Punerea in executare a masurilor educative neprivative de libertate

Din interpretarea art. 511 C. pr. pen. Rezulta ca punerea in executare a masurilor educative neprivative de libertate are loc nu la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare, ci la un moment ulterior care este termenul fixat de catre instanta de executare pentru cand se dispune aducerea minorului si chemarea reprezentantului legal al acestuia si a reprezentantului serviciului de probatiune.
C. pr. pen., art. 511
Prin sentinta penala nr. 195/09.07.2014 pronuntata de Tribunalul Mures, s-au hotarat urmatoarele:
Conform prevederilor art. 386 C. pr. pen., a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei retinuta in sarcina inculpatei I. R. din infractiunea de omor calificat prevazuta si pedepsita de art. 174, art. 175 alin. 1 lit. c,d C. pen. din 1969 cu aplicare art. 99 si urm. C. pen. din 1969, in aceea de uciderea ori vatamarea nou-nascutului savarsita imediat dupa nastere de catre mama prevazuta si pedepsita de art. 200 alin. 1 Noul C. pen., cu art. 113 si urm Noul C. pen. si art. 5 Noul C. pen..
A respins celelalte cereri de schimbare a incadrarii juridice formulate de aparatorul ales al inculpatei si de reprezentantul parchetului.
In temeiul prevederilor art. 114 alin. 1 Noul C. pen., art. 120 Noul C. pen. a luat fata de inculpata-minora I. R. masura educativa neprivativa de libertate a asistarii zilnice pe o perioada de 6 luni de zile, cu incepere de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
 In baza art. 121 alin. 1 lit. e,f Noul C. pen., a stabilit in sarcina inculpatei, pe durata executarii masurii asistarii zilnice, urmatoarele obligatii:
 - obligatia de a se prezenta la Serviciul de Probatiune Covasna la datele fixate de acesta.
- obligatia de a se supune masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala.
Conform prevederilor art. 63-65 din Legea nr. 253/2012, art. 69 din Legea nr. 253/2012, art. 48 si urmatoarele si art. 69 si urmatoarele din Legea nr. 252/2012 s-a dispus ca executarea masurii educative a asistarii zilnice sa se faca sub supravegherea, controlul si organizarea serviciului de probatiune.
A atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 121 Noul C. pen. si ale art. 123 Noul C. pen., a consecintelor nerespectarii obligatiilor impuse si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul executarii masurii educative a asistarii zilnice.
A facut aplicatiunea dispozitiilor art. 3, art. 5 alin. 2 si art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008 si punctul 10 din Anexa la Legea 76/2008, dispunand prelevarea de la inculpata de probe biologice si a incunostiintat-o ca respectivele probe vor fi utilizate pentru obtinerea si stocarea in SNDGJ a profilului sau genetic.
Conform prevederilor art. 274 alin. 1 C. pr. pen. a obligat inculpata la plata sumei  de 2300 lei cheltuieli judiciare catre stat; onorariile avocatilor din oficiu raman in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
In considerentele rechizitoriului s-a retinut ca inculpata-minora I. R., in varsta de 17 ani, a ajuns in com. S. N. in cursul zilei de 6 octombrie 2013, impreuna cu tatal - I. A. si cu mama sa - I. I., precum si bunica din partea tatalui, aceasta urmand sa fie internata la Clinica de Urologie din Tg. Mures.
Inca din cursul zilei de 6 octombrie 2013 inculpata avea dureri abdominale, acestea continuand si in zilele urmatoare. In seara zilei de 8 octombrie 2013, inculpata s-a asezat in pat, alaturi de verisoara ei H. I. si in aceeasi camera, dar intr-un alt pat, s-a asezat bunica din partea mamei (H. V.).
