Art. 174-175 Cod penal - Omor calificat. Inculpat ruda cu autorul si cu victima. Lipsa probelor privind intelegerea prealabila in savarsirea faptei. Schimbarea incadrarii juridice in art. 264 Cod penal. Incetarea procesului penal.

 Prin decizia penala nr. 273/A din 31.10.2006 a Curtii de Apel Galati s-a admis apelul formulat de PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL VRANCEA impotriva sentintei penale nr.409/03.11.2004 pronuntata de Tribunalul Vrancea in dosarul nr.552/P/2004 privind pe inculpatul C.I.
S-a desfiintat, in parte, sentinta penala nr.409/03.11.2004 a Tribunalului Vrancea si in rejudecare:
In baza prev. art.334 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica data faptelor inculpatului C.I. din infractiunea prev. de art.174 alin.1 Cod penal in referire la art.175 alin.1 lit.c Cod penal, in infractiunea prev. de art.264 alin.1 Cod penal.
In baza prev. art.11 pct.2 lit.b Cod procedura penala in referire la art.10 lit.i1 Cod procedura penala si art.264 alin.3 Cod penal a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului C.I.
A constatat ca inculpatul C.I. a fost arestat in prezenta cauza in perioada 23.12.2003 - 16.01.2004.
A mentinut restul dispozitiilor sentintei penale nr.409/03.11.2004 a Tribunalului Vrancea.
In baza prev. art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
 Pentru a hotari astfel, instanta a avut in vedere ca prin rechizitoriul nr.15/P/2004 din 26.03.2004 al Parchetului de pe langa Tribunalul Vrancea, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului C.I. pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, prevazuta de art.174 alin.1 Cod penal cu referire la art.175 alin.1 lit.c Cod penal, constand in aceea ca, in noaptea de 03/04.01.1990, dupa o intelegere prealabila cu mama sa, C.F, a aplicat victimei - tatal sau, care se afla intr-o stare avansata de ebrietate, mai multe lovituri cu corpuri contondente, cauzandu-i leziuni care au condus la decesul acesteia, dupa care au abandonat victima intr-o anexa a gospodariei.
Prin sentinta penala nr.409/03.11.2004 a Tribunalului Vrancea, pronuntata in dosar nr.552/P/2004 s-a dispus, in baza prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedura penala in referire la art.10 lit.c Cod procedura penala, achitarea inculpatului pentru infractiunea prevazuta de art.174 alin.1 Cod penal in referire la art.175 alin.1 lit. c Cod penal.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond, Tribunalul Vrancea, a avut in vedere urmatoarele:
La data de 4 ianuarie 1990 a fost gasit decedat, intr-o anexa  a gospodariei sale din Paunesti, victima C.I.
In urma expertizarii medico-legale (Raport nr.3/A/25 ianuarie 1990, fila 10, dosar urmarire penala 401/P/1990) s-a constatat ca moartea acestuia a fost violenta, ea datorandu-se asfixiei mecanice obstructive si  restrictive, s-a constatat ca victima prezenta leziuni ce au putut fi produse  prin  lovire cu corpuri dure (plagile faciale) si comprimare toracica si cervicala intre corpuri dure.
S-a concluzionat, prin raport, ca intre leziuni si deces exista raport primar de cauzalitate.
In urma cercetarilor efectuate la acea data, cercetari care l-au  vizat ca suspect si pe C.I., prin rechizitoriul nr.401/P/1990 a fost trimisa in judecata inculpata C.F., sotia victimei, la 18.12.1996.
Prin sentinta penala  nr.70/21.03.1997, Tribunalul Vrancea a dispus restituirea cauzei la Parchet pentru completarea urmaririi penale prin confruntarea lui C.I. cu martorul B.F., pentru verificarea sinceritatii martorului B.F., cat si pentru incalcarea normelor procedurale in momentul inceperii urmaririi penale, dosar nr.3957/1996.
La data de 6.11.2001, prin rechizitoriul nr.401/P/1990, a fost trimisa din nou in judecata inculpata C.F.
Prin sentinta penala nr.205/19.07.2002, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpata C.F. pentru comiterea infractiunii prevazute de art.174 al.1 cu referire la art.175 al.1  lit.c Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal si aplicarea art.74 lit.a Cod penal  si art.76 al.2 Cod penal la 5 ani inchisoare.
Aceasta sentinta a ramas definitiva prin respingerea apelului declarat de C.F., prin decizia penala nr.544/A/9.10.2002 pronuntata de Curtea de Apel Galati.
In considerentele acestei decizii s-a aratat ca, date fiind leziunile si starea de ebrietate a victimei, aceasta nu s-a putut deplasa  singura, cum a sustinut  inculpata C.F., precum  si faptul ca martorul B.F. l-a indicat si pe C.I., alaturi de C.F., la transportarea victimei dinspre casa spre anexa in noaptea de 3/4 ianuarie 1990.
Pornind de la aceste considerente, Parchetul a reluat cercetarile in privinta lui C.I., iar prin rechizitoriul nr.15/P/2004 la data de 26.03.2004 inculpatul C.I. a fost trimis in judecata  pentru comiterea infractiunii de omor calificat,  victima fiind C.I..
In cauza, din probele administrate, nu s-a  putut forma convingerea, mai presus de  orice  indoiala, ca inculpatul C.I. a comis aceasta fapta de  omor.
