Egalitatea de tratament intre femei si barbati privind varsta de pensionare in institutia de invatamant.

Egalitatea de tratament intre femei si barbati privind varsta de pensionare in institutia de invatamant.

Prin sentinta civila nr. 955/6 mai 2009, Tribunalul Harghita a admis actiunea formulata de reclamantul Sindicatul Liber din Invatamant - Zona Odorhetiu Secuiesc impotriva paratului Inspectoratul Scolar Judetean Harghita si, drept consecinta, a obligat paratul sa respecte principiul egalitatii de tratament intre femei si barbati privind varsta de pensionare, in sensul de a recunoaste dreptul numitei N. E. M. de a-si continua activitatea ca profesor titular la Liceul de Arta "P. I." din Odorheiu Secuiesc, pana la implinirea varstei de 65 ani.
Solutia a fost adoptata cu opinie separata a unuia dintre asistentii judiciari, in sensul respingerii actiunii.
In sprijinul hotararii mentionate, tribunalul a adus, in esenta, urmatoarele argumente:
Instituirea cu caracter obligatoriu si inflexibil pentru femei a unei varste standard de pensionare reduse fata de barbati ( prin art. 41 alin.2 din Legea nr. 19/2000 ) este discriminatorie, fiind contrara principiului egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati si a dispozitiilor art. 14 din Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv ale Protocolului nr. 12 la aceasta Conventie.
De asemenea, sunt incalcate si prevederile art. 7 lit. a) si lit. g, art. 9 alin. 1 lit. a si lit. e din Legea nr. 202/2002.
In plus, prin O.U.G. nr. 67/2007privind aplicarea principiului egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati, act normativ care completeaza Legea nr. 202/2002, se da posibilitatea angajatilor sa opteze pentru a se pensiona, fie la varsta standard prevazuta de Legea nr. 19/2000 pentru femei, ca fiind varsta mai mica de pensionare, fie la varsta standard prevazuta de aceeasi lege pentru barbati, care este mai mare.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat ca prevederile legale privind varsta standard de pensionare pentru femei trebuie sa fie interpretate in lumina principiului nediscriminarii pe criteriu de sex, ca avand caracter optional pentru categoria sociala protejata prin intermediul ei ( femeile ), astfel ca a dispus admiterea actiunii reclamantei, astfel cum a fost  formulata.
In motivarea opiniei separate s-a aratat ca invocarea de catre reclamanta a prevederilor O.U.G. nr. 67/2007 este neadecvata, intrucat acest act normativ reglementeaza aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul schemelor profesionale de securitate sociala, nemodificand in vreun fel prevederile Legii nr. 19/2000. Prin urmare, in cauza nu se poate vorbi de discriminare, in sensul prevederilor art. 2 pct.1 din O.G. nr. 137/2000, cu  atat mai mult cu cat dispozitiile art. 128 din Legea nr. 128/1997 prevad ca "personalul didactic din invatamantul preuniversitar de stat, cu gradul didactic I sau cu titlu stiintific de doctor, care dovedeste competenta profesionala deosebita, poate fi mentinut ca titular in functia didactica pana la 3 ani peste varsta de pensionare, la cerere, cu avizul consiliului profesoral al unitatii de invatamant, exprimat in urma votului nominal deschis si cu aprobarea anuala a inspectoratului scolar".
Impotriva hotararii anterior descrise a declarat recurs paratul Inspectoratul Scolar Judetean Harghita, solicitand modificarea integrala a acesteia, cu consecinta respingerii actiunii reclamantei ca nefondata.