In data de 9 octombrie 2013, in jurul orelor 01,00 - 01,30, avand dureri abdominale, inculpata I. R. s-a deplasat la WC-ul din curte. Intorcandu-se catre camera, la cca. 7-8 m de WC, a avut din nou dureri abdominale, iar pe terasa betonata din curte, aceasta a nascut un fat. Intrucat nu stia ca era insarcinata, inculpata s-a speriat foarte tare, s-a dezbracat de pantalonii de pijama, dupa care a tras de cordonul ombilical, care s-a rupt. Imediat dupa nastere, potrivit declaratiei inculpatei, copilul nu a strigat si nu a miscat deloc; ca urmare a acestui lucru,  l-a luat de mana si l-a aruncat in parau. De asemenea, a simtit cum a iesit ceva din ea, "presupun ca era placenta", aruncand-o si pe aceasta in parau. Intrucat hainele erau pline de sange, la intrare in casa si-a dat jos pantalonii de pijama, i-a pus intr-o plasa, dupa care a curatat petele de sange de pe dalele de beton, aruncand cateva galeti de apa pe care le-a scos din fantana aflata in curte.
Potrivit declaratiilor inculpatei, aceasta a avut o relatie cu un baiat in varsta de 17 ani, pe nume M. I. care locuieste in acelasi sat cu aceasta, la nr. 312. Primul contact sexual l-a avut in luna ianuarie 2013 si relatiile sexuale au continuat pana la data de 1 septembrie 2013, la el acasa. Inculpata a sustinut ca a avut menstruatie in toata perioada cat a fost insarcinata, motiv pentru care nu si-a dat seama nici un moment ca este insarcinata, dar si ca a ascuns relatia cu acest baiat, de frica tatalui sau, care-i atrasese atentia lui M. I. sa nu o mai caute.
Cadavrul nou-nascutului gasit la data de 9 octombrie 2013 de catre organele de politie - care fusesera anuntate  telefonic de catre Serviciul 112 cu privire la savarsirea unei infractiuni de pruncucidere in satul S. N., la imobilul cu nr.12 din jud. Mures - se afla in paraul S. N., la o distanta de 10 m de imobilul nr.12, imobil care apartine fam. H. D. si I. si este situat pe partea dreapta a DJ 135, ce face legatura intre localitatile Laureni - Miercurea Nirajului.
La data de 9 octombrie 2013 s-a efectuat autopsia medico-legala a cadavrului nou-nascutului de sex masculin. Din raportul de autopsie medico-legala nr. 3289-531/26.10.2013 al IML Tg. Mures, a reiesit ca moartea nou-nascutului de sex masculin a fost violenta. Ea s-a datorat "asfixiei albe" prin inecare in apa,  cel mai probabil prin mecanism neuro-reflex. S-a constatat pe baza datelor antrompometrice ca pruncul s-a nascut la termen, cu greutatea de 3000 g si lungimea de 55 cm. Tinand cont de aspectul macroscopic si microscopic al plamanilor, de faptul ca docimazia hidrostatica pulmonara, gastrica si otica au fost pozitive, respectiv de absenta malformatiilor congenitale incompatibile cu viata,a patologiei grave fetale intrauterine si a hemoragiilor masive meningo-cerebrale grave consecutiv traumatismelor obstetricale, nou-nascutul s-a nascut viu si viabil. Leziunile traumatice cranio-cerebrale, constatate in cursul necropsiei medico-legale, sunt minore, s-au putut produce prin patrunderea nou-nascutului in filiera pelvi-genitala in cursul actului nasterii in conditii neasistate si nu au legatura de cauzalitate cu decesul nou-nascutului.
In drept, s-a apreciat ca fapta inculpatei-minore I. R. care la data de 9 octombrie 2013, dupa ce a nascut la termen un copil viu si viabil, de sex masculin, l-a aruncat in paraul din apropierea casei, moartea nou-nascutului fiind violenta si datorandu-se "asfixiei albe" prin inecare in apa, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 174, art. 175 lit. c si d C. pen. din 1968, raportat la art. 99 si urm. C. pen. din 1968.
Starea de fapt mai sus descrisa se probeaza cu urmatoarele mijloace de proba: - procesul-verbal de cercetare a locului faptei si plansele foto criminalistice; - raportul medico-legal de autopsie nr. 3289-531/26.10.2013 al IML Tg. Mures; - raportul de expertiza medico-legala psihiatrica a inculpatei minore; - declaratiile date de invinuita; - declaratiile date de martorii B. I. C., M. I., I. A. - tatal inculpatei, H. S. si H. C.; - procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala.
