AUTORITATE DELIBERATIVA. COMPETENTA. INEXISTENTA ATRIBUTIILOR IN APROBAREA ACORDURILOR/ CONTRACTELOR COLECTIVE DE MUNCA A FUNCTIONARILOR PUBLICI SI PERSONALULUI CONTRACTUAL.

AUTORITATE DELIBERATIVA. COMPETENTA.
INEXISTENTA ATRIBUTIILOR IN APROBAREA
ACORDURILOR/ CONTRACTELOR COLECTIVE DE
MUNCA A FUNCTIONARILOR PUBLICI SI PERSONALULUI
CONTRACTUAL.

- art. 35, 61, 63 si 74 din Legea nr. 215/2001 a administratiei
publice locale,
- art. 72 alin. 1 din Legea nr. 18871999 privind statutul
functionarilor publici,
- art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de
munca,
- O.G. nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in
anul 2007 personalului bugetar (...)                   Art. 36 din Legea nr. 215/2001 enumera atributiile consiliului local,
iar printre acestea nu se regasesc atributii care sa justifice aprobarea unui
Acord/Contract colectiv de munca prin care s-au negociat drepturile functionarilor
publici si personalului contractual.
         Nu poate fi incadrata la aceasta categorie atributia din alin.2 lit. a) sau
din alin.3 lit. b), intrucat acestea privesc alte aspecte care tin de organizare, stat de
functii, infiintarea si desfiintarea unor compartimente din aparatul de specialitate.
         Aceste dispozitii legale de altfel se coreleaza cu cele din art. 61, 63 si 74
din acelasi act normativ.
         Drepturile salariale si sporurile asupra carora poarta prezentul litigiu
sunt elemente ale raportului de munca, respectiv ale raportului de serviciu si asupra lor
nu se poate pronunta in mod legal decat primarul.
         Autoritatea publica nu poate sa constituie alte sporuri decat cele stabilite
prin lege, iar daca o face, aceasta o situeaza in afara cadrului normativ, iar actul
administrativ se impune a fi anulat.
         

( Curtea de Apel pitesti - s.c.c.a.f., decizia nr. 561/R-C/30 mai
2008)          Prin sentinta nr. 352/2008, Tribunalul Valcea a admis
ambele actiuni si a anulat atat H.C.L. nr. 26/31 iulie 2007, cat si
Dispozitia primarului nr. 971/4 octombrie 2007.
         Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca prin hotararea de
consiliu local a fost aprobat Acordul/Contractul colectiv de munca
incheiat intre primarul comunei si salariatii din aparatul de specialitate al
acestuia reprezentati de Sindicatul P., conventie in care s-au acordat
drepturi salariale ce nu puteau face obiect de negociere, potrivit art.12
din Legea nr. 130/1996.
         A mai retinut instanta ca nu se poate face aplicarea in cauza
decat actelor normative specifice acestor categorii de personal, respectiv
Legea nr. 188/1999, O.G. nr.6/2007 si O.G. nr. 10/2007 si nu acelor
care privesc salariati cu statut special cum sunt cei la care se refera Legea
nr. 138/1999 si Ordinul M.A.I. nr. 496/2003.
         In ceea ce priveste hotararea de consiliu local, s-a mai aratat si
ca aceasta autoritate si-a incalcat atributiile stabilite de art.36 din Legea
nr.215/2001, intrucat printre acestea nu se numara si aprobarea
contractelor/acordurilor de munca .
         Impotriva acestei hotarari au declarat recurs Consiliul Local al
Comunei D. si Primarul acestei comune, criticand-o pentru motive
incadrabile in dispozitiile art.304 pct.9 si art.3041 din Codul de procedura
civila, in dezvoltarea carora s-au sustinut urmatoarele:
         - in conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr.