In sustinerea caii de atac promovate, paratul a invocat motivele prevazute de art. 304 pct. 6 si 9 Cod procedura civila aratand, in cuprinsul memoriului formulat, ca pensionarea cadrelor didactice are la baza prevederile Legii nr. 128/1997 si ale Legii nr. 19/2000, care se circumscriu principiului separatiei puterilor in stat, consacrat de art. 1 pct. 4 din Constitutia Romaniei, instanta neputandu-se substitui vointei legiuitorului, in privinta stabilirii varstei de pensionare. In plus, potrivit dispozitiilor art. 128 din Legea nr. 128/1997, la cerere, personalul didactic poate fi mentinut in functie, ca titular, pana la 3 ani peste varsta de pensionare, insa cu avizul consiliului profesoral al unitatii de invatamant si cu aprobarea anuala a inspectoratului scolar, aprobare pe care reclamanta nu a obtinut-o.
Recurentul a mai sustinut ca in cauza nu sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 67/2007, deoarece actul normativ mentionat vizeaza aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul schemelor profesionale de securitate sociala, nemodificand in vreun fel prevederile Legii nr. 19/2000. De asemenea, nu  se incalca dreptul la munca prevazut de art. 41 alin.1 din Constitutie, reclamanta avand posibilitatea de a cumula pensia cu salariul, conform prevederilor Ordinului Ministrului Educatiei Cercetarii si Tineretului nr. 5743/28.10.2008, in cazul in care vor exista ore/posturi neocupate de personal calificat.
Prin intampinarea depusa la dosar, reprezentantul reclamantei a solicitat respingerea recursului, sustinand legalitatea hotararii primei instante si  netemeinicia criticilor aduse de catre paratul-recurent.
Examinand calea de atac dedusa judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca aceasta este fondata, astfel ca fost admisa pentru considerentele relevate in continuare:
Potrivit dispozitiilor art.41 alin.2 din Legea nr.19/2000, varsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati, iar conform prevederilor art. 128 din Legea nr. 128/1997 "personalul didactic din invatamantul preuniversitar de stat, cu gradul didactic I sau cu titlu stiintific de doctor, care dovedeste competenta profesionala deosebita, poate fi mentinut ca titular in functia didactica pana la 3 ani peste varsta de pensionare, la cerere, cu avizul consiliului profesoral al unitatii de invatamant, exprimat in urma votului nominal deschis si cu aprobarea anuala a inspectoratului scolar".
Prin cererea inregistrata la Inspectoratul Scolar Judetean Harghita sub nr. 485/2 februarie 2009, reclamanta N. E.-M. a solicitat mentinerea in functia de profesor titular la Liceul de Arta "P. I." din Odorheiu Secuiesc si in cursul anului scolar 2009-2010, avand in vedere implinirea varstei de pensionare prevazute de art. 41 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 si imposibilitatea continuarii activitatii dupa data de 31 august 2009. In sedinta din 9 februarie 2009, Consiliul de Administratie al unitatii parate a respins cererea reclamantei, solutia fiind mentinuta si in sedinta din 16 februarie 2009, in urma examinarii contestatiei inregistrate sub nr. 816/2009.
De asemenea, prin adresele de comunicare a raspunsului la petitiile formulate, reclamanta a fost informata ca refuzul mentinerii in functie este determinat de lipsa unui alt post vacant de geografie pentru rezolvarea eventualelor restrangeri de activitate, precum si de numarul mare al absolventilor de specialitate, carora trebuie sa li se asigure posibilitatea participarii la concurs in vederea ocuparii posturilor vacante. In plus, reclamanta a fost informata ca in conformitate cu Ordinului Ministrului Educatiei Cercetarii si Tineretului nr. 5743/28.10.2008 cuprinzand Metodologia privind miscarea personalului didactic din invatamantul preuniversitar pentru anul  scolar 2009 - 2010, are posibilitatea de a cumula pensia cu salariul in cazul in care vor exista ore sau posturi libere neocupate de personal calificat, urmand a depune cerere in acest sens in  perioada 24 - 25 august 2009. ( filele 21 - 22 dosar fond ).
