Amenintare. Ultraj. Elemente distinctive

Amenintare. Ultraj. Elemente distinctive.
Codul penal, art. 193, art. 239

Infractiunea de ultraj prevazuta de art. 239 C. pen este una complexa. Amenintarea - componenta a infractiunii complexe- poate fi facuta fie nemijlocit, fie prim mijloace de comunicare directa.
Termenul de comunicare directa, ca a doua modalitate in care poate fi savarsit ultrajul, nu exclude si interpunerea unei alte persoane, cu conditia ca faptuitorul sa-i ceara persoanei interpuse sa comunice partii vatamate amenintarile, sau sa fie sigur ca acestea vor fi transmise.

Prin sentinta penala nr. 111/24 august 2004 pronuntata de Judecatoria Sighisoara, instanta a dispus in baza art. 11 pct. 2 lit.a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit.d C.pr.penala achitarea inculpatului S.F. sub aspectul savarsirii infractiunilor de ultraj, prev. de art. 239 al.1 Cod penal. A luat act ca partile vatamate O.E. si O.S.S. nu s-au constituit  parti civile in cauza.
In motivare, instanta a retinut ca inculpatul a fost acuzat ca in data de 13 mai 2008, dupa ce martorii A.V. si B.C., politisti in cadrul Politiei Municipiului Sighisoara - Biroul de investigatii criminale, aflati la sediul Politiei Orasului Dumbraveni i-au comunicat ca urmeaza sa fie audiat intr-o cauza penala, si ca printr-o ordonanta emisa de partea vatamata procurorul O.E., din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Sighisoara, a fost prelungita masura preventiva a obligarii sale de a nu parasi localitatea Saros pe Tarnave, judetul Sibiu, inculpatul a inceput sa ameninte partile vatamate, procurorii O.E. si O.S.S., cu incendierea imobilului lor si cu moartea, in prezenta celor doi martori, care au incercat sa-l calmeze pe inculpat, reusind in cele din urma acest lucru, dupa care au luat declaratii inculpatului si concubinei acestuia. Ulterior, cei doi martori au adus la cunostinta partilor vatamate amenintarile facute de inculpat la adresa lor.
Prima instanta a avut in vedere imprejurarea ca, potrivit art. 239 al.1 C.penal, ultrajul consta in amenintarea savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa contra unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii.
Analizand latura obiectiva a acestei infractiuni, prima instanta a constatat ca infractiunea de ultraj presupune inainte de toate o amenintare savarsita impotriva unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, fapta care trebuie savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa. Fapta se savarseste nemijlocit atunci cand amenintarea are loc in prezenta fizica a functionarului ultragiat. Savarsirea faptei prin mijloace de comunicare directa nu presupune prezenta fizica a functionarului, ci folosirea de catre inculpat a unor mijloace care, datorita specificului lor, fac ca amenintarea sa ajunga la cunostinta acestuia, de exemplu telefonul.
In speta de fata, prima instanta a constatat ca nu este intrunita aceasta cerinta esentiala a laturii obiective, mai exact amenintarea  nu a fost savarsita de inculpat nici nemijlocit si nici prin mijloace de comunicare directa.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.Mures.
In motivarea apelului, Parchetul a aratat ca inculpatul a stiut de la inceput ca amenintarile vor fi aduse la cunostinta partilor vatamate, si ca a dorit acest lucru, ceea ce s-a si intamplat. In urma amenintarilor primite, partile vatamate au solicitat si primit protectie de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg. Mures. In subsidiar, Parchetul a precizat ca, oricum, inculpatul trebuie condamnat fie si pentru infractiunea de amenintare prev. de art. 193 Cod penal.
Analizand apelul declarat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, in conformitate cu prev art 371 alin 2 Cod pr. pen., instanta de apel l-a considerat fondat.
Considerentele pe care instanta de apel le-a avut in vedere sunt urmatoarele:
Textul art. 239 alin. 1 Cod penal prevede intr-adevar, asa cum a retinut prima instanta, conditia ca amenintarea sa fie savarsita prin nemijlocit (adica in prezenta fizica a victimei) sau prin mijloace de comunicare directa (spre exemplu, prin telefon). Cele invocate de Parchet cu privire la faptul ca amenintarea a ajuns in final la urechile partilor vatamate sunt concludente doar pentru retinerea infractiunii de amenintare, care intr-adevar presupune conditia sa ajunga la cunostinta persoanei vatamate. Conditiile de existenta ale infractiunii de ultraj sunt altele, mai sus precizate.
Ca urmare, in baza art. 334 Cod procedura penala, s-a considerat ca se impune schimbarea incadrarii juridice a faptei din doua infractiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal in doua infractiuni de amenintare prev. de art. 193 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Intrebate fiind conform art. 286 Cod pr. pen., partile vatamate au aratat ca nu formuleaza plangere pentru amenintare.
