Principiul autoritatii de lucru judecat. Necesitatea ca intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior sa nu se mai pronunte o alta hotarare care sa o contrazica pe prima, in caz contrar fiind afectata stabilit...

Principiul autoritatii de lucru judecat. Necesitatea ca intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior sa nu se mai pronunte o alta hotarare care sa o contrazica pe prima, in caz contrar fiind afectata stabilitatea juridica a circuitului civil.

Art.166 Cod procedura civila
Art. 1201 Cod civil

Principiul autoritatii de lucru judecat este destinat astfel sa asigure stabilitatea raporturilor juridice si sa dea eficienta activitatii instantelor judecatoresti, situatie fata de care ori de cate ori instanta solutioneaza fondul cauzei pronuntand o hotarare judecatoreasca irevocabila, in cazul initierii unui nou litigiu intre aceleasi parti si care are ca finalitate valorificarea aceluiasi drept de catre parte, se opune principiul prevazut in disp.art.1201 Cod civil.
                                                                     (Decizia civila nr. 1317/18.05.2012)

Prin cererea inregistrata la data de 20 mai 2011 sub nr.2428/90/2011 contestatorul C.O. a chemat in judecata parata Autoritatea Rutiera Romana solicitand repunerea partilor in situatia anterioara, obligarea paratei sa-i plateasca drepturile salariale corespunzatoare functiei de sef al Agentiei ARR V., incepand cu 16 octombrie 2006 si pana la reintegrarea in functie, suma care va fi actualizata la data platii efective, obligarea la plata sumei de 500.000 lei daune morale,  precum si la plata cheltuielilor de judecata.
A sustinut contestatorul ca a indeplinit functia de sef al Agentiei Rutiere Romane pana la data de 16 octombrie 2006,  cand, prin decizia 1566 din 16 octombrie 2006 a fost revocat din functie si trecut in postul de executie de inspector de specialitate gr. I, post la care nu s-a prezentat intrucat se adresase instantei pentru anularea acestei masuri. A contestat aceasta decizie insa anterior solutionarii, prin decizia  342/02.03.2007 aceeasi parata i-a desfacut contractul de munca si pentru functia de executie.
Prin sentinta civila nr.1040 din 14 decembrie 2007 pronuntata de Tribunalul V. a fost anulata decizia 1566 din 16 octombrie 2006 si s-a dispus reintegrarea in functia detinuta anterior, sef de Agentie ARR si obligarea paratei la plata drepturilor salariale.
Ulterior a contestat si decizia 342/2007 fara sa solicite repunerea partilor in situatia anterioara, intrucat, pe de o parte, masura reintegrarii era deja dispusa prin sentinta civila 1040/2007, iar pe de alta parte aceasta solicitare era ridicola cata vreme prin decizia 342/2007 i se desfacuse contractul de munca pentru functia de executie. Prin sentinta civila 544 din 16.06.2008 pronuntata de Tribunalul V. a fost anulata aceasta decizie.
Intrucat prin sentinta civila nr.1040/2007 parata a fost obligata la plata diferentei dintre salariul corespunzator functiei de sef de agentie  si cel corelativ postului de inspector de specialitate, post pe care nu a lucrat niciodata si astfel neretribuit, a solicitat instantei obligarea paratei sa-i plateasca integral drepturile salariale pentru functia de sef al Agentiei ARR Valcea, in care fusese integrat, irevocabil.
Prin decizia 186/R-CM din 2 febr.2011 pronuntata de Curtea de Apel P.  a fost respinsa actiunea, retinandu-se autoritatea lucrului judecat fata de sentinta civila nr.1040/2007, iar pe de alta parte, s-a retinut ca reclamantul nu a solicitat repunerea partilor in situatia anterioara, astfel ca prin sentinta civila 544/2008 nu s-a dispus cu privire la acordarea drepturilor salariale.
Drept urmare a intentat prezenta cerere pentru a solicita repunerea partilor in situatia anterioara cu obligarea paratei la plata integrala a drepturilor salariale cuvenite pentru functia  in care a fost reintegrat de sef al Agentiei ARR V., actualizate.
Pe de alta parte, in raport de sentinta civila 544/2008 pronuntata de Tribunalul V., nu s-a mai putut retine  exceptia de autoritate de lucru judecat, aceasta operand conform deciziei 186/R-CM din 2 februarie 2011 a Curtii de Apel P., numai in functie de sentinta 1040/2007.