In atare context, prima instanta a apreciat ca din concluziile actelor stiintifice coroborate cu materialul probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal, vinovatia inculpatei in privinta savarsirii faptei penale, sub aspectul comiterii careia a fost deferita justitiei, este pe deplin dovedita si, de altfel, acuzata a recunoscut comiterea faptei.
In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei, instanta a retinut ca pe parcursul procesului au intervenit modificari legislative de substanta, nu doar in materia dreptului procesual penal, ci si a dreptului  material, substantial-penal, prin intrarea in vigoare a Noului C. pen. - Legea nr.286/2009 si in aceste conditii, instanta a analizat comparativ cele doua texte din reglementarile succesive - omor prevazuta si pedepsita de art.174 alin. 1 C. pen. din 1968 (pedeapsa fiind inchisoarea de la 10 ani la 20 ani si interzicerea unor drepturi) comparativ cu omor prevazuta si pedepsita de art. 188 alin. 1 lit. d Noul C. pen., cu art. 5 Noul C. pen. (pedeapsa fiind inchisoarea de la 10 ani la 20 ani si interzicerea unor drepturi), ocazie cu care a constatat ca intre cele doua texte de lege nu a intervenit nici o diferenta.
Ceea ce a constatat prima instanta, este ca prin dispozitiile Noului C. pen. - Legea nr. 286/2009, infractiune de pruncucidere - prevazuta si pedepsita de art. 177 C. pen. din 1968, pentru a carei comitere a fost initial cercetata inculpata I. R., are in noua reglementare un continut mai larg si o pedeapsa mai usoara, ambele mai favorabile.
Astfel, art. 200 Noul C. pen. - Uciderea ori vatamarea nou-nascutului savarsita de catre mama prevede ca aceasta este "(1) Uciderea copilului nou-nascut imediat dupa nastere, dar nu mai tarziu de 24 de ore, savarsita de catre mama aflata in stare de tulburare psihica se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.", comparativ cu art. 177 C. pen. din 1968 care prevedea ca Pruncuciderea este "Uciderea copilului nou-nascut, savarsita imediat dupa nastere de catre mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani."
Din examinarea comparativa a celor doua texte de lege, s-a observat ca de esenta noii reglementari este starea psihica a mamei - o stare de tulburare psihica de orice natura si care nu mai are in mod obligatoriu legatura cu starea de tulburare pricinuita de nastere (asa cum prevedea reglementarea in prezent abrogata), dar si intervalul fixat la 24 de ore de la nastere, pana la care se considera ca agresiunea a fost comisa imediat dupa nastere.
Din punct al intervalului de 24 de ore de la nastere, cauza nu comporta discutii, intrucat agresiunea care a avut ca urmare decesul nou-nascutului s-a produs imediat dupa nastere, inculpata aruncand copilul in paraul din spatele casei, producandu-se astfel moartea acestuia prin inecare in apa - "asfixia alba".
In ceea ce priveste starea de tulburare psihica, in opinia primei instante, aceasta a existat si este relevata in mod clar de raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr.3306/21 octombrie 2013 intocmit de IML Tg. Mures, acest raport stabilind, in concluziile sale, ca inculpata minora prezenta diagnosticul "reactie depresiva de intensitate severa" si, tinand cont de starea de anxietate constatata in ziua faptuirii actului, stare care a fost si premergatoare acestuia, de imaturitatea volitiv-afectiva a pacientei si de incercarea de negare a realitatii (ascunderea sarcinii si actele impulsive distructive comise dupa nasterea fatului), duc la concluzia ca in momentul comiterii faptei, campul constiintei a fost ingustat, prin urmare, discernamantul a fost diminuat.
Nu este de neglijat nici faptul ca, tot potrivit raportului de expertiza psihiatrica, inculpata prezinta idei de autodevalorizare, de culpabilitate, idei autolitice, o personalitate de tip introvertit pasiv-agresiv, iar starea psihica actuala caracterizata prin accentuarea depresiei, o tensiune intrapsihica cu corelatii autodistructive (inclusiv risc suicidar), fiindu-i recomandata internarea sa intr-un spital de psihiatrie, in vederea instituirii unui tratament de specialitate.
