4. Concediere. Cauza de nulitate

  Prin sentinta civila nr. 518/27.06.2007 emisa de Tribunalul Braila, s-a admis contestatia formulata de contestatoarea O.S.  impotriva deciziei nr. 64/07.03.2007 emisa de intimata S.C.D.A. Braila.
  S-a anulat decizia sus-mentionata.
  S-a dispus reintegrarea contestatoarei in functia detinuta.
  A fost obligata intimata sa plateasca contestatoarei drepturile salariale de care a fost lipsita de la data de 11.04.2007 pana la data reintegrarii efective, actualizate cu rata inflatiei la data platii.
 A fost obligata intimata sa plateasca contestatoarei suma de 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
 Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele.
         Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.1080/113/26.03.2007 petenta O.S. a contestat decizia nr.64/7.03.2007 emisa de intimata S.C.D.A. Braila, solicitand anularea acestei decizii, repunerea in situatia anterioara emiterii ei si obligarea intimatei la plata despagubirilor egale cu salariul indexat, majorat si reactualizat, precum si a cheltuielilor de judecata.
Contestatoarea O.S. a fost salariata  intimatei in functia de sef de ferma.
Prin decizia nr.64/7.03.2007 emisa de intimata s-a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatoarei incepand cu data de 11.04.2007, ca urmare a desfiintarii fermei si implicit a functiei unice de sef ferma.
In motivarea deciziei se arata ca masura a fost luata avand in vedere hotararea consiliului de administratie luata in sedinta din data de 7.03.2007 vizand continuarea masurilor de reorganizare si de restrangere a unor activitati si reducerea cheltuielilor de personal, concretizate prin desfiintarea unor subunitati, sens in care au fost emise deciziile nr.50/2007 si 58/2007.
Ca temei de drept al emiterii deciziei s-au indicat art. 65, 73 alin.1, art.74 coroborat cu art.64 alin.2 si art.40 alin.1 lit.a din Codul muncii si art.23 alin.1 lit.a si art.36 alin.1 si 2 din Contractul colectiv de munca nr.5241/2006.
          In continutul deciziei s-a mai precizat ca intrucat S.C.D.A. Braila nu dispune de locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala a contestatoarei, se va solicita sprijinul A.J.O.F.M. Braila in vederea redistribuirii  salariatei corespunzator acestei pregatiri.
Examinand legalitatea deciziei prin prisma motivelor invocate de contestatoare, instanta a constatat ca, potrivit art.76 Codul muncii, masura concedierii este lovita de nulitate absoluta deoarece nu s-au respectat dispozitiile art.64 alin.1 si 2 Codul muncii.
Astfel, art.74 lit d Codul muncii prevede ca decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
Art.64 Codul muncii la care se face trimitere stipuleaza la alin.1 ca, in cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit.c) si d), precum si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii.
Conform alin.2 al aceluiasi articol, in situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante potrivit alin. (1), acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si/sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii.
Desi art.65 Codul muncii nu reglementeaza in sarcina angajatorului aceste obligatii de diligenta, din interpretarea a fortiori a art.64 alin.1 si 2 si in virtutea principiului egalitatii de tratament si al protectiei salariatilor impotriva concedierilor nelegale se impune concluzia ca cele doua obligatii de diligenta reveneau intimatei si in cazul concedierii contestatoarei pentru un motiv ce nu tine de persoana acesteia.
Ori, in cauza, intimata nu a propus contestatoarei alt loc de munca in unitate, motivand ca nu dispune de locuri de munca vacante compatibile cu pregatirea ei profesionala, dar nici nu a solicitat sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii acesteia.
Faptul ca a precizat in decizie ca va cere sprijinul A.J.O.F.M. Braila in vederea redistribuirii  contestatoarei corespunzator pregatirii ei nu este de natura sa inlature nulitatea concedierii, atat timp cat art.4 alin.4 Codul muncii ca angajatorul poate dispune concedierea salariatului dupa notificarea cazului catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca conform alin. (2), deci masura concedierii nu poate fi dispusa anterior acestui demers.