A mai aratat reclamantul ca reintegrarea in functia detinuta anterior, sef al Agentiei ARR V., s-a dispus  pentru a doua oara prin sentinta civila nr. 832/01.11.2010 pronuntata de Tribunalul V., irevocabila prin decizia civila 49/11.01.2011. Cu toate acestea parata refuza sa execute aceste dispozitii de reintegrare, motiv pentru care s-a si inceput urmarirea penala impotriva directorului general al Autoritatii Rutiere Romane pentru savarsirea infractiunii  prevazute de art.246 Cod penal.
In drept au fost invocate dispozitiile art.269 si urmatoarele Codul muncii.
In aparare, parata Autoritatea Rutiera Romana a formulat intampinare prin care a solicitat suspendarea cauzei in temeiul art.244 alin.2 Cod proc.civ. pana la solutionarea dosarului nr.11309/288/2010, a invocat exceptia tardivitatii si exceptia autoritatii lucrului judecat, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
Prin sentinta civila nr.351/20 februarie 2012, pronuntata de Tribunalul V. - Sectia I civila a fost respinsa exceptia tardivitatii formularii cererii invocata prin intampinare, a fost admisa exceptia autoritatii lucrului judecat invocata de asemenea prin intampinare si a fost respinsa cererea formulata de reclamantul C.O., in contradictoriu cu paratele Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R. si Agentia A.R.R. V.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Exceptia tardivitatii a fost invocata fata de solicitarea petentului de a se dispune repunerea partilor in situatia anterioara avand in vedere ca dispozitiile art.268 alin.5 prevad ca decizia de sanctionare poate fi contestata in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii. Desi reclamantul a contestat decizia de concediere 342/02.03.2007 in termen de 30 de zile nu a solicitat si repunerea in situatia anterioara ori prin Legea 40/2011, care a intrat in vigoare la data de 30.04.2011. s-a introdus un alineat nou la art.78 din codul muncii potrivit caruia daca salariatul nu solicita repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de munca va inceta la data ramanerii definitive  si irevocabile a hotararii judecatoresti.
In aceste conditii nu se poate aprecia ca termenul in care contestatorul  poate formula cerere de repunere in situatia anterioara ar fi de 3 ani, in primul rand ca art.78 alin.3 nu ar mai avea o utilitate practica, iar, in a doilea rand capatul principal de cerere nu vizeaza plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 283 alin.1 lit.c. din codul muncii.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii lucrului judecat a sustinut parata  reclamantul a mai formulat o cerere identica care a format obiectul dosarului 37/90/2009 pe rolul Tribunalului V., avand aceleasi parti, aceeasi calitate procesuala si acelasi temei legal, solutionata irevocabil prin decizia civila 186/R-CM/2011 cu respingerea cererii reclamantului privind drepturile salariale.
Pentru solutionarea cauzei s-a administrat proba cu inscrisuri si s-a dispus atasarea dosarelor 1237/90/2009 si 1837/90/2010.
In temeiul art.137 Cod proc.civ., la termenul de judecata din 20 februarie 2012, instanta a pus in discutie cele doua exceptii, fiind respinsa exceptia tardivitatii.
A apreciat instanta ca solicitarea petentului de a fi repus in situatia anterioara este supusa termenului de prescriptie de 3 ani prev. de art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii, iar fata de succesiunea dispozitiilor de incetare a contractelor de munca, a considerat ca exceptia se raporteaza la ultima decizie nr. 809/13 aprilie 2010 fata de care acest termen nu este implinit.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii lucrului judecat, instanta a retinut ca prin prezenta cerere de chemare in judecata petentul a solicitat repunerea partilor in situatia anterioara, obligarea paratei sa-i plateasca drepturile salariale corespunzatoare functiei de sef al Agentiei ARR V. incepand cu 16 octombrie 2006 si pana la reintegrarea in functie, suma care a fost actualizata la data platii efective si obligarea la plata sumei de 500.000 lei daune morale.
Ceea ce urmareste petentul este repunerea in situatia anterioara deciziei de concediere nr. 1566/2006 adica in functia de sef al Agentiei ARR V., concluzie fireasca cata vreme a solicitat si plata drepturilor salariale incepand cu data concedierii, 16.10.2006.
Or, cu privire la aceasta solicitare s-a pronuntat sentinta civila nr.1040 din 14 decembrie 2007 prin care s-a dispus reintegrarea contestatorului in functia de sef de agentie, tripla identitate de obiect cauza si parti prevazuta de art.1201 Cod civil fiind evidenta.
