Litigiu de asigurari sociale. Asigurarea de risc profesional de care beneficiaza magistratii. Conditii

Litigiu de asigurari sociale. Asigurarea de risc profesional de care beneficiaza magistratii. Conditii

Potrivit art. 79 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicata., judecatorii si procurorii beneficiaza de asigurare pentru risc profesional, realizata din fonduri bugetare , pentru viata, sanatate si bunuri, daca acestea sunt afectate in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu acestea, in limita veniturilor pentru anii lucrati in aceste functii, dar nu in mai mult de 15 ani de activitate.
In cazul cererii de acordare de despagubiri ca urmare a decesului unui magistrat se impune a se stabili, prin efectuarea unei expertize medico-legale, daca decesul magistratului s-a datorat unei imprejurari de natura riscului , profesional, respectiv daca viata si sanatatea acestuia au fost afectate in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu acestea. Prin sentinta civila nr. 95/1 februarie 2007, Tribunalul Harghita a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice, a admis actiunea formulata de reclamanta B. N.  impotriva paratilor Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu Mures, Ministerul Finantelor Publice si Directia Generala a Finantelor Publice Harghita, precum si cererea de interventie formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in favoarea lui B. A.-P., prin reprezentant legal B. N., care devine intervenient in interes propriu si, drept consecinta:
- a obligat in solidar  paratii Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu Mures sa plateasca reclamantei si intervenientului suma de  512.460 lei, cu titlu de pretentii, actualizata cu dobanda legala prevazuta de Codul de procedura fiscala pana la stingerea definitiva a datoriei.
- a obligat paratii Ministerul Finantelor Publice si Directia Generala a Finantelor Publice Harghita sa aloce fondurile necesare in vederea efectuarii platilor solicitate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, cu referire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de paratul Ministerul Finantelor Publice, ca aceasta este nefondata, deoarece in raport de prevederile art. 60 alin. 1 din Codul de procedura fiscala si art. 19 din Legea finantelor publice, nr. 500/2002, acest minister raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat si acopera cheltuielile privind despagubirile acordate pe baza hotararilor definitive ale instantelor judecatoresti.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a avut in vedere faptul ca, la data decesului (9 mai 2005), B. N. - sotul reclamantei si, respectiv tatal intervenientului - avea calitatea de magistrat-procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, cu o vechime de 18 ani si 11 luni in functia de procuror si  22 ani, 1 luna si 21 zile vechime in magistratura, situatie in care, raportat la prevederile art. 77 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, beneficia de asigurare pentru risc profesional, constand in afectarea vietii, sanatatii si bunurilor, in limita veniturilor pentru anii lucrati in functii de judecator si procuror, dar nu in mai mult de 15 ani de activitate.
Prin urmare, observand ca paratii nu s-au pliat obligatiei legale imperative, de realizare din fonduri bugetare a asigurarii in favoarea magistratului defunct, prima instanta a admis actiunea in despagubire formulata de sotia si fiul minor al acestuia.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs paratii, solicitand modificarea ei integrala, cu consecinta respingerii actiunii ca nefondata si, respectiv, ca fiind indreptata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva, in ceea ce-i priveste pe paratii Ministerul Finantelor Publice si Directia Generala a Finantelor Publice Harghita.
In motivarea caii de atac, paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut, in nume propriu si in reprezentarea intereselor paratilor Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu Mures si Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, ca hotararea primei instante este nelegala pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, intrucat dreptul magistratului de a beneficia de o asigurare nu s-ar fi putut concretiza decat in masura in care acesta ar fi incheiat un contract de asigurare cu o societate de asigurari, ceea ce in cauza nu s-a realizat. In plus, prevederile art. 77(78) din Legea nr. 303/2004 nu instituie o obligatie a unitatii de a incheia un contract de asigurare, ci doar un drept al salariatului de a solicita incheierea contractului sau plata primei de asigurare, situatie in care nu exista in speta fapta ilicita a angajatorului, de natura a atrage raspunderea materiala a acestuia.
Recurentii au mai sustinut ca hotararea instantei de fond este nelegala si pentru ca aceasta a depasit atributiile puterii judecatoresti, ignorand dispozitiile art. 78 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, conform carora magistratii beneficiaza de asigurare din fonduri bugetare, pentru bunuri, viata si sanatate, insa numai pentru risc profesional, urmand ca prin hotarare a guvernului sa se stabileasca si conditiile in care se va realiza decontarea primelor de asigurare.
