Aplicarea dispozitiilor art. 87, pct. 4 , nr. 303/2004

Aplicarea dispozitiilor art. 87, pct. 4 , nr. 303/2004

Prin contestatia in anulare formulata si inregistrata pe rolul Curtii de Apel Tg-Mures la data de 12.10.2009 sub nr. 1151.1/96/2008, contestatorul M. E. a solicitat, in contradictoriu cu intimatii Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, Tribunalul Harghita, Ministerul Finantelor Publice- prin DGFP Harghita si Casa Judeteana a Asigurari de Sanatate Harghita, anularea deciziei civile nr. 1491/R din 31.08.2009 a Curtii de Apel Tg.-Mures, rejudecarea recursului formulat impotriva sentintei civile nr.1564 din 26.06.2008 a Tribunalului Harghita si respingerea acestuia ca nefondat, cu consecinta mentinerii hotararii primei instante ca legala si temeinica.
In motivarea contestatiei s-a aratat ca procedura de citare cu contestatorul a fost viciata pe intreg parcursul cercetarii judecatoresti, dar si in ziua cand s-a judecat recursul, acesta fiind citat in Toplita, cu toate ca indicase domiciliul sau ca fiind in Toplita.
In drept, contestatorul a invocat dispozitiile art. 317 alin. 1 pct. 1 din C.pr.civ.
Examinand decizia atacata din perspectiva motivelor invocate, Curtea a constatat urmatoarele:
Prin decizia nr. 1491/R din 31.08.2009 a Curtii de Apel Tg.- Mures s-a admis recursul  declarat de paratul Ministerul Justitiei impotriva sentintei nr. 1564 din 26.06.2008, pronuntata in dosarul nr. 1151/96/2008 al Tribunalului Harghita, s-a modificat in parte hotararea atacata, in sensul respingerii ca nefondata a actiunii formulata de reclamantul M. E, fiind mentinute celelalte dispozitii din sentinta recurata.
Contestatorul a contestat aceasta decizie, invocand motivul de contestatie in anulare prev. de art. 317 al. 1 pct. 1 din C.pr.civ, respectiv acela ca procedura de citare pentru ziua cand s-a judecat recursul nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii.
Analizand decizia contestata, din perspectiva primului motiv invocat, Curtea a constatat ca prin cererea de chemare in judecata, reclamantul M. E. a indicat ca domiciliu adresa din Toplita, adresa la care a fost citat pe tot parcursul judecarii procesului.
In recurs, aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, reclamantul a formulat o intampinare, prin care a indicat ca domiciliu actual, adresa din Toplita, in conformitate cu dispozitiile art.98 din Codul de procedura civila.
Cu toate acestea, reclamantul nu a fost niciodata citat la aceasta adresa, ci la prima adresa indicata, procedura de citare indeplinindu-se cu acesta prin afisare.
Asa fiind, Curtea a constatat ca pentru termenul de judecata din data de 31.08.2009, reclamantul contestator nu a fost citat la adresa pe care a indicat-o, astfel cum rezulta din dovada de indeplinire a procedurii de citare aflata la fila 65 in dosarul de recurs, citarea efectuandu-se prin afisare, astfel ca reclamantul nu a avut cunostinta de termenul stabilit pentru judecarea recursului.
Fata de considerentele expuse, instanta a constatat ca sunt indeplinite cerintele art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila, fiind intemeiata contestatia in anulare formulata de reclamant, motiv pentru care a fost admisa, cu consecinta anularii deciziei civile nr. 1491/R din 31.08.2009 a Curtii de Apel Tg. - Mures si rejudecarii recursului declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti impotriva sentintei civile nr. 1564 din 26.06.2008 a Tribunalului Harghita.
Asupra recursului, Curtea a constatat ca prin sentinta civila nr. 1564 din data de 26 iunie 2008, Tribunalul Harghita a admis exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive, invocate de Casa de Asigurari de Sanatate Harghita si de Ministerul Economiei si Finantelor, prin Directia Generala a Finantelor Publice Harghita, a admis in parte actiunea civila formulata de catre reclamantul M. E. in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Tribunalul Harghita si, in consecinta, a obligat paratii, in solidar, sa plateasca reclamantului suma de 8.598,94 lei, reprezentand contravaloarea facturilor fiscale nr. 00475501/09.02.2007 si nr. 00475502/09.02.2007, suma actualizata cu indicele de inflatie, calculata pana la data platii efective.