In ceea ce priveste obligarea paratei la plata drepturilor salariale s-a constatat ca aceasta pretentie a fost solutionata deja prin decizia civila nr.186/R-CM/2.02.2011 in care Curtea de Apel P. a retinut puterea lucrului judecat in privinta acestor aspecte. S-a motivat ca, desi prin sentinta civila nr.1040/14 decembrie 2007, A.R.R.-ul a fost obligat la plata diferentei dintre salariul de care ar fi beneficiat in calitate de sef agentie si salariul aferent functiei de inspector de specialitate gradul I in cadrul agentiei, iar prin actiunea ce face obiectul acestui dosar (37/90/2009) s-au solicitat  drepturile salariale cuvenite in calitate de sef al Agentiei A.R.R. incepand cu 16 octombrie 2006 si pana la reintegrarea efectiva in functia mentionata, cu toate acestea drepturile banesti datorate de catre A.R.R. au fost stabilite cu putere de lucru judecat prin sentinta mentionata si nu se mai impune judecarea din nou a unui proces solutionat irevocabil, avand acelasi obiect, cauza si purtat intre aceleasi parti.
Si asupra cererii de acordare a daunelor morale s-a pronuntat instanta prin sentinta civila nr.601/25.06.2010 pronuntata de Tribunalul V., prin care s-a solutionat contestatia aceluiasi petent, in contradictoriu cu aceeasi intimata, impotriva deciziei nr.809/2010.
Fata de aceste considerente, tribunalul, a admis exceptia autoritatii lucrului judecat si, drept urmare, a respins cererea reclamantului.
Impotriva sentintei instantei de fond, in termen legal a declarat recurs reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate, invocand dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, dupa cum urmeaza:
In mod gresit s-a pronuntat instanta de fond pe exceptia autoritatii de lucru judecat ce deriva din sentinta civila nr.1040/2007 pronuntata de Tribunalul V., deoarece prin acea sentinta nu s-a dispus obligarea paratei A.R.R. la plata in intregime a drepturilor salariale, iar in cauza de fata s-a solicitat in plus obligarea intimatei-parate la plata dobanzii aferenta drepturilor banesti prin care s-a pronuntat sentinta instantei de fond, situatie fata de care, neexistand indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art.1201 Cod civil, se impune admiterea recursului.
Intimata-parata A.R.R. a formulat concluzii scrise prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizandu-se ca, prin sentinta civila nr.1040/2007 pronuntata de Tribunalul V., ramasa definitiva si irevocabila, s-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara si reintegrarea recurentului, precum si plata tuturor drepturilor banesti pe perioada 16.10.2006-02.03.2007, situatie fata de care, in mod legal instanta de fond a retinut indeplinirea conditiilor prevazute de art.1201 Cod civil.
Examinand actele si lucrarile dosarului si sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, Curtea a constatat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
In mod legal s-a retinut de catre instanta de fond exceptia autoritatii de lucru judecat in ceea ce priveste obligarea intimatei-parate la plata drepturilor salariale incepand cu data de 16.10.2006 si reintegrarea in functie, precum si repunerea in situatia anterioara deciziei de concediere fata de sentinta civila nr.1040/14.12.2007 pronuntata de Tribunalul V.
Solutia este legala si in ceea ce priveste retinerea aceleiasi exceptii prevazute de disp.art.1201 Cod civil, raportat la cererea de acordare a daunelor morale cu privire la care instantele s-au pronuntat prin sentinta civila nr.601/25.06.2010 pronuntata de Tribunalul Valcea.
In aceasta situatie instanta a constatat in mod legal ca in speta dedusa judecatii exista prezumtia autoritatii de lucru judecat, care impune ca intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior sa nu se mai pronunte o alta hotarare care sa o contrazica pe prima, in caz contrar este afectata stabilitatea juridica si circuitul civil.
Principiul autoritatii de lucru judecat este destinat astfel sa asigure stabilitatea raporturilor juridice si sa dea eficienta activitatii instantelor judecatoresti, situatie fata de care ori de cate ori instanta solutioneaza fondul cauzei pronuntand o hotarare judecatoreasca irevocabila, in cazul initierii unui nou litigiu intre aceleasi parti si care are ca finalitate valorificarea aceluiasi drept de catre parte, se opune principiul prevazut in disp.art.1201 Cod civil.
In cauza de fata insa, fata de celelalte capete de cerere, s-a solicitat in plus de catre recurentul-reclamant obligarea intimatei-parate sa-i plateasca dobanda aferenta drepturilor banesti cu privire la care s-a dispus restituirea de catre intimata-parata prin sentinta civila nr.1040/2007 pronuntata de Tribunalul V., capat de cerere care nu a fost solutionat in niciun fel de catre instanta, situatie fata de care instanta de fond nu trebuia sa se pronunte pe exceptia autoritatii de lucru judecat si trebuia sa intre in cercetarea fondului.
Fata de cele aratate mai sus, Curtea, in baza dispozitiilor art.312 alin.5 Cod procedura civila, a admis recursul si a casat sentinta cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, numai in ceea ce priveste capatul de cerere privind dobanda.