Evaziune fiscala. Elemente constitutive. Lege penala mai favorabila.

        5. Evaziune fiscala. Elemente constitutive. Lege penala mai favorabila.
      (decizia penala nr. 170/R din 30 martie 2006 a Curtii de Apel Galati)

        Prin decizia penala nr. 170/R din 30 martie 2006 a Curtii de Apel Galati s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea, impotriva deciziei penale nr.476/A/10.10.2005 pronuntata de Tribunalul  Vrancea in dosarul nr.1269/P/2005, privind pe inculpatii K.H. si K.O.
        Pentru a decide astfel, s-a retinut ca prin decizia penala nr.476/A/10.10.2005 a Tribunalului Vrancea, a fost respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria Focsani impotriva sentintei penale nr.2180/6.07.12005 a Judecatoriei Focsani, pronuntata in dosarul nr.8645/R/2004.
       Prin sentinta penala nr.2180/6.07.2005, instanta de fond a dispus achitarea inculpatilor, in baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedura penala, raportat la art.10 lit.a Cod procedura penala, pentru infractiunea de evaziune fiscala prev. de art.12 teza ultima din Legea nr.87/1994.
Cu privire la cheltuielile judiciare avansate s-a dispus ca acestea sa ramana in  sarcina statului.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in baza probelor administrate in cauza, urmatoarele :
Inculpatii K.H. si K.O. au infiintat in anul 1998 o societate comerciala inregistrata la ORC Vrancea sub denumirea de SC ORMAN PRODIMPEX SRL  Odobesti. Obiectul principal de activitate al societatii il constituie fabricarea si comercializarea pentru piata Romaniei si pentru piata externa a produselor stratificate, din lemn, in special a parchetului.
Concluziile controlului financiar, efectuat pentru perioada ianuarie 1999 - decembrie 2002, au stabilit ca cei doi inculpati, in calitatea pe care o aveau, nu au inregistrat productia realizata la pret prestabilit, nu au condus si determinat evidenta contabila pe baza contabilitatii de gestiune, nu au determinat antecalculatia in baza careia s-au constituit preturile prestabilite, nu au intocmit rapoarte de productie zilnic, consumul de materii prime fiind stabilite la sfarsitul lunii pe baza inventarierii si s-a ca prin aceasta activitate, cei doi inculpati au diminuat in mod voit baza de impozitare prin stabilirea unor preturi de vanzare pentru plata externa mai mici decat pretul de productie. Organul de control fiscal, procedand la efectuarea obligatiei fiscale datorate bugetului de stat au stabilit ca societatea administrata de inculpati ca urmare a vanzarilor la extern, efectuate sub pretul de productie, s-a sustras de la plata impozitului de profit in suma de 52.583.570 lei si a unei taxe pe valoare adaugata de 24.753.818 lei.
Din expertiza contabila  efectuata a rezultat ca pe perioada supusa controlului, ianuarie 1999 - decembrie 2002, SC ORMAN PRODIMPEX SRL Odobesti nu datoreaza impozit pe profit suplimentar si nici TVA suplimentar, asa cum in mod eronat a stabilit organul de control.
Fata de cele mai sus aratate, instanta de fond a retinut ca inculpatii nu au desfasurat o activitate nelegala, dispunand in consecinta.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, Parchetul de pe langa Judecatoria Focsani, care a apreciat ca  hotararea primei instante este nelegala si netemeinica sub aspectul achitarii inculpatilor.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei apelate, in raport de motivele invocate de catre apelant, cat si din  oficiu, in conditiile prevazute de art.371 alin.2  Cod procedura penala, s-a constatat ca instanta de fond a facut o justa si corecta analiza a probelor administrate si, drept urmare, a retinut in mod corect ca in cauza nu s-au adus probe convingatoare care sa conduca la concluzia ca inculpatii au actionat in scopul de a diminua valoarea taxelor si impozitelor datorate bugetului de stat.
Impotriva deciziei penale nr.476/2005 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea, criticand ambele hotarari pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul gresitei achitari a inculpatilor pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
        S-a solicitat instantei de recurs sa faca aplicarea, in speta, a prevederilor art.13 Cod penal si art.10 din Legea nr.672/27.0.2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, intrucat prejudiciul cauzat a fost acoperit in cursul urmaririi penale, astfel incat se impune sanctionarea administrativa a inculpatilor.
In acest sens, in speta s-a apreciat ca urmeaza a se pronunta o solutie de incetare a procesului penal, in temeiul art.11 pct.2 lit.b Cod procedura penala cu referire la art.10 lit.i/1 Cod procedura penala.
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar si din oficiu, sub toate aspectele potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedura penala, Curtea a apreciat ca acesta este nefondat.
Inculpatii au fost trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii prev.de art.12 teza ultima din Legea nr. 78/1994 cu aplicarea prev. art.41 alin.2 Cod penal.
Aceasta infractiune se comite cu intentie, fiind exclusa savarsirea acesteia din culpa.
Revenea urmaririi penale sarcina ca in virtutea rolului ei activ sa administreze probe din care sa rezulte ca inculpatii, in calitate de administratori ai SC "ORMAN PRODIMEX" SRL Odobesti, in perioada ianuarie 1999 - decembrie 2002, cu intentie, au vandut la export produse finite sub pretul de productie, diminuand astfel baza de impozitare si in consecinta diminuarea veniturilor detinute si a celorlalte obligatii catre stat, in a stabili catre ce firma straina din Turcia au fost exportate aceste produse, cu ce pret s-au cumparat aceste produse si ce s-a intamplat cu banii obtinuti (au fost repatriati sau nu, au fost repatriati partial si in ce procent, ce s-a intamplat cu sumele nerepatriate, etc.).
Ulterior, legislatia impotriva evaziunii fiscale a evoluat in sensul aratat in art.9 din Legea nr.241/2005 (nu Legea nr.672/2005, cum arata Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea), in sensul ca pentru existenta infractiunii se cere existenta unei intentii directe calificate, faptele trebuind ca fie savarsite "in scopul" sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale.
Departe de a contura latura subiectiva a infractiuni , urmarirea penala nu contureaza nici latura obiectiva a infractiunii, in cauza neexistand o expertiza contabila care sa stabileasca in mod cert daca masa impozabila a fost diminuata si cu ce suma anume.
Actul de control efectuat in cauza de DGFP Vrancea nu poate constitui un mijloc eficient de proba, el continand serioase neajunsuri. Astfel, in stabilirea prejudiciului nu se foloseste un sistem unitar de apreciere si analiza folosindu-se unitati de analiza distincte, bazate pe o aprecieze aproximativa care conduc in cele din urma la un prejudiciu estimativ, nu la un prejudiciu cert.
De asemenea, nu se arata ce dispozitii legale au fost incalcate in contabilitatea unitatii, atat cu prilejul stabilirii pretului de productie, al pretului de vanzare la export, cat si cu prilejul intocmirii si evidentierii veniturilor si cheltuielilor in contabilitatea firmei.
Expertizele contabile efectuate in cursul cercetarii judecatoresti au aratat in schimb ca inculpatii nu au produs nici un prejudiciu, nu s-au sustras de la plata obligatiilor catre stat si nu au diminuat masa impozabila sau taxabila a societatii.
Asa fiind, se constata ca urmarirea penala nu a putut proba ca existenta faptei si a intentiei inculpatilor in savarsirea infractiunii, astfel ca in mod legal instantele au dispus achitarea inculpatilor in virtutea principiului "idem es non esse et non probare" ( e totuna a fi cu a nu putea proba).