Ca urmare, in baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedura penala  Tribunalul Mures a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.Mures, a desfiintat integral sentinta atacata si in rejudecare, dupa schimbarea incadrarii potrivit celor de mai sus, a  dispus incetarea procesului penal in baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. f Cod procedura penala, ca urmare a lipsei plangerii prealabile.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL MURES si inculpatul S.F.
In motivarea recursului, Parchetul de pe langa Tribunalul Mures sustine ca solutiile de achitare a inculpatului pronuntate de instanta de fond si cea de apel sunt netemeinice, deoarece faptele savarsite de inculpat intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de ultraj.
In motivarea recursului sau, inculpatul revine asupra pozitiei de nerecunoastere a comiterii faptelor, manifestata pe parcursul procesului penal si arata ca cele descrise in rechizitoriu corespund realitatii.
Examinand recursul promovat de Parchet, din prisma dispozitiilor  art. 3859 pct. 17 si 18 rap. la art. 52 si art. 62-68  Cod procedura penala, instanta de control judiciar il gaseste fondat, pentru urmatoarele considerente.
Sub aspectul starii de fapt, aceasta a fost corect retinuta de catre judecatorie si tribunal - pornind de la continutul materialului probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanta de control judiciar constata ca din continutul materialului probator administrat, rezulta fara putinta de tagada faptul ca la data de 13 mai 2008, martorii A.V. si B.C., politisti in cadrul Politiei municipiului Sighisoara - Biroul de Investigatii Criminale, s-au deplasat la Politia orasului Dumbraveni, in vederea aducerii la cunostinta inculpatului S.F. a faptului ca printr-o ordonanta data de procurorul O.E., i-a fost prelungita masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea Saros pe Tarnave, judetul Sibiu. De asemenea, cei doi politisti intentionau sa le ia declaratii inculpatului si concubinei sale, L.L., intr-o alta cauza penala. Astfel, inculpatul impreuna cu concubina sa Lunca Luminita, au ajuns la sediul politiei Orasului Dumbraveni in jurul orelor 11,30 si dupa ce martorii A.V. si B.C. le-au zis ca urmeaza sa fie audiati intr-o cauza penala, acestia i-au adus la cunostinta inculpatului ca printr-o ordonanta emisa de partea vatamata procurorul O.E., din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Sighisoara, a fost prelungita masura preventiva a obligarii sale de a nu parasi localitatea Saros pe Tarnave, judetul Sibiu. Imediat, inculpatul a inceput sa ameninte partile vatamate, procurorii O.E. si O.S.S., cu incendierea imobilului lor si cu moartea, in prezenta celor doi martori, care au incercat sa-l calmeze pe inculpat, reusind in cele din urma acest lucru, dupa care au luat declaratii inculpatului si concubinei acestuia.
Motivarea primei instante consta in faptul ca amenintarile facute de inculpat la adresa partilor vatamate au fost transmise acestora prin cei doi agenti de politie, situatie care nu se incadreaza in modalitatea de savarsire a infractiunii prin mijloace de comunicare directa in sensul art. 239 alin. 1 Cod penal, faptelor lipsindu-le astfel un element constitutiv.
Cei doi agenti de politie au adus la cunostinta procurorilor O.E. si O.S.S. situatia cu care s-au confruntat. Partile vatamate, carora li s-a creat in mod cert o stare de temere, au solicitat Parchetului de pe langa curtea de Apel Tg.Mures acordarea protectiei impotriva aducerii la indeplinire a amenintarilor formulate de catre inculpat, iar de la acel moment au beneficiat de paza atat a locuintei, cat si pe parcursul deplasarii de la domiciliu la serviciu, cu atat mai mult cu cat partile vatamate afirma ca inculpatul cunostea localizarea domiciliului lor si chiar au fost urmariti la un moment dat de catre un autoturism apartinand unei persoane din anturajul invinuitului.
Partile vatamate au declarat ca afirmatiile inculpatului le-au creat o stare de temere atat in ceea ce priveste integritatea fizica a lor si a fiului lor, precum si a imobilului, cu atat mai mult cu cat si fiul lor le-a comunicat ca prieteni de-ai sai i-au spus ca inculpatul "le poarta sambetele".
Infractiunea de ultraj prevazuta de art. 239 C. pen este o infractiune complexa. Amenintarea poate fi facuta fie nemijlocit, fie prim mijloace de comunicare directa.
In cazul de fata, asa cum s-a retinut, amenintarile au fost savarsite in prezenta celor doi lucratori de politie, trimisi de procuror pentru inmanarea ordonantei prin care s-a dispus o masura preventiva fata de inculpat.
Termenul de comunicare directa, ca a doua modalitate in care poate fi savarsit ultrajul, nu exclude si interpunerea unei alte persoane, cu conditia ca faptuitorul sa-i ceara persoanei interpuse sa comunice partii vatamate amenintarile, sau sa fie sigur ca acestea vor fi transmise.
