Asupra recursului civil de fata, constata ca prin contestatia inregistrata la data de 16.04.2010 pe rolul Tribunalului A, SM, in contradictoriu cu intimata S.C. AD S.A., a solicitat anularea deciziei nr. 591/30.03.2010 emise de intimata, repunerea pa...

Asupra recursului civil de fata, constata ca prin contestatia inregistrata la data de 16.04.2010 pe rolul Tribunalului A, SM, in contradictoriu cu intimata S.C. AD S.A., a solicitat anularea deciziei nr. 591/30.03.2010 emise de intimata, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei prin reincadrarea sa pe functia detinuta anterior concedierii si obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul pentru perioada cuprinsa intre momentul desfacerii contractului de munca si cel al reintegrarii efective, cu cheltuieli de judecata.
A aratat contestatorul ca a fost angajatul intimatei  in functia de  curatitor/sablor la U.E.L. Montaj Motor 1B din Atelierul 4 din cadrul Departamentului Montaj al D.U.V.D.
La data de 17.02.2010 societatea intimata a fost sesizata prin intermediul procesului-verbal de constatare seria C nr. 531 incheiat de agentii de securitate IG, DI si TC, proces-verbal potrivit caruia contestatorul impreuna cu numitul OV ar fi sustras piese de la postul de lucru cu intentia de a le scoate pe poarta societatii in noaptea de 16/17.02.2010.
In consecinta, in data de 17.02.2010 s-a procedat la convocarea contestatorului la cercetarea disciplinara pentru data de 18.02.2010. Asa cum rezulta si din continutul deciziei contestate, in data de 18.02.2010 contestatorul a raspuns convocarii primite si s-a prezentat la cercetarea disciplinara prealabila, recunoscand cele consemnate in procesul-verbal mentionat.
A mai aratat contestatorul ca incepand din acel moment societatea intimata a cunoscut atat abaterea disciplinara cat si pe autorul acesteia,  incepand a curge termenul de 30 de zile prevazut de art. 268 din Codul muncii pentru aplicarea sanctiunii disciplinare. In schimb, sanctiunea disciplinara a fost dispusa abia la data de 30.03.2010, adica la mai mult de 30 de zile de la acel moment.
In raport de aceasta situatie, contestatorul a inteles sa invoce exceptia prescriptiei dreptului de aplicare a sanctiunii, intrucat de la momentul la care intimata a luat cunostinta despre savarsirea pretinsei abateri disciplinare si pana la data emiterii deciziei de sanctionare au trecut mai mult de 30 de zile, cat prevad dispozitiile imperative ale art. 268 alin. 1 din Codul muncii.
A sustinut contestatorul ca desi intimata a savarsit mai multe acte de cercetare prealabila intre 18 februarie si 30 martie 2010, acestea nu pot prelungi termenul de prescriptie instituit prin lege in mod imperativ.
In drept, contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile art. 268, art. 281-283 din Codul muncii si art. 274 Cod procedura civila.
Prin intampinarea formulata, intimata a solicitat respingerea contestatiei.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului de aplicare a sanctiunii, intimata a sustinut ca nu este intemeiata, intrucat documentul de constatare a abaterii disciplinare si de propunere a sanctiunii este referatul Directiei Executive Uzina Vehicule Dacia inregistrat sub nr. 126/23.03.2010 si nu procesul-verbal de constatare a incidentului seria C nr. 531/17.02.2010 intocmit de agentii de securitate.
Prin urmare, termenul de 30 de zile a inceput sa curga la data de 23.03.2010, data aprobarii referatului de cercetare disciplinara, in ceea ce priveste constatarea abaterii disciplinare si aplicarea sanctiunii disciplinare.
A mai sustinut intimata ca termenul de 30 de zile nu este legat de producerea faptei sau de inceperea cercetarii disciplinare, ci de constatarea abaterii disciplinare de catre angajator, ca urmare a savarsirii faptei de catre salariat.
Pe fondul cauzei, intimata a sustinut ca masura disciplinara luata fata de contestator este corecta si legala, contestatorul facandu-se vinovat de abaterile disciplinare retinute in sarcina sa.
