Actiune in revendicare. Art. 480 Cod civil, Legea nr. 10/2001. Art. 6 CEDO. Inadmisibilitate

Actiune in revendicare. Art. 480 Cod civil, Legea nr. 10/2001. Art. 6 CEDO. Inadmisibilitate.

Actiunea in revendicare  are ca obiect un imobil preluat de stat din patrimoniul autorului reclamantilor apelanti in temeiul  Decretului nr.225/1960, deci un imobil care cade sub incidenta dispozitiilor Legii nr.10/2001.
Actiunea a fost promovata in 2010, ulterior intrarii in vigoare a legii speciale - 14.02.2001.
Desi este real ca art.480 Cod civil nu a fost abrogat odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, astfel cum sustin apelantii, nu se poate sustine ca se incalca accesul liber la justitie consacrat de art.6 din  C.E.D.O. in situatia in care  judecatorul constata incidenta unei norme speciale la momentul intentarii procesului si care inlatura aplicarea normei anterioare, cu caracter general si special, operante pana la aparitia noii reglementari.  A considera ca s-ar incalca art.6 din C.E.D.O., ar echivala cu o interpretare eronata a principiilor de drept, dar si a jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care au admis necesitatea  implementarii unor limitari implicit admise  in exercitiul dreptului de acces la o instanta.
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Tg. Mures  sub nr. dosar 10179/320/2010  reclamantii N. M. si V. E. - in calitate de mostenitori ai defunctului N. I., in contradictoriu cu Municipiul Tg. Mures - prin Primar   si SC M. Tg. Mures, au solicitat  obligarea paratilor  sa le lase in deplina proprietate si posesie terenul  intravilan situat in xxxxxxxxx, in suprafata de 9200 mp, evidentiat in CF nr. 800/2 Tg. Mures, nr. top 4522 si 4523/2 si CF nr. 90015  Tg. Mures . 
In motivarea cererii s-a aratat ca  reclamantii sunt mostenitori ai defunctului N. I., iar terenul  care face obiectul prezentei  cereri a fost expropriat de la antecesorul reclamantilor in temeiul Decretului nr. 225/ 1960 si a adresei nr. 4249/1961 a Sfatului popular la orasului Tg. Mures .
 Se mai sustine  de catre reclamanti ca in prezent  pe terenul  revendicat se afla amplasata SC I. L. M. SA .
Se sustine prin cerere ca paratii ingradesc dreptul de proprietate  al reclamantilor, contrar prevederilor art. 480 Cod civil.
Reclamantii invedereaza ca actiunea lor este intemeiata, intrucat desi au promovat si notificari potrivit prevederilor  Legii nr. 10/2001, acest act normativ nu contine  prevederi derogatorii de la dreptul comun .
Se mai arata ca dreptul de proprietate este  garantat de art. 44 din Constitutia Romaniei  si de asemenea ca,  este obligatorie in Romania aplicarea  prevederilor art. 1 din protocolul Aditional  la CEDO in materie  de proprietate, potrivit art. 148 pct. 2 si 4 din Constitutia Romaniei .
Prin intampinarea formulata paratul Municipiul Tg. Mures a   invocat inadmisibilitatea actiunii, intrucat actiunea in revendicare are caracter subsidiar procedurilor de reparatie instituite de legi speciale.
In cauza s-a formulat cerere de interventie in interes propriu de catre S. A., in calitate  de mostenitoare  a lui  N. I.
Prin sentinta civila nr.11949/14 decembrie 20910, Judecatoria Tg.Mures a admis exceptia   necompetentei materiale a Judecatorie Tg. Mures   si a declinat in favoarea Tribunalului  Mures competenta  de solutionare a cererii de revendicare,  avand in  vedere prevederile  art. 2 alin. 1 lit. b Cod de procedura civila .
Dupa investirea tribunalului, prin intampinare, parata SC Industrializarea Laptelui Mures SA a invocat exceptia  netimbrarii cererii si lipsa calitatii sale procesuale  pasive dat fiind ca  reclamantii nu i-au adresat o notificare conform art.29 din Legea nr.10/2001.
La termenul de judecata din data de 2 iunie 2011 instanta  a admis in principiul cererea de interventie, insa ulterior, la data de 10.01.2012 intervenienta  a aratat, in inscris  ca intelege sa renunte la judecarea cauzei.
Prin sentinta civila nr.371/14.02.2012 Tribunalul Mures a respins exceptia de netimbrare a actiunii, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC M. Tg Mures SC I. L. M. cu sediul in Tg-Mures, a luat act si a constatat renuntarea la judecata a intervenientei S. A.  si a respins ca  inadmisibila actiunea civila formulata de  reclamantii N. M. si V. E., in contradictoriu cu paratii Municipiul Tg Mures prin Primar si SC M. Tg.Mures SC I. L. M.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Tribunalul a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste  exceptia de netimbrare a actiunii invocata de parata SC  I. L.  M. SA, instanta  a retinut ca in sarcina reclamantilor s-a  stabilit  de Judecatoria Tg. Mures (anterior  declinarii competentei  materiale de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului  Mures) obligatia de a achita  taxa de timbru judiciar in cuantum de 14231 lei si timbru judiciar in cuantum de  5 lei.