De asemenea, avand in vedere ca decizia de concediere a fost emisa in temeiul art.65 Codul muncii, pentru motive care nu tin de persoana salariatului, iar conform art.66 o astfel de concediere poate fi individuala sau colectiva, instanta  a apreciat ca ne-mentionarea in cuprinsul deciziei a caracterului concedierii - individuala sau colectiva - este de natura sa atraga nulitatea acesteia, deoarece nu se poate verifica daca au fost respectate conditiile specifice impuse de lege in fiecare caz.
Fata de cele expuse instanta a constatat ca este fondata contestatia formulata impotriva deciziei de concediere, motiv pentru care a admis-o si in temeiul art.78 alin.1 Codul muncii a dispus anularea deciziei.
Tinand seama de dispozitiile art.78 alin.2 Codul muncii referitoare repunerea partilor in situatia anterioara, instanta a dispus reintegrarea contestatoarei in postul detinut anterior concedierii, iar conform alin.1 al aceluiasi articol a obligat pe intimata sa plateasca acesteia despagubiri egale cu salariile cuvenite incepand de la data incetarii contractului de munca pana la reintegrarea efectiva, actualizate cu rata inflatiei.
 Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs intimata S.C.D.A. Braila.
         Prin decizia civila nr.788/R/14.09.2007 a Curtii de Apel Galati  s-a respins ca nefondat recursul declarat de intimata S.C.D.A. Braila pentru urmatoarele considerente:
         S-a apreciat ca este intemeiat motivul de nulitate absoluta referitor la nerespectarea de catre intimata recurenta a disp. art. 64 din Codul muncii la emiterea deciziei de concediere.
 Intr-adevar, potrivit alineatului 2 din articolul invocat, in situatia in care angajatorul nu dispune de locuri vacante, are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca pentru redistribuirea salariatului, corespunzator pregatirii profesionale.
 Nici recurenta nu contestata faptul ca are de indeplinit aceasta obligatie legala.
 Singura problema pusa in discutie este data cand trebuiau efectuate aceste demersuri.
Contrar sustinerilor recurentei, consideram ca demersurile trebuiau facute inainte de data emiterii deciziei nr. 64/07.03.2007 de desfacere a contractului individual de munca, si nu ulterior acestei date, indiferent de data cu care urma sa inceteze contractul de munca.
Decizia de desfacere a contractului de munca are caracterul unui act juridic.
In momentul in care se analizeaza respectarea conditiilor de forma si fond ale unui act juridic, se raporteaza la momentul emiterii actului.
Ori, in cazul de fata, la data emiterii deciziei, respectiv 07.03.2007, este indiscutabil faptul ca intimata recurenta nu isi indeplinise obligatia de a se adresa AJOFM Braila.
Fiind vorba de nulitate absoluta, nu poate fi acoperita prin confirmare.
Aspectul ca intimata recurenta s-a adresat AJOFM Braila ulterior emiterii deciziei nu are nici o relevanta intrucat sprijinul trebuia solicitat inainte de emiterea deciziei, vazand si dispozitiile clare si lipsite de orice echivoc a art. 64 alin. 3 si 4 din Codul muncii, conform carora , in cazul in care salariatul nu isi manifesta consimtamantul cu privire la un eventual loc de munca oferit in termenul legal, precum si dupa notificarea cazului catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca , angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
 In concluzie, in speta de fata, intimata recurenta trebuia ca sa emita decizia dupa notificarea cazului catre AJOFM Braila, si nu anterior acestei date.
 Intrucat neindeplinirea acestei obligatii atrage nulitatea absoluta a deciziei, asa cum a retinut corect prima instanta, apare ca inutila cercetarea motivul de recurs ce vizeaza relevanta mentionarii caracterului individual sau colectiv al concedierii in cuprinsul deciziei.