De asemenea, prima instanta a respins actiunea reclamantului privind obligarea Ministerului Economiei si Finantelor si a Directiei Generale a Finantelor Publice Harghita la alocarea fondurilor necesare platii sumei mentionate si a respins actiunea reclamantului fata de Casa de Asigurari de Sanatate Harghita.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, cu privire la exceptiile invocate in cauza, faptul ca potrivit art. 1 alin. 3  si art. 2 alin.1 din Hotararea nr. 972 din 26 iulie 2006, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate are ca principal obiect de activitate asigurarea functionarii unitare si coordonate a sistemului de asigurari sociale de sanatate si are in subordine casele de asigurari de sanatate judetene, care sunt institutii publice cu personalitate juridica, cu bugete proprii, ce se organizeaza si functioneaza potrivit statutelor proprii. Potrivit prevederilor art. 227 - 228 din Legea nr. 95/2006, serviciile medicale curative ( inclusiv cele a caror decontare o solicita reclamantul ) sunt suportate de catre Fondul National Unic de Asigurari de Sanatate, care este gestionat de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate ( art. 1 pct. 1 din H.G. nr. 972/2006), si nu de casele de asigurari de sanatate judetene.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor, tribunalul a retinut ca rolul acestuia este de a raspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, respectandu-se in acest sens procedura reglementata prin Legea finantelor publice, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, Ministerul Finantelor Publice coordoneaza actiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, si anume pregatirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie.
De asemenea, s-a apreciat ca nefiind vorba de un drept salarial, ci de o despagubire, ce consta in decontarea unor servicii medicale, Ministerul Finantelor Publice nu poate fi tinut sa raspunda in solidar cu ceilalti parati, atata timp cat asigurarea fondurilor necesare acestor servicii se suporta din Fondul National Unic de Asigurari de Sanatate, raporturile contractuale in acest sens existand intre Ministerul Justitiei (care este obligat in mod expres prin lege - art. 79 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, sa suporte decontul unor servicii medicale ) si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.
In ceea ce priveste fondul cauzei, prima instanta a retinut ca potrivit actelor medicale, anexate in xerocopie la dosar la filele 4, 5, 6 si 42, reclamantul a fost internat de urgenta la sfarsitul lunii ianuarie 2007 la Clinica de Cardiologie Targu Mures, timp in care a beneficiat de  efectuarea unui test  coronarian urmat de un implant de stent D1 ADA, acesta impreuna cu materialele sanitare necesare implantului fiind achizitionate (si achitate) de catre reclamant de la S.C. T. M. S.R.L. la recomandarea Comisiei de Cardiologie din cadrul Clinicii Targu Mures, iar contravaloarea acestora a fost de 8.598,94 lei.
In cursul lunii aprilie 2007, reclamantul s-a adresat Serviciului Contabilitate din cadrul Tribunalului Harghita, solicitand ca in baza art. 78 pct.4 din Legea nr. 303/2004 sa i se deconteze facturile fiscale,insa aceasta institutie, in baza adresei Ministerului Justitiei - Serviciul de Asistenta Medicala nr. 55307/08 mai 2007, nu a dat curs solicitarilor reclamantului, refuzand  decontarea contravalorii facturilor fiscale mai sus mentionate.
Retinand dispozitiile art.79 alin.5 din Legea nr. 303/28.06.2005, republicata, privind  statutul judecatorilor si procurorilor, care prevede in mod expres si neconditionat gratuitatea asistentei medicale, a medicamentelor si protezelor atat pentru judecatorii in activitate cat si pentru magistratii pensionari, prima instanta a admis actiunea reclamantului, intrucat intre Ministerul Justitiei si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate exista un raport contractual ce vizeaza alocarea unor astfel de fonduri (din Fondul National Unic de Asigurari de Sanatate), in vederea efectuarii unor deconturi, cum ar fi si cel ce vizeaza contravaloarea serviciilor medicale.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, invocand motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In motivarea recursului, paratul a aratat ca, in calitate de asigurat, reclamantul beneficia in mod gratuit de stentul coronarian implantat, nefiind necesara achizitionarea lui, in schimb, trebuia sa urmeze procedura prevazuta de Ordinul comun al ministrului sanatatii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, nr. 670/2006, emis in aplicarea Legii nr. 95/2006 si a H.G. nr. 1842/2006, respectiv sa se adreseze, pe baza unui bilet de trimitere al medicului curant, Comisiei speciale din cadrul unitatii spitalicesti in care a fost internat, urmand ca, dupa obtinerea aprobarii necesare, directorul coordonator sa comande necesarul lunar de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.
Pentru aceste considerente, recurentul Ministerul Justitiei a concluzionat ca in mod justificat a refuzat decontarea dispozitivului achizitionat de catre reclamant, suportarea contravalorii acestuia urmand sa fie facuta de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, institutie ce avea obligatia de a asigura fondurile necesare tratamentului afectiunii reclamantului, inclusiv a dispozitivului implantat, iar nu de catre Ministerul Justitiei.