Ambii reclamanti au formulat cereri de acordare  a ajutorului public judiciar in ceea ce priveste taxa de  timbru stabilita de instanta,  cereri care au fost admise  prin incheierile de sedinta din datele de 11 mai  2011 si respectiv  13 decembrie 2011, in sensul scutirii acestora de la plata taxei de timbru judiciar.
In consecinta, instanta  a constatat ca  exceptia  invocata nu este fondata, astfel incat a dispus  respingerea acesteia. 
Sub aspectul taxei de timbru judiciar instanta a mai retinut  ca, avand in vedere obiectul cauzei, potrivit prevederilor  art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, aceasta ar fi fost scutita de plata  taxei de timbru judiciar, insa dupa stabilirea acestei nu a fost contestata de catre reclamanti, astfel incat in solutionarea exceptiei au fost avute in vedere aspectele  mai sus enuntate referitoare la  faptul ca reclamantii au beneficiat de ajutori public judiciar sub forma  scutirii de plata taxei de timbru judiciar .
In ceea ce priveste  exceptia  lipsei calitatii procesual pasive a   paratei  SC  I. L.   Mures SA   pe care aceasta a invocat-o de asemeni prin intampinare, instanta  a retinut ca intr-adevar, acesteia nu i-a fost adresata vreo notificare in temeiul Legii nr. 10/2001, insa prezenta  cauza nu este fondata pe prevederile  acestui act normativ ci pe prevederile dreptului comun in materie de revendicare.
Parata nu a contestat  faptul ca este proprietara asupra  imobilului inscris in  CF nr. 120162 TG. Mures ( provenit din conversia  CF nr. 90015 Tg. Mures), aspect care de altfel reiese si din cuprinsul inscrierilor  in cartea funciara si din certificatul de atestare a dreptului de proprietate  seria M07 nr. 0478 emis de catre Ministerul Agriculturi si Alimentatiei  la data de 21.08.1995 , iar   acest imobil fac obiectul cererii  introductive de instanta .
 In consecinta, intrucat suntem in prezenta unei actiuni in revendicare de drept comun, de esenta unei astfel de actiuni  fiind  compararea titlurilor, aspectele  privitoare la indreptatirea sau nu a reclamantilor  la recunoastere dreptului de  proprietate sunt chestiuni care tin de  fondul cauzei si care justifica in consecinta calitatea procesuala pasiva a  paratei care are la acest moment calitatea de proprietara  a imobilului revendicat.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, instanta de fond a retinut ca prin Legea nr.10/2001 se instituie masuri reparatorii pentru imobilele preluate de stat, cu  sau fara titlu valabil. Prin consacrarea principiului restituirii in natura a imobilului, legea ofera posibilitatea redobandirii dreptului de proprietate asupra bunului preluat abuziv de stat,  facand astfel inaplicabile dispozitiile art.480, 481 Cod civil.
In acest sens instanta de fond a invocat dispozitiile Deciziei nr. 33/09.06.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Desi art. 480 Cod civil nu a fost abrogat odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, nu se poate nici sustine ca se incalca accesul liber la justitie in situatia in care judecatorul constata incidenta unei norme speciale la momentul intentarii procesului care inlatura aplicarea normei anterioare, cu caracter general ori special, operante pana la data aparitiei noii reglementari. S-a invocat in acest sens si jurisprudenta CEDO, - cauza Ivo Bartonek si Marcela Bartonkova contra Republicii Cehe, din 3 iunie 2008.
A mai aratat Tribunalul  ca, retinand  ca inadmisibila  cererea dedusa judecatii,  nu se aduce atingere  art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, norma generala nu mai poate fi invocata decat  daca se incalca partii un drept recunoscut anterior intrarii in vigoare a legii noi, aflat sub protectia art.1 din Protocolul I la C.E.D.O. ca fiind ,,concret si efectiv’’. 
Impotriva  acestei sentinte au declarat, in termen legal, apel reclamantii N. M. si  V. E., solicitand schimbarea sentintei atacate in sensul admiterii cererii  de chemare in judecata.
In motivarea apelurilor reclamantii au aratat ca instanta de fond a pronuntat o hotarare in totala  contradictie cu prevederile art.6 din C.E.D.O. si art.1 din Protocolul aditional precum si cu art.44 din Constitutia Romaniei.
S-a aratat ca instanta de fond s-a prevalat de Legea nr.10/2001, fara a observa deficientele acestei legi. Instanta nu s-a pronuntat asupra  aspectelor privind caracterul derizoriu si formal al legii, lipsei despagubirilor  chiar si dupa 10 ani de la intrarea in vigoare a legii precum si termenele foarte scurte de notificare.
Reclamantii au mai aratat ca nu au putut formula pretentiile in baza Legii nr.10/2001 intrucat actele de proprietate erau in posesia paratei de rand 1.
