Tertii, desi sunt protejati de principiul relativitatii efectelor unei hotarari judecatoresti (in sensul ca hotararea nu poate crea drepturi sau obligatii in favoarea sau in sarcina lor), totusi nu pot nega situatia juridica nascuta din faptul existentei
(Decizie nr. 430 din data de 27.10.2014 pronuntata de Curtea de Apel Galati)Printr-o hotarare anterioara ce s-a judecat in contradictoriu cu Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991 s-a stabilit calitatea de legatar universal a reclamantei la succesiunea bunicii sale.
In prezenta cauza, in care parata este Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, hotararea anterioara nu se poate opune cu autoritate de lucru judecat, insa lipsa unor argumente noi, sau probe noi din partea paratei determina o solutie ce are la baza statuarile primei hotarari.
Decizia civila nr. 430/R din 27.10.2014 a Curtii de Apel Galati
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea in data de 08.02.2012 sub nr. 842/91/2012 reclamanta P.M. (in continuare reclamanta) a solicitat in contradictoriu cu parata P.M. F. (M.F. sau U.A.T. F. in conditiile Legii nr. 215/2001, denumita in continuare parata) sa ii fie restituit in natura imobilul situat in Focsani, strada T.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanta a aratat, in esenta, ca la 08.08.2001 a depus notificarea nr. 655/2001 prin care a solicitat restituirea bunului imobil detinut de bunica sa, T.S. In anul 2007 i s-a adus la cunostinta ca sunt in curs de solutionare notificarile depuse in lunile iunie-iulie 2001, a depus din nou documentatia, iar pana in prezent nu i s-a comunicat stadiul solutionarii. A dovedit ca este mostenitoarea legala a defunctei T.S. potrivit sentintei civile nr. 2211/03.05.2001, ca imobilul proprietatea bunicii sale a fost expropriat, iar amplasamentul actual este in curtea Scolii nr. _unde s-au realizat restituiri.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 10/2001.
In probatiune, reclamanta a depus alaturat cererii introductive inscrisuri.
Cererea este scutita de plata taxelor de timbru si a timbrului judiciar in lumina art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 si art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Legal citata, parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
In motivare, a indicat ca reclamanta a depus initial doar o serie dintre actele impuse de lege apoi, desi a fost instiintata, nu a depus restul actelor.
Contestatoarea nu a facut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul in cauza, nici legatura de rudenie cu pretinsa bunica. A indicat faptul ca reclamanta a solicitat prin notificare doar despagubiri banesti.
A invocat art. 23 din Legea nr. 10/2001 si a depus inscrisuri.
La termenul din data de 19.04.2012 s-a dispus suspendarea cauzei in baza art. 242 alin. 1 pct. 1 C.p.c., pricina fiind repusa pe rol prin incheierea din data de 20.09.2012.
Prin incheierea din data de 25.10.2012 a fost suspendata pricina in baza art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.c., iar prin incheierea din data de 07.11.2013 cauza a fost repusa pe rol.
La aceasta infatisare s-a pus in discutie suplimentarea probatoriului administrat pana la cea data.
Reclamanta a realizat "completari si precizari" prin care a indicat ca este indreptatita sa revendice si cota parte a lui T.M.
Prin sentin?a civila nr. 85/2014 a Tribunalului Vrancea s-a respins cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.
Pentru a se pronun?a aceasta sentin?a s-au re?inut urmatoarele:
Prin notificarea inregistrata la BEJ T.C. I. sub nr. 655 in data de 08.08.2001 reclamanta a solicitat sa fie despagubita conform evaluarilor la pretul de 25 USD (sau echivalentul in lei la pretul zilei) pentru bunurile expropriate, indicand ca este mostenitor (legatar universal) al bunicii sale, T.S., potrivit sentintei civile nr. 2211/03.05.2001, iar bunica sa a fost proprietara imobilului casa si anexe (constructii - 282,05 m², suprafata locuibila 115,52 m²) plus teren aferent in suprafata de 640 m², imobil situat in Focsani strada T. si expropriat conform Decretului nr. 119/03.04.1978.
Conform anexei nr. 7 - tabelul cuprinzand proprietarii ale caror imobile au fost expropriate si trecute in proprietatea statului - rezulta ca T.M. si T.S. au avut domiciliul in Focsani, str. T., judetul Vrancea, acest imobil a fost expropriat, iar imobilul era compus din teren in suprafata de 640 m² si constructii in suprafata de 282,05 m², din care suprafata locuibila - 115,52 m²
Conform adresei nr. 7054/22.06.2001 emisa de CUP RA ce are a fi coroborata cu continutul Decretului nr. 119/03.04.1978 rezulta ca amplasamentul imobilului era la data emiterii adresei in incinta Scolii nr. _.
Imobilul constructii plus teren in suprafata de 480 m² aflat pe strada P. apare a fi fost cumparat de T.S. si M. prin actul de vindere-cumparare din 30.01.1954; identitatea dintre strada T. si strada P.M. se deduce din inscris).
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca P.M. este fiica lui B. M. V. si T. S., mama sa ar mai avea o sora, iar bunicii materni ai reclamantei ar fi T.S. si T.M. In acest sens prezinta relevanta inscrisurile depuse la dosar.
Cu toate acestea, notificarea indicata la subpunctul 2.1. a fost realizata de reclamanta in considerarea nu a calitatii de mostenitor legal al petentei, ci a celei de mostenitor testamentar.
In acest sens, Tribunalul noteaza ca desi in se indica in notificare mai intai prima calitate, din argumentarea acestei chestiuni se deduce cu lesniciune ca in realitate vointa petentei a fost de a se prevala de calitatea de legatar.
Relativ la aceasta problema Tribunalul retine urmatoarele trei aspecte care vor fi detaliate in punctele subsecvente ale prezentei sentinte:
In primul rand, din analiza intregului probatoriu administrat si inclusiv al continutului dosarului nr. 1686/2001 al Judecatoriei Focsani, se poate deduce ca la momentul realizarii notificarii nr. 655, erau in viata (cel putin) doi mostenitori legali din clasa intai de mostenitori legali (descendenti), gradul de rudenie I, ai defunctilor T.S. (decedata in noiembrie 1990) si M. (decedat in august 1995) - bunicii reclamantei. Aceste doua persoane apar a fi numitele T.(M.) S.si D.(T.)C.C.
Privitor la aceste doua fiice ale defunctilor bunici ai reclamantei, Tribunalul retine ca nu a rezultat ca acestea nu aveau (sau nu au in prezent) vocatie succesorala concreta, capacitate succesorala, nici ca ar fi fost inlaturate de la succesiunea parintilor lor sau ca ar fi nedemne.
De notat este si ca reclamanta ar fi, in conditiile date, mostenitor legal din aceeasi clasa intai, insa de gradul al doilea fata de cei doi defuncti.
In al doilea rand, Tribunalul noteaza ca prin sentinta civila nr. 2211/03.05.2001, data de Judecatoria Focsani in dosarul nr. 1686/2001 (ramasa definitiva prin respingerea apelului ca tardiv formulat prin decizia civila nr. 77/04.04.2013 a Tribunalului Vrancea si irevocabila prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia civila nr. 498/09.10.2013 a Curtii de Apel Galati) a fost admisa actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii: D.C. si M.S. ("cu domiciliile necunoscute"), Primaria Comunei V. - Comisia de aplicarea Legii nr. 18/1991, pentru constatarea calitatii de unic mostenitor, si repunere in termen de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, s-a constatat ca reclamanta are calitate de legatar universal asupra averii ramasa de pe urma defunctei T.S. si s-a dispus repunerea reclamantei in termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
In al treilea rand, vazand testamentul olograf din 15.08.1990 depus in dosarul de mai sus si care a stat la baza sentintei nr. 2211, Tribunalul noteaza ca acesta nu apare a fi fost desfiintat sau afectat de o alta cauza de ineficacitate.
Legatul apare a fi fost intocmit de T.S. si conform acestuia testatoarea (bunica reclamantei) a indicat ca lasa drept mostenire dupa moartea sa nepoatei sale, P.M., toate bunurile ce i-au revenit de la parintii sai.
Bunurile ce au facut obiectul legatului au fost individualizate in paragraful al treilea al actului, respectiv: "casa din Araci si celelalte imobile, fabrica de spirt, pamantul si padurea", "dovedite" cu foaia de avere originala intocmita in data de 11 noiembrie 1935 (inscris dosar nr. 1686/2001 - acest inscris nereferindu-se la imobilul ce face obiectul prezentei judecati).
In paragraful al patrulea din testament se indica de catre testatoare ca nu este de acord ca alti membri ai familiei sa beneficieze de bunurile ce ii apartin si abuziv i-au fost luate de statul comunist, in paragraful urmator indicandu-se ca toate aceste bunuri nu doreste sa fie instrainate.
Interpretarea sistematica a clauzelor testamentului, dublata de o interpretare logica si de una gramaticala au condus instanta la concluzia indubitabila ca obiectul testamentului (legatului) il reprezinta doar bunurile testatoarei ce i-au revenit de la parintii sai (paragrafele 1, 2 si 3) din testament si nu alte bunuri dobandite eventual de la alte persoane si prin alte moduri de dobandire a dreptului de proprietate (imobilul in cauza a fost dobandit de la terte persoane, impreuna cu sotul sau de catre testatoare, prin act de vanzare-cumparare) ori totalitatea bunurilor testatoarei sau bunuri dintr-o anumita categorie apta a intra in sfera de incidenta a art. 894 Cod civil (Codul civil de la 1864).