In acest context, nu este vorba de o interpretare extinsa a notiunii de tulburare psihica, ci ea este chiar relevata de actul medical mentionat, ale carui concluzii se coroboreaza cu raportul de evaluare intocmit de Serviciul de Probatiune Covasna si este agreata de autorii unor lucrari din perspectiva Noului C. pen. ( V. Cioclei - Infractiunile contra persoanei in Noul C. pen. - principalele modificari fata de reglementarea actuala, in Curierul Juridic, nr. 11/2012 si I. Pascu, V. Dobrinoiu - Noul C. pen. comentat. Partea Speciala, vol.II, pag. 75, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2012; Sergiu Bogdan - Noul C. pen.. Partea speciala, analize, explicatii, comentarii - perspectiva clujeana, pag. 68-69, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2014).
S-a mai facut precizarea ca procurorul, atunci cand a analizat fapta inculpatei, prin prisma elementelor constitutive ale infractiunii de pruncucidere, a avut in vedere reglementarea din C. pen. din 1968 (mult mai restrictiva, asa cum am aratat anterior, decat cea din Legea nr. 286/2009) si care, la acel moment insemna ca "prin stare de tulburare pricinuita de nastere", in sensul art.177 C. pen., se intelege acea forma de disolutie a functiilor constiintei care depaseste prin gravitatea si intensitatea ei tulburarea acceptabila sau normala suportata de majoritatea mamelor, instalandu-se totodata, spontan, ca urmare a unor conditii de exceptie intervenite in procesul nasterii. Or, cum am mentionat, textul prezent este mult mai permisiv, inlaturand legatura de cauzalitate dintre tulburare si nastere, in sensul ca respectiv tulburare nu trebuie sa fie determinata de nastere, ci doar prezenta in intervalul de 24 de ore de la nastere.
In plus, in speta, este vorba de o intentie indirecta, repentina, decizia de a agresa astfel copilul nou-nascut fiind luata sub imperiul respectivei stari de tulburare psihica. Chiar daca inculpata ar fi ascuns sarcina (asa cum sustine procurorul, in contradictoriu cu ea care afirma ca nu a stiut nici un moment ca este insarcinata, deoarece a avut menstruatie pana in luna septembrie 2013) si nu a efectuat nici un control medical, ceea ce ar putea duce la concluzia ca nu si-a dorit sa aiba acest copil, nu sunt suficiente probe pentru a afirma ca in mod oarecum premeditat a urmarit suprimarea vietii pruncului nou-nascut. Totusi, aceste aspecte sunt - teoretic - legate de decizia de a suprima viata copilului, chiar daca pe baza actelor medicale s-a stabilit ca aceasta decizie indirecta, a fost afectata de stare de tulburare psihica in care se afla chiar si la momentul nasterii.
Din acest punct de vedere, textul art. 200 alin. 1 Noul C. pen. este mai favorabil si nu doar din punct de vedere al elementelor constitutive la care am facut referire mai-sus, ci si din punct de vedere al cuantumului sanctiunii prevazute, in reglementarea noua fiind inchisoare de la 1 la 5 ani, comparativ cu textul art. 177 C. pen. din 1968 care prevedea pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani.
Analiza s-a realizat prin prisma prevederilor art. 5 Noul C. pen., dar nu doar prin prisma textului de incriminare si a regimului sanctionator al celor doua texte (al pedepselor, in mod cert mai usor din perspectiva Noului C. pen.), ci si a imprejurarii ca inculpata este minora, deci regulile de drept material, substantial sunt specifice minorilor, or, din acest punct de vedere, cu certitudine textul Noul C. pen. este mai favorabil, intrucat minorilor nu le mai sunt aplicabile pedepse, in nici un context, ci doar masuri educative privative sau nu de libertate. 
Astfel, Noul C. pen. prevede in TITLUL V Minoritatea, CAPITOLUL I  -  Regimul raspunderii penale a minorului,  ART. 113 - Limitele raspunderii penale ca "(1) Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal.
(2) Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.
(3) Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal potrivit legii.
De asemenea,  ART. 114 - Consecintele raspunderii penale prevede ca
"1) Fata de minorul care, la data savarsirii infractiunii, avea varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani se ia o masura educativa neprivativa de libertate.
(2) Fata de minorul prevazut in alin. (1) se poate lua o masura educativa privativa de libertate in urmatoarele cazuri:
a) daca a mai savarsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce a fost executata ori a carei executare a inceput inainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat;
b) atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata."
