Limitarea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate
(Decizie nr. 12/A din data de 27.01.2010 pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures)Limitarea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate.
Art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005.
Potrivit dispozitiilor art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat.
Cum, insa, textul de lege mentionat nu impune restrangerea obligatorie a exercitarii dreptului la libera circulatie pe teritoriul statului care a luat masura returnarii, Curtea observa ca in mod corect a recurs prima instanta la examinarea incidentei in cauza a prevederilor art. 25 din O.U.G. nr. 102/2005. Prin Sentinta civila nr. 661/31 martie 2009, Tribunalul Harghita a respins actiunea formulata de reclamanta D.G.FP. Bucuresti, in contradictoriu cu paratul D.D.S., ca neintemeiata.
In adoptarea acestei solutii, prima instanta a retinut, in esenta, ca potrivit dispozitiilor art. 25 din O.U.G. nr. 102/2005, restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie poate fi dispusa numai din ratiuni de ordine publica, securitate nationala ori sanatate publica, fiind necesar ca comportamentul persoanei in cauza sa reprezinte o amenintare reala, actuala si suficient de grava pentru valorile fundamentale ale societatii.
Or, in cauza nu s-a dovedit ca paratul ar fi savarsit o fapta care sa determine returnarea sa din Ungaria si care ar putea constitui pericol pentru ordinea publica, securitate nationala ori sanatate publica, situatie in care cererea reclamantei - vizand restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie a paratului pe teritoriul respectivei tari - a fost apreciata ca nefondata si contrara prevederilor Tratatului Comunitatii Europene si Directivei nr. 38/2004/C.E.
Prin apelul declarat impotriva acestei hotarari, reclamanta a sustinut ca, in temeiul dispozitiilor art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, restrictia poate fi instituita impotriva cetateanului roman returnat in baza unui acord de readmisie, fara a fi conditionata de verificarea procedurii si a conditiilor in care s-a dispus returnarea si ca, prin restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie, conform prevederilor legale enuntate, nu se incalca dispozitiile dreptului comunitar privind libera circulatie si sedere a cetatenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva nr.2004/38/CE, privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, nefiind inlaturat dreptul statelor membre de a stabili masuri restrictive pentru proprii cetateni.
S-a mai aratat ca, dispozitiile art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005 nu contravin prevederilor art.53 din Constitutia Romaniei, asa cum, de altfel, a stabilit si Curtea Constitutionala, prin Deciziile nr. 855/28.11.2006 si 901/05.12.2006, fiind, de asemenea, in concordanta si cu prevederile art. 25 din Constitutie, intrucat libertatea circulatiei cetatenilor nu este absoluta, ea trebuind sa se desfasoare cu respectarea unor conditii stabilite prin lege.
In fine, reclamanta a sustinut ca masura returnarii paratului din Ungaria este de natura a face dovada deplina ca acesta nu a respectat conditiile de intrare si de sedere in respectiva tara, la momentul verificarii efectuate de autoritatile maghiare competente, situatie in care masura restrangerii exercitiului dreptului la libera circulatie pe teritoriul Ungariei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natura sa aduca atingere ordinii publice in acel stat.
Examinand apelul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele caracterului devolutiv consacrat de art. 292, art.5 Cod procedura civila, Curtea constata ca acesta este nefondat, astfel ca va fi respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea adresata primei instante, reclamanta - apelanta a solicitat restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie a paratului in Ungaria, pentru o perioada de cel mult 3 ani, invocand, in sustinerea acesteia, prevederile art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005, iar in fapt, imprejurarea ca, la data de 27 februarie 2009, acesta a fost returnat de catre autoritatile maghiare, in baza acordului de readmisie ratificat de Romania prin Legea nr. 230/2002.
Din cuprinsul inscrisului "Talon tip 2", intocmit cu acest prilej de lucratorii Politiei de Frontiera, rezulta ca paratul a fost predat de catre autoritatile ungare pe baza de proces-verbal, insa fara a se preciza motivul returnarii. In schimb, din declaratia data de parat cu acelasi prilej, rezulta ca a intrat in mod legal pe teritoriul Ungariei in cursul anului 2000, ca in anul 2001 a fost arestat pentru vatamare corporala si eliberat in 2002, dupa care a fost din nou arestat pentru aceeasi fapta in anul 2006 si eliberat la data de 26 februarie 2009, iar in ziua urmatoare a fost predat politiei de frontiera romane.