Indicatiile aparent neclare din paragraful al patrulea nu pot conduce la o concluzie contrara in conditiile in care, desi atunci cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce niciunul - art. 978 Cod civil - toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg - art. 982 Cod civil - iar cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga - art. 983 Cod civil - si, in plus, conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat - art. 984 Cod civil.
Vazand in particular regula de interpretare propusa de art. 983 Cod civil, Tribunalul retine ca atunci cand indoiala priveste nu existenta legatului ci doar intinderea sa, indoiala se va interpreta in favoarea mostenitorilor legali si in contra legatarului, regula urmand a fi nuantata si realizata aplicarea art. 978 Cod civil atunci cand exista dubiu asupra existentei legatului. Pentru speta dedusa judecatii prezinta relevanta exclusiv prima teza expusa in acest paragraf.
Dincolo de aceste aspecte, interpretarea gramaticala a paragrafului al patrulea, dublata de cea sistematica (prin raportare la restul clauzelor testamentare) conduc la aceeasi concluzie, clauza neputand fi echivalata nici cu o exheredare a celorlalti mostenitori insa nici extinsa la alte proprietati ale testatoarei. A admite teza contrara ar echivala nu doar cu a lasa lipsite de continut logic primele trei paragrafe ale legatului, ci si de a priva de inteles ratiunea pentru care in chiar debutul paragrafului subsecvent testatoarea a folosit cuvantul "toate" ("aceste bunuri (_)"), termenul facand in mod logic trimitere la cele indicate in paragrafele initiale ale testamentului si vizate, in mod logic, si de paragraful al patrulea.
Nu au fost supuse analizei inscrisurile nepertinente fata de obiectul prezentei pricini, relative de principiu fie la alte succesiuni, fie la alte imobile decat cel ce face obiectul prezentei cauze.
Conform art. 1 alin. 1-3 din Legea nr. 10/2001: " (1) Imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie in natura sau in echivalent, cand restituirea in natura nu mai este posibila, in conditiile prezentei legi.
2) In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indrepta?ite, sau masuri compensatorii in condi?iile legii privind unele masuri pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv, in perioada regimului comunist in Romania. (3) Masurile reparatorii prin echivalent constand in compensare cu alte bunuri sau servicii se acorda prin decizia sau, dupa caz, dispozi?ia motivata a entita?ii investite potrivit prezentei legi cu solu?ionarea notificarii. Masurile reparatorii in echivalent constand in masuri compensatorii in condi?iile legii privind unele masuri pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv, in perioada regimului comunist in Romania se propun a fi acordate prin decizia sau, dupa caz, dispozi?ia motivata a entita?ii investite potrivit prezentei legi cu solu?ionarea notificarii".
Conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001: "(1) Sunt indrepta?ite, in in?elesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora".
Conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001: "De prevederile prezentei legi beneficiaza si mo?tenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite".
Conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 10/2001: "Prin imobile, in sensul prezentei legi, se in?eleg terenurile, cu sau fara constructivi, cu oricare dintre destina?iile avute la data preluarii in mod abuziv, precum si bunurile mobile devenite imobile prin incorporare in acest construc?ii".
Conform art. 7 alin. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001: "De regula, imobilele preluate in mod abuziv se restituie in natura. Daca restituirea in natura este posibila, persoana indreptatita nu poate opta pentru masuri reparatorii prin echivalent decat in cazurile expres prevazute de prezenta lege".
In primul rand, cu titlu preliminar, Tribunalul a subliniat ca procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii, ca regula partea reclamanta fiind cea care stabileste limitele investirii instantei atat in planul cadrului procesual subiectiv, cat si a celui obiectiv.
In al doilea rand, instanta a retinut prevederile art. 82 si 112 C.p.c. care prevad conditiile de continut ale cererii de chemare in judecata in general, relevante fiind in acest caz dispozitiile art. 112 art. 1 pct. 5 C.p.c. conform carora: "cererea de chemare in judecata va cuprinde aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere".
Elementele de continut ale cererii de chemare in judecata sunt determinate de principiul disponibilitatii procesului civil, conform art. 129 alin. 1 teza finala C.p.c. "partile au indatorirea (_) sa-si probeze pretentiile si apararile", principiu in stransa legatura cu cel inscris in art. 1169 Cod civil conform caruia "cel ce face o propunere in fata judecatii trebuie sa o dovedeasca".
Pornind de la aceste scurte consideratii teoretice si avand in vedere ca mijloacele de proba admise in procesul civil sunt in mod exhaustiv enumerate de art. 1170 Cod civil, instanta noteaza ca alegatiile reclamantei au fost rasturnate de probele administrate si analizate in lumina legislatiei civile relevante.
In al treilea rand, vazand sentinta civila nr. 2211/03.05.2001, Tribunalul a subliniat ca o hotarare judecatoreasca reprezinta izvor de drept exclusiv in cazurile in care legea ii confera in mod explicit o atare valenta. Pronuntarea intr-o alta speta a unei sentinte, chiar ramasa definitiva si irevocabila, nu conduce la o atare concluzie, acea hotarare judecatoreasca bucurandu-se insa de efectele specifice oricarei hotarari judecatoresti.
Pornind de la acest aspect, Tribunalul retine ca in mod asemanator cu situatia conventiilor care produc efecte relative, adica sunt generatoare de drepturi si obligatii fata de partile care au participat la incheierea actului (sau care sunt succesorii acestora ori s-au substituit acestora), hotararea judecatoreasca este supusa aceluiasi principiu al relativitatii efectelor sale.
Aceasta regula, dupa care o hotarare judecatoreasca nu poate profita si nici vatama tertilor, efectele sale limitandu-se la sfera partilor din proces, isi gaseste reglementarea in dispozitiile art. 1202 Cod civil, care impun ca o noua judecata sa fie "intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate", pentru a functiona exceptia autoritatii de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat raspunde nevoii de securitate juridica, interzicand partilor readucerea aceluiasi litigiu in fata instantei sau a unor situatii de fapt transate irevocabil prin hotararea respectiva.
Efectele judecatii finalizate se opun insa cu autoritate de lucru judecat absoluta doar celor care au avut calitatea de parte in procesul anterior, acest principiu avand origini inca din dreptul roman unde nu se admitea ca in materie judiciara sa poti suferi sau beneficia de actiunea altuia.
Expresia acestui principiu se regaseste in cateva adagii, dupa care lucrul judecat nu poate profita, nici prejudicia decat partilor din proces: "res inter alios iudicata neque emmolumentum adfere his, qui iudicio non interfuerunt, neque praejudicium solent inrogare - C, VII, T. 56, L. 2; nec inter alios res iudicata aliis prodesse aut nocere solent - D, XX, 4, 16".
Fundamentul principiului relativitatii efectelor actului jurisdictional trebuie pus asadar in legatura cu ceea ce reprezinta insusi spiritul dreptului judiciar, cu regulile si limitele desfasurarii judecatii. Procesul si rezultatul acestuia sunt in functie de mijloacele de proba aduse de parti in fata judecatorului, de elementele furnizate de acestea in legatura cu situatiile de fapt.
Adevarul judiciar pe care se sprijina judecata este cel relevat de probatiunea partilor si, de aceea, este firesc ca solutia data litigiului sa se opuna numai acestora. Respectarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare trebuie sa stea la baza relativitatii efectelor hotararii judecatoresti.
Este inechitabil ca rezultatul procesului sa se opuna, in aceleasi conditii ca si partilor, unui tert fata de dezbateri. Lipsirea acestuia de orice posibilitate de a se apara, de a invoca legitimitatea dreptului sau ori de a aduce elemente noi in fata judecatorului, care ar fi putut conduce la un alt rezultat, fac sa nu poata fi opuse tertului, cu valoarea relativitatii, efectele hotararii judecatoresti.
Principiul relativitatii hotararii judecatoresti, atat sub aspectul efectelor obligatorii, cat si al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat nu poate folosi sau nu poate fi opus decat de catre partile din proces sau succesorii acestora.
Asadar, efectul pozitiv sau negativ al lucrului judecat se manifesta doar in ceea ce priveste persoanele care au participat in proces, iar nu si fata de terti.
In acelasi timp insa, ca element nou ce apare in realitatea si ordinea juridica, hotararea judecatoreasca nu poate fi ignorata de tert. Numai ca aceasta i se va opune ca simplu fapt juridic, ca mijloc de probatiune impotriva caruia ii este permisa dovada contrara.
Relativitatea efectelor semnifica nasterea de drepturi si obligatii in favoarea respectiv, in sarcina partilor, iar nu faptul ca aceste efecte nu ar avea nicio valoare in raport cu terte persoane. Apare si este recunoscut astfel conceptul de opozabilitate a hotararii judecatoresti.
Astfel, tertii, desi sunt protejati de principiul relativitatii (in sensul ca hotararea nu poate crea drepturi sau obligatii in favoarea sau in sarcina lor), totusi nu pot nega situatia juridica nascuta din faptul existentei unei hotarari judecatoresti.
Ei trebuie sa respecte rezultatul dezbaterii judiciare - chiar daca nu au participat la aceasta - cel putin pana la momentul in care vor demonstra in justitie contrariul.
Asadar, opozabilitatea hotararii judecatoresti reprezinta necesitatea pentru parti sau terti de a recunoaste existenta sa si de a o respecta in realitatea ei legala. Hotararea nu poate fi considerata ca exista - in raport de partile procesului - si ca nu exista, fata de persoanele straine de proces.
Opozabilitatea hotararii judecatoresti nu inseamna insa o extensiune a autoritatii de lucru judecat asupra tertelor persoane, respectiv acelea care nu au participat in proces.