Aceasta, in comparatie cu dispozitiile Vechiului C. pen. - Legii nr. 15/1968, din TITLUL V  Minoritatea,  ART. 99 -  Limitele raspunderii penale "Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal.
Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal, numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.
Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal.
Si ale ART. 100 -  Consecintele raspunderii penale "Fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa. La alegerea sanctiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait si de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului."
In sensul in care, prima instanta a constatat ca prevederile Noului C. pen. sunt mai favorabile, prin incheierea de sedinta din data de 11 iunie 2014, in temeiul art. 386 din noul Cod de procedura penala a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatei I. R., din infractiunea de omor calificat prevazuta si pedepsita de art. 174, art. 175 alin. 1 lit. c,d C. pen. din 1969 cu aplicare art. 99 si urm. C. pen. din 1969, in aceea de uciderea ori vatamarea nou-nascutului savarsita imediat dupa nastere de catre mama prevazuta si pedepsita de art. 200 alin. 1 Noul C. pen., cu art. 113 si urm. Noul C. pen. si art. 5 Noul C. pen., sens in care s-a si procedat, la schimbarea incadrarii juridice a faptei penale.
Pe cale de consecinta, a respins celelalte cereri de schimbare a incadrarii juridice formulate de aparatorul ales al inculpatei si de reprezentantul parchetului, intrucat ele presupun combinarea unor norme penale de drept substantial prevazute in legi diferite, aspect care contravine Deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale a Romaniei, conform careia "Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in Dosarul nr. 5.714/118/2012 si a constatat ca dispozitiile art.5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile. Definitiva si general obligatorie."
S-a retinut ca, in drept, activitatea inculpatei I. R., comisa la data de 9 octombrie 2013, care dupa ce a nascut la termen, un copil viu si viabil, de sex masculin, l-a aruncat in paraul din apropierea casei, moartea nou-nascutului fiind violenta si datorandu-se "asfixiei albe" prin inecare in apa, in conditiile in care fapta a fost comisa in 24 de ore de la nastere si sub imperiul unei tulburari psihice preexistente la acel moment, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de uciderea ori vatamarea nou-nascutului savarsita de catre mama prevazuta si pedepsita de art. 200 alin. 1 C. pen., cu art. 113 si urm. C. pen. si cu art. 5 C. pen. (legea nr. 286/2009). 
Modul in care inculpata a actionat, toate circumstantele mai-sus redate, sunt elemente obiective care demonstreaza vinovatia inculpatei, sub forma intentiei indirecte, in conditiile in care aceasta si-a recunoscut actiunile ilicite.
Pornind de la concluziile raportului de expertiza medico-legala psihiatrica, potrivit carora inculpata prezenta diagnosticul "reactie depresiva de intensitate severa", stare de anxietate constatata in ziua faptuirii actului, stare care a fost si premergatoare acestuia, de imaturitatea volitiv-afectiva a pacientei si de incercarea de negare a realitatii (ascunderea sarcinii si actele impulsive distructive comise dupa nasterea fatului) duceau la concluzia ca in momentul comiterii faptei, campul constiintei a fost ingustat, prin urmare, discernamantul acesteia a existat, dar a fost diminuat, astfel ca inculpata a fost trasa la raspundere penala.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL MURES.
In motivarea apelului, procurorul sustine ca instanta de fond in mod gresit a procedat la schimbarea incadrarii juridice si a luat fata de inculpata doar o masura educativa neprivativa de libertate. S-a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptei in infractiunea de omor calificat si condamnarea inculpatei pentru savarsirea acestei infractiuni, la o masura educativa privativa de libertate, respectiv internarea intr-un centru educativ. S-a mai invocat omisiunea primei instante de a dispune condamnarea inculpatei.
In fata instantei de apel, procurorul nu a mai solicitat schimbarea incadrarii juridice, fiind de acord ca fapta inculpatei intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere ori vatamare a nou-nascutului savarsita de catre mama, prev. de art. 200 alin. 1 C. pen, cu aplic. art. 113 si cu retinerea art. 5 alin. 1 C. pen, solicitand condamnarea inculpatei la masura educativa privativa de libertate a internarii intr-un centru educativ.