Astfel, cu ocazia audierii sale la data de 8 ianuarie 1990, inculpatul a aratat ca, dupa ce a petrecut sarbatorile de iarna la parinti acasa,  pe data de 2 ianuarie 1990 a plecat spre locul sau de munca, respectiv la Santierul Naval Constanta. Cu o masina de  ocazie s-a deplasat pana la Adjud, de unde a luat un tren spre Zarnesti pentru a-si vizita un frate. Cum pe drum s-a  incurcat si nu a mai ajuns la Zarnesti, s-a intors la Adjud pe data de 3 ianuarie 1990 si si-a vizitat  o sora, dupa care a  plecat spre Constanta. La Constanta, inculpatul a ajuns pe data de 4  ianuarie 1990,  in jurul orelor 19.30.
Pe data de 5 ianuarie 1990, a primit telegrama de la mama sa privind decesul tatalui, telegrama in urma careia s-a intors in Paunesti, unde a ajuns sambata, pe data de 6 ianuarie 1990.
Toata aceasta aparare a  inculpatului a fost verificata de un ofiter de  la Politia Judiciara, respectiv de catre ofiter T.A., care la sfarsitul lunii ianuarie, inceputul lunii februarie 1990 s-a deplasat  la Constanta.
In cauza, prin adresa nr.160128/17.08.2004 emisa de I.P.J Vrancea s-a confirmat faptul ca s-au facut cercetari la Santierul Naval Constanta, documentele  intocmite cu acea ocazie fiind puse  la dosarul cauzei, dosar ce a fost  inaintat  la Parchet. Aceasta adresa se coroboreaza cu depozitia martorului T.A., ofiterul care a efectuat actele de cercetare.
Cu toate acestea, prin adresa nr.401/P/16.09.2004, Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea a comunicat instantei ca nu exista  nici un document intocmit de col. T.A.  la Santierul Naval Constanta .
Avand in vedere insa ca adresa nr.160128/17.08.2004 a I.P.J Vrancea se coroboreaza cu declaratia martorului T.A. colonel in rezerva, instanta de fond a retinut ca apararea inculpatului C.I. a fost verificata, iar, conform declaratiei martorului T.A., nu s-a putut stabili cu exactitate locul in care s-a aflat inculpatul in momentul decesului tatalui sau.
Nu s-a verificat, insa, la acea data, conform sustinerilor martorului, condica  de prezenta la santier, pentru a se vedea la ce data s-a  prezentat inculpatul la  munca si nici faptul daca acesta a primit pe data de 5 ianuarie 1990, telegrama de la mama sa.
Desi s-a incercat efectuarea acestor verificari, conform adreselor nr.9024/10.08.2004 a Santierului Naval Constanta, si nr. 206/4410/3.08.2004 a Directiei Regionale de Posta Bacau, evidentele respective, conform nomenclatorului de  pastrare si arhivare s-au pastrat 10 si respectiv 2 ani, termen expirat deja, iar acele documente au fost distruse, verificarea fiind imposibila.
Martorii A.L. si A.D., sora inculpatului si respectiv  cumnatul acestuia, cu ocazia audierii lor la data de 14.03.1990, dosar urmarire penala nr.401/P/1990 au aratat ca, C.I. a sosit la  locuinta lor din Adjud pe data de 2 sau 3 ianuarie 1990, in cursul diminetii, aproximativ  orele 10.30 - 11.00 si a stat circa jumatate de ora, aratand ca are bagajul la gara si pleaca spre Constanta.
La aceeasi data, martorul A.D. a aratat ca s-a mai intalnit cu C.I. doar la inmormantare, respectiv pe 6 ianuarie 1990.
Instanta de fond a apreciat ca aceasta declaratie se coroboreaza cu declaratia lui C.C., care a aratat ca a ajuns pe data de 4  ianuarie 1990 la Paunesti iar  C.I. nu era ajuns, acesta ajungand ulterior acestei date.
Aceasta concluzie rezulta si din declaratia martorei C.V. sora, dosar nr.401/P/1990 care a aratat ca, tot in urma unei telegrame, a ajuns la Paunesti pe data de 4 sau 5 ianuarie 1990 si a vazut plecand autoturismul cu insemnele crucii rosii, dupa efectuarea autopsiei, iar fratele sau C.I. nu ajunsese acasa.
Din raportul de expertiza medico-legala reiese ca victima a fost  autopsiata  pe data de 5 ianuarie 1990.
Cu ocazia reaudierii sale la data de 27.07.2001, martorul A.D. a aratat ca a ajuns la domiciliul victimei pe data de 4 ianuarie  1990, unde  i-a gasit  pe ambii cumnati: Ionel si Costel si s-a mirat  cum au ajuns acestia inaintea sa, venind de la Constanta, desi martorul  locuia la Adjud.
Instanta de fond nu a retinut aceasta sustinere considerand ca se contrazice cu declaratia data in martie 1990, examinata mai sus, cand martorul a aratat ca s-a  intalnit cu C.I. abia la inmormantarea victimei, si ca nu este confirmata nici macar de declaratia sotiei sale, Lenuta, care a aratat in declaratia din 14.05.2001 ca la domiciliul parintilor sai a ajuns pe data de 6 ianuarie 1990, cu o zi inainte de  inmormantare.