Actul jurisdictional (hotararea judecatoreasca) va fi opozabil nu doar sub aspectul existentei sale, ca mijloc de proba, ci si din punct de vedere al consecintelor (efectelor) sale, cu mentiunea insa ca opozabilitatea acestor efecte trebuie deosebita de caracterul lor obligatoriu, care se manifesta doar in privinta persoanelor care au avut calitatea de parti in procesul finalizat cu hotararea respectiva.
Opunerea hotararii judecatoresti, ca mijloc de proba, nu va insemna insa si posibilitatea invocarii obligativitatii acestor efecte fata de terti asa incat acestia sa nu le poata pune in discutie si in alt cadru procesual, sa nu tinda la a face dovada contrara, invocand propriile aparari, pe care nu le-au putut realiza in procesul finalizat prin hotararea ce li se opune.
Obligativitatea efectelor si imposibilitatea punerii in discutie, a reluarii dezbaterilor judiciare, raman aplicabile sferei partilor, care au avut posibilitatea sa-si afirme pretentiile si sa-si apere pozitia in cadrul unui proces desfasurat in prezenta lor, cu respectarea tuturor garantiilor procesuale.
Opozabilitatea hotararii judecatoresti fata de terti inseamna obligatia acestora de a respecta situatia juridica nascuta prin acea hotarare, insa nu presupune obligativitatea efectelor hotararii fata de terti si nici imposibilitatea contestarii celor transate pe cale jurisdictionala, in procesul in care nu au participat.
Autoritatea de lucru judecat a hotararii judecatoresti functioneaza cu valoare absoluta fata de partile din procesul finalizat prin respectiva hotarare, dar are caracter relativ fata de terti.
Acest lucru este explicabil pe faptul ca adevarul stabilit de judecator prin hotararea judecatoreasca este adevarul judiciar, iar nu intotdeauna cel obiectiv. Judecatorul este limitat in aflarea adevarului de probele administrate de parti, de principiul disponibilitatii si de elementele prezentate de parti, astfel incat adevarul stabilit de acesta este unul judiciar.
Prin urmare, fata de terti, hotararea judecatoreasca se opune cu valoare probatorie, ca realitate juridica, ca fapt juridic, astfel incat acestia pot contesta si combate pe calea unui proces cele statuate in cuprinsul acesteia.
Retinand considerentele expuse mai sus referitoare la relativitatea si opozabilitatea hotararii judecatoresti, Tribunalul a retinut urmatoarele argumente pentru care este neintemeiata alegatia reclamantei in sensul ca este legatara universala a bunicii sale, T.S. si deci indreptatita la a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra imobilului in cauza deoarece astfel s-a stabilit prin sentinta civila nr. 2211/03.05.2001 pronuntata de Judecatoria Focsani, iar statuarile acestei instante s-ar impune cu putere de lucru judecat in prezentul proces si nu ar putea fi combatute:
? dupa cum rezulta din cuprinsul sentintei civile nr. 2211/03.05.2001, in procesul finalizat cu pronuntarea acesteia nu a participat partea parata; prin urmare cele statuate in aceasta hotarare nu se opun cu putere de lucru judecat absoluta, paratei in acest proces, in baza principiului relativitatii efectelor hotararii judecatoresti;
? parata are dreptul de a contesta ceea ce s-a statuat in sentinta civila nr. 2211/03.05.2001 in ceea ce priveste calitatea succesorala a reclamantei, deoarece opozabilitatea acestei hotarari fata de parata nu inseamna imposibilitatea contestarii de catre aceasta a celor transate, pe calea unui proces distinct, respectiv procesul de fata. Drept consecinta, Tribunalul retine ca fata de parata, adevarul judiciar stabilit prin sentinta civila nr. 2211/03.05.2001 constituie un fapt juridic susceptibil a fi combatut prin proba contrara;
? fiind vorba despre invocarea unui fapt negativ (lipsa calitatii legatar universal a reclamantei fata de T.S.) parata nu avea ce probe sa administreze, fiind suficient sa sustina un atare element.
? Faptul negativ afirmat poate fi combatut doar prin dovada faptului pozitiv contrar, sarcina dovedirii faptului pozitiv contrar (ca este legatara universala) apartinand reclamantei;
Fara a relua teoria expusa la subpunctul 3.2.2. al motivarii, Tribunalul a notat ca analiza in fapt mai sus detaliata, dublata de enuntarea elementelor legale incidente in speta converg catre concluzia adoptata de instanta. In acest sens Tribunalul a retinut si ca mijloacele de proba existente in dosarul nr. 1686/2001 nu apar a fi fost analizate de catre o instanta intr-o procedura judiciara in care partea parata sa isi poata exprima un punct de vedere, acest element conducand la concluzia instantei;
Tribunalul a mai retinut ca instanta are a examina probele administrate, pe fiecare in parte si pe toate in ansamblul lor, iar in vederea stabilirii existentei sau inexistentei faptelor pentru a caror dovedire probele au fost incuviintate, judecatorul le apreciaza in mod liber, potrivit convingerii sale, in afara de cazul cand legea stabileste puterea lor doveditoare. In egala masura, unicele obstacole in realizarea unei atari analize nu sunt intrunite in speta, sentinta civila nr. 2211 nefiind obligatorie pentru aceasta instanta astfel cum ar fi dezlegarile date in contextul si limitele art. 315 C.p.c., iar puterea de lucru judecat a acestei hotarari fiind pusa sub semnul principiului relativitatii, mai sus analizat.
In consecinta, Tribunalul a constatat neintemeiata alegatia reclamantei in privinta acestui aspect si pentru obiectul cauzei de fata.
In al patrulea rand, Tribunalul a retinut ca legatul este acea dispozitie testamentara prin care testatorul desemneaza una sau mai multe persoane care, la decesul sau, urmeaza sa dobandeasca cu titlu gratuit intregul sau patrimoniu sau o fractiune din acesta ori doar anumite bunuri determinate. Se retine asadar ca, in lumina art. 887 Cod civil "Se poate dispune prin testament de toata sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate". Rezulta asadar ca, legatele pot fi universale, cu titlu universal sau cu titlu particular
Pornind de la acest aspect, Tribunalul a retinut urmatoarele:
- art. 888 Cod civil "Legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale";
.art. 894 alin. 1 Cod civil "Acest legat (cel cu titlu universal) poate avea de obiect o fractiune a mostenirii, precum jumatate, a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele, sau o fractiune din imobile sau mobile";
- art. 894 alin. 2 Cod civil "Orice alt legat este singular".
Din analiza acestor texte de lege rezulta urmatoarea concluzie esentiala pentru solutionarea prezentei pricini: in ipoteza in care prin legat nu sunt lasate uneia sau mai multor persoane toate bunurile (universalitatea) testatorului si nici o fractiune din ele ci doar o anumita categorie ori grup de bunuri (cazul legatului in discutie - bunurile ce i-au revenit testatoarei de la parintii sai) legatul nu poate sub nicio forma sa fie considerat universal ori cu titlu universal ci doar cu titlu particular, argumentele principale de text fiind date de art. 894 alin. 2 si art. 887 Cod civil.
In al cincilea rand, Tribunalul a retinut ca formularea aparent larga a art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, text in conformitate cu care "De prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indrepta?ite" nu trebuie desprinsa de restul dispozitiilor legale in materie.
In concret, Tribunalul a retinut ca Legea nr. 10/2001 a conferit posibilitatea, inclusiv pentru mostenitorii celor ce au pierdut in conditiile legii dreptul de proprietate, de a solicita aplicarea acestui act normativ, insa aceasta cu respectarea regulilor in materie de succesiuni.
In acest sens, Tribunalul a retinut ca in lumina principiului proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa, rudele de gradul I inlatura rudele de un grad inferior de la succesiune, vocatia acestora din urma nemaifiind una concreta.
Asadar, vazand acest principiu strict in planul mostenirii legale, reclamanta este fata de mama si matusa sa o ruda cu un grad inferior fata de cei doi de cujus. Rezulta ca aceasta nu poate veni in baza mostenirii legale la succesiune celor doi bunici ai sai cat timp rudele de grad superior (si care nu rezulta a nu fi indeplinit vreuna dintre cerintele legale ale devolutiunii legale) sunt in viata. Drept consecinta, existenta in atari conditii a rudelor de gradul I fata de cei doi de cujus face ca exclusiv aceste persoane sa intre in sfera de incidenta a art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001. Faptul uzului sau a neuzului de acest act normativ de catre rudele de gradul I este in mod fundamental nerelevanta, aceasta fiind o optiune de care persoanele indrituite pot uza insa nu sunt obligate, iar eventuala inactiune a acestora nu da nastere la un drept la actiune in patrimoniul rudelor de grad inferior sau a altor persoane.
Cu titlu de concluzie, reclamanta nu putea solicita in baza mostenirii legale imobilul in discutie, concluzie valabila atat prin raportare la bunica, cat si la bunicul reclamantei, singurele mostenitoare legale indrituite sa realizeze cererea (notificarea) fiind exclusiv fiicele celor doi defuncti.
Sub un al doilea plan, cel al mostenirii testamentare, Tribunalul a retinut ca aceasta este temeiul solicitarii reclamantei exclusiv fata de bunica sa, T.S., nefiind exhibat un testament emanand de la bunicul sau, T.M.
In aceasta privinta, fara a relua cele expuse in paragrafele anterioare si, in particular la subpunctele 2.4. si 3.2., Tribunalul a notat ca desi reclamanta nu poate solicita aplicarea Legii nr. 10/2001 in cazul concret in baza devolutiunii legale, de principiu, aceasta ar putea realiza o solicitare admisibila in baza devolutiunii testamentare daca legatul al carei beneficiara este, ar viza (explicit sau implicit) si bunul in discutie.