Inculpatul a proferat amenintarile in sediul politiei, in prezenta celor doi agenti, cunoscand ca ordonanta care i-a fost inmanata era emisa de una dintre partile vatamate. Vointa cu care a actionat inculpatul a fost chiar intentia directa, urmarind ca amenintarile sa ajunga la cunostinta partilor vatamate.
Prin natura activitatii lor profesionale, agentii de politie sunt subordonati procurorului si aveau obligatia sa-l informeze despre incidentul provocat de inculpat cu ocazia inmanarii ordonantei prin care s-a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Asadar, amenintarile au fost facute in legatura cu actele exercitate de procuror in virtutea atributiunilor de serviciu (fiecare dintre cei doi procurori au avut in instrumentare mai multe dosare ale inculpatului), amenintarile au ajuns la cunostinta partilor vatamate si au fost de natura sa le alarmeze, producandu-le o teama efectiva pentru viata lor, a copilului  si a bunurilor lor.
In drept, faptele inculpatului S.F., de a ameninta cu incendierea imobilului celor doi procurori O.E. si O.S.S. si cu moartea, motivul fiind emiterea de catre d-na procuror O.E. a unei ordonante prin care se dispunea prelungirea masurii obligarii de a nu parasi localitatea in sarcina lui S.F., precum si faptul ca cei doi procurori instrumentasera sau aveau in solutionare dosare penale privind pe faptuitor, intruneste elementele constitutive a doua infractiuni de ultraj, fapte prev. si ped. de art.239 alin.1 Cod penal si art. 239 alin.1 Cod penal.
Incadrarea in drept presupune si retinerea starii de recidiva postexecutorie si a celei de concurs real in care au fost savarsite faptele, prev. de art. 37 lit. b si art. 33 lit. a C. pen.
 Fata de cele retinute, a fost admis recursul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL MURES impotriva deciziei penale nr. 172/A/03.06.2010, pronuntata de Tribunalul Mures.
A fost casata integral decizia penala atacata si partial sentinta penala nr. 111/24.08.2009 pronuntata de Judecatoria Sighisoara si rejudecand cauza pe latura penala :
A fost schimbata incadrarea juridica a faptelor din doua infractiuni de amenintare in stare de recidiva postexecutorie si in stare de concurs real, prev. de art. 193 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b si art. 33 lit. a C. pen, in doua infractiuni de ultraj in stare de recidiva postexecutorie si in stare de concurs real, prev. de art. 239 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b si art. 33 lit. a C. pen.
La stabilirea fiecarei pedepse, in baza art 72 C. pen, Curtea a tinut seama de limitele speciale prevazute de art. 239 alin. 1 C. pen,  de gradul de pericol social ridicat al infractiunilor, de modalitatea concreta in care au fost comise. In sediul politiei, in prezenta mai multor agenti, care cu greu au reusit sa-l linisteasca pe inculpat, de calitatea partilor vatamate, procurori cu cariera indelungata, de urmarile produse, respective temerea insuflata partilor vatamate pentru viata  si bunurile lor, precum si a copilului lor, fiind nevoite sa solicite protectie. Inculpatul este o persoana cu antecedente penale, faptele fiind savarsite in stare de recidiva postexecutorie. A suferit numeroase condamnari pentru infractiuni cu violenta, inclusive pentru alte infractiuni de ultraj, iar in perioada 2005-2008 a fost cercetat intr-un numar de 23 dosare de urmarire penala. Vom tine seama si de starea de concurs in care au fost savarsite infractiunile.
Recunoasterea manifestata abia in fata instantei de recurs nu poate fi retinuta ca o circumstanta atenuanta, deoarece aceasta recunoastere nu a fost de natura sa duca la inlesnirea desfasurarii procesului penal, inculpatul manifestand permanent o atitudine de nerecunoastere a faptelor pana inclusiv la judecarea apelului.
Curtea a apreciat ca doua pedepse de cate  8 (opt) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunilor de ultraj in stare de recidiva postexecutorie, prev. de art. 239 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen sunt de natura sa duca la reeducarea inculpatului, potrivit art. 52 C. pen.
In baza art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a C. pen, au fost contopite cele doua pedepse stabilite in pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni inchisoare, pe care inculpatul urmeaza sa o execute.
S-a facut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a, b C pen.
Au fost mentinute dispozitiile din hotararea primei instante prin care s-a constatat ca partile vatamate nu se constituie parti civile.
Fata de declaratia data de inculpat in fata instantei de control judiciar, s-a luat act de retragerea recursului declarat de acesta.
A fost obligat inculpatul la 1.400 lei cheltuieli judiciare, reprezentand 600 lei cheltuieli judiciare aferente fondului, 500 lei cheltuieli judiciare aferente apelului si 300 lei cheltuieli judiciare aferente recursului, din care suma de 600 lei reprezentand onorariile celor trei aparatori desemnati din oficiu va fi avansata Baroului Mures din fondurile Ministerului Justitiei.