatoria Timisoara, reclamantii C. G. si C. I, au chemat in judecata pe paratii N. V.C, N A, N. C. D. si N. A. L, solicitand pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract autentic de vanzare cumparare cu privire la imobilul situat in Timisoara inscris in CF Timisoara, cu intabularea dreptului de proprietate imobiliara pe numele reclamantilor, sub sanctiunea unor daune cominatorii de 1.000 Euro/zi de intarziere, pana la data perfectarii actelor autentice.
In subsidiar, reclamantii au solicitat restituirea pretului de 55.000 Euro precum si daune aferente prejudiciului cauzat, cu cheltuieli de judecata, relevand ca in anul 2004 a intervenit intre parti un antecontract de vanzare cumparare privind imobilul din litigiu si, cu toate ca pretul a fost platit, paratii - vanzatori, refuza predarea imobilului si perfectarea instrainarii.
Prin precizarea de actiune ulterioara reclamantii si-au reformulat petitul principal, solicitand instantei sa se pronunte o hotarare in prestatie tabulara, in baza careia sa se poata intabula in CF, renuntand la capatul de actiune privind restituirea pretului de 55.000 Euro.
In drept, reclamantii s-au prevalat de dispozitiile art.969, 970, 1295 din Codul civil.
Prin sentinta civila nr.9847 din 10 octombrie 2007 a Judecatoriei Timisoara s-a respins ca nefondata actiunea civila formulata de reclamanti, solutie mentinuta ca legala si temeinica prin decizia civila nr.216/A/19 martie 2008 a Tribunalului Timis, care a respins ca nefondat apelul reclamantilor.
Pentru a statua astfel, cele doua instante de judecata au retinut ca in anul 2001 intre N. A. si N. C. pe de o parte, si familia C. pe de alta parte, s-a incheiat un inscris sub semnatura privata prin care partile faceau un schimb de locuinte, iar ulterior la 17.01.2004 a intervenit un antecontract de vanzare cumparare privind imobilul din litigiu. Prin acest ultim act N. in nume propriu si ca mandatar al celorlalte parate se obliga sa instraineze reclamantilor imobilul situat in Timisoara cu pretul de 55.000 Euro, suma ce urma a fi achitata in termen de 10 zile de la ramanerea irevocabila a hotararii pronuntata in dosarul nr.4767/2002 al Judecatoriei Timisoara, avand ca obiect revendicarea imobilului de fostii proprietari.
La data de 8 februarie 2005 intre parti se incheie un act aditional la antecontractul de vanzare cumparare prin care se stabileste plata pretului de catre familia C. pana la data de 1 iulie 2005, termen care nu a fost respectat. La dosarul cauzei nu exista nici un alt inscris depus de catre parti din care sa rezulte ca termenul de plata (scadenta) a fost prelungit sau modificat si la data de 25 august 2005 cand reclamantii  au intentionat sa achite contravaloarea imobilului, insa paratii au refuzat incasarea pretului, invocand nerespectarea termenului de plata.
In dovedirea actiunii, reclamantii s-au prevalat de un inceput de dovada scrisa eliberat de BRD Timisoara la data de 25 august 2005, pe numele N. ce reprezinta comision pentru "incasari diverse". Prin acest inscris s-a incercat a se dovedi ca pretul a fost achitat integral si astfel vanzarea este perfectata intre parti, insa atat instanta de fond cat si cea de apel au considerat ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art.1197 alin.2 Cod civil, respectiv nu constituie inscris doveditor. S-a concluzionat ca pentru a se pronunta o hotarare care sa tina loc de contract autentic de vanzare cumparare, trebuie ca pretul vanzarii sa fi fost achitat de cumparatori si acestia sa se afle in posesia imobilului.
Impotriva deciziei civile mentionate, reclamantii au inaintat in termen legal recurs, solicitand modificarea in tot a acesteia, rejudecarea pricinii si admiterea actiunii civile introductive de instanta, conform solicitarii, cu invocarea motivelor prev. de art.304 pct.5,8,9 C.pr.civ.
Recurentii au relevat prin memoriul de recurs faptul ca hotararea atacata este nelegala in sensul art.304 pct.5 C.pr.civ.,  raportat la art.129 alin.4 si 5 din acelasi cod, instanta inlaturand un inscris probatoriu determinant fara sa se fi verificat validitatea lui.