Prin intampinarea formulata, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sustinand legalitatea hotararii primei instante.
Aceeasi solicitare a formulat-o prin intampinare si parata Casa de Asigurari de Sanatate Harghita, in ceea ce priveste retinerea lipsei calitatii sale procesuale pasive in  cauza.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca acesta este intemeiat, astfel ca a fost admis pentru considerentele ce vor fi prezentate in continuare:
Prin Decizia nr. 144411 din data de 21 decembrie 2005 emisa de catre Casa Judeteana de Pensii Harghita, s-a admis cererea reclamantului privind acordarea pensiei de serviciu in baza art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
Conform actelor medicale depuse in dosarul primei instante (filele 4, 5, 6 si 42), reclamantul a fost internat de urgenta la sfarsitul lunii ianuarie 2007 la Clinica de Cardiologie Targu Mures, timp in care a beneficiat de  efectuarea unui test coronarian urmat de un implant de stent D1 ADA.
Potrivit facturilor fiscale nr. 00475501 din 9 februarie 2007 si nr. 00475502 din 9 februarie 2007, stentul coronarian si materialele sanitare necesare implantului au fost achizitionate de catre reclamant de la S.C. T. M. S.R.L. la recomandarea Comisiei de Cardiologie din cadrul Clinicii Targu Mures, contravaloarea acestora fiind de 8.598,94 lei.
Conform dispozitiilor art. 79 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 si art. 25 alin.1 din O.U.G. nr. 27/2006, magistratii in activitate sau pensionari beneficiaza in mod gratuit de asistenta medicala, medicamente si proteze, in conditiile respectarii dispozitiilor legale privind plata contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate.
Legiuitorul nu a stabilit, insa, in sarcina Ministerului Justitiei vreo obligatie concreta sub aspectul acordarii efective a respectivei gratuitati, situatie in care, facandu-se trimitere la plata contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate, in cauza devin incidente actele normative speciale care reglementeaza gratuitatea serviciilor medicale.
Reclamantul, in calitatea sa de asigurat al Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, conform Legii nr. 95/2006, beneficia in mod gratuit de stentul coronarian implantat, insa in conditiile si cu procedura reglementate prin Ordinul comun al ministrului sanatatii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 670/2006, pentru aprobarea derularii programului, respectiv a subprogramelor nationale cu scop curativ finantate din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate in anul 2006, si a normelor metodologice de organizare, finantare, monitorizare si control al acestora, ordin a carui aplicabilitate a fost prelungita prin Ordinul nr. 582/2006 si pentru trimestrul I al anului 2007.
Astfel, in cuprinsul Anexei nr. II - "Programul national cu scop curativ" (din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 670/2006) figureaza Subprogramul nr. 3 - "Tratamentul bolnavilor cu afectiuni cardiovasculare prin chirurgie cardiovasculara si prin cardiologie interventionala si electrofiziologie", subprogram in care se incadreaza si afectiunea reclamantului.
Potrivit dispozitiilor art. 3 alin.1 din Ordinul nr. 670/2006, sumele alocate din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate pentru finantarea subprogramelor se utilizeaza pentru asigurarea in spital si in ambulatoriu a unor medicamente si materiale sanitare specifice unor boli cronice cu risc crescut, iar conform prevederilor art. 6 alin. 2, achizitionarea acestora se face de catre unitatile sanitare care deruleaza subprogramele respective.
In speta, obligatia achizitionarii stentului coronarian implantat reclamantului revenea unitatii spitalicesti in cadrul careia s-a efectuat interventia - respectiv Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures, enumerat in cuprinsul Anexei nr. III din Ordinul nr. 670/2006 printre unitatile sanitare prin care s-a derulat subprogramul mentionat, iar decontarea contravalorii dispozitivului urma a se face in conditiile prevazute de art. 3 - 5 din ordin si conform metodologiei expuse in norme, respectiv de catre casa judeteana de asigurari de sanatate in a carei raza teritoriala functioneaza unitatea spitaliceasca, din fondurile alocate in acest scop prin Casa Nationala de Asigurari de Sanatate din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
Fata de cele retinute mai sus, Curtea a constatat ca stabilirea obligatiei de decontare in sarcina Ministerului Justitiei excede dispozitiilor legale enuntate, astfel ca hotararea primei instante a fost data cu aplicarea gresita a legii, atragand incidenta motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Prin urmare, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, a modificat in parte sentinta civila atacata, in sensul respingerii actiunii formulate de reclamant si mentinerii ca legale a celorlalte dispozitii.