Art. 41 din Decretul nr. 31/1954. Fuziunea a doua persoane juridice

Art. 41 din Decretul nr. 31/1954. Fuziunea a doua persoane juridice.

Potrivit dispozitiilor art. 41 din Decretul nr. 31/1954, comasarea se face prin absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau prin fuziunea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua. In aceasta din urma situatie, persoanele juridice care fuzioneaza inceteaza a avea fiinta. In cauza,  a existat consimtamantul ambelor parti pentru aceasta fuziune, chiar daca el s-a exprimat la date diferite, neexistand vreo interdictie legala in acest sens

Prin decizia civila nr. 42 din 11.04.2012 a Tribunalului Harghita, pronuntata in dosarul nr. 14468/301/2008* s-a admis apelul formulat de apelanta Camera de Comert si Industrie a Romaniei, precum si apelul formulat de apelanta Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, prin reprezentant S. D. impotriva Sentintei civile nr. 2530 din data de 7 Octombrie 2011, pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc si s-a dispus schimbarea acestei hotarari, in sensul ca s-au respins exceptiile inadmisibilitatii si tardivitatii cererii de chemare in judecata ca neintemeiate, s-a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant a d-lui I. P., persoana care a semnat cererea de chemare in judecata, ca neintemeiata, s-au admis exceptiile lipsei capacitatii de folosinta a reclamantei, lipsei capacitatii de folosinta a paratei si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si a intervenientilor accesorii.
De asemenea, s-a respins actiunea formulata de reclamanta Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, prin reprezentant I. P., in contradictoriu cu paratele Structura Organizationala Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, prin reprezentant S. D., si Camera de Comert si Industrie a Romaniei si cererea de interventie accesorie formulata de intervenientii B.F., C. G., D. M., M. S., M. N., N.E., P.M., P. S., S. D.G..
Totodata, intimata Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, prin reprezentant I. P., in solidar cu intervenientii in interesul reclamantei, au fost obligati la plata sumei de 65.583,00 lei, catre apelanta Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, prin reprezentant S. D., reprezentand cheltuieli de judecata, pentru toate fazele procesului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut ca reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a fuziunii dintre Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, infiintata prin HG nr. 709/2005, si Structura Organizationala Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, reprezentata prin S. D., iar nu anularea hotararilor adunarilor generale ale celor doua entitati. Aceasta insa nu inseamna ca reclamanta nu ar fi putut ataca actul final al operatiunii de fuziune.
Tribunalul a retinut ca nu sunt aplicabile in cauza prevederile legale cu privire la asociatii si fundatii, nefiind aplicabile nici dispozitiile art.23 al.2 din OG 26/2000, care prevad termenul de 15 zile pentru atacarea hotararilor adunarilor generale. Astfel, tribunalul a retinut ca nu sunt intemeiate criticile apelantei referitoare la modul de solutionare a exceptiilor inadmisibilitatii si tardivitatii si nici solicitarea de anulare a sentintei atacate, intrucat nu a fost pronuntata in Camera de Consiliu.
De asemenea, s-a apreciat ca exceptia lipsei calitatii de reprezentant a d-lui I.P., persoana care a semnat cererea de chemare in judecata, invocata de parata Structura Organizationala Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, prin reprezentant S. D. a fost corect respinsa de prima instanta, neregularitatile savarsite la alegerea domnului I. P. putand fi invocate prin atacarea hotararii Adunarii Generale respective, iar presedintele ales are calitatea de reprezentant al Camerei de Comert si Industrie Judetene sau a Municipiului Bucuresti, cat timp hotararea Adunarii Generale nu a fost anulata de catre instanta de judecata sau nu au intervenit alte motive de incetare a functiei.
Cu privire la fuziune, instanta de apel a retinut ca prima instanta  a interpretat gresit optiunea entitatilor implicate, constatand ca, in speta, consimtamantul a fost exprimat prin hotararea Adunarii Generale a reclamantei din 03.07.2008 si prin hotararea Adunarii Generale a apelantei parate din data de 18.07.2008, apreciind ca instanta de fond a retinut in mod gresit  faptul ca ar fi existat numai o singura hotarare de aprobare a fuziunii celor doua entitati si anume cea din 18.07.2011.