Examinand apelul promovat, din prisma dispozitiilor art. 417 si urm.  C. pr. pen, instanta de control judiciar l-a gasit fondat, pentru urmatoarele considerente.
Sub aspectul starii de fapt, care a fost corect retinuta - pornind de la continutul materialului probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal  - hotararea instantei de fond nu comporta nici un fel de critica, fiind justa solutia la care s-a oprit prima instanta, respectiv la luarea unei masuri educative fata de inculpate minora.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanta de control judiciar, a considerat ca din continutul materialului probator administrat, rezulta mai presus de orice dubiu faptul ca inculpata se face vinovata de comiterea faptei penale, in modalitatea descrisa.
De altfel starea de fapt nici nu a fost contestata, iar prin precizarile facute de procuror, nu se mai critica nici incadrarea in drept data de prima instanta.
Primul motiv de apel este cel prin care se solicita condamnarea inculpatei la o masura educativa privativa de libertate.
Nu s-au primit aceste critici, pentru considerentele pe care le vom arata in continuare.
Asa cum am aratat, incadrarea in drept data faptei este cea prevazuta de art. 200 alin. 1 cu retinerea art. 5 alin. 1 C. pen si cu art. 113 si urmatoarele C. pen.
Pedeapsa prevazuta de lege pentru savarsirea acestei infractiuni este inchisoarea de la 1 la 5 ani.
Cazurile in care se poate lua fata de minorul intre 14 si 18 ani o  masura educativa privativa de libertate, sunt expres si limitativ prevazute in art. 114 alin. 2 C. pr. pen.
Ori, inculpata din prezenta cauza nu se incadreaza in niciunul dintre aceste cazuri, respectiv nu a mai savarsit o infractiune pentru care sa i se fi aplicat o masura educativa ce a fost executata ori a carei executare a inceput inaintea comiterii infractiunii din prezenta cauza, iar pedeapsa prevazuta de lege nu este inchisoarea mai mare de 7 ani sau detentiunea pe viata.
Asadar, prima instanta a procedat in mod corect, aplicand inculpatei o masura educativa neprivativa de libertate, potrivit dispozitiilor art. 114 alin. 1 C. pen.
Constatam ca fata de inculpata a fost luata masura educativa a asistarii zilnice, care este cea mai severa masura educativa neprivativa de libertate, pe durata ei maxima de 6 luni, astfel incat situatia inculpatei nu mai poate fi agravata, asa cum se solicita prin motivele de apel de catre procuror.
Apelul procurorului apare insa fondat sub aspectul tehnicii de redactare a minutei, in sensul ca prima instanta trebuia intradevar sa dispuna mai intai o solutie de condamnare, in baza art. 396 C. pr. pen, care reglementeaza solutionarea laturii penale a cauzei.
Suplimentar, Curtea a mai observat ca s-a omis a se preciza care este infractiunea pentru care s-a pronuntat hotararea.
De asemenea, in mod gresit s-a dispus ca hotararea sa fie pusa in executare de la data ramanerii definitive.
Potrivit disp. art. 511 C. pr. pen, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari prin care s-a luat fata de minor o masura educativa neprivativa de libertate, se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului, chemarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului serviciului de probatiune si a persoanelor desemnate cu supravegherea masurii luate.
Aceste omisiuni vor fi complinite prin prezenta decizie.
Asadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, in temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL MURES impotriva sentintei penale nr. 195/09.07.2014 pronuntata de Tribunalul Mures.
In temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen s-a desfiintat partial sentinta atacata si rejudecandu-se cauza:
In baza art. 396 alin. 1, 2 C. pr. pen, a fost condamanta inculpata I. R. la masura educativa neprivativa de libertate a asistarii zilnice pe o perioada de 6 luni de zile, pentru infractiunea de ucidere ori vatamarea nou-nascutului savarsita de catre mama, prevazuta de art. 200 alin. 1 C. pen cu retinerea art. 113 raportat la art. 114 alin. 1 si art. 120 C. pen si cu retinerea art. 5 alin. 1 C. pen.
Punerea in executare a masurii educative se va face potrivit disp. art. 511 C. pr. pen.
S-au mentinut celelalte dispozitii din hotararea atacata, care nu contravin prezentei decizii.
In baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare in apel raman in sarcina statului.