Prin sentinta civila nr. 1203/CM/27.09.2010, Tribunalul A a admis exceptia prescrierii dreptului intimatei S.C. AD S.A. de a aplica sanctiunea disciplinara contestatorului SM si a anulat decizia nr. 591/30.03.2010.
A dispus reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii si a  obligat intimata sa plateasca contestatorului o despagubire egala cu salariul indexat, majorat si actualizat si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a analizat exceptia invocata, retinand ca reclamantul SM a fost angajatul societatii intimate in functia de curatitor/sablor la U.E.L. Montaj Motor 1B din Atelierul 4 din cadrul Departamentului Montaj al DUVD, asa cum rezulta din inscrisurile depuse de ambele parti la dosarul cauzei.
Prin decizia nr. 591/30.03.2010 (f.32-39) emisa de intimata, contestatorul a fost sanctionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca, conform art. 263, art. 264 alin. 1 lit. f si art. 61 din Codul muncii, prevederilor Cap. IX.3.5.1 pct. 15, Cap.3.5.2. alin. 2 din Regulamentul Intern si prevederilor art. 23 pct. 1b din CCM.
Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Prin urmare, termenul de prescriptie de 30 de zile calendaristice incepe sa curga de la data la care reprezentantul angajatorului, persoana juridica, abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare, a luat la cunostinta despre savarsirea unei abateri de catre angajatul sau. Angajatorul poate lua la cunostinta despre savarsirea unei abateri printr-o nota de constatare, referat sau proces-verbal, avand o data certa prin inregistrarea in registrul general al unitatii.
Tribunalul a retinut ca in cauza intimata a luat cunostinta despre savarsirea unei abateri disciplinare de catre contestator la data 17.02.2010, asa cum rezulta din procesul-verbal de constatare seria C nr.531/17.02.2010 (f.149) intocmit de agentii de securitate IG, DI si TC, raportul intocmit de seful de formatie Ilinca Gabriel(f.157) si Convocatorul nr.A4000-2009-59/17.02.2010 (f.160).
De la momentul incunostintarii asupra savarsirii unei abateri disciplinare, angajatorul are la indemana un termen de 30 de zile in care sa realizeze cercetarea disciplinara prealabila si sa hotarasca daca sanctioneaza sau nu salariatul vinovat.
In cazul in care intimata nu avea cunostinta despre savarsirea unei abateri disciplinare de catre contestator, cercetarea disciplinara a acestuia nu ar fi avut obiect. In cauza de fata, contestatorul a fost convocat in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile la data de 17.02.2010, ceea ce inseamna ca la acest moment angajatorul avea cunostinta despre abaterea disciplinara savarsita de acesta.
In ceea ce priveste sustinerea intimatei potrivit careia termenul de 30 de zile a inceput sa curga la data de 23.03.2010, data aprobarii referatului de cercetare disciplinara al Directiei Executive UVD nr. 126/23.03.2010 (f.40-148), instanta a retinut ca nu este intemeiata.
A astepta finalizarea cercetarii disciplinare spre a incepe sa curga termenul de 30 de zile pentru aplicarea sanctiunii disciplinare ar echivala cu prelungirea arbitrara a perioadei in care angajatorul trebuie sa exercite prerogativa disciplinara, ceea ce ar pune sub semnul incertitudinii situatia salariatului, ar ingreuna stabilirea exacta a faptelor si ar reduce eficienta combaterii comportamentelor daunatoare procesului muncii.
O astfel de interpretare a textului art. 268 alin. (1) din Codul muncii, in sensul ca termenul de 30 de zile curge de la data la care reprezentantul angajatorului a fost sesizat cu savarsirea faptei de incalcare a regulilor de conduita din unitate, si nu de la data finalizarii cercetarii disciplinare, este in concordanta cu scopul reglementarii, si anume cu asigurarea stabilitatii raporturilor de munca, a desfasurarii acestora in conditii de legalitate si a respectarii drepturilor si indatoririlor ambelor parti ale raportului juridic de munca.
S-a retinut ca decizia de sanctionare nr. 591, contestata in cauza de fata, a fost emisa in data de 30.03.2010, adica la mai mult de 30 de zile de la data luarii la cunostinta de catre intimata despre savarsirea unei abateri de catre contestator, respectiv 17.02.2010.