Cu privire la includerea Camerei de Comert si Industrie a municipiului Bucuresti in randul membrilor Camerei Nationale, Tribunalul a retinut ca aceasta a fost admisa in unanimitate ca membru in Camera de Comert si Industrie, de Adunarea Generala din 14 mai 2008.
Prin urmare, instanta a retinut ca a avut loc fuziunea dintre cele doua entitati, iar ca urmare a absorbtiei, patrimoniul societatii absorbite a fost preluat integral de persoana juridica absorbanta, rezultand ca la data formularii cererii de chemare in judecata, reclamanta Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti (CCIMB), astfel cum a fost infiintata potrivit HG nr.709/2005, nu mai exista ca subiect de drept.
Cu referire la masura interzicerii accesului in imobilul  proprietate privata CCIR,  situat in Bucuresti, tribunalul a retinut ca aceasta masura a fost data de Camera de Comert si Industrie a Romaniei si nu de Camera de Comert si Industrie a municipiului Bucuresti, iar cei care ar fi fost interesati sa solicite dreptul de acces sunt persoanele mentionate in aceea dispozitie a Presedintelui Camerei Nationale si nu reclamanta Camera de Comert si Industrie a municipiului Bucuresti, despre care instanta a retinut ca nu are nici capacitate si nici calitate procesuala activa. In aceeasi ordine de idei, tribunalul a constatat ca nici una dintre acele persoane nu a solicitat ridicarea limitarii accesului in imobil.
Referitor la cererea de interventie accesorie, fiind subordonata partii in favoarea careia a intervenit, vazand ca cererea principala a fost respinsa, tribunalul a procedat in consecinta.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs reclamanta Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, prin presedinte I.P. si intervenientii B. F., C. G., D. M., M. S., M. N., N. E., P. M., P. S., S. D. G., solicitand modificarea deciziei atacate, in sensul respingerii apelului paratelor ca nefondat si mentinerea sentintei pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc.
In motivarea recursului, recurenta reclamanta a aratat ca exceptiile privind lipsa capacitatii de folosinta a reclamantei si a paratei si lipsa calitatii procesuale active a reclamantei nu puteau fi admise, intrucat din actele dosarului nu rezulta ca s-ar fi realizat o fuziune legala intre cele doua persoane juridice. In acest sens s-a aratat ca daca s-ar fi produs fuziunea, persoana absorbanta ar fi fost recurenta.
S-a mai aratat ca numai recurenta este infiintata in baza Legii nr. 335/2007, iar parata a fost inclusa in mod nelegal in randul membrilor Camerei Nationale, fiind infiintata ilegal, cu incalcarea prevederilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 335/2007.
Cu privire la fuziune, s-a aratat ca la data de 03.07.2008 s-a aprobat in cadrul Adunarii Generale a membrilor reclamantei fuziunea cu parata, insa Adunarea Generala a membrilor acesteia din urma a respins fuziunea, motiv pentru care reclamanta si-a continuat activitatea independent, ca unica structura la nivelul mun. Bucuresti.
La 18.07.2008 a avut loc o Adunare generala a membrilor paratei condusa de S. D., cand se pretinde ca s-a hotarat fuziunea, hotararea fiind insa nula, fiind doar un act unilateral al paratei.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul de procedura civila.
Recurentii intervenienti au criticat hotararea atacata sub aceleasi aspecte invocate si de reclamanta, adaugand faptul ca infiintarea CCIM Bucuresti este recunoscuta de Guvernul Romaniei si de CCIR, denumirea acesteia fiind inregistrata la OSIM, iar parata a uzurpat denumirea, nefiind niciodata recunoscuta de Guvernul Romaniei.
S-a mai subliniat faptul ca parata nu a solicitat niciodata anularea Hotararii Adunarii Generale din 3 iulie 2008, prin care s-a aprobat noul statut si s-au ales organele de conducere.
Examinand hotararea atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constatat ca recursurile promovate sunt neintemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Criticile de nelegalitate invocate de recurenti sunt in esenta aceleasi, astfel ca urmeaza a fi grupate si analizate impreuna, Curtea retinand ca acestea vizeaza, in primul rand, modalitatea de solutionare a exceptiilor lipsei capacitatii de folosinta si lipsei calitatii procesuale active, recurentii argumentand ca nu a existat o fuziune legala intre cele doua organizatii aflate in litigiu.