Fara a relua argumentele expuse mai sus, Tribunalul a notat ca nici aceasta ipoteza de lucru nu este intrunita in cauza si, desi reclamanta apare a fi legatara bunicii sale, drepturile transmise reclamantei prin acest act juridic unilateral sunt altele decat dreptul de proprietate asupra imobilului in cauza. In concret, legatul nu vizeaza universalitatea bunurilor testatoarei, nici o fractiune din acestea ci doar o categorie clar determinata de bunuri imobile, altele insa decat cel ce face obiectul acestei proceduri.
Fara a relua cele expuse la punctele anterioare ale prezentei motivari, Tribunalul a subliniat ca Legea nr. 10/2001, actul normativ pe care s-a grefat demersul reclamantei, este aplicabil in speta, insa reclamanta nu are calitatea de mostenitor legal cu vocatie succesorala concreta fata de persoanele deposedate si nici de mostenitor testamentar care sa aiba dreptul la bunurile revendicate prin prezenta procedura.
Asertiunea de mai sus se fundamenteaza pe elementele de argumentare expuse in paragrafele anterioare si, desi in temeiul legii imobilele in discutie intra in sfera de incidenta a Legii nr. 10, este de prisos a se analiza restul cerintelor legale impuse de acest act normativ (inclusiv cele relative la cota parte ce ar fi putut fi solicitata de reclamanta, incidenta art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 sau natura bunului imobil revendicat).
In concluzie, Tribunalul a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata.
Impotriva sentin?ei civile nr. 85/2014 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs reclamanta invocand faptul ca in mod gre?it s-a re?inut ca prin testamentul defunctei T. S. i-au revenit doar o parte din bunurile acesteia.
Prin sentin?a civila nr. 2211/2001 instan?a a constatat faptul ca are calitatea de legatar universal asupra averii ramase de pe urma defunctei T.S. Or, legatarul universal are voca?ie la intreaga mo?tenire. Analizand testamentul se poate constata ca testatoarea prin voin?a sa nu a dorit ca al?i membri ai familiei sa beneficieze de bunurile ce ii apar?in ?i abuziv i-au fost luate de Statul Roman.
Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului deoarece prin testamentul in discu?ie s-a dispus numai cu privire la bunurile men?ionate de autoare in foaia anexa la testament ?i ca recurenta este un legatar particular ?i nu universal.
Men?ioneaza ca dosarul nr. 1081/2001 in care s-a pronun?at sentin?a civila nr. 2211/2001 avea drept parat Comisia Locala de aplicare a Legii nr. 18/1991, tocmai pentru a i se recunoa?te calitatea de mo?tenitoare pentru bunuri agricole (a?a cum sunt men?ionate in foaia anexa a testamentului) ?i nu de alta natura.
Pe fond a solicitat sa se constate ca reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament nu este posibila.
Prin decizia civila nr. 430/R din 27.10.2014 a Curtii de Apel Galati s-a admis recursul, s-a casat sentinta civila nr. 85/2014 a Tribunalului Vrancea si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, s-au retinut urmatoarele:
Prin sentin?a civila nr. 2211/2001 a Judecatoriei Foc?ani pronun?ata in dosarul nr. 1686/2001 s-a admis ac?iunea formulata de reclamanta P.M. in contradictoriu cu paratele D.C., M.S. ?i Primaria Comunei V. - Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991. S-a constatat ca reclamanta are calitate de legatar universal asupra averii ramase de pe urma defunctei T.S.
Pentru a se pronun?a aceasta sentin?a s-a re?inut ca fata de probele administrate in cauza, respectiv proba cu martorii P.R. si G.I., proba cu inscrisuri respectiv acte de stare civila, certificatul de deces, testamentul olograf depus in copie la dosar, declaratia autentificata sub nr. 203 din 8 februarie 2001 a martorului G.I., instanta a apreciat ca cererea privind constatarea calitatii de legatar universal asupra mostenirii defunctei T.S. este intemeiata si, in temeiul dispozitiilor art. 888 Cod civil a admis acest capat de cerere si a constatat ca reclamanta este legatara universala.
Prin prezenta ac?iune aceea?i reclamanta in contradictoriu cu U.A.T. Foc?ani (o alta parte) solicita restituirea in natura a imobilului din Foc?ani, str. T. in baza Legii nr. 10/2001 ?i in virtutea calita?ii de mo?tenitoare a lui T.S. (bunica sa).
A?a cum a men?ionat ?i instan?a de fond, in ceea ce prive?te efectele sentin?ei civile nr. 2211/2001, de?i UAT Foc?ani nu este subordonata principiului relativita?ii, ii este aplicabil principiul opozabilita?ii.
Acest ultim principiu reprezinta obligativitatea pentru ter?i de a recunoa?te existen?a hotararii judecatoresti anterioare ?i de a o respecta in realitatea ei legala. Altfel spus, dezlegarea data de instan?a in dosarul nr. 1686/2001 al Judecatoriei Foc?ani nu poate fi ignorata.
In esen?a, puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatore?ti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).
Dupa cum se poate observa efectul de "lucru judecat" al unei hotarari judecatore?ti are doua accep?iuni.
Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre acelea?i par?i, pentru acela?i obiect, cu aceea?i cauza (exclusivitatea);
Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezum?ie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea).
"Autoritatea de lucru judecat" si "puterea de lucru judecat" nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotarari judecatore?ti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie acelea?i par?i, sa se discute acela?i obiect si aceea?i cauza.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatore?ti irevocabile privind solu?ionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de par?i, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solu?ionata irevocabil si problema dedusa judeca?ii, instan?a de judecata fiind ?inuta sa pronun?e aceea?i solu?ie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situa?ia incalcarii componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
"Excep?ia puterii lucrului judecat", care difera de "excep?ia autoritatii de lucru judecat" este o excep?ie de fond care a fost dezvoltata de doctrina pe baza principiului conform caruia "hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).
Ea este reglementata legal atat ca o prezum?ie legala (in temeiul art. 1200 pct. 4 din inca actualul Cod civil), cat si ca o excep?ie procesuala - prin art. 166 CPC.
Foarte important este faptul ca puterea de lucru judecat nu este limitata la dispozitivul hotararii, ci ea se intinde si asupra considerentelor hotararii, care constituie sus?inerea necesara a dispozitivului, facand corp comun cu acesta. In acest sens s-au pronun?at doctrina, prin autori de prestigiu si practica judiciara.
A?adar, de vreme ce aceea?i problema dedusa judeca?ii intr-un litigiu dintre acelea?i par?i a fost solu?ionata irevocabil pe cale incidentala sau pe fond intr-un anumit sens, rezulta ca acest aspect re?inut de instan?e, care a stat la baza solu?iilor din dispozitivul hotararilor, a dobandit putere de lucru judecat si, in mod corect, trebuie avut in vedere de instan?a sesizata ulterior.
Aceste sustineri sunt sprijinite si de hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, prin hotararea pronun?ata in Cauza Beian contra Romaniei, CEDO a condamnat Statul Roman pe motiv ca sistemul judiciar romanesc nu asigura stabilitatea circuitului juridic prin faptul ca permite pronun?area in cauze identice a unor solu?ii contradictorii si diametral opuse.
De asemenea, in Cauza Pilot Service contra Romaniei, CEDO a statuat ca obliga?ia de a executa o hotarare nu se limiteaza la dispozitiv, deoarece art. 6.1 din Conven?ie nu face nici o diferen?iere intre cauzele prin care s-a admis ac?iunea si cele prin care s-a respins ac?iunea, hotararea trebuind sa fie respectata si aplicata indiferent de rezultatul procesului.
Mai mult de atat, in Cauza Zazanis si altii contra Greciei, CEDO a statuat ca obliga?ia de a executa o hotarare nu se limiteaza la dispozitivul acesteia, iar autorita?ile nu pot repune in discu?ie problema solu?ionata prin hotararea definitiva.
In plus fata de cele men?ionate anterior, in Cauza Amuraritei contra Romaniei, CEDO a stabilit ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6&1 trebuie interpretat prin prisma preeminentei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Conven?iei, principiu enun?at in preambulul Conven?iei.
Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securita?ii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca solu?iile definitive date de instan?ele judecatore?ti sa nu mai poata fi contestate.
Pentru respectarea acestui principiu statele trebuie sa depuna diligente pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe si sa interzica redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceea?i problema.
A?adar, instan?ele sesizate ulterior nu ar fi trebuit sa mai repuna in discu?ie constatarile jurisdic?iilor anterioare.
In concluzie, CEDO a stabilit ca instan?ele sunt obligate sa tina cont de constatarile de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea in discu?ie a situa?iei solu?ionate definitiv prin alte hotarari constituind o incalcare a art. 6.1 din Conven?ie.
Faptul ca intimata UAT Foc?ani nu a fost parte in dosarul nr. 1686/2001 ii permite sa aduca argumente noi care ar putea sa rastoarne cele statuate in hotararea anterioara.
Or, intimata in prezenta cauza nu a venit cu argumente noi, ci a repus in discu?ie con?inutul testamentului olograf con?inut supus analizei de instan?a in dosarul nr. 1686/2001.
Fa?a de aceste constatari urmeaza a se da eficien?a celor statuate prin sentin?a civila nr. 2211/2001 a Judecatoriei Foc?ani precum ca recurenta este mo?tenitoare cu titlu universal a lui T.S., calitate ce ii confera dreptul de a beneficia de masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilele ce au apar?inut acestei autoare.