Legea nr.10/2001 nu contine articole derogatorii de la dreptul comun iar caracterul reparatoriu al acesteia este doar formal, proprietarii imobilelor ce cad sub incidenta acestei legi nefiind in concret despagubiti.
Examinand sentinta atacata in raport de motivele invocate si tinand seama de caracterul devolutiv al apelului, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:
Prin Decizia nr.33/09.06.2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, a statuat ca aplicarea principiului de drept generalia specialibus derogant, recunoscut si in alte sisteme juridice si invocat de insasi  Curtea Europeana  a Drepturilor Omului,  in jurisprudenta,  excede ca dupa intrarea in vigoare a prevederilor Legii nr.10/2001 nu mai poate fi fundamentat vreun demers in instanta pentru imobilele preluate de Statul Roman cu sau fara titlu in perioada 06.03.1945-22.12.1989, pe norma de drept comun instituita prin art.480 Cod civil.
Ca lege speciala, Legea nr.10/2001 se impune pe principiul aplicarii imediate a normei noi, tuturor situatiilor juridice privitoare la aceste imobile pentru care nu a fost initiata - anterior intrarii legii speciale in vigoare - procedura de drept comun si continuata ulterior acestui moment.
Decizia Sectiilor Unite a remarcat faptul ca in acest domeniu exista o juxtapunere  in planul campului de reglementare al actelor normative si ca din acest punct de vedere persoanele carora le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr.10/2001 au avut asigurat, prin lege, dreptul de optiune intre calea prevazuta de acest act normativ (cu parasirea dreptului comun in materia revendicarii) sau continuarea actiunii in revendicare initiate anterior intrarii in vigoare a legii speciale - art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001.
In cauza, actiunea in revendicare  are ca obiect un imobil preluat de stat din patrimoniul autorului reclamantilor apelanti in temeiul  Decretului nr.225/1960, deci un imobil care cade sub incidenta dispozitiilor Legii nr.10/2001.
Actiunea a fost promovata in 2010, ulterior intrarii in vigoare a legii speciale - 14.02.2001.
Desi este real ca art.480 Cod civil nu a fost abrogat odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, astfel cum sustin apelantii, nu se poate sustine ca se incalca accesul liber la justitie consacrat de art.6 din  C.E.D.O. in situatia in care  judecatorul constata incidenta unei norme speciale la momentul intentarii procesului si care inlatura aplicarea normei anterioare, cu caracter general ri special, operante pana la aparitia noii reglementari.  A considera ca s-ar incalcat art.6 din C.E.D.O., ar echivala cu o interpretare eronata a principiilor de drept dar si a jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care au admis necesitatea  implementarii unor limitari implicit admise  in exercitiul dreptului de acces la o instanta.  In speta invocata de instanta de fond, Curtea Europeana a apreciat ca nu se poate reprosa instantei nationale ca a acorda prevalente legii speciale de restituire fata de dispozitiile generale ale Codului civil, chiar daca petitionarul pretindea un drept de proprietate.
Corect a retinut instanta de fond ca actiunea in revendicare putea fi formulata doar in conditiile in care titularului acestuia i-ar fi fost anterior recunoscut un "bun" in sensul dat de art.1 din Protocolul 1 la C.E.D.O., sau poate invoca existenta unei  sperante legitime in legatura cu acesta.
Notiunea de "bun" se circumscrie  sferei drepturilor recunoscute anterior intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001 - o hotarare judecatoreasca de anulare a titlului statului ori de confirmare a modalitatii de preluare abuziva a imobilului, recunoasterea dreptului la plata unor despagubiri, neexecutate etc.
Or, acest lucru nu s-a intamplat in cauza.  O astfel de hotarare nu a fost pronuntata.
In egala masura, reclamantii nu aveau "o speranta legitima" in legatura cu recunoasterea  drepturilor cata vreme Decizia nr.33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie transeaza situatiile in care, dupa intrarea in vigoare a normei noi,  actiunea in revendicare fondata pe dispozitiile art.480 Cod civil, mai poate justifica un demers in fata instantelor  nationale pentru aceste imobile, asigurandu-se, in contextul dat de art.329 alin.3 C.pr.civ.,  premisele unei jurisprudente unitare in acest sens.
In consecinta, dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, norma generala nu mai poate fi invocata decat daca se incalca partii un drept recunoscut anterior intrarii in vigoare a legii noi, aflat sub protectia art.1 Protocolul 1 la C.E.D.O, ca fiind "concret si efectiv" iar in cauza, faptul ca bunul se afla in posesia  unei entitati publice nu are relevanta cata vreme nu s-a dovedit ca partea  mai beneficia de un bun sau cel putin de o speranta legitima la data promovarii actiunii in revendicare.
Fata de considerentele, in conformitate cu art.296 C.pr.civ.,  Curtea a respins ca nefondate apelurile declarate de  de reclamantii N. M. si  V. E., impotriva sentintei civile nr.371 din 14 februarie 2012, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr.10179/320/2010.