In cauza, a fost audiat si martorul P.I., coleg de camera cu inculpatul la Santierul Naval Constanta, martor care a aratat ca pe Ionel l-a gasit in camera de camin dupa sarbatorile de iarna din 1990 si ca acesta a primit telegrama de acasa privind decesul tatalui sau si ca in urma acestei telegrame a  plecat acasa, la Paunesti.
Martorul C.Ghe., audiat in instanta la data de 12.07.2004, a aratat ca nu cunoaste in ce imprejurari a decedat victima, dar ca a doua zi cand a venit Politia era acasa si Ionel. Martorul a aratat ca Ionel, era elev de scoala in acea perioada.
Nici aceasta declaratie nu a putut fi retinuta de instanta de fond deoarece, pe de o parte cu ocazia audierii sale la data de 9  ianuarie 1990, deci in preajma evenimentului, martorul nu a aratat decat ca in familia Chiriac exista o atmosfera incordata datorita comportamentului imoral al victimei, consumator de bauturi alcoolice si obisnuit al relatiilor extraconjugale. Martorul a mai aratat ca la data respectiva nu a auzit scandal  la familia Chiriac, nici cainele latrand, desi sta gard in gard.
Pe de alta parte, martorul a aratat in fata instantei ca la acea data acasa era  Ionel, elev de scoala si  nu angajat in munca, singurul angajat fiind C. C., fapt ce nu corespunde adevarului. Inculpatul era si el angajat, tot la Constanta,  la Santierul Naval.
Din inscrisul aflat  la dosar rezulta ca C.I. terminase scoala  profesionala  in sesiunea februarie 1989, cu aproximativ 1 an inainte.
Date fiind relatiile de apropiata vecinatate dintre martor si familia victimei, nu s-a putut explica cum martorul a identificat pe inculpatul C.I. ca fiind cel prezent acasa in dimineata de 4 ianuarie 1990, cu precizarea ca era elev de scoala, decat printr-o confuzie asupra persoanei in conditiile in care familia Chiriac avea 10 sau 11 copii, cum a aratat martorul. Mai mult, fiul martorului, C.D., elev in clasa a VII-a, cunostea ca C.I., de 20 ani, era angajat ca muncitor la Constanta.
Martorul B.F., audiat la 14.12.1993, a aratat ca in noaptea de 3/4 ianuarie 1990, dupa ce si-a terminat serviciul de paza la C.A.P, in jurul orelor 2230 a trecut pe langa casa sotilor Chiriac si de pe podet a vazut, in lumina strecurata din bucatarie, cum C.F. si C.I. carau victima, pe C.I., spre anexa unde a fost gasit a doua zi. Martorul a aratat ca atentia i-a fost atrasa de un geamat inabusit.
Nici aceasta depozitie nu a putut fi apreciata ca sincera de catre instanta, deoarece: martorul a confirmat existenta unui conflict mai vechi in familia inculpatului, conflict care a pornit de la disputarea proprietatii unei bucati de gradina.
Martorul a relatat cele consemnate mai sus la aproximativ 4 ani de la decesul lui C.I., desi a cunoscut ca acesta a decedat inca de a doua zi si numai in situatia in care a fost inclus chiar el in cercul suspectilor, ca urmare a unei plangeri formulate de C.F. care l-a indicat pe el ca posibil autor al omorului.
Sinceritatea acestui martor a fost pusa sub semnul intrebarii de catre instanta de judecata, cu ocazia primei ei sesizari, cand prin sentinta penala nr. 70/21.03.1997 s-a dispus restituirea cauzei la Parchet printre altele pentru confruntarea lui B.F. cu C.I., cat si pentru verificarea sinceritatii martorului.
S-a aratat in considerentele acestei sentinte ca este utila stabilirea cu exactitate a faptului daca martorul a iesit din schimbul de paznic la fostul C.A.P Paunesti in seara zilei de 3 ianuarie 1990, ora 2200 asa cum a sustinut. S-a indicat sa se verifice evidentele existente la Consiliul Local Paunesti, institutie care a preluat arhiva fostului C.A.P.
Actele de cercetare efectuate dupa restituirea dosarului la Parchet nu au venit sa confirme credibilitatea acestui martor . Martorul S.M. a aratat ca el a fost trimis de seful de post din comuna in dimineata de 4 ianuarie 1990 la domiciliului lui C.I., despre care auzise ca s-a spanzurat.
Martorul a aratat ca la domiciliul victimei s-a intalnit chiar cu C.I., care era mititel, avand in jur de  14-15 ani. Martorul a aratat ca victima avea un fiu care lucra la vapoare, dar baiatul cu care a stat de vorba in acea dimineata era elev la scoala.
Astfel, desi martorul l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana cu care a stat de vorba in acea dimineata, celelalte elemente de identificare, respectiv faptul ca era baiat mititel de 14-15 ani, elev de scoala si ca avea un frate mai mare care lucra pe vapor nu conduc cu certitudine la inculpat, care la acea data avea 20 ani si era angajat la Santierul Naval Constanta.
Prin actul de inculpare s-a retinut ca inculpatul C.I. s-a sustras de la urmarirea penala, fiind fugit din tara, motiv pentru care s-a propus arestarea sa preventiva. Inculpatul a fost arestat preventiv pentru o durata de 30 zile, dar cu ocazia propunerii de prelungire a arestarii instanta a stabilit ca acesta nu s-a sustras de la urmarirea penala, plecand la munca in Italia cu forme legale.