Cum instan?a de fond s-a dezinvestit fara a intra in cercetarea fondului, in conformitate cu dispozi?iile art. 312 alin. 5 Cod procedura civila se va admite recursul declarat de catre reclamanta P.M. impotriva sentintei civile nr. 85 din 27.02.2014 pronuntata de Tribunalul Vrancea - Sectia I civila in dosarul nr. 842/91/2012, se va casa sentinta si se va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
In prezenta cauza, in care parata este Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, hotararea anterioara nu se poate opune cu autoritate de lucru judecat, insa lipsa unor argumente noi, sau probe noi din partea paratei determina o solutie ce are la baza statuarile primei hotarari.
Decizia civila nr. 430/R din 27.10.2014 a Curtii de Apel Galati
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea in data de 08.02.2012 sub nr. 842/91/2012 reclamanta P.M. (in continuare reclamanta) a solicitat in contradictoriu cu parata P.M. F. (M.F. sau U.A.T. F. in conditiile Legii nr. 215/2001, denumita in continuare parata) sa ii fie restituit in natura imobilul situat in Focsani, strada T.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanta a aratat, in esenta, ca la 08.08.2001 a depus notificarea nr. 655/2001 prin care a solicitat restituirea bunului imobil detinut de bunica sa, T.S. In anul 2007 i s-a adus la cunostinta ca sunt in curs de solutionare notificarile depuse in lunile iunie-iulie 2001, a depus din nou documentatia, iar pana in prezent nu i s-a comunicat stadiul solutionarii. A dovedit ca este mostenitoarea legala a defunctei T.S. potrivit sentintei civile nr. 2211/03.05.2001, ca imobilul proprietatea bunicii sale a fost expropriat, iar amplasamentul actual este in curtea Scolii nr. _unde s-au realizat restituiri.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 10/2001.
In probatiune, reclamanta a depus alaturat cererii introductive inscrisuri.
Cererea este scutita de plata taxelor de timbru si a timbrului judiciar in lumina art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 si art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Legal citata, parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
In motivare, a indicat ca reclamanta a depus initial doar o serie dintre actele impuse de lege apoi, desi a fost instiintata, nu a depus restul actelor.
Contestatoarea nu a facut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul in cauza, nici legatura de rudenie cu pretinsa bunica. A indicat faptul ca reclamanta a solicitat prin notificare doar despagubiri banesti.
A invocat art. 23 din Legea nr. 10/2001 si a depus inscrisuri.
La termenul din data de 19.04.2012 s-a dispus suspendarea cauzei in baza art. 242 alin. 1 pct. 1 C.p.c., pricina fiind repusa pe rol prin incheierea din data de 20.09.2012.
Prin incheierea din data de 25.10.2012 a fost suspendata pricina in baza art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.c., iar prin incheierea din data de 07.11.2013 cauza a fost repusa pe rol.
La aceasta infatisare s-a pus in discutie suplimentarea probatoriului administrat pana la cea data.
Reclamanta a realizat "completari si precizari" prin care a indicat ca este indreptatita sa revendice si cota parte a lui T.M.
Prin sentin?a civila nr. 85/2014 a Tribunalului Vrancea s-a respins cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.
Pentru a se pronun?a aceasta sentin?a s-au re?inut urmatoarele:
Prin notificarea inregistrata la BEJ T.C. I. sub nr. 655 in data de 08.08.2001 reclamanta a solicitat sa fie despagubita conform evaluarilor la pretul de 25 USD (sau echivalentul in lei la pretul zilei) pentru bunurile expropriate, indicand ca este mostenitor (legatar universal) al bunicii sale, T.S., potrivit sentintei civile nr. 2211/03.05.2001, iar bunica sa a fost proprietara imobilului casa si anexe (constructii - 282,05 m², suprafata locuibila 115,52 m²) plus teren aferent in suprafata de 640 m², imobil situat in Focsani strada T. si expropriat conform Decretului nr. 119/03.04.1978.
Conform anexei nr. 7 - tabelul cuprinzand proprietarii ale caror imobile au fost expropriate si trecute in proprietatea statului - rezulta ca T.M. si T.S. au avut domiciliul in Focsani, str. T., judetul Vrancea, acest imobil a fost expropriat, iar imobilul era compus din teren in suprafata de 640 m² si constructii in suprafata de 282,05 m², din care suprafata locuibila - 115,52 m²
Conform adresei nr. 7054/22.06.2001 emisa de CUP RA ce are a fi coroborata cu continutul Decretului nr. 119/03.04.1978 rezulta ca amplasamentul imobilului era la data emiterii adresei in incinta Scolii nr. _.
Imobilul constructii plus teren in suprafata de 480 m² aflat pe strada P. apare a fi fost cumparat de T.S. si M. prin actul de vindere-cumparare din 30.01.1954; identitatea dintre strada T. si strada P.M. se deduce din inscris).
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca P.M. este fiica lui B. M. V. si T. S., mama sa ar mai avea o sora, iar bunicii materni ai reclamantei ar fi T.S. si T.M. In acest sens prezinta relevanta inscrisurile depuse la dosar.
Cu toate acestea, notificarea indicata la subpunctul 2.1. a fost realizata de reclamanta in considerarea nu a calitatii de mostenitor legal al petentei, ci a celei de mostenitor testamentar.
In acest sens, Tribunalul noteaza ca desi in se indica in notificare mai intai prima calitate, din argumentarea acestei chestiuni se deduce cu lesniciune ca in realitate vointa petentei a fost de a se prevala de calitatea de legatar.
Relativ la aceasta problema Tribunalul retine urmatoarele trei aspecte care vor fi detaliate in punctele subsecvente ale prezentei sentinte:
In primul rand, din analiza intregului probatoriu administrat si inclusiv al continutului dosarului nr. 1686/2001 al Judecatoriei Focsani, se poate deduce ca la momentul realizarii notificarii nr. 655, erau in viata (cel putin) doi mostenitori legali din clasa intai de mostenitori legali (descendenti), gradul de rudenie I, ai defunctilor T.S. (decedata in noiembrie 1990) si M. (decedat in august 1995) - bunicii reclamantei. Aceste doua persoane apar a fi numitele T.(M.) S.si D.(T.)C.C.
Privitor la aceste doua fiice ale defunctilor bunici ai reclamantei, Tribunalul retine ca nu a rezultat ca acestea nu aveau (sau nu au in prezent) vocatie succesorala concreta, capacitate succesorala, nici ca ar fi fost inlaturate de la succesiunea parintilor lor sau ca ar fi nedemne.
De notat este si ca reclamanta ar fi, in conditiile date, mostenitor legal din aceeasi clasa intai, insa de gradul al doilea fata de cei doi defuncti.
In al doilea rand, Tribunalul noteaza ca prin sentinta civila nr. 2211/03.05.2001, data de Judecatoria Focsani in dosarul nr. 1686/2001 (ramasa definitiva prin respingerea apelului ca tardiv formulat prin decizia civila nr. 77/04.04.2013 a Tribunalului Vrancea si irevocabila prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia civila nr. 498/09.10.2013 a Curtii de Apel Galati) a fost admisa actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii: D.C. si M.S. ("cu domiciliile necunoscute"), Primaria Comunei V. - Comisia de aplicarea Legii nr. 18/1991, pentru constatarea calitatii de unic mostenitor, si repunere in termen de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, s-a constatat ca reclamanta are calitate de legatar universal asupra averii ramasa de pe urma defunctei T.S. si s-a dispus repunerea reclamantei in termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
In al treilea rand, vazand testamentul olograf din 15.08.1990 depus in dosarul de mai sus si care a stat la baza sentintei nr. 2211, Tribunalul noteaza ca acesta nu apare a fi fost desfiintat sau afectat de o alta cauza de ineficacitate.
Legatul apare a fi fost intocmit de T.S. si conform acestuia testatoarea (bunica reclamantei) a indicat ca lasa drept mostenire dupa moartea sa nepoatei sale, P.M., toate bunurile ce i-au revenit de la parintii sai.
Bunurile ce au facut obiectul legatului au fost individualizate in paragraful al treilea al actului, respectiv: "casa din Araci si celelalte imobile, fabrica de spirt, pamantul si padurea", "dovedite" cu foaia de avere originala intocmita in data de 11 noiembrie 1935 (inscris dosar nr. 1686/2001 - acest inscris nereferindu-se la imobilul ce face obiectul prezentei judecati).
In paragraful al patrulea din testament se indica de catre testatoare ca nu este de acord ca alti membri ai familiei sa beneficieze de bunurile ce ii apartin si abuziv i-au fost luate de statul comunist, in paragraful urmator indicandu-se ca toate aceste bunuri nu doreste sa fie instrainate.
Interpretarea sistematica a clauzelor testamentului, dublata de o interpretare logica si de una gramaticala au condus instanta la concluzia indubitabila ca obiectul testamentului (legatului) il reprezinta doar bunurile testatoarei ce i-au revenit de la parintii sai (paragrafele 1, 2 si 3) din testament si nu alte bunuri dobandite eventual de la alte persoane si prin alte moduri de dobandire a dreptului de proprietate (imobilul in cauza a fost dobandit de la terte persoane, impreuna cu sotul sau de catre testatoare, prin act de vanzare-cumparare) ori totalitatea bunurilor testatoarei sau bunuri dintr-o anumita categorie apta a intra in sfera de incidenta a art. 894 Cod civil (Codul civil de la 1864).
Indicatiile aparent neclare din paragraful al patrulea nu pot conduce la o concluzie contrara in conditiile in care, desi atunci cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce niciunul - art. 978 Cod civil - toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg - art. 982 Cod civil - iar cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga - art. 983 Cod civil - si, in plus, conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat - art. 984 Cod civil.