Curgerea termenului de 30 de zile calendaristice, calculat in conformitate cu dispozitiile art. 101 alin. 1 Cod procedura civila, conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sanctiuni disciplinare.
In consecinta, tribunalul a retinut ca exceptia invocata de catre contestator este intemeiata.
La cererea contestatorului, in baza art. 78 alin. 2 din Codul muncii, s-a dispus reintegrarea acestuia pe postul avut anterior concedierii, iar in temeiul art. 78 alin. 1 din Codul muncii a fost obligata intimata la plata unei despagubiri egale cu salariul indexat, majorat si actualizat si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.
Impotriva sentintei a formulat recurs, in termen legal, intimata S.C. AD S.A., criticile de nelegalitate si netemeinicie fiind urmatoarele:
- Contrar celor retinute la judecata in prima instanta, termenul de 30 de zile calendaristice de aplicare a sanctiunii disciplinare, prevazut de art. 268 (1) din Codul muncii, curge de la data la care reprezentantul angajatorului abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare a luat cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, si nu de la data luarii la cunostinta despre savarsirea faptei.
Aceasta deoarece numai la momentul finalizarii cercetarii disciplinare prealabile, prevazute de art. 267 din Codul muncii, se poate aprecia daca o fapta savarsita de salariat este sau nu abatere disciplinara, astfel cum este definita de art. 263 alin. 2 din cod.
In speta, se sustine, angajatorul a luat cunostinta despre abaterea disciplinara savarsita de salariat prin Referatul Directiei Executive UVD nr. 126/23.03.2010, prin care se constata ca fapta salariatului constituie abatere disciplinara si se propune sanctiunea.
Atat procesul-verbal de constatare a incidentului seria C nr. 531/17.02.2010, intocmit de agentii de securitate la data savarsirii faptei, cat si raportul sefului de formatie sunt documente pe care le incheie Departamentul Securitate Generala din cadrul societatii la data producerii unui eveniment, potrivit unei proceduri interne, documente care ulterior sunt inaintate ierarhiei directe a salariatului cu solicitarea de a se lua masurile care se impun.
In baza documentelor de mai sus, transmise de Departamentul Securitate Generala, s-a declansat cercetarea disciplinara a contestatorului, incepand cu data de 18.02.2010.
Contestatorul a fost convocat la cercetare disciplinara prealabila incepand cu data de 18.02.2010, potrivit convocatorului inregistrat sub nr. 59/17.02.2010, cercetare disciplinara continuata pana in data de 16.03.2010, astfel cum rezulta din convocatoarele inregistrate sub nr. 68/22.02.2010, 78/26.02.2010 si 99/09.03.2010.
Continuarea cercetarii disciplinare prealabile dupa data de 18.02.2010 a fost determinata de schimbarea pozitiei contestatorului in ceea ce priveste recunoasterea faptei si de administrarea de probe noi.
Este unanim recunoscut ca la momentul declansarii cercetarii disciplinare, discutam despre un eveniment, o fapta, care poate constitui sau nu abatere disciplinara. Doar la momentul finalizarii cercetarii se poate stabili acest lucru.
Referatul Directiei Executive UVD inregistrat sub nr. 126/23.03.2010 marcheaza aducerea la cunostinta conducerii a concluziilor cercetarii disciplinare prealabile si a propunerii de desfacere a contractului individual de munca. Iar decizia de concediere a fost emisa in baza acestui referat.
Prin urmare, se arata, termenul de 30 de zile a inceput sa curga de la data de 23.03.2010, data aprobarii referatului de cercetare disciplinara in ceea ce priveste constatarea abaterii disciplinare si aplicarea sanctiunii disciplinare.
In drept, recursul este intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Critica se incadreaza, potrivit argumentelor de mai sus, in cazul de nelegalitate si netemeinicie reglementat de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, intrucat se invoca aplicarea gresita a prevederilor art. 268 alin. 1 din Codul muncii.
Va fi examinata solutia si in privinta motivarii acesteia la verificarea respectarii termenului de prescriptie a raspunderii disciplinare.
Potrivit acestui text de lege, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare, printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
In discutie este primul termen de 30 de zile.