Prin incheierea nr. 6/16.01.2004, Tribunalul Vrancea a respins propunerea de prelungire a arestarii preventive si a inlocuit-o cu masura obligarii de a nu parasi tara pe o durata de 30 zile. Dupa expirarea duratei de 30 zile inculpatul a plecat in Italia, dar s-a prezentat la toate termenele fixate de instanta de judecata.
Pentru aceste considerente, instanta de fond a apreciat ca in cauza nu se poate stabili cu exactitate locul in care s-a aflat inculpatul C.I. in noaptea de 3/4 ianuarie 1990, cand a decedat victima, si ca in cauza nu exista date concrete, certe privind actele materiale ce intra in continutul infractiunii de omor si care sa fi fost comise de inculpatul C.I. si nici probe, in sensul unei intelegeri anterioare intre acesta si C.F. cu privire la suprimarea vietii victimei, cum s-a aratat prin actul de inculpare.
Impotriva sentintei penale nr.409/03.11.2004 a Tribunalului Vrancea a formulat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea, criticand solutia instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a aratat in apelul formulat ca, in cursul urmaririi penale si in cursul cercetarii judecatoresti, au fost audiati martorii din acte .
Martorul B.F. este cel care a sustinut constant ca in seara zilei de 03/04 ianuarie 1990 a vazut cand inculpata C.F. si fiul sau, C.I. transportau victima din locuinta spre o anexa a gospodariei, unde ulterior a fost gasit cadavrul acestuia.
Martorii A.D., A.L, S.M. si C.G. au sustinut, de asemenea, constant ca in dimineata zilei de 04 ianuarie 1990 inculpatul C.I. se afla la domiciliul parintilor sai.
De asemenea, in dosarul nr.401/P/1990, se afla procesul-verbal de consemnare a rezultatului experimentului judiciar efectuat si in prezenta avocatului inculpatei C.F., prin care se constata ca martorul B.F., din pozitia in care se afla, avea posibilitatea sa vada ce se intampla in curtea locuintei inculpatilor si a victimei.
S-a invocat faptul ca, instanta de judecata, interpretand speculativ unele inadvertente in aceste declaratii de martori, intervenite ca urmare a trecerii timpului, le-a inlaturat pe toate ca fiind nesincere si a dispus achitarea inculpatului C.I.
Totodata, s-a apreciat ca, din motivarea sentintei penale nr.409/03.11.2004, se observa ca scopul instantei de judecata nu a fost sa stabileasca adevarul in speta, ci doar sa gaseasca elemente in favoarea inculpatului.
In acest sens, s-a aratat ca, desi in motivarea sentintei penale nr.409/2004 se face vorbire despre sentinta penala nr.205/2002 a Tribunalului Vrancea, prin care inculpata C.F. a fost condamnata pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, omor comis impreuna cu fiul sau, C.F., sentinta la baza careia au stat probele administrate si in prezentul dosar, sentinta mentinuta si de Curtea de Apel Galati, instanta de judecata in mod surprinzator a dispus achitarea inculpatului C.I..
Intr-adevar, atat inculpata C.F. cat si inculpatul C.I. nu au recunoscut ca au savarsit fapta retinuta in sarcina lor.
Mai mult, inculpatul C.I. a sustinut ca nici nu a fost la domiciliu la data comiterii faptei, fiind plecat la munca la Santierul Naval Constanta.
Cu privire la acest aspect, fiind audiat in dosarul nr.552/P/2004, organul de politie care s-a deplasat in luna ianuarie 1990 la Santierul din Constanta pentru a verifica unde s-a aflat C.I., a aratat ca "in mod cert C.I. nu s-a aflat pe 4 ianuarie 1990 la locul de munca."
Nici martorul S.M., care a sustinut permanent ca l-a intalnit pe inculpatul C.I. in dimineata zilei de 04.01.1990 in locuinta parintilor sai, nu a fost crezut, desi chiar in fata instantei, dupa 14 ani de la comiterea faptei, l-a recunoscut pe acesta ca fiind persoana intalnita in acea dimineata.
De asemenea, pentru prima data si declaratia martorului B.F. a fost apreciata ca fiind mincinoasa, intrucat intre acesta si familia inculpatului ar fi existat litigii privind dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren. S-a sustinut in motivarea sentintei ca si martorul Brici Fanica ar fi fost cercetat el insusi pentru savarsirea infractiunii de omor asupra victimei, insa la dosarul cauzei nu exista nici un element in acest sens.
De asemenea, instanta de judecata a ajuns la concluzia ca martorii A.L, sora inculpatului, si A.D. nu sunt sinceri, desi nu le-a perceput nemijlocit pozitia, acestia fiind plecati din tara.
Cu privire la martorul C.Ghe., dosar nr.552/P/2004 al Tribunalului Vrancea, desi acesta a sustinut ca inculpatul C.I. era acasa in ziua de 04 ianuarie 1990, instanta "l-a contrazis" deoarece martorul a spus ca inculpatul ar fi fost la acea vreme elev de scoala, aspect ce nu era real.