Vazand in particular regula de interpretare propusa de art. 983 Cod civil, Tribunalul retine ca atunci cand indoiala priveste nu existenta legatului ci doar intinderea sa, indoiala se va interpreta in favoarea mostenitorilor legali si in contra legatarului, regula urmand a fi nuantata si realizata aplicarea art. 978 Cod civil atunci cand exista dubiu asupra existentei legatului. Pentru speta dedusa judecatii prezinta relevanta exclusiv prima teza expusa in acest paragraf.
Dincolo de aceste aspecte, interpretarea gramaticala a paragrafului al patrulea, dublata de cea sistematica (prin raportare la restul clauzelor testamentare) conduc la aceeasi concluzie, clauza neputand fi echivalata nici cu o exheredare a celorlalti mostenitori insa nici extinsa la alte proprietati ale testatoarei. A admite teza contrara ar echivala nu doar cu a lasa lipsite de continut logic primele trei paragrafe ale legatului, ci si de a priva de inteles ratiunea pentru care in chiar debutul paragrafului subsecvent testatoarea a folosit cuvantul "toate" ("aceste bunuri (_)"), termenul facand in mod logic trimitere la cele indicate in paragrafele initiale ale testamentului si vizate, in mod logic, si de paragraful al patrulea.
Nu au fost supuse analizei inscrisurile nepertinente fata de obiectul prezentei pricini, relative de principiu fie la alte succesiuni, fie la alte imobile decat cel ce face obiectul prezentei cauze.
Conform art. 1 alin. 1-3 din Legea nr. 10/2001: " (1) Imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie in natura sau in echivalent, cand restituirea in natura nu mai este posibila, in conditiile prezentei legi.
2) In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indrepta?ite, sau masuri compensatorii in condi?iile legii privind unele masuri pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv, in perioada regimului comunist in Romania. (3) Masurile reparatorii prin echivalent constand in compensare cu alte bunuri sau servicii se acorda prin decizia sau, dupa caz, dispozi?ia motivata a entita?ii investite potrivit prezentei legi cu solu?ionarea notificarii. Masurile reparatorii in echivalent constand in masuri compensatorii in condi?iile legii privind unele masuri pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv, in perioada regimului comunist in Romania se propun a fi acordate prin decizia sau, dupa caz, dispozi?ia motivata a entita?ii investite potrivit prezentei legi cu solu?ionarea notificarii".
Conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001: "(1) Sunt indrepta?ite, in in?elesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora".
Conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001: "De prevederile prezentei legi beneficiaza si mo?tenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite".
Conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 10/2001: "Prin imobile, in sensul prezentei legi, se in?eleg terenurile, cu sau fara constructivi, cu oricare dintre destina?iile avute la data preluarii in mod abuziv, precum si bunurile mobile devenite imobile prin incorporare in acest construc?ii".
Conform art. 7 alin. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001: "De regula, imobilele preluate in mod abuziv se restituie in natura. Daca restituirea in natura este posibila, persoana indreptatita nu poate opta pentru masuri reparatorii prin echivalent decat in cazurile expres prevazute de prezenta lege".
In primul rand, cu titlu preliminar, Tribunalul a subliniat ca procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii, ca regula partea reclamanta fiind cea care stabileste limitele investirii instantei atat in planul cadrului procesual subiectiv, cat si a celui obiectiv.
In al doilea rand, instanta a retinut prevederile art. 82 si 112 C.p.c. care prevad conditiile de continut ale cererii de chemare in judecata in general, relevante fiind in acest caz dispozitiile art. 112 art. 1 pct. 5 C.p.c. conform carora: "cererea de chemare in judecata va cuprinde aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere".
Elementele de continut ale cererii de chemare in judecata sunt determinate de principiul disponibilitatii procesului civil, conform art. 129 alin. 1 teza finala C.p.c. "partile au indatorirea (_) sa-si probeze pretentiile si apararile", principiu in stransa legatura cu cel inscris in art. 1169 Cod civil conform caruia "cel ce face o propunere in fata judecatii trebuie sa o dovedeasca".
Pornind de la aceste scurte consideratii teoretice si avand in vedere ca mijloacele de proba admise in procesul civil sunt in mod exhaustiv enumerate de art. 1170 Cod civil, instanta noteaza ca alegatiile reclamantei au fost rasturnate de probele administrate si analizate in lumina legislatiei civile relevante.
In al treilea rand, vazand sentinta civila nr. 2211/03.05.2001, Tribunalul a subliniat ca o hotarare judecatoreasca reprezinta izvor de drept exclusiv in cazurile in care legea ii confera in mod explicit o atare valenta. Pronuntarea intr-o alta speta a unei sentinte, chiar ramasa definitiva si irevocabila, nu conduce la o atare concluzie, acea hotarare judecatoreasca bucurandu-se insa de efectele specifice oricarei hotarari judecatoresti.
Pornind de la acest aspect, Tribunalul retine ca in mod asemanator cu situatia conventiilor care produc efecte relative, adica sunt generatoare de drepturi si obligatii fata de partile care au participat la incheierea actului (sau care sunt succesorii acestora ori s-au substituit acestora), hotararea judecatoreasca este supusa aceluiasi principiu al relativitatii efectelor sale.
Aceasta regula, dupa care o hotarare judecatoreasca nu poate profita si nici vatama tertilor, efectele sale limitandu-se la sfera partilor din proces, isi gaseste reglementarea in dispozitiile art. 1202 Cod civil, care impun ca o noua judecata sa fie "intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate", pentru a functiona exceptia autoritatii de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat raspunde nevoii de securitate juridica, interzicand partilor readucerea aceluiasi litigiu in fata instantei sau a unor situatii de fapt transate irevocabil prin hotararea respectiva.
Efectele judecatii finalizate se opun insa cu autoritate de lucru judecat absoluta doar celor care au avut calitatea de parte in procesul anterior, acest principiu avand origini inca din dreptul roman unde nu se admitea ca in materie judiciara sa poti suferi sau beneficia de actiunea altuia.
Expresia acestui principiu se regaseste in cateva adagii, dupa care lucrul judecat nu poate profita, nici prejudicia decat partilor din proces: "res inter alios iudicata neque emmolumentum adfere his, qui iudicio non interfuerunt, neque praejudicium solent inrogare - C, VII, T. 56, L. 2; nec inter alios res iudicata aliis prodesse aut nocere solent - D, XX, 4, 16".
Fundamentul principiului relativitatii efectelor actului jurisdictional trebuie pus asadar in legatura cu ceea ce reprezinta insusi spiritul dreptului judiciar, cu regulile si limitele desfasurarii judecatii. Procesul si rezultatul acestuia sunt in functie de mijloacele de proba aduse de parti in fata judecatorului, de elementele furnizate de acestea in legatura cu situatiile de fapt.
Adevarul judiciar pe care se sprijina judecata este cel relevat de probatiunea partilor si, de aceea, este firesc ca solutia data litigiului sa se opuna numai acestora. Respectarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare trebuie sa stea la baza relativitatii efectelor hotararii judecatoresti.
Este inechitabil ca rezultatul procesului sa se opuna, in aceleasi conditii ca si partilor, unui tert fata de dezbateri. Lipsirea acestuia de orice posibilitate de a se apara, de a invoca legitimitatea dreptului sau ori de a aduce elemente noi in fata judecatorului, care ar fi putut conduce la un alt rezultat, fac sa nu poata fi opuse tertului, cu valoarea relativitatii, efectele hotararii judecatoresti.
Principiul relativitatii hotararii judecatoresti, atat sub aspectul efectelor obligatorii, cat si al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat nu poate folosi sau nu poate fi opus decat de catre partile din proces sau succesorii acestora.
Asadar, efectul pozitiv sau negativ al lucrului judecat se manifesta doar in ceea ce priveste persoanele care au participat in proces, iar nu si fata de terti.
In acelasi timp insa, ca element nou ce apare in realitatea si ordinea juridica, hotararea judecatoreasca nu poate fi ignorata de tert. Numai ca aceasta i se va opune ca simplu fapt juridic, ca mijloc de probatiune impotriva caruia ii este permisa dovada contrara.
Relativitatea efectelor semnifica nasterea de drepturi si obligatii in favoarea respectiv, in sarcina partilor, iar nu faptul ca aceste efecte nu ar avea nicio valoare in raport cu terte persoane. Apare si este recunoscut astfel conceptul de opozabilitate a hotararii judecatoresti.
Astfel, tertii, desi sunt protejati de principiul relativitatii (in sensul ca hotararea nu poate crea drepturi sau obligatii in favoarea sau in sarcina lor), totusi nu pot nega situatia juridica nascuta din faptul existentei unei hotarari judecatoresti.
Ei trebuie sa respecte rezultatul dezbaterii judiciare - chiar daca nu au participat la aceasta - cel putin pana la momentul in care vor demonstra in justitie contrariul.
Asadar, opozabilitatea hotararii judecatoresti reprezinta necesitatea pentru parti sau terti de a recunoaste existenta sa si de a o respecta in realitatea ei legala. Hotararea nu poate fi considerata ca exista - in raport de partile procesului - si ca nu exista, fata de persoanele straine de proces.
Opozabilitatea hotararii judecatoresti nu inseamna insa o extensiune a autoritatii de lucru judecat asupra tertelor persoane, respectiv acelea care nu au participat in proces.
Actul jurisdictional (hotararea judecatoreasca) va fi opozabil nu doar sub aspectul existentei sale, ca mijloc de proba, ci si din punct de vedere al consecintelor (efectelor) sale, cu mentiunea insa ca opozabilitatea acestor efecte trebuie deosebita de caracterul lor obligatoriu, care se manifesta doar in privinta persoanelor care au avut calitatea de parti in procesul finalizat cu hotararea respectiva.