Potrivit dispozitiilor art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat.
Cum, insa, textul de lege mentionat nu impune restrangerea obligatorie a exercitarii dreptului la libera circulatie pe teritoriul statului care a luat masura returnarii, Curtea observa ca in mod corect a recurs prima instanta la examinarea incidentei in cauza a prevederilor art. 25 din O.U.G. nr. 102/2005.
Conform normei legale mentionate, restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie poate fi dispusa numai din ratiuni de ordine publica, securitate nationala ori sanatate publica, fiind necesar ca comportamentul persoanei in cauza sa reprezinte o amenintare reala, actuala si suficient de grava pentru valorile fundamentale ale societatii.
Prin probele administrate in cauza, reclamanta nu a dovedit, insa ca, dupa eliberarea sa din penitenciar, paratul ar fi savarsit pe teritoriul Ungariei vreo fapta de natura celor descrise de textul de lege evocat, simpla dovada a returnarii acestuia de catre autoritatile maghiare nefiind suficienta.
Dreptul la libera circulatie al cetatenilor romani in strainatate este garantat prin dispozitiile art. 25 din Constitutie, iar dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, acesta nu poate fi ingradit decat cu respectarea stricta a prevederilor O.U.G. nr. 102/2005, act normativ care a transpus in legislatia romana Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European, din 29 aprilie 2004, privind libera circulatie si rezidenta a cetatenilor Uniunii Europene si a membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre.
Prin urmare, chiar si cetatenii romani care au executat pedepse privative de libertate pentru savarsirea unor infractiuni pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, pot circula liber, incepand cu data de 1 ianuarie 2007, inclusiv pe teritoriul statului respectiv, in temeiul prevederilor art. 18 alin.1 din Tratatul C.E., cu exceptia cazului in care s-ar dovedi, prin probe indubitabile, ca prezenta lor ar reprezenta o amenintare reala, actuala si suficient de grava pentru valorile fundamentale ale societatii.
In niciun caz, insa, existenta unei condamnari sau executarea unei pedepse penale nu pot constitui prin ele insele o justificare suficienta pentru aplicarea masurii sanctionatorii prevazute de art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005, fiind necesar a se face si dovada indeplinirii celorlalte conditii, impuse de art. 25 din O.U.G. nr. 102/2005.
Cum in speta nu s-au produs astfel de dovezi, Curtea constata ca actiunea reclamantei a fost in mod corect respinsa, urmand a fi mentinuta, conform prevederilor art. 296 Cod procedura civila, teza intai.
Art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005.
Potrivit dispozitiilor art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat.
Cum, insa, textul de lege mentionat nu impune restrangerea obligatorie a exercitarii dreptului la libera circulatie pe teritoriul statului care a luat masura returnarii, Curtea observa ca in mod corect a recurs prima instanta la examinarea incidentei in cauza a prevederilor art. 25 din O.U.G. nr. 102/2005. Prin Sentinta civila nr. 661/31 martie 2009, Tribunalul Harghita a respins actiunea formulata de reclamanta D.G.FP. Bucuresti, in contradictoriu cu paratul D.D.S., ca neintemeiata.
In adoptarea acestei solutii, prima instanta a retinut, in esenta, ca potrivit dispozitiilor art. 25 din O.U.G. nr. 102/2005, restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie poate fi dispusa numai din ratiuni de ordine publica, securitate nationala ori sanatate publica, fiind necesar ca comportamentul persoanei in cauza sa reprezinte o amenintare reala, actuala si suficient de grava pentru valorile fundamentale ale societatii.
Or, in cauza nu s-a dovedit ca paratul ar fi savarsit o fapta care sa determine returnarea sa din Ungaria si care ar putea constitui pericol pentru ordinea publica, securitate nationala ori sanatate publica, situatie in care cererea reclamantei - vizand restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie a paratului pe teritoriul respectivei tari - a fost apreciata ca nefondata si contrara prevederilor Tratatului Comunitatii Europene si Directivei nr. 38/2004/C.E.