S-a sustinut in motivele de apel ale Parchetului de pe langa Tribunalul Vrancea ca instanta de judecata nu si-a pus nici un moment intrebarea "de ce inculpatul C.I. a sustinut in declaratiile sale aspecte contradictorii privind traseul pe care l-a urmat cand a plecat de la domiciliul parintilor sai, pentru a ajunge la Santierul Naval Constanta?" In schimb instanta l-a crezut pe martorul P.I., propus in aparare de catre inculpat, martor care si-a amintit dupa 14 ani de la data comiterii faptei, ca inculpatul C.I. se afla pe 3 ianuarie 1990 in camera de serviciu unde locuiau impreuna, iar pe 4.01.1990, acesta a primit o telegrama prin care era instiintat de moartea tatalui sau.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Galati sub nr.2032/2004.
Prin decizia penala nr.237/A/27.05.2005 a Curtii de Apel Galati, pronuntata in dosar nr.2032/P/2004, a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea, impotriva sentintei penale nr.409/03.11.2004 a Tribunalului Vrancea.
S-a retinut in motivarea solutiei instantei de apel ca, in mod judicios, prima instanta, pe baza unei analize ample a probelor administrate in cauza, a dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de omor calificat.
Pentru a putea retine in sarcina inculpatului savarsirea infractiunii de omor calificat trebuie ca din probele administrate sa rezulte ca activitatea inculpatului a avut ca rezultat moartea victimei.
Intre activitatea de ucidere si moartea victimei trebuie sa existe un raport de cauzalitate.
Or, din probele administrate in cauza nu rezulta cu certitudine ca inculpatul a savarsit infractiunea de omor retinuta in sarcina sa.
Astfel, din raportul de expertiza medico-legala, dosar urmarire penala nr.15/P/2004, rezulta ca moartea numitului C.I. a fost violenta, datorandu-se asfixierii mecanice obstructive si restrictive (edem laringian post traumatic structurii costale si de stern).
Aceste leziuni au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure si comprimare toracica si cervicala.
Deci, din acest raport nu rezulta cu claritate daca leziunile produse victimei provin de la o singura persoana sau de la doua persoane. Mai exact, nu sunt elemente din care sa rezulte in mod just ca aceste leziuni au fost provocate de doua persoane (spre exemplu, faptul ca aceste leziuni au fost produse cu corpuri contondente diferite - ceea ce ar fi dus la concluzia ca la agresare au participat mai multe persoane).
Audiat atat in faza de urmarire penala, cat si in faza cercetarii judecatoresti (dosar nr.15/P/2004 de urmarire penala, dosar nr.401/P/1996 de urmarire penala) inculpatul a precizat in mod constant participarea sa la savarsirea infractiunii, precizand ca la momentul comiterii faptei era plecat din domiciliul parintilor sai.
Prin sentinta penala nr. 205/2002 a Tribunalului Vrancea, ramasa definitiva prin retragerea recursului, mama inculpatului, C.F. a fost condamnata la o pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de omor calificat asupra victimei C.I., iar din probele administrate in aceasta cauza (dosar nr.1467/P/2001) nu rezulta probe ca inculpatul este, alaturi de mama sa C.F., coautor la infractiunea de omor calificat.
Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea, avand in vedere declaratiile martorului Brici Fanica, care a precizat constant ca in seara de 3/4 ianuarie 1990 a vazut cand inculpatul C.I., impreuna cu mama sa, C.F., transportau victima din locuinta spre o anexa a gospodariei, unde ulterior a fost gasit cadavrul acestuia, a apreciat ca inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav in forma coautoratului motivat de faptul ca, in mod constant, inculpatul a precizat ca a fost la domiciliul parintilor sai in noaptea comiterii faptei.
Este adevarat ca din probele administrate in cauza, respectiv declaratiile martorului Brici Fanica, experimentul judiciar efectuat in cauza, dosar 401/P/1990 din care rezulta ca martorul B.F., din pozitia unde se afla in noaptea comiterii infractiunii, avea posibilitatea sa vada ce se intampla in curtea inculpatilor si a victimei), coroborat si cu declaratiile date in acelasi dosar de martorii A.D., A.L, S.M. si C.Ghe. ar rezulta prezenta inculpatului C.I., in dimineata zilei de 4 ianuarie, la domiciliul parintilor sai, lucru precizat in mod constant de acesta, dar aceasta prezenta a inculpatului nu poate conduce automat si la convingerea ca este coautor la infractiunea de omor deosebit de grav.
Asa cum s-a mentionat mai sus, s-a constatat ca in cauza nu exista nici o proba din care sa rezulte contributia inculpatului C.I. la savarsirea faptei impreuna cu mama sa, C.F., care a fost condamnata definitiv pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav asupra sotului.
S-a apreciat ca, avand in vedere faptul ca victima se afla in avansata stare de ebrietate - 2,20gr.0/00 , este posibil ca loviturile ce au dus la deces sa fie provocate de o singura persoana, respectiv C.F., iar dupa producerea rezultatului, respectiv decesul victimei, C.I. sa-si fi ajutat mama la transportul victimei din casa spre anexa gospodariei, lucru vazut si confirmat de martorul Brici Florica.
Dar in acest caz, s-ar putea retine in sarcina inculpatului C.I. savarsirea infractiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 Cod penal, infractiune care in cazul inculpatului conform alin. 3 nu se pedepseste.
In concluzie, in lipsa unor probe certe (declaratii de martori, proces verbal de cercetare la fata locului, raport de constatare medico-legala) din care sa rezulte in mod indubitabil ca leziunile ce au dus la decesul victimei au fost produse de cel putin doua persoane, sau ca inculpatul a ajutat in mod activ pe inculpata C.F. la agresiunea asupra victimei, ajutor ce a contribuit efectiv la decesul acestuia, Curtea a apreciat ca in cauza exista un dubiu ce profita inculpatului, simpla prezenta a inculpatului C.I. la domiciliul parintilor sai la data producerii faptei, neavand eficienta pentru a se constata vinovatia sa la savarsirea infractiunii de omor calificat in dauna tatalui.