Reclamanta a dobandit personalitate juridica in baza art. 1 din HG nr. 709/2005, prin care legiuitorul a recunoscut infiintarea Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, in baza hotararii Adunarii generale a comerciantilor din municipiul Bucuresti din 15 aprilie 2005.
Prin H.G. nr. 1187/2007, a fost abrogat art. 2 din H.G. nr. 709/2005, potrivit caruia sediul Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti este in municipiul Bucuresti, bd. Octavian Goga nr. 2, sectorul 3., statutul Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti este cel adoptat de Adunarea generala a comerciantilor din 15 aprilie 2005 si organele de conducere ale Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti sunt cele alese de Adunarea generala a comerciantilor din 15 aprilie 2005, iar patrimoniul initial al Camerei este cel stabilit de aceeasi adunare generala. Rezulta, deci, ca prin abrogarea art. 2 din HG nr. 709/2005, a ramas valabila recunoasterea infiintarii reclamantei, insa aceasta nu mai are sediu, statut, organe proprii de conducere si patrimoniu.
Prin Legea nr. 335/2007 (art. 3)  s-a stabilit ca denumirea camera de comert si industrie poate fi folosita numai de catre cele constituite conform Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comert si industrie din Romania, cu completarile ulterioare, si recunoscute prin Hotararea Guvernului nr. 799/1990 privind recunoasterea infiintarii unor camere de comert si industrie teritoriale judetene, cu modificarile si completarile ulterioare, sau de catre cele infiintate in baza prevederilor acestei legi, precum si de catre acele camere de comert si industrie bilaterale, care sunt recunoscute ca persoane juridice prin hotarare judecatoreasca.
Parata Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti a fost infiintata in baza Legii nr. 335/2007, ca urmare a Adunarii generale a comerciantilor din municipiul Bucuresti ce a avut loc la data de 05.03.2008, in cadrul careia s-a aprobat statutul, au fost alese organele de conducere, inclusiv presedintele in persoana d-lui S. D.. Potrivit art. 7 din Legea nr. 335/2007, la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti poate functiona o singura camera de comert.
Fata de cele retinute anterior, in mod legal Tribunalul a  constatat ca reclamanta nu face parte din nici una din categoriile mentionate la art. 3 din Legea nr. 335/2007, nefiind recunoscuta prin H.G. nr. 799/1990, ci prin HG nr. 709/2005, nefiind infiintata in baza Legii nr. 335/2007 sau in baza unei hotarari judecatoresti, Curtea a inlaturat criticile recurentei pe acest aspect. De asemenea, a inlaturat si argumentele referitoare la faptul ca infiintarea organizatiei parate s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 335/2007, in contextul in care la data infiintarii paratei, reclamanta nu facea parte din sistemul cameral, pentru considerentele aratate anterior. Nu pot fi primite in acest context nici argumentele intervenientilor referitoare la marca inregistrata la OSIM, neavand nici un fel de relevanta in cauza, cata vreme legea nu impune o astfel de conditie pentru dobandirea denumirii.
Fata de cadrul legal instituit de Legea nr. 335/2007, s-a ajuns la concluzia necesitatii unei fuziuni intre cele doua structuri existente la nivelul municipiului Bucuresti.
In acest sens, la data de 03.07.2008, au avut loc, in paralel,  Adunari Generale ale celor doua organizatii. Din cuprinsul Procesului-verbal al Adunarii Generale a membrilor reclamantei rezulta ca, dupa ce in cadrul acestei adunari s-a aprobat fuziunea, dl. N. B., care a participat la adunarea paratei, a relatat in sedinta Adunarii Generale a reclamantei faptul ca in adunarea paratei conducerea a prezentat proiectul de fuziune si l-a sustinut, ca au existat vorbitori care s-au pronuntat impotriva fuziunii si ca dl. Sorin Dimitriu nu a mai solicitat un vot sub acest aspect, ci a solicitat sistarea discutiilor si mandatarea conducerii pentru continuarea negocierilor intre cele doua organizatii, cu convocarea in viitor a Adunarii generale privind acest subiect. Tot in hotararea din data de 03.07.2008 s-a mai mentionat faptul ca dl. Ion Pargaru a fost mandatat sa continue demersurile pentru finalizarea fuziunii.