In acest context, Curtea a apreciat ca in mod gresit s-a retinut de catre prima instanta ca instituirea pentru femei a unei varste standard de pensionare mai redusa  decat pentru barbati este discriminatorie, fiind incalcate dreptul constitutional la munca si principiul egalitatii de sanse si de tratament intre barbati si femei, inclusiv dispozitiile art. 14 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv ale Protocolului nr. 12 la aceasta Conventie.
Sub acest aspect, instanta de recurs face trimitere la decizia nr. 1007/7 octombrie 2008 a Curtii Constitutionale (publicata in Monitorul Oficial nr. 260/2 aprilie 2008), prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 alin.2 din Legea nr. 19/2000, invocata intr-o speta similara celei supuse prezentei examinari.
In adoptarea respectivei solutii, Curtea a reluat argumentele invocate in deciziile sale anterioare, facand trimitere expresa la Decizia nr. 191/28 februarie 2008, prin care, analizand prevederile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 in raport cu principiul egalitatii in drepturi, dar si cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale Directivei Consiliului 79/7/CEE privind aplicarea treptata a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul securitatii sociale, precum si in raport cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, a apreciat ca, raportat la contextul social actual din Romania, nu se poate vorbi inca de o schimbare radicala a conditiilor care au fost avute in vedere de instanta de contencios constitutional atunci cand, prin jurisprudenta sa anterioara, a decis ca art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 nu contravine principiului constitutional al egalitatii in drepturi si, in consecinta, se impune pastrarea aceleiasi solutii.
In plus, Curtea a retinut faptul ca legea nu interzice persoanei care a implinit conditiile pentru a obtine pensia pentru limita de varsta sa continue activitatea sa, impunand insa conditii suplimentare ce tin de vointa angajatorului, in cauza fiind vorba de  prevederile art. 128 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Tot prin Decizia nr. 1007/7 octombrie 2008, Curtea a examinat si critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 67/2007, privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul schemelor profesionale de securitate sociala, constatand ca exceptia invocata viza sfera de aplicare a respectivelor norme, autorul ei considerand ca aceasta sfera este restrictiva, intrucat nu se refera si la sistemul public de asigurari sociale.
Fata de critica mentionata, instanta de contencios constitutional a retinut ca "principiul egalitatii de tratament nu presupune omogenitate, astfel ca, in functie de situatiile avute in vedere, legiuitorul poate sa instituie reglementari separate", asa cum  "a inteles sa faca si  atunci cand a reglementat separat aplicabilitatea principiului egalitatii de tratament in cadrul schemelor profesionale de securitate sociala fata de sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, avand in vedere tocmai domeniile diferite de reglementare".
S-a mai retinut, de asemenea, ca aceasta reglementare separata corespunde si legislatiei comunitare, in acelasi sens Curtea aratand, prin Decizia nr. 191/28 februarie 2008, ca «potrivit art. 1 din Directiva 2006/54/CE, acest act normativ "contine dispozitii destinate punerii in aplicare a principiului egalitatii de tratament in ceea ce priveste: a) accesul la munca, inclusiv promovare, si la formarea profesionala; b) conditiile de munca, inclusiv remuneratia; c) sistemele profesionale de securitate sociala". Asadar, dispozitiile acestei directive se aplica doar sistemelor profesionale de securitate sociala, care, potrivit art. 2 lit. f) din aceeasi directiva, "au ca obiect furnizarea catre lucratori, salariati sau lucratorii care desfasoara activitati independente, grupati in cadrul unei intreprinderi sau al unui grup de intreprinderi, al unei ramuri economice sau sector profesional sau interprofesional, de prestatii destinate sa completeze prestatiile sistemelor de securitate sociala prevazute de lege sau sa se substituie acestora, indiferent daca afilierea la aceste sisteme este obligatorie sau facultativa". Sunt excluse, prin urmare, sistemele de securitate sociala prevazute de lege, asa cum este si Legea nr. 19/2000, care raman supuse dispozitiilor Directivei Consiliului 79/7/CEE privind aplicarea treptata a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul securitatii sociale, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 6 din 10 ianuarie 1979. Potrivit art. 7 paragraful 1 lit. a) din directiva, acest act normativ nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exclude din domeniul sau de aplicare stabilirea varstei de pensionare in scopul acordarii pensiei pentru limita de varsta si posibilele consecinte ale acesteia pentru alte prestatii. Astfel, statele au inca libertatea de a dispune asupra acestui aspect, prin exceptie de la stricta aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul securitatii sociale.»