 Impotriva deciziei penale nr.237/A/27.05.2005 a Curtii de Apel Galati a formulat recurs Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati, criticand decizia atacata pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-au considerat nelegale ambele hotarari pentru ca ambele instante au retinut, in mod corect, ca prin sentinta penala nr.205 din 19.07.2002, pronuntata de Tribunalul Vrancea in dosarul nr.1467/P/2001, definitiva prin retragerea recursului, inculpata C.F. a fost condamnata la o pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, prevazuta de art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit.c cu aplicarea art.13, art.74 lit.a si art.76 alin.2 Cod penal.
In considerentele acestei hotarari, instanta a retinut ca, datorita leziunilor suferite si a starii de ebrietate, victima nu s-a putut deplasa singura, cum a sustinut in mod constant inculpata C.F., precum si faptul ca martorul B.F. l-a indicat si pe inculpatul C.I., alaturi de mama sa, C.F., la transportarea victimei dinspre casa spre anexa, in noaptea de 03 - 04 ianuarie 1990.
Daca instanta de fond a retinut acest aspect fara a mai face nici o alta apreciere, instanta de apel a precizat ca, din probele administrate in cauza nr.1467/P/2001 nu rezulta ca inculpatul a fost alaturi de mama sa, C.F., coautor la infractiunea de omor calificat, fara a mai face insa nici o referire la considerentele acelei hotarari.
S-a aratat in motivele de recurs ale Parchetului ca instanta de fond a motivat ca, la data de 3 - 4 ianuarie 1990, inculpatul C.I. nu se afla la domiciliul parintilor, astfel ca nu putea participa la savarsirea acestei fapte, doar pe baza unei aprecieri subiective a probelor administrate in cauza, deoarece a retinut ca intemeiate doar sustinerile martorilor care au confirmat aceasta situatie: A.L., C.C., C.V., A.D. si P.I.
Totodata, se mentioneaza ca au fost inlaturate ca nereale atat sustinerile unora dintre acesti martori: A.L., A.D. cat si declaratiile martorilor C. Ghe. si S.M., care au confirmat prezenta inculpatului la domiciliu la data de 04.01.1990, dar mai ales declaratiile martorului B.F. care a sustinut ca in noaptea de 03 - 04 ianuarie 1990, in jurul orelor 22.30, a vazut cand inculpatul si mama acestuia il transportau pe C.I. de la casa la anexa, atentia fiindu-i atrasa de un geamat inabusit.
Instanta de apel a retinut insa ca, din probele administrate in cauza, respectiv declaratiile martorului B.F., coroborate cu experimentul judiciar efectuat in cauza si declaratiile martorilor A.L. A.D., S.M. si C.Ghe. ar rezulta prezenta inculpatului C.I., in dimineata zilei de 04.01.1990, la domiciliul parintilor. A motivat insa ca aceasta prezenta nu poate conduce automat si la convingerea ca este coautor la savarsirea infractiunii.
S-a apreciat astfel ca motivarea instantei de fond este neintemeiata si ca, din moment ce inculpatul se afla la domiciliul parintilor in dimineata de 4 ianuarie 1990, se poate concluziona ca in cursul noptii ar fi putut participa la savarsirea faptei alaturi de mama sa, C.F.
Or, potrivit declaratiilor constante ale martorului B.F., atat la urmarirea penala cat si la instanta  rezulta ca in noaptea de 3 - 4 ianuarie 1990 a vazut cand inculpatul C.I. si mama sa, C.F. il transportau din casa spre anexa grajdului pe tatal inculpatului, care gemea, si l-au introdus intr-o camera a grajdului, dupa care inculpatul a inchis usa cu un zavor .
La data de 04 ianuarie 1990, victima a fost gasit decedata, in aceeasi magazie, prezentand urme de sange pe fata si pe haine.
Din raportul de constatare medico-legala a rezultat ca moartea lui C.I. s-a datorat asfixiei mecanice obstructive si restrictive (edem laringian post traumatic si fracturi costale si de stern).
In momentul decesului, acesta avea o alcoolemie de 2,70 g%o , iar moartea s-a instalat intr-un timp scurt, potrivit precizarilor facute de Laboratorul Exterior de Medicina Legala Iasi .
Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati a apreciat ca, din coroborarea acestor probe, rezulta vinovatia inculpatului C.I. pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, prevazuta de art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit.c Cod penal, astfel ca solutia de achitare dispusa de instanta de fond si mentinuta de catre instanta de apel s-a datorat unei gresite aprecieri a probelor administrate in cauza.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie sub nr.20876/1/2005 (nr. vechi 6095/2005).
Prin decizia penala nr.402/23.01.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati, a fost casata decizia penala nr.237/A/27.05.2005 a Curtii de Apel Galati  si s-a trimis cauza spre rejudecare la instanta de apel, Curtea de Apel Galati.
S-au retinut in considerentele deciziei de casare ca, potrivit art.3, 4 si art.287 Cod procedura penala, in desfasurarea procesului penal, instantele de judecata sunt obligate sa manifeste rol activ prin administrarea tuturor probelor utile si concludente care sa asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si la persoana faptuitorului, la nevoie actele necesare indeplinindu-se din oficiu.