Reclamantii face evident referire la inscrisul de la fila 15 dosar fond, emanat la data de 28 august 2005 de BRD Timisoara si prin care au dovedit ca pretul a fost achitat integral vanzatorilor, situatie in care se impunea pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de instrainare. Chiar daca instantele nu au considerat ca inscrisul eliberat de banca reprezinta dovada deplina a platii, stabilind ca suma de 55.000 Euro a fost preluata de N. V, trebuia sa prezume ca aceasta suma ramasa in posesia lui, situatie care este echivalenta cu efectuarea platii.
De asemenea reclamantii au aratat prin memoriul de recurs ca hotararea atacata a schimbat natura actului juridic dedus judecatii si a fost data cu incalcarea dispozitiilor legale in materie, respectiv art.967, 970, 1295 Cod civil. Antecontractul dintre parti a avut la baza un consimtamant scris, rezolutiunea implicand un nou acord de vointa al partilor, insa paratii vanzatori nu au solicitat in acest proces rezolutiunea antecontractului.
Prin incheierea nr.276 din 19 martie 2009 a  Curtii de Apel Timisoara s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea dosarului la aceasta instanta, ca urmare a admiterii cererii de stramutare formulata de reclamanti.
Recursul dedus judecatii este nefondat, pentru considerentele ce succed:
In principiu vanzarea cumparare se perfecteaza intre parti, fara indeplinirea vreunei formalitati. Vanzarea este perfecta si proprietatea de drept stramutata de indata ce partile s-au inteles asupra lucrului vandut si pretului, chiar daca lucrul nu a fost predat, iar pretul numarat (art.1295 Cod civil). Prin aceasta, in dreptul civil roman s-a consacrat principiul consensualitatii actelor juridice in materia vanzarii, regula ce comporta unele exceptii prevazute de lege, de pilda, in cazul instrainarii terenurilor intravilane sau extravilane, pentru care art.46 din Legea nr.18/1991 cere conditia inscrisului autentic, cu semnificatie "ad validitatem".
Cum in dreptul comun exceptii sunt de stricta interpretare, rezulta ca in tacerea legii, acestea nu sunt aplicabile promisiunii de vanzare cumparare. Ca atare, promisiunea de vanzare cumparare fiind un contract nenumit, va urma, in ceea ce priveste mecanismul formarii acordului de vointa, regulile aplicabile contractelor, in cat forma scrisa este ceruta numai ad probationem.
Pentru situatiile in care exista un inceput de dovada scrisa, ori in cazul imposibilitatii fizice sau morale de a preconstituii proba scrisa, legea permite dovada cu martori. In virtutea principiului consensualismului actelor juridice, antecontractul de vanzare cumparare este o promisiune sinalagmatica si oneroasa ce nu se poate disocia de actul de vanzare cumparare pe care partile il anticipeaza, mai ales atunci cand conventia s-a executat in fapt, prin predarea lucrului si plata pretului. Obligatiei de a da ce incumba vanzatorului ii urmeaza obligatia de a face, respectiv de a incheia contractul de vanzare cumparare, in caz contrar se aplica dispozitiile art.1077 din Codul civil, instantele de judecata fiind abilitate sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de instrainare.
In speta dedusa judecatii, reclamantii nu au dovedit plata pretului la datele de 08.02.2005 si respectiv 1 iulie 2005, iar paratii au emis notificare la data de 13 octombrie 2005 cu privire la intentia de revocare a ofertei, constatand desfiintata conventia. Prin cele doua conventii incheiate intre parti s-a prevazut expres ca in situatia in care reclamantii nu isi indeplinesc obligatiile contractuale, cu prioritate plata pretului, contractul se  desfiinteaza, respectiv "se anuleaza", fiind vorba deci de o clauza rezolutorie prevazuta in conventie. Prin urmare, neplata pretului nu constituie un motiv de inadmisibilitate a actiunii in validarea antecontractului de vanzare-cumparare, ci in speta atrage rezolutiunea actului.
Cat priveste inscrisul de care s-au prevalat recurentii, respectiv cel de la fila 15 dosar fond, eliberat de BRD Timisoara, acesta nu poate fi catalogat ca un inceput de dovada scrisa in dovedirea actiunii, intrucat nu corespunde cerintelor prev. de art.1197 alin.2 Cod civil, emanand de la o terta persoana si nu de la partea contractanta. Acesta a fost motivul pentru care instanta de fond a administrat probe testimoniale, din coroborarea carora nu a rezultat plata pretului de catre cumparatori, la scadenta stabilita de parti, fapt ce a condus la respingerea actiunii reclamantilor.
Fata de cele ce preced, nefiind incidente motivele prev. de art.304 pct.5,8,9 C.pr.civ., iar Curtea neretinand motive de casare de ordine publica, a respins ca nefondat recursul declarat.