Acesta incepe sa curga de la data la care reprezentantul angajatorului - in speta angajator este o persoana juridica - abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare a luat cunostinta despre savarsirea abaterii.
Actiunea disciplinara care se finalizeaza cu decizia de sanctionare este o prerogativa a angajatorului. Atributii in stabilirea si aplicarea sanctiunii au insa, de regula, organele unipersonale de conducere - director, director general, etc., acestea reprezentand societatea comerciala in relatiile cu persoanele fizice si juridice.
Prin urmare, fapta trebuie adusa la cunostinta conducerii - directorului, directorului general sau persoanei imputernicite cu aplicarea sanctiunilor disciplinare - pentru ca termenul de prescriptie de 30 de zile sa inceapa sa curga.
Aceasta se poate face printr-o nota de constatare, referat, proces-verbal etc. avand o data certa prin inregistrarea in registrul general al unitatii.
Procesul-verbal de constatare a faptei seria C nr. 531/16-17.02.2010 intocmit de S.C. AD S.A. - Departamentul Protectie Prevenire Riscuri D cuprinzand descrierea faptei, situatia sustragerilor intocmita in ziua de 16.02.2010 sub nr. 018 de Responsabilul Securitate si Siguranta Platforma D, precum si raportul sefului de formatie privitor la fapta, insotit de declaratiile salariatilor, au fost aduse la cunostinta conducerii unitatii inca din data de 17.02.2010, dovada fiind convocatorul emis catre contestator de catre persoana imputernicita pentru realizarea cercetarii disciplinare prealabile in aceeasi zi de 17.02.2010.
Din momentul inregistrarii acestor acte la conducerea unitatii a pornit cercetarea abaterii disciplinare, aspect confirmat prin emiterea convocarii salariatului la cercetare.
Fara informarea realizata prin procesul-verbal de constatare seria C nr. 531/16-17.02.2010, prin situatia sustragerilor din data de 16.02.2010 si prin raportul intocmit de seful de formatie in data de 17.02.2010, cercetarea disciplinara nu ar avea obiect. De la momentul incunostintarii asupra savarsirii unei abateri disciplinare, angajatorul, prin reprezentantul sau, are la indemana un termen de 30 de zile in care sa realizeze cercetarea disciplinara prealabila pentru a stabili daca fapta sesizata este abatere disciplinara si sa hotarasca daca sanctioneaza sau nu salariatul vinovat.
A astepta finalizarea cercetarii disciplinare spre a incepe sa curga termenul de 30 de zile pentru aplicarea sanctiunii disciplinare ar echivala cu prelungirea arbitrara a perioadei in care angajatorul trebuie sa exercite prerogativa disciplinara optand pentru sanctionarea salariatului sau pentru iertarea acestuia, ceea ce ar pune sub semnul incertitudinii situatia profesionala a salariatului, ar ingreuna stabilirea exacta a faptelor si ar reduce eficienta combaterii comportamentelor daunatoare procesului muncii. Altfel spus termenul de 30 de zile nu este prevazut numai pentru ca angajatorul sa hotarasca daca il va sanctiona pe salariat dupa ce s-a stabilit natura faptei. In interiorul acestui termen trebuie realizata chiar cercetarea disciplinara, fara a fi posibila prelungirea acesteia in functie de situatia probatoriului.
O astfel de interpretare a textului art. 268 alin. (1) din Codul muncii, in sensul ca termenul de 30 de zile curge de la data la care reprezentantul angajatorului a fost sesizat cu savarsirea faptei de incalcare a regulilor de conduita din unitate, si nu de la data finalizarii cercetarii disciplinare, este in concordanta cu scopul reglementarii, si anume cu asigurarea stabilitatii raporturilor de munca, a desfasurarii acestora in conditii de legalitate si a respectarii drepturilor si indatoririlor ambelor parti ale raportului juridic de munca.
A se avea in vedere raportul de subordonare al salariatului fata de angajator, astfel ca prerogativa disciplinara sau dreptul de a aplica sanctiunea disciplinara nu poate fi exercitat abuziv, ci cu respectarea unor conditii de fond si de forma, riguros reglementate in legislatia muncii.