Or, in cauza, incalcand aceasta regula a procesului penal, instantele au retinut vinovatia inculpatului, pe baza unor probe incomplete si contradictorii. S-a invederat ca, in cauza, Curtea trebuia sa analizeze si sa verifice apararea inculpatului in sensul ca, in noaptea de 3/4 ianuarie 1990 nu s-a aflat la domiciliul parintilor sai, fiind plecat la Santierul Naval Constanta, unde lucra, astfel ca nu a putut participa la comiterea faptei, sa lamureasca relatarile contradictorii, neprecise ale martorilor si sa dispuna, din oficiu, administrarea probelor pe care le considera necesare in baza propriei sale investigatii.
S-a retinut ca, prin sentinta penala nr.205 din 19 iulie 2002, pronuntata de Tribunalul Vrancea, mentinuta prin decizia penala nr.544 din 9 octombrie 2002 a Curtii de Apel Galati si ramasa definitiva prin decizia nr.3929 din 23 septembrie 2003 a Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala, mama inculpatului C.F. a fost condamnata la 5 ani inchisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b Cod penal pentru comiterea infractiunii de omor calificat, prevazuta de art.174 raportat la art.175 alin.1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a si art.76 alin.2 din acelasi Cod. S-a retinut ca in noaptea de 3/4 ianuarie 1990, dupa o intelegere prealabila cu fiul ei, C.I., dupa ce victima a venit acasa in stare de ebrietate si i-a aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente si au transportat-o intr-o anexa a gospodariei unde aceasta a decedat.
Inculpatul a sustinut in mod constant ca, dupa ce a petrecut sarbatorile de iarna cu parintii, a plecat la Santierul Naval Constanta, unde a ajuns la data de 4 ianuarie 1990, ora 19.30, iar in ziua urmatoare a primit telegrama de la mama sa privind decesul tatalui si s-a intors in localitatea Paunesti, judetul Vrancea la 6 ianuarie 1990. Desi s-au efectuat cercetari in acest sens, potrivit adreselor nr.9024/10.08.2004 a Santierului Naval Constanta si 206/4410/3 august 2004 a Directiei Regionale de Posta Bacau, evidentele respective au fost pastrate 10 si, respectiv 2 ani, iar documentele au fost distruse, verificarea fiind imposibila.
De asemenea, prin adresa nr.401/P/16.09.2004, Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea a comunicat instantei ca nu exista documente intocmite de colonelul T.A., din cadrul IPJ Vrancea la Santierul Naval Constanta, astfel cum a pretins inculpatul.
In schimb, martorul B.F. a declarat ca in noaptea de 3/4 ianuarie 1990, dupa ce si-a terminat serviciul de paza de la C.A.P, in jurul orei 22.30, a trecut pe langa casa familiei Chiriac si l-a vazut pe inculpatul C.I. si pe mama acestuia transportand victima spre anexa gospodariei lor, unde a fost gasit a doua zi decedat.
Din experimentul judiciar efectuat la data de 27 septembrie 2001 de Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea, rezulta ca martorul B.F., din pozitia in care se afla in noaptea comiterii infractiunii, avea posibilitatea sa vada se ce intampla in curtea locuintei faptuitorilor.
De asemenea, martorii A.D., A.L., S.M. si C.Ghe. au declarat, in cursul urmaririi penale, in dosarul nr.401/P/1990, ca inculpatul a fost prezent in dimineata de 4 ianuarie 1990 la domiciliul parintilor sai.
Pentru a inlatura orice dubiu, procurorul a solicitat Curtii de Apel Galati, la termenul din 14 martie 2005, audierea martorilor A.D., A.L., a caror declaratii au fost avute in vedere la pronuntarea sentintei de condamnare a lui C.I. si a martorului A.N..
La termenul din 4 aprilie 2005, s-a prezentat in fata instantei de apel martorul A.N., care a precizat ca a fost coleg de serviciu cu inculpatul la Santierul Naval Constanta si a stat in aceeasi camera cu el cand i-a decedat tatal, dar martorii A.L. si A.D. nu au fost audiati, luandu-se act prin incheierea din 23 mai 2005, ca sunt plecati din tara, de unde revin in luna august 2005.
S-a mai constatat ca, in mod gresit, la termenul din 23 mai 2005, instanta de apel a respins cererea procurorului de audiere a martorilor C.C. si B., precum si cererea aparatorului inculpatului de audiere a martorilor din lucrarilor P.I. si D.V. si de reaudiere a martorului A.N., toate ca ceste probe fiind necesare stabilirii corecte a situatiei de fapt si aflarii adevarului cu privire la imprejurarile cauzei.
Asadar, s-a apreciat ca instanta de apel, Curtea de Apel Galati, a fost lipsita de rol activ pentru ca nu a administrat toate probele solicitate pentru a se stabili cu certitudine  daca inculpatul a fost prezent in locuinta parintilor sai cand a fost comisa infractiunea si daca a participat, impreuna cu mama sa, la uciderea victimei.
