Aplicarea art. 181 Cod penal. Conditii

Aplicarea art. 181 Cod penal. Conditii.

Nu se poate sustine ca faptele inculpatului care avea in sange o alcoolemie de 1,10% si in aceste conditii conducerea unui autoturism intr-o parcare, lovind un alt autoturism , dupa care a plecat de la locul accidentului in conditiile in care a fost rugat sa ramana pana la venirea politiei, nu constituie gradul de pericol social al unor infractiuni. Prin sentinta penala nr.742/22.10.2008 pronuntata de Judecatoria M.Ciuc, in baza art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. C., la pedeapsa de 4 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala; in baza art. 89 alin.1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit.d Cod penal, acelasi inculpat a mai fost condamnat la 2 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului fara incuviintarea organelor de politie, cu aplicarea art.33 lit.a 34 lit.b C.pen.
In baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 4 luni, cu aplicarea art.83 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat sa plateasca statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
In fapt se arata ca la data de 19.05.2007, inculpatul dupa ce a consumat bauturi alcoolice s-a urcat la volanul autoturismului, parcat pe B-dul Fratiei din Miercurea Ciuc, cu intentia de a muta autoturismul mai aproape de imobilul in care locuieste el astfel inculpatul a facut mai multe manevre pentru a scoate autoturismul cu spatele si a lovit cu bara partea dreapta un alt autoturism care stationa .
Intre inculpat si proprietarul autoturismului s-a iscat o discutie in urma careia inculpatul a plecat de la fata locului cu promisiunea ca se va intoarce.
Dupa circa 20 de minute inculpatul nu s-a mai intors motiv pentru care a fost anuntata politia, inculpatul fiind descoperit la domiciliul sau.
Inculpatul in fata instantei a recunoscut faptul ca inainte de a se urca la volan a consumat bauturi alcoolice, si ca nu a avut intentia de a parasi locul accidentului, ci a plecat in urma intelegeri cu proprietarul autoturismului avariat, si intre timp, au venit lucratorii de politie.
Inculpatul a fost supus masurii standard de recoltare a probelor biologice la Spitalul Judetean Harghita, potrivit procesului verbal de constatare a infractiunii .
In urma recoltarii probelor biologice s-a constatat ca inculpatul avea in sange la prima recoltare o alcoolemie de 1,10 g%, respectiv 1,00 g % la a doua recoltare, potrivit buletinului de analiza toxicologica alcoolemie nr. 274 /126/A-2 din 25.05.2007, rezultat contestat de catre inculpat.
In cauza a fost audiat martorul B.I, care a confirmat imprejurarea ca dupa ce inculpatul i-a avariat autoturismul a plecat de la fata locului in conditiile in care a fost rugat sa ramana pana la venirea politiei.
In drept, faptele inculpatului intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002-R, si parasirea locului accidentului fara incuviintarea organelor de politie, prevazuta de art.89 alin 1 OUG 195/2002-R savarsite in conditiile art.33 lit.a C.pen.
Instanta de fond  a constatat ca inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala fiind cunoscut cu un comportament corespunzator in familie si societate, imprejurari pe care instanta le-a va retinut ca circumstante atenuante.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel M.C. solicitand admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale atacate si dupa rejudecarea cauzei, sa se dispuna achitarea sa.
In motivele de apel, sustinut de aparatorul apelantului oral, s-a aratat ca prima instanta a stabilit o stare de fapt gresita, contrara probelor administrate in cauza; faptele nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor retinute in sarcina inculpatului .
De asemenea, s-a mai aratat ca, inculpatul nu a condus autoturismul pe drumurile publice, doar intr-o parcare in apropierea locuintei inculpatului, acesta a facut o manevra gresita pentru a scoate autoturismul din parcare si de a-l muta mai aproape de imobilul sau, timp in care cu bara partea dreapta a lovit un alt autoturism care stationa.
Dupa producerea accidentului autoturismul proprietatea inculpatului a ramas la fata locului, iar inculpatul s-a deplasat la domiciliul sau sa ia bani in vederea acordarii despagubirilor pe care le-a solicitat pagubitul.
Prin decizia penala nr.33/10.03.2009, Tribunalul Harghita, in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala a admis apelul declarat de apelantul M. C, impotriva sentintei penale nr. 742 din data de 22 octombrie 2008 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in dosarul nr. 1556/258/2008.
A desfiintat sentinta atacata si rejudecand cauza:
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala a achitat pe inculpatul M. C. pentru infractiunile prevazute de art. 89 alin. 1 si art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
In baza art. 91 lit. c Cod penal a aplicat inculpatului doua sanctiuni a cate 500 lei amenda administrativa.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat in apel au ramas in sarcina acestuia.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel invocate si din oficiu, instanta de control a constatat urmatoarele:
Instanta de fond in baza probelor administrate in cauza a stabilit o stare de fapt corecta in sensul ca inculpatul dupa ce a consumat bauturi alcoolice intr-o parcare apropiata de domiciliul sau, a facut o manevra gresita si a lovit un alt autoturism stationat in parcare, dupa care inculpatul a parasit parcarea si s-a deplasat la domiciliul sau.
Cu toate acestea instanta de control a considerat ca inculpatul nu a condus efectiv autoturismul in domeniul public, doar a facut niste manevre in parcare pentru a aduce autoturismul mai aproape de locuinta sa.