Prin apelul declarat impotriva acestei hotarari, reclamanta a sustinut ca, in temeiul dispozitiilor art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, restrictia poate fi instituita impotriva cetateanului roman returnat in baza unui acord de readmisie, fara a fi conditionata de verificarea procedurii si a conditiilor in care s-a dispus returnarea si ca, prin restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie, conform prevederilor legale enuntate, nu se incalca dispozitiile dreptului comunitar privind libera circulatie si sedere a cetatenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva nr.2004/38/CE, privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, nefiind inlaturat dreptul statelor membre de a stabili masuri restrictive pentru proprii cetateni.
S-a mai aratat ca, dispozitiile art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005 nu contravin prevederilor art.53 din Constitutia Romaniei, asa cum, de altfel, a stabilit si Curtea Constitutionala, prin Deciziile nr. 855/28.11.2006 si 901/05.12.2006, fiind, de asemenea, in concordanta si cu prevederile art. 25 din Constitutie, intrucat libertatea circulatiei cetatenilor nu este absoluta, ea trebuind sa se desfasoare cu respectarea unor conditii stabilite prin lege.
In fine, reclamanta a sustinut ca masura returnarii paratului din Ungaria este de natura a face dovada deplina ca acesta nu a respectat conditiile de intrare si de sedere in respectiva tara, la momentul verificarii efectuate de autoritatile maghiare competente, situatie in care masura restrangerii exercitiului dreptului la libera circulatie pe teritoriul Ungariei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natura sa aduca atingere ordinii publice in acel stat.
Examinand apelul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele caracterului devolutiv consacrat de art. 292, art.5 Cod procedura civila, Curtea constata ca acesta este nefondat, astfel ca va fi respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea adresata primei instante, reclamanta - apelanta a solicitat restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie a paratului in Ungaria, pentru o perioada de cel mult 3 ani, invocand, in sustinerea acesteia, prevederile art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005, iar in fapt, imprejurarea ca, la data de 27 februarie 2009, acesta a fost returnat de catre autoritatile maghiare, in baza acordului de readmisie ratificat de Romania prin Legea nr. 230/2002.
Din cuprinsul inscrisului "Talon tip 2", intocmit cu acest prilej de lucratorii Politiei de Frontiera, rezulta ca paratul a fost predat de catre autoritatile ungare pe baza de proces-verbal, insa fara a se preciza motivul returnarii. In schimb, din declaratia data de parat cu acelasi prilej, rezulta ca a intrat in mod legal pe teritoriul Ungariei in cursul anului 2000, ca in anul 2001 a fost arestat pentru vatamare corporala si eliberat in 2002, dupa care a fost din nou arestat pentru aceeasi fapta in anul 2006 si eliberat la data de 26 februarie 2009, iar in ziua urmatoare a fost predat politiei de frontiera romane.
Potrivit dispozitiilor art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat.
Cum, insa, textul de lege mentionat nu impune restrangerea obligatorie a exercitarii dreptului la libera circulatie pe teritoriul statului care a luat masura returnarii, Curtea observa ca in mod corect a recurs prima instanta la examinarea incidentei in cauza a prevederilor art. 25 din O.U.G. nr. 102/2005.
Conform normei legale mentionate, restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie poate fi dispusa numai din ratiuni de ordine publica, securitate nationala ori sanatate publica, fiind necesar ca comportamentul persoanei in cauza sa reprezinte o amenintare reala, actuala si suficient de grava pentru valorile fundamentale ale societatii.
Prin probele administrate in cauza, reclamanta nu a dovedit, insa ca, dupa eliberarea sa din penitenciar, paratul ar fi savarsit pe teritoriul Ungariei vreo fapta de natura celor descrise de textul de lege evocat, simpla dovada a returnarii acestuia de catre autoritatile maghiare nefiind suficienta.
Dreptul la libera circulatie al cetatenilor romani in strainatate este garantat prin dispozitiile art. 25 din Constitutie, iar dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, acesta nu poate fi ingradit decat cu respectarea stricta a prevederilor O.U.G. nr. 102/2005, act normativ care a transpus in legislatia romana Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European, din 29 aprilie 2004, privind libera circulatie si rezidenta a cetatenilor Uniunii Europene si a membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre.