130/1996 este interzisa negocierea unor clauze referitoare la drepturile a
caror acordare si continut sunt stabilite prin lege, iar per a contrario toate
celelalte, inclusiv sporul de fidelitate si loialitate, indemnizatia de hrana si
sporul de dispozitiv sunt permise cu atat mai mult cu cat ele se
incadreaza in categoriile la care se refera art.61 din Legea nr.188/1999;
         - in Conventia Internationala a Muncii, ca de altfel si in
Constitutia Romaniei si Codul Muncii sunt prevazute dispozitii care
garanteaza dreptul la libera negociere, inclusiv cu privire la conditiile de
munca, salarizarea, precum si alte obligatii ce decurg din raporturile de
aceasta natura. Chiar O.G. nr. 6/2007 prevede ca functionarii publici
beneficiaza de sporuri si alte drepturi salariale din legislatia specifica
autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, iar
contractul/acordul de munca nu este altceva o astfel de legislatie;
         - tribunalul si-a depasit competenta in conditiile in care
D.M.P.S. Valcea a inregistrat contractul fara sa puna in discutie clauzele
referitoare la cele trei categorii de sporuri, iar instanta nu ar fi putut sa
cenzureze decat un eventual refuz de inregistrare;
         - este gresita si concluzia privind lipsa de competenta a
consiliului, de vreme ce acesta aproba bugetul local, iar prin hotararea
contestata nu s-a facut altceva decat sa fie incuviintat acesta si astfel
primarul in calitate de ordonator principal de credite a primit dezlegare sa
efectueze platile aferente drepturilor negociate;
         - prin mai multe hotarari judecatoresti ale Curtii de Apel
Pitesti s-a retinut chiar si din oficiu temeinicia unor astfel de hotarari ale
consiliului local, subliniindu-se ca legea nu interzice aceste categorii de
sporuri si nici nu prevede in mod limitativ cuantumul lor sau categoriile
care pot beneficia de ele.
         Examinand criticile formulate se constata ca ele sunt
nefondate pentru cele ce se vor arata mai jos.
         Criticile formulate de catre recurenti urmeaza a fi analizate
intr-o alta ordine decat cea in care ele au fost enuntate.
         In legatura cu depasirea de competenta a autoritatii publice
deliberative, depasire retinuta de prima instanta, se apreciaza ca este o
concluzie in acord cu legea.
         Din verificarea inscrisului depus in copie la filele 4-5 si care
reprezinta hotararea contestata nu se poate retine ca prin el s-a decis
altceva decat ca "se aproba Acord/Contract colectiv de munca negociat
si semnat de primarul comunei Danicei cu reprezentantii sindicatului".
         Acesta este continutul hotararii adoptate in sedinta din 31
iulie 2007 si nu aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli al localitatii,
asa cum se sustine in recurs.
         Ca aceste sporuri si indemnizatii recunoscute in beneficiul
salariatilor si functionarilor publici din cadrul primariei, se reflecta in
cheltuieli pe care le suporta bugetul local, constituie un alt aspect care nu
face obiectul prezentei analize.
         Retinand ca prin hotararea de consiliu local contestata s-a
aprobat Acordul/Contract de munca, urmeaza a se observa in ce masura
o astfel de aprobare intra in competenta autoritatii deliberative.
         Conventia in discutie a privit doua categorii de personal,
respectiv atat personal contractul, cat si functionari publici aflati in
aparatul de specialitate al primarului si in serviciile publice infiintate in
subordinea consiliului local (fila 8).
         Art. 36 din Legea nr. 215/2001 enumera atributiile consiliului
local, iar printre acestea nu se regasesc atributii care sa justifice aprobarea
unui Acord/Contract colectiv de munca prin care s-au negociat
drepturile functionarilor publici si personalului contractual.
         Nu poate fi incadrata la aceasta categorie atributia din alin. 2
lit. a) sau din alin. 3 lit. b), intrucat acestea privesc alte aspecte care tin de
organizare, stat de functii, infiintarea si desfiintarea unor compartimente
din aparatul de specialitate.
         Aceste dispozitii legale de altfel se coreleaza cu cele din art.
61, 63 si 74 din acelasi act normativ.
         Potrivit alin. 4 din art. 61, aparatul de specialitate al
primarului este structurat in compartimente, unde sunt incadrati atat
functionari publici, cat si personal contractual, iar in conformitate cu art.
63 alin. 5 lit. e), primarul este acela care numeste, sanctioneaza, suspenda,
modifica raporturile de serviciu sau raporturile de munca atat pentru
personalul din cadrul aparatului de specialitate, cat si pentru conducatorii
institutiilor si serviciilor publice de interes local. De subliniat ca aceasta
din urma categorie de personal este numita si eliberata din functie de
primar, in conformitate cu art. 74.
         Drepturile salariale si sporurile asupra carora poarta prezentul
litigiu sunt elemente ale raportului de munca, respectiv ale raportului de
serviciu si asupra lor nu se poate pronunta in mod legal decat primarul.
         Pentru toate aceste considerente, se retine ca este fondata
concluzia primei instante privind adoptarea H.C.L. nr. 26/31 iulie 2007
cu incalcarea legii si atributiilor stabilite de aceasta pentru consiliul local.