Pentru considerentele expuse, Curtea Constitutionala a retinut ca reglementarea separata a aplicabilitatii principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul schemelor profesionale de securitate sociala fata de sistemul public de pensii nu poate fi privita ca fiind contrara art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Raportat la cele anterior relevate, instanta de recurs a constatat ca invocarea in cauza dedusa judecatii a incidentei prevederilor O.U.G. nr. 67/2007 este neavenita, actul normativ mentionat reglementand, astfel cum rezulta din chiar titlul sau, aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul schemelor profesionale de securitate sociala, iar nu in cadrul sistemelor de securitate sociala prevazute de lege - in speta Legea nr. 19/2000.
Prin urmare, Curtea a constatat ca hotararea primei instante a fost data cu aplicarea gresita a prevederilor legale mentionate, atragand incidenta motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
De asemenea, prin solutia adoptata, instanta de fond a eludat in acelasi timp si recentele decizii ale Curtii Constitutionale in materie de discriminare - deciziile nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008, decizia nr. 1325/4 decembrie 2008 - prin care s-a constatat ca dispozitiile O.G. nr. 137/2000 sunt neconstitutionale, in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Or, potrivit, dispozitiilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie.
Cum, prin hotararea pronuntata, instanta de fond a refuzat aplicarea - in cazul reclamantei - a prevederilor art. 41 alin.2 din Legea nr. 19/2000, sub aspectul varstei standard de pensionare pentru femei la 60 de ani, inlocuindu-le cu cele care stabilesc varsta standard de pensionare pentru barbati, este evidenta ignorarea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, anterior enumerate, fapt ce atrage, de asemenea, incidenta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, solutia adoptata fiind lipsita de temei legal.
De asemenea, instanta de fond a depasit - la cazul de speta - si atributiile puterii judecatoresti, motiv de recurs reglementat de art. 304 pct. 4 Cod procedura civila, creand, practic, o norma juridica noua, prin care egalizeaza varsta de pensionare a femeilor cu cea a barbatilor - atribut ce apartine exclusiv puterii legiuitoare.
In ceea ce priveste incidenta prevederilor O.U.G. nr. 67/2007 - retinute, de asemenea, in argumentarea solutiei primei instante - Curtea constata ca acestea sunt straine pricinii deduse judecatii, neavand  relevanta in cauza, deoarece se refera la aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul schemelor profesionale de securitate sociala, astfel cum acestea sunt definite prin art. 2 lit. a ) din ordonanta invocata, respectiv "schemele al caror scop este de a furniza salariatilor sau persoanelor care desfasoara activitati independente dintr-o intreprindere ori grup de intreprinderi, un domeniu de activitate economica, sector profesional sau grup de sectoare prestatii menite sa suplimenteze ori sa inlocuiasca prestatiile prevazute de sistemul general public de securitate sociala, indiferent daca apartenenta la aceste scheme este obligatorie sau facultativa".
Prin urmare, sunt excluse de la aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 67/2007, sistemele de securitate sociala  prevazute de lege, asa cum este si Legea nr. 19/2000 - supusa dispozitiilor Directivei Consiliului 79/7/CEE privind aplicarea progresiva a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul securitatii sociale.
Pentru considerentele expuse, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, a admis recursul dedus judecatii, a modificat in tot hotararea atacata si, drept consecinta, a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta N. E.-M.
In cauza nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de catre paratul - recurent.