Opinie separata, art. 818 si urmatoarele

Prin sentinta civila nr. 375/05 martie 2008, Tribunalul Harghita a respins exceptia necompetentei materiale a instantei, invocata de catre Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de Ministerul Economiei si Finantelor, prin Directia Generala a Finantelor Publice Harghita, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, a admis actiunea formulata de reclamanta B.M, in contradictoriu cu paratii Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Ministerul Public - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si Ministerul Economiei si Finantelor, cu citarea obligatorie a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii si, drept consecinta:
- a obligat paratii, la plata diferentelor salariale de 5% incepand cu 01.01.2007 in raport cu luna decembrie 2006; de 2% incepand cu 01.04.2007 in raport cu luna martie 2007 si de 11% incepand cu 01.10.2007 in raport cu luna septembrie 2007, si in continuare pana la eliminarea starii de discriminare;
- a obligat paratii sa plateasca aceste sume, actualizate cu indicele de inflatie, calculate pana la data platii efective;
- a obligat paratii sa plateasca reclamantei dobanda legala, calculata la sumele acordate prin hotarare;
- a obligat paratul Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu Mures sa efectueze mentiunile cuvenite in carnetul de munca al reclamantei.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs paratii Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Ministerul Economiei si Finantelor, prin Directia Generala a Finantelor Publice Harghita, solicitand modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii integrale a actiunii.
In motivarea recursului, paratii au invocat prevederile art. 304 pct. 4 si 9 Cod procedura civila, sustinand ca instanta de fond a depasit atributiile puterii judecatoresti, adaugand la legea de salarizare speciala a magistratilor si acordand, astfel, reclamantei drepturi salariale prevazute exclusiv in beneficiul unei alte categorii profesionale.
S-a mai aratat ca, in contextul in care reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, instanta trebuia sa faca aplicarea Deciziei nr. 821/3 iulie 2008 a Curtii Constitutionale, prin care s-a  stabilit ca dispozitiile art. 2 alin. 1, art. 11 si art. 27 din acest act normativ sunt neconstitutionale.
De asemenea, recurentii au invocat si gresita actualizare cu indicele de inflatie a drepturilor banesti stabilite prin hotarare, precum si inadmisibilitatea acordarii acestora pentru viitor, in contextul in care numai legiuitorul are atributii in domeniul salarizarii.
La randul sau, paratul Ministerul Economiei si Finantelor a solicitat, in principal, respingerea ca inadmisibila a cererii de chemare in judecata, sustinand ca respectiva institutie nu are calitate procesuala pasiva in cauza, nefiind parte in raportul juridic de munca al reclamantei, astfel ca nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale pretinse de aceasta.
In subsidiar, s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, intrucat actul normativ care reglementeaza salarizarea reclamantei este O.G. nr. 27/2006, iar prin Decizia nr. 818/2008 s-a declarat neconstitutionalitatea prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, astfel ca nu poate fi invocata discriminarea, prin raportare la drepturi salariale stabilite prin alte acte normative decat cele specifice categoriei profesionale din care fac parte acestia.
Prin Decizia nr. 104/20 ianuarie 2009 a Curtii Constitutionale, prevederile art. I si II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost declarate neconstitutionale, astfel ca revine Curtii de Apel Targu Mures competenta de solutionare a recursurilor declarate in prezenta cauza.
Verificand legalitatea hotararii atacate, prin raportare la motivele invocate de catre recurenti, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin actiunea civila formulata, reclamanta a solicitat obligarea paratilor la plata unor diferente de drepturi salariale, invocand discriminarea prin neacordarea unei  indemnizatii egale cu cea a judecatorilor din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a judecatorilor din cadrul Curtii Constitutionale.
Examinand cererea reclamantei, instanta de fond a constatat ca in speta sunt incidente dispozitiile art.1, art.2 alin. 1-3 si art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 deoarece intre reclamanta-procuror la Biroul Teritorial  Harghita - D.I.I.C.O.T. si judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtii Constitutionale si Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie exista o stare de discriminare. Astfel facand trimitere la Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecatorilor si procurorilor si la Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecatoreasca, instanta de fond a constatat ca majorarile salariale  dispuse de O.G. nr. 10/2007 s-au facut diferentiat in cadrul aceleiasi categorii profesionale - magistrati.
Dupa pronuntarea hotararii instantei de fond, Curtea Constitutionala, prin mai multe decizii (decizia nr. 818-821 din 3 iulie 2008), a constatat ca dispozitiile pe care instanta de fond si-a intemeiat hotararea sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele de judecata au competenta sa anuleze si sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judecatoreasca  sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Constatand ca Tribunalul Harghita a admis cererea reclamantei acordandu-i drepturile prevazute de O.G. nr. 10/2007 desi nu face parte din categoria personalului prevazut de acest act normativ, Curtea constata ca in speta este incident motivul de recurs prevazut de art. 304, pct. 9 Cod procedura civila, hotararea atacata fiind in contradictie cu dispozitiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea a admis recursurile formulate si a modificat in parte hotararea atacata in sensul respingerii actiunii reclamantei mentinandu-se dispozitiile referitoare la solutionarea exceptiilor.