A mai considerat ca, in cauza, nu a existat un accident, un eveniment rutier, scopul inculpatului nu a fost acela de a parasi locul accidentului pentru a ascunde producerea acestui eveniment.
Vazand imprejurarea in care au fost savarsite infractiunile retinute in sarcina inculpatului, persoana acestuia care are un comportament corespunzator atat in familie cat si in societate, este integrat din toate punctele de vedere intr-un mod de viata prosocial, atat prin situatia sociala, familiala, atitudine, comportament, aspiratii si planuri de viitor; pericolul social al faptelor savarsite, precum si faptul ca inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala, tribunalul a considerat ca aplicarea unei sanctiuni, respectiv amenda administrativa, ar atinge scopul educativ si preintampinarea savarsirii altor infractiuni.
Fata de considerentele mai sus prezentate, tribunalul in baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., a procedat in modul aratat in dispozitivul deciziei mai sus descris.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal prev. de art.383/3 alin.1 Cod pr.penala au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita si inculpatul M.C.
Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita solicita admiterea recursului, casarea deciziei atacate si mentinerea hotararii primei instante, apelul fiind gresit admis.
In motivarea recursului se arata ca in mod gresit instanta de apel a apreciat ca faptele pentru care inculpatul a fost dedus judecatii nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, iar instanta de a apel a facut o aplicare gresit a disp. art.18/1 Cod penal, rap. la art.91 Cod penal, in sensul ca s-au aplicat mai multe sanctiuni cu caracter administrativ.
Inculpatul nu si-a motivat recursul in conformitate cu disp.art.38510 alin.2 Cod pr.penala, astfel ca instanta urmeaza sa ia in considerare doar cazurile de casare, care potrivit art.3859 alin.3 Cod pr. penala, se iau in considerare intotdeauna din oficiu.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate, sub aspectul motivelor de recurs si din oficiu, in conformitate cu disp.art.3859 alin.3 Cod pr.penala, Curtea a apreciat ca numai recursul parchetului este fondat pentru urmatoarele considerente:
Sub aspectul starii de fapt, instanta de control judiciar a apreciat ca ambele instante au stabilit-o in mod corect, astfel ca sub acest aspect hotararile pronuntate nu suporta nicio critica.
Hotararea instantei de apel este gresita sub aspectul achitarii inculpatului si a aplicarii disp.art.181 Cod penal.
Potrivit art.181 Cod penal, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit  de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
In cazul faptelor prevazute de acest articol, procurorul sau instanta aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ prev. de art.91 Cod penal.
In caua dedusa judecatii, in mod corect a stabilit prima instanta ca in data de 19.05.2007, inculpatul a fost descoperit la domiciliul sau dupa ce in prealabil a accidentat cu autoturismul condus de catre el un alt autoturism, prin efectuarea unor manevre cu spatele intr-o parcare de pe B-dul Fratiei din Miercurea Ciuc.
Prin urmare, nu se poate sustine ca faptele inculpatul care avea in sange o alcoolemie de 1,10%o si in aceste conditii conducea un autoturism intr-o parcare din municipiul Miercurea Ciuc a lovit un alt autoturism, dupa care a plecat de la locul accidentului in conditiile in care a fost rugat sa ramana pana la venirea politiei, nu constituie gradul de pericol social al unor infractiuni.
Infractiunile comise de catre inculpat sunt extrem de grave, care pun in pericol circulatia pe drumurile publice, astfel ca sustinerile instantei de apel ca in cauza nu a existat un eveniment rutier, iar inculpatul are un comportament corespunzator in familie si in societate si, se afla la primul contact cu legea penala, nu pot conduce la concluzia ca faptele inculpatului prin continutul lor concret sunt lipsite in mod vadit de importanta.
De asemenea, solutia instantei de apel este gresita si sub sub un alt aspect, intrucat dupa retinerea disp.art.181 Cod penal i s-au aplicat doua sanctiuni cu caracter administrat, de cate 500 lei, incalcandu-se astfel dispozitiile deciziei nr.35/2006 a I.C.C.J., data in interesul legii, care stipuleaza ca in cazul savarsirii de catre aceeasi persoana a unor fapte concurente, care nu prezinta gradul de pericol social al unor infractiuni, se va aplica o singura sanctiune cu caracter administrativ, aceasta decizie fiind obligatorie pentru instanta de judecata, in conformitate cu disp.art.4142 alin.3 Cod pr.penala.
Cu privire la recursul inculpatului, Curtea apreciaza ca fata de considerentele expuse mai sus, acesta nu este fondat, de altfel acesta nici nu a fost motivat, iar instanta de control judiciar nu a identificat niciun caz de casare care potrivit art.3859 alin.3 Cod pr.penala sa poata fi luat in considerare din oficiu.
Fata de considerentele expuse, Curtea, in baza art.38515 pct. 2 lit.a Cod pr.penala, a admis recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita, a casat integral decizia atacata si in rejudecare a mentinut sentinta primei instante, constatand ca apelul inculpatului a fost gresit admis.
De asemenea, in baza art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penala, a respins ca nefondat recursul inculpatului.
In baza art.192 alin.1 Cod pr.penala, instanta a obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare partiale, urmand ca restul cheltuielilor sa fie suportate de stat, in conformitate cu disp.art.192 alin.3 Cod pr.penala.