Opunerea hotararii judecatoresti, ca mijloc de proba, nu va insemna insa si posibilitatea invocarii obligativitatii acestor efecte fata de terti asa incat acestia sa nu le poata pune in discutie si in alt cadru procesual, sa nu tinda la a face dovada contrara, invocand propriile aparari, pe care nu le-au putut realiza in procesul finalizat prin hotararea ce li se opune.
Obligativitatea efectelor si imposibilitatea punerii in discutie, a reluarii dezbaterilor judiciare, raman aplicabile sferei partilor, care au avut posibilitatea sa-si afirme pretentiile si sa-si apere pozitia in cadrul unui proces desfasurat in prezenta lor, cu respectarea tuturor garantiilor procesuale.
Opozabilitatea hotararii judecatoresti fata de terti inseamna obligatia acestora de a respecta situatia juridica nascuta prin acea hotarare, insa nu presupune obligativitatea efectelor hotararii fata de terti si nici imposibilitatea contestarii celor transate pe cale jurisdictionala, in procesul in care nu au participat.
Autoritatea de lucru judecat a hotararii judecatoresti functioneaza cu valoare absoluta fata de partile din procesul finalizat prin respectiva hotarare, dar are caracter relativ fata de terti.
Acest lucru este explicabil pe faptul ca adevarul stabilit de judecator prin hotararea judecatoreasca este adevarul judiciar, iar nu intotdeauna cel obiectiv. Judecatorul este limitat in aflarea adevarului de probele administrate de parti, de principiul disponibilitatii si de elementele prezentate de parti, astfel incat adevarul stabilit de acesta este unul judiciar.
Prin urmare, fata de terti, hotararea judecatoreasca se opune cu valoare probatorie, ca realitate juridica, ca fapt juridic, astfel incat acestia pot contesta si combate pe calea unui proces cele statuate in cuprinsul acesteia.
Retinand considerentele expuse mai sus referitoare la relativitatea si opozabilitatea hotararii judecatoresti, Tribunalul a retinut urmatoarele argumente pentru care este neintemeiata alegatia reclamantei in sensul ca este legatara universala a bunicii sale, T.S. si deci indreptatita la a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra imobilului in cauza deoarece astfel s-a stabilit prin sentinta civila nr. 2211/03.05.2001 pronuntata de Judecatoria Focsani, iar statuarile acestei instante s-ar impune cu putere de lucru judecat in prezentul proces si nu ar putea fi combatute:
? dupa cum rezulta din cuprinsul sentintei civile nr. 2211/03.05.2001, in procesul finalizat cu pronuntarea acesteia nu a participat partea parata; prin urmare cele statuate in aceasta hotarare nu se opun cu putere de lucru judecat absoluta, paratei in acest proces, in baza principiului relativitatii efectelor hotararii judecatoresti;
? parata are dreptul de a contesta ceea ce s-a statuat in sentinta civila nr. 2211/03.05.2001 in ceea ce priveste calitatea succesorala a reclamantei, deoarece opozabilitatea acestei hotarari fata de parata nu inseamna imposibilitatea contestarii de catre aceasta a celor transate, pe calea unui proces distinct, respectiv procesul de fata. Drept consecinta, Tribunalul retine ca fata de parata, adevarul judiciar stabilit prin sentinta civila nr. 2211/03.05.2001 constituie un fapt juridic susceptibil a fi combatut prin proba contrara;
? fiind vorba despre invocarea unui fapt negativ (lipsa calitatii legatar universal a reclamantei fata de T.S.) parata nu avea ce probe sa administreze, fiind suficient sa sustina un atare element.
? Faptul negativ afirmat poate fi combatut doar prin dovada faptului pozitiv contrar, sarcina dovedirii faptului pozitiv contrar (ca este legatara universala) apartinand reclamantei;
Fara a relua teoria expusa la subpunctul 3.2.2. al motivarii, Tribunalul a notat ca analiza in fapt mai sus detaliata, dublata de enuntarea elementelor legale incidente in speta converg catre concluzia adoptata de instanta. In acest sens Tribunalul a retinut si ca mijloacele de proba existente in dosarul nr. 1686/2001 nu apar a fi fost analizate de catre o instanta intr-o procedura judiciara in care partea parata sa isi poata exprima un punct de vedere, acest element conducand la concluzia instantei;
Tribunalul a mai retinut ca instanta are a examina probele administrate, pe fiecare in parte si pe toate in ansamblul lor, iar in vederea stabilirii existentei sau inexistentei faptelor pentru a caror dovedire probele au fost incuviintate, judecatorul le apreciaza in mod liber, potrivit convingerii sale, in afara de cazul cand legea stabileste puterea lor doveditoare. In egala masura, unicele obstacole in realizarea unei atari analize nu sunt intrunite in speta, sentinta civila nr. 2211 nefiind obligatorie pentru aceasta instanta astfel cum ar fi dezlegarile date in contextul si limitele art. 315 C.p.c., iar puterea de lucru judecat a acestei hotarari fiind pusa sub semnul principiului relativitatii, mai sus analizat.
In consecinta, Tribunalul a constatat neintemeiata alegatia reclamantei in privinta acestui aspect si pentru obiectul cauzei de fata.
In al patrulea rand, Tribunalul a retinut ca legatul este acea dispozitie testamentara prin care testatorul desemneaza una sau mai multe persoane care, la decesul sau, urmeaza sa dobandeasca cu titlu gratuit intregul sau patrimoniu sau o fractiune din acesta ori doar anumite bunuri determinate. Se retine asadar ca, in lumina art. 887 Cod civil "Se poate dispune prin testament de toata sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate". Rezulta asadar ca, legatele pot fi universale, cu titlu universal sau cu titlu particular
Pornind de la acest aspect, Tribunalul a retinut urmatoarele:
- art. 888 Cod civil "Legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale";
.art. 894 alin. 1 Cod civil "Acest legat (cel cu titlu universal) poate avea de obiect o fractiune a mostenirii, precum jumatate, a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele, sau o fractiune din imobile sau mobile";
- art. 894 alin. 2 Cod civil "Orice alt legat este singular".
Din analiza acestor texte de lege rezulta urmatoarea concluzie esentiala pentru solutionarea prezentei pricini: in ipoteza in care prin legat nu sunt lasate uneia sau mai multor persoane toate bunurile (universalitatea) testatorului si nici o fractiune din ele ci doar o anumita categorie ori grup de bunuri (cazul legatului in discutie - bunurile ce i-au revenit testatoarei de la parintii sai) legatul nu poate sub nicio forma sa fie considerat universal ori cu titlu universal ci doar cu titlu particular, argumentele principale de text fiind date de art. 894 alin. 2 si art. 887 Cod civil.
In al cincilea rand, Tribunalul a retinut ca formularea aparent larga a art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, text in conformitate cu care "De prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indrepta?ite" nu trebuie desprinsa de restul dispozitiilor legale in materie.
In concret, Tribunalul a retinut ca Legea nr. 10/2001 a conferit posibilitatea, inclusiv pentru mostenitorii celor ce au pierdut in conditiile legii dreptul de proprietate, de a solicita aplicarea acestui act normativ, insa aceasta cu respectarea regulilor in materie de succesiuni.
In acest sens, Tribunalul a retinut ca in lumina principiului proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa, rudele de gradul I inlatura rudele de un grad inferior de la succesiune, vocatia acestora din urma nemaifiind una concreta.
Asadar, vazand acest principiu strict in planul mostenirii legale, reclamanta este fata de mama si matusa sa o ruda cu un grad inferior fata de cei doi de cujus. Rezulta ca aceasta nu poate veni in baza mostenirii legale la succesiune celor doi bunici ai sai cat timp rudele de grad superior (si care nu rezulta a nu fi indeplinit vreuna dintre cerintele legale ale devolutiunii legale) sunt in viata. Drept consecinta, existenta in atari conditii a rudelor de gradul I fata de cei doi de cujus face ca exclusiv aceste persoane sa intre in sfera de incidenta a art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001. Faptul uzului sau a neuzului de acest act normativ de catre rudele de gradul I este in mod fundamental nerelevanta, aceasta fiind o optiune de care persoanele indrituite pot uza insa nu sunt obligate, iar eventuala inactiune a acestora nu da nastere la un drept la actiune in patrimoniul rudelor de grad inferior sau a altor persoane.
Cu titlu de concluzie, reclamanta nu putea solicita in baza mostenirii legale imobilul in discutie, concluzie valabila atat prin raportare la bunica, cat si la bunicul reclamantei, singurele mostenitoare legale indrituite sa realizeze cererea (notificarea) fiind exclusiv fiicele celor doi defuncti.
Sub un al doilea plan, cel al mostenirii testamentare, Tribunalul a retinut ca aceasta este temeiul solicitarii reclamantei exclusiv fata de bunica sa, T.S., nefiind exhibat un testament emanand de la bunicul sau, T.M.
In aceasta privinta, fara a relua cele expuse in paragrafele anterioare si, in particular la subpunctele 2.4. si 3.2., Tribunalul a notat ca desi reclamanta nu poate solicita aplicarea Legii nr. 10/2001 in cazul concret in baza devolutiunii legale, de principiu, aceasta ar putea realiza o solicitare admisibila in baza devolutiunii testamentare daca legatul al carei beneficiara este, ar viza (explicit sau implicit) si bunul in discutie.