         Este de asemenea nefondata critica privind depasirea
competentei de catre tribunal, instanta chemata sa cenzureze actele
administrative ale autoritatii publice, in conditiile Legii nr. 215/2001 si
Legii nr. 554/2004.
         Acest control nu poate fi inlaturat prin aceea ca D.M.P.S.
Valcea a inregistrat inscrisul ce cuprinde si elemente ale unui contract
colectiv de munca.
         In sistemul romanesc de drept, judecatorii se supun numai
legii (art.123 din Constitutie), iar precedentul judiciar nu are valoarea
unui izvor de drept.
         Imprejurarea ca unele aspecte de fapt si de drept legate de
obiectul prezentului litigiu au fost examinate si in alte cauze oarecum
similare, generand anumite comentarii si concluzii, nu presupune
obligatia insusirii respectivelor interpretari si de a pronunta o hotarare in
acord cu primele opinii, fara a face o evaluare proprie si o incadrare
directa a actiunilor cu care a fost investita.
         Este adevarat ca atat in legislatia romana, cat si in cea
internationala, se recunoaste dreptul la libera negociere, in special cu
ocazia incheierii contractelor de munca.
         Aceasta negociere insa se face in acord cu legea, cu limitele
impuse de aceasta, limite ce-si au izvorul in nevoia de a asigura un
echilibru si o protectie sociala corespunzatoare.
         In aceasta ordine de idei nu trebuie neglijat faptul ca una din
ratiunile avute in vedere de legiuitor, atunci cand a stabilit aceste limite, a
fost aceea ca bugetele locale, cele din care se face plata personalului din
aparatul de specialitate al primarului, se constituie printre altele si din
taxe si impozite platite de populatie, parte din ele fiind posibil sa fie
majorate sau create in anumite limite, chiar din dispozitia autoritatii
locale.
         Aceste limite se regasesc atat in ordonantele speciale de
salarizare, cat si in Legea nr.188/1999.
              Potrivit art. 61 alin.1 ( in prezent art. 72 alin. 1 ) din Legea
nr.188/1999, autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in
conditiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor
publici sau cu reprezentantii functionarilor publici, care sa cuprinda
numai masuri referitoare la: constituirea si folosirea fondurilor destinate
imbunatatirii conditiilor la locul de munca; sanatatea si securitatea in
munca; programul zilnic de lucru; perfectionarea profesionala; alte
masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi in
organele de conducere ale organizatiilor sindicale.
         Asadar, obiect al negocierii dintre autoritatea publica si
functionarul public nu pot fi decat masurile referitoare la segmentele
expres si limitativ enumerate si nimic dincolo de acestea.
         Cele trei categorii de indemnizatii si sporuri ce au fost
stabilite prin acordul de munca, se situeaza in mod evident in afara
enumerarii si de aceea, este corecta concluzia primei instante privind
incalcarea legii si prin adoptarea de catre primar a acestor facilitati.
         In ceea ce priveste personalul contractual pentru anul 2007,
salarizarea acestuia trebuie sa se faca in acord cu o lege speciala, respectiv
O.G. nr. 10/2007. Acest act normativ prevede expres categoriile de
sporuri si indemnizatii pe care le pot primi salariatii din institutiile
publice si unitatile bugetare si limitele in care acestea pot fi negociate.
         O astfel de obligatie deriva si din legea de baza, respectiv art.
12 din Legea nr. 130/1996, care se aplica in completarea legilor speciale,
in cauza O.G. nr. 10/2007, act normativ care nu legifereaza printre alte
sporuri la care personalul contractual din institutiile bugetare este
indreptatit si pe cele ce fac obiectul dispozitiei contestate.
         In aceste conditii, autoritatea publica nu poate sa constituie
alte sporuri decat cele stabilite prin lege, iar daca o face aceasta o situeaza
in afara cadrului normativ, iar actul administrativ se impune a fi anulat.
         Acordul/Contract de munca nu are valoarea unei "legislatii
specifice" asa cum se sustine in recurs, ci el este o conventie si nimic mai
mult care trebuie insa sa se supuna legilor de drept comun si cu prioritate
legilor speciale aplicabile fiecarui segment de activitate.
         Pentru toate aceste considerente, se apreciaza ca recursul este
nefondat si in baza art. 312 alin.1 din Codul de procedura civila, urmeaza
a fi respins.