Ulterior, la data de 18.07.2008, in cadrul Adunarii Generale a paratei s-a aprobat fuziunea celor doua entitati. Cu aceeasi ocazie s-au ales organe noi de conducere si s-a dat imputernicire presedintelui nou ales pentru finalizarea procedurii de fuziune. Rezulta, astfel, ca a existat consimtamantul ambelor parti pentru aceasta fuziune, chiar daca el s-a exprimat la date diferite, neexistand vreo interdictie legala in acest sens.
Trebuie subliniat, in acest context, faptul ca sunt nefondate si criticile recurentilor referitoare la caracterul contradictoriu al argumentelor instantei de apel in privinta mentiunii potrivit careia in urma fuziunii  a luat fiinta o alta persoana juridica, diferita de cea care exista inainte.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 41 din Decretul nr. 31/1954, comasarea se face prin absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau prin fuziunea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua. In aceasta din urma situatie persoanele juridice care fuzioneaza inceteaza a avea fiinta.
In speta, ceea ce s-a discutat in cele doua Adunari Generale a fost, potrivit proceselor verbale intocmite,  fuziunea intre cele doua organizatii, ceea ce presupune ca a luat fiinta o noua entitate. Din acest motiv, la sedinta din data de 18.07.2008, dupa aprobarea fuziunii, s-au ales organe noi de conducere si s-a dat mandat presedintelui nou ales pentru finalizarea formalitatilor legale legate de aceasta fuziune.
In consecinta, singura membra a sistemului cameral din Romania este Camera de Comert si Industrie a Mun. Bucuresti, reprezentata prin presedinte S. P. D., astfel cum a luat fiinta in urma fuziunii mentionate.
In raport de aceste imprejurari, rezulta ca la data formularii cererii de chemare in judecata, respectiv la data de 27.08.2008, reclamanta Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti (CCIMB), astfel cum a fost infiintata potrivit HG nr.709/2005, nu mai exista ca subiect de drept, astfel ca instanta in mod legal a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a reclamantei.
Avand in vedere legalitatea solutiei referitoare la constatarea valabilitatii procedurii de fuziune si lipsa capacitatii de folosinta, in mod legal a fost respinsa si cererea referitoare la anularea tuturor actelor de dispozitie ale paratei Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti.
De asemenea, in mod legal a fost respins si capatul de cerere privitor la interzicerea accesului in incinta sediului paratei Camera de Comert si Industrie a municipiului Bucuresti a d-lui P. I., precum si a intervenientilor. In acest sens , trebuie subliniat faptul ca masura interzicerii accesului se refera punctual la anumite persoane, acestea fiind singurele indreptatite sa ceara ridicarea masurii, iar nu reclamanta.
Referitor la cererea de interventie accesorie formulata in cauza in favoarea reclamantei, avand in vedere solutia pronuntata in cererea principala, Curtea a constatat  ca in mod legal a fost respinsa.
Fata de aceste considerente, Curtea a constatat ca nu este incident in cauza nici un motiv de nelegalitate prev. de art. 304 Cod procedura civila, astfel ca, in temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondate recursurile promovate de reclamanta Camera de Comert si Industrie a mun. Bucuresti, prin Presedinte I. P. si de intervenientii M. N., N. E., M. S., D. M., S. D. G., P. M., P. S., B. F. si C. G., impotriva deciziei civile nr. 42 din 11.04.2012 a Tribunalului Harghita, pronuntata in dosarul nr. 14468/301/2008*.
De asemenea, fiind in culpa procesuala, in temeiul dispozitiilor art. 274 din Codul de procedura civila, recurenta a fost obligata la plata catre intimata Camera de Comert si Industrie a mun. Bucuresti, reprezentata de S. D., a sumei de 24.104,98 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand 22.687,04 lei onorariu avocatial si 1417,94 lei, cheltuieli de deplasare, conform facturii  nr. TZA-02101-2012 din 07.08.2012 si ordinului de plata nr. 1151 din 22.10.2012 (fila 228).