drepturi prevazute de Decretul-lege nr.118/1990

Prin sentinta nr.373 din 1 iunie 2009, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr_.., s-a  admis contestatia formulata de reclamantul I. L. impotriva deciziei nr.2408/C din 29.12.2008 emisa de parata Directia de Munca si Protectie Sociala Mures si in consecinta s-a anulat decizia, stabilindu-se in favoarea  reclamantului drepturile prevazute de  Decretul-lege nr.118/1990 modificat si republicat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca, asa cum au declarat si martorii audiati, reclamantul I. L. a avut stabilit domiciliu obligatoriu in perioada indicata de reclamant.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs DMPS Mures, solicitand admiterea acestuia.
In motivele de recurs s-a aratat ca, Comisia  Decretului-lege  nr.118/1990 in baza actelor depuse la dosarul cauzei, in mod legal si temeinic a respins contestatia petitionarului.
Declaratiile martorilor au o puternica lipsa de credibilitate in opinia recurente, deoarece martorii aveau in jur de 13-14 ani la data la care se presupune ca s-ar fi luat masura impotriva familiei reclamantului.
Recurenta a aratat ca statutul de chiabur nu este o situatie prevazuta ca  persecutie politica iar DMPS Mures nu poate sa largeasca sfera situatiilor prevazute la art.1 din decretul-lege nr.118/1990.
S-a aratat ca potrivit art.3 din Legea nr.221/2009 fixarea de domiciliu obligatoriu constituie o masura administrativa cu caracter politic, dar numai daca a fost intemeiata pe actele normative  prevazute expres de lege.
S-a aratat ca reclamantul nu a facut dovada ca masura administrativa invocata ar fi fost luata in baza vreunui act normativ prevazut de art.3 din Legea nr.221/2009.
Analizand cererea de recurs prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art.3041 C.pr.civ. instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul a invocat ca beneficiaza de drepturile prevazute de Decretul-lege nr.118/1990, deoarece tatal reclamantului  a avut calitatea de chiabur  si datorita acestei calitati a avut stabilit domiciliul obligatoriu impreuna cu familia.
Prin decizia nr.2408/31.10.2008 emisa de DMPS Mures, petitionarului i s-a respins cererea pentru stabilirea calitatii de beneficiar al Decretului-lege nr.118/1990.
In loc sa atace decizia in termenul prevazut de lege,  reclamantul a facut un artificiu in sensul depunerii unei contestatii la organul care a emis decizia si nu la instanta, unde aceasta contestatie ar fi fost respinsa ca tardiva.
Deoarece contestatia nu a fost trimisa instantei competente sa o solutioneze si a fost solutionata tot de catre DMPS Mures, instanta a analizat pe fond conditiile invocate de reclamant.
Motivul invocat pentru acordarea drepturilor prevazute de Decretul-lege nr.118/1990 modificat, este acela ca  DMPS Mures nu a tinut cont de inscrisurile doveditoare depuse de reclamant.
Prima instanta  a verificat daca sunt sau nu indeplinite conditiile prevazute de lege pentru acordarea drepturilor stabilite de Decretul-lege nr.118/1990 si a ajuns la concluzia ca acestea sunt indeplinite datorita faptului ca tatal reclamantului a fost chiabur si a suferit privatiuni de natura sociala.
Potrivit art.1 alin. 1 din Decretul-lege nr.118/1990 "Constituie vechime in munca si se ia in considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi ce se acorda, in functie de vechimea in munca, timpul cat o persoana, dupa data de 6 martie 1945, pe motive politice:... d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;..."
    Scopul urmarit de legiuitor a fost acela de a acorda compensatii financiare persoanelor care au suferit vatamari in urma persecutiilor  din motive politice.
Aceste vatamari trebuie constatate in functie de fiecare persoana in parte.
Daca anumite persoane din familia reclamantului au suferit astfel de vatamari, respectiv tatal reclamantului, nu inseamna ca automat dreptul este recunoscut si copilului.
Reclamantul justifica aplicarea acestei masuri datorita calitatii de  chiabur pe care a avut-o tatal sau .
Martorii K. I. (f.20 dosar fond) si N. I. (f.20 dosar fond) au dat declaratii in fata notarului, mentionand ca domiciliul obligatoriu a fost luat fata de familia reclamantului si ca a incetat la 31 decembrie 1955 cand tatal reclamantului a fost sters de pe lista chiaburilor.
Potrivit legii,  drepturile se acorda persoanei care s-a aflat in situatia reglementata de lege, nu si altor persoane care fac parte din familie.
Vatamarile  trebuie sa vizeze fiecare persoana in parte, ori nu se poate vorbi de existenta unor vatamari fata de o persoana care  avea cativa ani la luarea masurii de stabilire a domiciliului obligatoriu.
De altfel este dovedit aspectul ca I.E., tatal reclamantului, ar fi avut calitatea de chiabur, nu si faptul ca in aceasta calitate ar fi fost persecutat. Cu atat mai putin se poate retine persecutia politica asupra copilului, respectiv asupra reclamantului.
Chiar daca martorii declara luarea masurii domiciliului obligatoriu, in adeverinta nr.2425/2008 a Primariei comunei Fantanele se mentioneaza ca nu exista nici un document cu privire la stabilirea acestei masuri.
Declaratiile martorilor nu pot fi luate in considerare in mod independent, ci trebuie coroborate cu celelalte acte din dosar.
Potrivit art.3 din Legea nr.221/2009 "Constituie masura administrativa cu caracter politic orice masura luata de organele fostei militii sau securitati, avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost intemeiate pe unul sau mai multe dintre urmatoarele acte normative_".
Aceste acte normative sunt prevazute la lit.a-f din art.3.
Nu se face dovada stabilirii domiciliului obligatoriu printr-un act emis in baza actelor normative prevazute de aceasta lege.
In consecinta am constatat ca nu s-a facut nicio dovada a persecutiei reclamantului, astfel ca in baza art.312 alin.1-3 C.pr.civ., instanta a admis recursul, a modificat in tot hotararea atacata si a respins actiunea formulata de reclamantul I. L.