In ceea ce-i priveste pe paratii Ministerul Finantelor Publice si Directia Generala a Finantelor Publice Harghita, acestia au sustinut, prin motivele de recurs, exceptia lipsei calitatii lor procesuale pasive in cauza, intrucat nu s-a dovedit ca ar fi prejudiciat, intr-o forma sau alta, prin diverse actiuni sau inactiuni, drepturile si interesele antecesorului reclamantilor.
De asemenea, cu referire la fondul cauzei, au sustinut ca actiunea este nefondata, intrucat magistratul in cauza nu a avut incheiata o asigurare pentru risc profesional.
Examinand recursurile deduse judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 304 ind. 1 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca aceste sunt intemeiate, astfel ca vor fi admise, insa pentru alte considerente decat cele relevate prin memoriile de recurs, dupa cum rezulta din cele prezentate in continuare:
Este incontestabil ca, potrivit dispozitiilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, republicata, judecatorii si procurorii beneficiaza de asigurare pentru risc profesional, realizata din fonduri bugetare, pentru viata, sanatate si bunuri, daca acestea sunt afectate in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu acestea, in limita veniturilor pentru anii lucrati in aceste functii, dar nu in mai mult de 15 ani de activitate.
Din examinarea textului de lege mentionat, rezulta instituirea in favoarea magistratilor a unui drept de asigurare "ope legis", in virtutea caruia, in masura in care se produce un eveniment de natura celui descris, se naste si dreptul magistratului de a beneficia de o despagubire, in limita stabilita de legiuitor.
Nu este prevazuta, insa, in sarcina magistratului, obligatia incheierii unui contract de asigurare, ci doar durata in timp a dreptului la asigurare - respectiv pana la eliberarea din functie (art. 78 alin. 2), limita maxima a despagubirii si conditiile de exercitare a acestui drept, scop in care, prin art. 78 alin. 3 s-a prevazut adoptarea ulterioara a unei hotarari de guvern.
Nu se poate conchide, insa, ca neadoptarea pana in prezent a unui  astfel de act normativ, este de natura a nega dreptul magistratului la beneficiul despagubirii prevazute de art. 78 alin. 1, intrucat acesta deriva direct din lege, singura conditie care trebuie indeplinita fiind aceea a producerii unui eveniment care sa poata fi incadrat in categoria riscului profesional.
Raportat la cele anterior relevate, Curtea a constatat ca in cauza dedusa judecatii se impune a se stabili, prin efectuarea unei expertize medico-legale, daca decesul magistratului-procuror B. N.  s-a datorat unei imprejurari de natura riscului profesional, respectiv daca sanatatea si viata acestuia au fost afectate  in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu acestea, in care scop s-a solicitat reclamantei depunerea inscrisurilor medicale de care intelege sa se foloseasca in sustinerea pretentiilor formulate, precum si administrarea oricarei alte probe, necesare si utile, inclusiv testimoniala, cu referire la evenimentele derulate in perioada imediat premergatoare producerii evenimentului generator al despagubirii pretinse.
Pentru considerentele expuse, observand ca prima instanta nu s-a preocupat deloc de lamurirea acestor aspecte, esentiale pentru adoptarea unei solutii legale si temeinice, Curtea a constatat incidenta prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, hotararea atacata cu recursurile supuse examinarii fiind data fara a se fi intrat in cercetarea fondului cauzei. 
Drept consecinta, in temeiul dispozitiilor legale mentionate, coroborate cu cele dispuse prin Decizia nr. XXI/12 iunie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtea a admis recursurile deduse judecatii, a casat sentinta civila atacata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, in scopul administrarii probelor mentionate, precum si a celor care ar reiesi ca fiind utile, din dezbateri.
De asemenea, s-a solicitat reclamantei depunerea la dosar a actelor de stare civila, (nastere si casatorie), respectiv a certificatului de deces, precum si detalierea modului de determinare a cuantumului despagubirii pretinse, in acest sens urmand a fi solicitate relatii concrete si de la fostul angajator al magistratului-procuror decedat.