Prin urmare, chiar si cetatenii romani care au executat pedepse privative de libertate pentru savarsirea unor infractiuni pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, pot circula liber, incepand cu data de 1 ianuarie 2007, inclusiv pe teritoriul statului respectiv, in temeiul prevederilor art. 18 alin.1 din Tratatul C.E., cu exceptia cazului in care s-ar dovedi, prin probe indubitabile, ca prezenta lor ar reprezenta o amenintare reala, actuala si suficient de grava pentru valorile fundamentale ale societatii.
In niciun caz, insa, existenta unei condamnari sau executarea unei pedepse penale nu pot constitui prin ele insele o justificare suficienta pentru aplicarea masurii sanctionatorii prevazute de art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005, fiind necesar a se face si dovada indeplinirii celorlalte conditii, impuse de art. 25 din O.U.G. nr. 102/2005.
Cum in speta nu s-au produs astfel de dovezi, Curtea constata ca actiunea reclamantei a fost in mod corect respinsa, urmand a fi mentinuta, conform prevederilor art. 296 Cod procedura civila, teza intai.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Drepturile omului
Discriminare. Conditiile legale pentru existenta contraventiei cunoscute sub denumirea de „hartuire”. - Sentinta civila nr. 63 bis/F din data de 18.06.2015Potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001 „(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.” Spitalul Judetean este institutie publica obl... - Decizie nr. 1072/R din data de 03.11.2010
Minorul care a locuit cu parintii sai se incadreaza in prevederile art. 18 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2008 , avand personal de suferit de pe urma participarii tatalui la revolta din 15 noiembrie 1987 de la Brasov. - Decizie nr. 927/R din data de 15.10.2010
Art. 10 din Decretul-lege nr. 118/1990 prevede ca „ (1) Dovedirea situatiilor prevazute la art. 1 se face, de catre persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar in cazul in care nu este posibil, prin orice mijloc de p... - Decizie nr. 994/R din data de 26.10.2010
Daune morale. Modificarea cuantumului acestora in recurs - Decizie nr. 461/R din data de 02.07.2009
Durata arestarii preventive raportat la termenul rezonabil prev. de art. 5 paragraf 3 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului. - Decizie nr. 670/R din data de 12.09.2008
Legea nr. 248/2005. Restrangerea dreptului la libera circulatie in strainatate, dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. - Decizie nr. 11/Ap din data de 20.09.2007
Exceptia lipsei capacitatii de folosinta a recurentei, ca urmare a decesului acesteia pe parcursul solutionarii apelului, fapt neadus la cunostinta instantei si exceptia nulitatii recursului declarat de avocat in numele acestei persoane - Decizie nr. 456/R din data de 11.10.2005
Dreptul la aparare - Decizie nr. 1054/R/C din data de 23.10.2009
Dreptul partii la ascultarea argumentelor aduse in fata instantei. Respectarea principiului contradictorialitatii, oralitatii si al dreptului la aparare din perspectiva art. 6 CEDO si art. 151 Cod procedura civila. - Decizie nr. 97 din data de 04.03.2010
Drept la aparare . Civil. Incalcare. Respingerea cereri de acordare a unui nou termen pentru angajare de aparator in conditiile rezilierii unilaterale a contractului de asistenta juridica de catre aparatorul ales. - Decizie nr. 17 din data de 09.02.2009
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 738 din data de 26.01.2011
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 503 din data de 19.01.2011
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 4977 din data de 29.06.2011
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 4592 din data de 15.06.2011
Penal rejudecare dupa extradare cedo - Sentinta penala nr. 229 din data de 18.11.2011
Suspendarea platii pensiei - Decizie nr. 1584 din data de 09.11.2011
Sanctiune disciplinara aplicata nelegal - Decizie nr. 1599 din data de 14.11.2011
Desfacerea contractului de munca ca urmare a deschiderii procedurii insolventei - Decizie nr. 1587 din data de 09.11.2011
Drept procesual civil. Incheiere premergatoare prin care nu s-a intrerupt cursul judecatii. Recurs. Inadmisibilitate - Decizie nr. 1681 din data de 21.11.2011