Fata de data la care angajatorul, prin reprezentantul sau, a luat cunostinta de savarsirea abaterii - 17.02.2010 - decizia de sanctionare disciplinara a fost emisa cu depasirea termenului de prescriptie de 30 de zile prevazut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii, asa cum printr-o interpretare corecta a textului de lege a retinut si tribunalul, facand apoi aplicarea dispozitiilor art. 78 din cod.
Intrucat nu se regasesc cu privire la hotararea atacata motivele de nelegalitate si netemeinicie reglementate de dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, in baza art. 312 Cod procedura civila recursul va fi respins ca nefondat.

12. Obligarea Casei Judetene de Pensii la a recalcula pensia in raport de dispozitiile speciale ale art. 14 din Legea nr. 3/1977 care reglementeaza pentru persoanele ce au desfasurat activitate in grupele I si a II-a de munca un dublu beneficiu si anume reducerea varstei de pensionare si a stagiului complet de cotizare. Decizia nr. 40/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite.
Decizia nr.40/2008, pronuntata de I.C.C.J.
Art.11, art.14 din Legea nr.3/1977
Legea nr.19/2000
O.U.G. nr.4/2005
H.G. nr.1550/2004

Recalcularea pensiei in raport de stagiul complet de cotizare de 25 de ani, putea fi solicitata de catre contestator si dupa emiterea deciziilor evocate, intrucat dreptul acestuia de a solicita recalcularea pensiei nu este limitat in timp. Asa dupa cum este recunoscut dreptul intimatei de a solicita revizuirea pensiei stabilita in mod gresit, trebuie sa-i fie recunoscut si dreptul contestatorului de a solicita stabilirea pensiei in raport de criteriile mai susmentionate.
...In considerentele Deciziei nr.40/2008, pronuntata de ICCJ "asiguratii care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca, determinate ca atare, prin ordine ale Ministerului Sanatatii si ale caror drepturi la pensie s-au deschis in perioada 1 iulie 1977- 31 martie 2001, au beneficiat atat de reducerea varstei legale de pensionare, cat si de majorarea vechimii in munca, deci a perioadei de contributie, denumita in actuala reglementare stagiu de cotizare".
Totodata, raportat la art.11 din Legea nr.3/1977, cuantumul pensiei era mai mare pentru cei care activasera in grupa I sau II de munca.
Asadar, aceasta categorie de persoane beneficia de pensie intr-un cuantum mai mare decat cel al persoanelor care nu activasera in astfel de conditii 20, respectiv    25 ani, dar in acelasi timp erau considerati a indeplini conditiile standard de pensionare mai repede.
Or, daca in recalcularea pensiei s-ar folosi stagiul de 30 de ani, punctajul mediu anual ar fi mult diminuat, tocmai pentru aceasta categorie de persoane si s-ar ajunge la situatia in care o persoana care a activat in conditii normale 30 de ani, sa beneficieze de punctaj mai mare, decat una care a activat in grupa I sau II de munca, prin impartirea punctajului total realizat doar in 20 sau 25 de ani, tot la un stagiu de 30 de ani, ceea ce contravine scopului si finalitatii Legii nr.3/1977, in vigoare la data pensionarii, dar si scopului si finalitatii Legii nr.19/2000 si O.U.G. nr.4/2005.
Ca urmare, este necesar ca la calculul punctajului mediu anual sa se foloseasca un stagiu complet de cotizare care sa asigure un rezultat de natura a conduce la concluzia ca pentru stagiul de cotizare realizat in grupa I sau II de munca, in numai 20 sau 25 de ani de munca, asiguratul beneficiaza de pensie, ca si cum ar fi realizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani pentru barbati si 25 de ani pentru femei si intr-un cuantum mai mare determinat de veniturile mai mari obtinute in activitate in grupa I sau II de munca, ceea ce nu s-ar intampla daca se foloseste stagiul de 30 de ani pentru impartirea punctajului total realizat.
In acest scop este necesar a se folosi stagiul complet de 20 de ani pentru grupa I si 25 de ani pentru grupa II de munca, astfel incat prin trecere dintre cele doua sisteme de calcul sa nu se contravina finalitatii legilor aplicabile.
 (Decizia civila nr. 267/R-CA/14.02. 2011