Fara a relua argumentele expuse mai sus, Tribunalul a notat ca nici aceasta ipoteza de lucru nu este intrunita in cauza si, desi reclamanta apare a fi legatara bunicii sale, drepturile transmise reclamantei prin acest act juridic unilateral sunt altele decat dreptul de proprietate asupra imobilului in cauza. In concret, legatul nu vizeaza universalitatea bunurilor testatoarei, nici o fractiune din acestea ci doar o categorie clar determinata de bunuri imobile, altele insa decat cel ce face obiectul acestei proceduri.
Fara a relua cele expuse la punctele anterioare ale prezentei motivari, Tribunalul a subliniat ca Legea nr. 10/2001, actul normativ pe care s-a grefat demersul reclamantei, este aplicabil in speta, insa reclamanta nu are calitatea de mostenitor legal cu vocatie succesorala concreta fata de persoanele deposedate si nici de mostenitor testamentar care sa aiba dreptul la bunurile revendicate prin prezenta procedura.
Asertiunea de mai sus se fundamenteaza pe elementele de argumentare expuse in paragrafele anterioare si, desi in temeiul legii imobilele in discutie intra in sfera de incidenta a Legii nr. 10, este de prisos a se analiza restul cerintelor legale impuse de acest act normativ (inclusiv cele relative la cota parte ce ar fi putut fi solicitata de reclamanta, incidenta art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 sau natura bunului imobil revendicat).
In concluzie, Tribunalul a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata.
Impotriva sentin?ei civile nr. 85/2014 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs reclamanta invocand faptul ca in mod gre?it s-a re?inut ca prin testamentul defunctei T. S. i-au revenit doar o parte din bunurile acesteia.
Prin sentin?a civila nr. 2211/2001 instan?a a constatat faptul ca are calitatea de legatar universal asupra averii ramase de pe urma defunctei T.S. Or, legatarul universal are voca?ie la intreaga mo?tenire. Analizand testamentul se poate constata ca testatoarea prin voin?a sa nu a dorit ca al?i membri ai familiei sa beneficieze de bunurile ce ii apar?in ?i abuziv i-au fost luate de Statul Roman.
Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului deoarece prin testamentul in discu?ie s-a dispus numai cu privire la bunurile men?ionate de autoare in foaia anexa la testament ?i ca recurenta este un legatar particular ?i nu universal.
Men?ioneaza ca dosarul nr. 1081/2001 in care s-a pronun?at sentin?a civila nr. 2211/2001 avea drept parat Comisia Locala de aplicare a Legii nr. 18/1991, tocmai pentru a i se recunoa?te calitatea de mo?tenitoare pentru bunuri agricole (a?a cum sunt men?ionate in foaia anexa a testamentului) ?i nu de alta natura.
Pe fond a solicitat sa se constate ca reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament nu este posibila.
Prin decizia civila nr. 430/R din 27.10.2014 a Curtii de Apel Galati s-a admis recursul, s-a casat sentinta civila nr. 85/2014 a Tribunalului Vrancea si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, s-au retinut urmatoarele:
Prin sentin?a civila nr. 2211/2001 a Judecatoriei Foc?ani pronun?ata in dosarul nr. 1686/2001 s-a admis ac?iunea formulata de reclamanta P.M. in contradictoriu cu paratele D.C., M.S. ?i Primaria Comunei V. - Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991. S-a constatat ca reclamanta are calitate de legatar universal asupra averii ramase de pe urma defunctei T.S.
Pentru a se pronun?a aceasta sentin?a s-a re?inut ca fata de probele administrate in cauza, respectiv proba cu martorii P.R. si G.I., proba cu inscrisuri respectiv acte de stare civila, certificatul de deces, testamentul olograf depus in copie la dosar, declaratia autentificata sub nr. 203 din 8 februarie 2001 a martorului G.I., instanta a apreciat ca cererea privind constatarea calitatii de legatar universal asupra mostenirii defunctei T.S. este intemeiata si, in temeiul dispozitiilor art. 888 Cod civil a admis acest capat de cerere si a constatat ca reclamanta este legatara universala.
Prin prezenta ac?iune aceea?i reclamanta in contradictoriu cu U.A.T. Foc?ani (o alta parte) solicita restituirea in natura a imobilului din Foc?ani, str. T. in baza Legii nr. 10/2001 ?i in virtutea calita?ii de mo?tenitoare a lui T.S. (bunica sa).
A?a cum a men?ionat ?i instan?a de fond, in ceea ce prive?te efectele sentin?ei civile nr. 2211/2001, de?i UAT Foc?ani nu este subordonata principiului relativita?ii, ii este aplicabil principiul opozabilita?ii.
Acest ultim principiu reprezinta obligativitatea pentru ter?i de a recunoa?te existen?a hotararii judecatoresti anterioare ?i de a o respecta in realitatea ei legala. Altfel spus, dezlegarea data de instan?a in dosarul nr. 1686/2001 al Judecatoriei Foc?ani nu poate fi ignorata.
In esen?a, puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatore?ti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).
Dupa cum se poate observa efectul de "lucru judecat" al unei hotarari judecatore?ti are doua accep?iuni.
Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre acelea?i par?i, pentru acela?i obiect, cu aceea?i cauza (exclusivitatea);
Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezum?ie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea).
"Autoritatea de lucru judecat" si "puterea de lucru judecat" nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotarari judecatore?ti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie acelea?i par?i, sa se discute acela?i obiect si aceea?i cauza.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatore?ti irevocabile privind solu?ionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de par?i, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solu?ionata irevocabil si problema dedusa judeca?ii, instan?a de judecata fiind ?inuta sa pronun?e aceea?i solu?ie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situa?ia incalcarii componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
"Excep?ia puterii lucrului judecat", care difera de "excep?ia autoritatii de lucru judecat" este o excep?ie de fond care a fost dezvoltata de doctrina pe baza principiului conform caruia "hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).
Ea este reglementata legal atat ca o prezum?ie legala (in temeiul art. 1200 pct. 4 din inca actualul Cod civil), cat si ca o excep?ie procesuala - prin art. 166 CPC.
Foarte important este faptul ca puterea de lucru judecat nu este limitata la dispozitivul hotararii, ci ea se intinde si asupra considerentelor hotararii, care constituie sus?inerea necesara a dispozitivului, facand corp comun cu acesta. In acest sens s-au pronun?at doctrina, prin autori de prestigiu si practica judiciara.
A?adar, de vreme ce aceea?i problema dedusa judeca?ii intr-un litigiu dintre acelea?i par?i a fost solu?ionata irevocabil pe cale incidentala sau pe fond intr-un anumit sens, rezulta ca acest aspect re?inut de instan?e, care a stat la baza solu?iilor din dispozitivul hotararilor, a dobandit putere de lucru judecat si, in mod corect, trebuie avut in vedere de instan?a sesizata ulterior.
Aceste sustineri sunt sprijinite si de hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, prin hotararea pronun?ata in Cauza Beian contra Romaniei, CEDO a condamnat Statul Roman pe motiv ca sistemul judiciar romanesc nu asigura stabilitatea circuitului juridic prin faptul ca permite pronun?area in cauze identice a unor solu?ii contradictorii si diametral opuse.
De asemenea, in Cauza Pilot Service contra Romaniei, CEDO a statuat ca obliga?ia de a executa o hotarare nu se limiteaza la dispozitiv, deoarece art. 6.1 din Conven?ie nu face nici o diferen?iere intre cauzele prin care s-a admis ac?iunea si cele prin care s-a respins ac?iunea, hotararea trebuind sa fie respectata si aplicata indiferent de rezultatul procesului.
Mai mult de atat, in Cauza Zazanis si altii contra Greciei, CEDO a statuat ca obliga?ia de a executa o hotarare nu se limiteaza la dispozitivul acesteia, iar autorita?ile nu pot repune in discu?ie problema solu?ionata prin hotararea definitiva.
In plus fata de cele men?ionate anterior, in Cauza Amuraritei contra Romaniei, CEDO a stabilit ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6&1 trebuie interpretat prin prisma preeminentei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Conven?iei, principiu enun?at in preambulul Conven?iei.
Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securita?ii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca solu?iile definitive date de instan?ele judecatore?ti sa nu mai poata fi contestate.
Pentru respectarea acestui principiu statele trebuie sa depuna diligente pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe si sa interzica redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceea?i problema.
A?adar, instan?ele sesizate ulterior nu ar fi trebuit sa mai repuna in discu?ie constatarile jurisdic?iilor anterioare.
In concluzie, CEDO a stabilit ca instan?ele sunt obligate sa tina cont de constatarile de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea in discu?ie a situa?iei solu?ionate definitiv prin alte hotarari constituind o incalcare a art. 6.1 din Conven?ie.
Faptul ca intimata UAT Foc?ani nu a fost parte in dosarul nr. 1686/2001 ii permite sa aduca argumente noi care ar putea sa rastoarne cele statuate in hotararea anterioara.
Or, intimata in prezenta cauza nu a venit cu argumente noi, ci a repus in discu?ie con?inutul testamentului olograf con?inut supus analizei de instan?a in dosarul nr. 1686/2001.
Fa?a de aceste constatari urmeaza a se da eficien?a celor statuate prin sentin?a civila nr. 2211/2001 a Judecatoriei Foc?ani precum ca recurenta este mo?tenitoare cu titlu universal a lui T.S., calitate ce ii confera dreptul de a beneficia de masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilele ce au apar?inut acestei autoare.
Cum instan?a de fond s-a dezinvestit fara a intra in cercetarea fondului, in conformitate cu dispozi?iile art. 312 alin. 5 Cod procedura civila se va admite recursul declarat de catre reclamanta P.M. impotriva sentintei civile nr. 85 din 27.02.2014 pronuntata de Tribunalul Vrancea - Sectia I civila in dosarul nr. 842/91/2012, se va casa sentinta si se va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila – regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 – redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012