In consecinta, existand contradictie intre probele de la dosar si, ca urmare, incertitudine cu privire la vinovatia inculpatului, pentru a se stabili o situatie de fapt reala, Inalta Curte de Casatie si Justitie a considerat ca se impune admiterea recursului declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati, in temeiul art.38515 pct. 2lit.c Cod procedura penala, casarea deciziei si trimiterea cauzei la instanta de apel pentru administrarea probelor amintite, dar si a altora pe care aceasta instanta le va aprecia necesare si care vor rezulta din dezbateri.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Galati sub nr.1104/RJ/44/2006.
Conformandu-se limitelor de casare impuse prin decizia penala nr.402/23.01.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta de apel a efectuat urmatoarele activitati:
- s-a incercat verificarea faptului daca la data de 04.01.1990 inculpatul s-a aflat la locul de munca de la Santierul Naval Constanta. Din relatiile primite de la Arhivele Nationale - filiala Constanta si Santierul Naval Constanta a rezultat ca fisele de evidenta a prezentei si fisele de pontaj au fost distruse dupa 10 ani, prin predarea catre D.C.A, conform adresei nr.9024/10.08.2004;
- s-a incercat reaudierea martorului P.I., din verificarile efectuate rezultand ca din luna iulie 2005 acesta a parasit tara, fiind plecat in Olanda;
- s-a incercat reaudierea martorului C.C. din verificarile efectuate de organele de politie rezultand ca acesta este plecat in Italia;
- s-a incercat reaudierea martorilor A.L. si A.D.; din verificarile efectuate de organele de politie rezultand ca acestia sunt plecati in Italia din 14.03.2006;
- a fost audiat martorul A.N. la data de 24.05.2006;
- a fost audiat martorul B.A. la data de 21.06.2006;
- au fost audiati inculpatul C.I, mama acestuia, C.F., precum si fratele, martorul C.C.;
- au fost cerute relatii de la I.P.J Braila, avand in vedere faptul ca, in cauza, inculpatul a fost supus testarii poligraf la I.P.J Braila, la 23.08.1996.
Din relatiile primite de la I.P.J Braila rezulta ca in urma testului poligraf s-a apreciat ca inculpatul avea la data respectiva un comportament simulat.
Inculpatul, prin aparator ales, nu a fost de acord sa fie supus altui test poligraf, dorind sa fie avut in vedere cel efectuat in cursul anului 1996 la I.P.J Braila.
- s-a incercat identificarea si audierea martorului D.V. Acest martor nu rezulta din materialul de urmarire penala si a fost invocat doar in motivele de recurs ale Parchetului de pe langa Curtea de Apel Galati. In lipsa datelor de stare civila si a datelor de identificare nu s-a reusit identificarea acestuia.
Analizand intregul material probatoriu, Curtea a apreciat ca apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea este fondat.
Din coroborarea declaratiilor martorului B.F., A.D. A.L. S.M., C. Ghe., A.N., B.A si a verificarilor efectuate de organele de politie, rezulta in mod clar ca inculpatul s-a aflat la locuinta parintilor sai la 04.01.1990 si nu la locul de munca de la Santierul Naval Constanta, asa cum sustine martorul S.M.. Urmeaza ca declaratia acestuia sa fie inlaturata din materialul probator, ca neexprimand realitatea.
Din coroborarea declaratiilor martorului B.F. cu concluziile experimentului judiciar si cu concluziile testului poligraf, rezulta ca inculpatul C.I. a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, respectiv aceea ca dupa ce mama sa C.F. l-a ucis pe C.I., a ajutat-o pe aceasta sa transporte victima de la locul unde avusese loc agresiunea pana la anexele gospodariei, unde a fost gasita victima cu ocazia cercetarilor.
Probele administrate pana in prezente nu pot conduce la concluzia ca inculpatul C.I. a savarsit infractiunea de omor calificat, prevazuta de art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit.c Cod penal si nici cea de complicitate, astfel ca dubiul ii profita, conform adagiului in dubio pro reo.
Probele de vinovatie constand in declaratiile martorului B.F., concluziile experimentului judiciar, concluziile testului poligraf conduc la concluzia ca inculpatul C.I. a savarsit infractiunea de favorizare a infractorului, prevazuta de art.264 alin.1 Cod penal.
Avand in vedere ca autoarea infractiunii era mama sa, C.F., care a fost pedepsita pentru fapta comisa prin sentinta penala nr.205/19.07.2002 a Tribunalului Vrancea, definitiva prin decizia penala nr.3929/23.09.2003 a Curtii Supreme de Justitie, fapta inculpatului C.I. nu se pedepseste, conform art.264 alin.3 Cod procedura penala.
Aceasta situatie reprezinta o cauza de nepedepsire, conform art.10 lit. i1 Cod procedura penala.
Asa fiind si vazand si prevederile art.379 pct.2 lit.a Cod procedura penala, Curtea a admis apelul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea iar in rejudecare, in baza prevederilor art.334 Cod procedura penala, a schimbat incadrarea juridica data faptei inculpatului C.I. din prevederile art.174 alin.1 Cod penal in referire la art.175 alin.1 lit.c Cod penal in infractiunea prevazuta de art.264 alin.1 Cod penal.
In baza prevederilor art.11 pct.2 lit.b Cod procedura penala in referire la art.10 lit. i1 Cod procedura penala si art.264 alin.3 Cod procedura penala, a dispus incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului C.I. si a constatat ca inculpatul a fost arestat preventiv in prezenta cauza in perioada 23.12.2003 - 16.01.2004.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei penale atacate, iar in baza prevederilor art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel penal au ramas in sarcina statului.