Conditiile angajarii raspunderii civile delictuale

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Faurei sub nr. 1093/228/2007, reclamantul P A a chemat in judecata parata SDFEE Electrica Braila pentru ca prin hotararea ce se va pronunta aceasta sa fie obligata la plata unei sume de 1000 lei/luna pentru perioada februarie 1994 - decembrie 2007, in motivare aratandu-se ca parata detine 3 stalpi de inalta tensiune in curtea sa si un post de transformare, motiv pentru care este deranjat permanent de interventiile facute la aceste obiective.
     Prin sen. civ. nr.428/30.06.2008 a fost admisa actiunea reclamantului si obligata parata la plata unei sume in cunatum de 300 lei/luna cu titilu de despagubiri.
  Astfel,  reclamantul este proprietarul unei parcele situate in intravilanul com. Bordei-Verde, jud. Braila. Pe acest teren reclamantul are casa de locuit si un magazin. Pe acelasi teren la aproximativ 4-6 m de magazin si 9-10 m de casa se afla amplasat un post de transformare si 3 stalpi de inalta tensiune, proprietate a paratei-reclamante SDFEE Electrica Braila.
Aproape lunar la aceste instalatii au loc remedieri ale deranjamentelor, verificari, citiri ale indexului, etc. Pentru toate acestea este nevoie sa se intre in curtea reclamantului pe proprietatea sa.
De asemenea, desi reclamantul doreste extinderea magazinului, acest lucru nu este posibil datorita postului de transformare si a stalpilor. O extindere a constructiei inseamna implicit o apropiere de aceste obiective ceea ce conduce la refuzul autoritatilor de a-i acorda avizele necesare (pompieri, mediu, etc.).
Instanta constata ca nu exista in legislatia romaneasca o reglementare speciala completa a acestei problematici. Incepand cu luna martie 2007 a intrat in vigoare Legea 13/2007 care la art. 16 stabileste despagubiri pentru afectarea terenurilor private aferente instalatiilor electrice cu ocazia interventiilor la instalatii. Insa reclamantul solicita despagubiri si inainte de intrarea in vigoare a acestei legi, precum si pentru alte aspecte care nu sunt reglementate de Legea 13/2007 (lipsa folosintei, eventualele pericole la care este expus datorita instalatiilor, etc.).
,,Judecatorul care va refuza de a judeca, sub cuvant ca legea nu prevede, sau ca este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate." (art. 3, Cod Civil)
Pornind de la acest text de lege, instanta urmeaza a analiza cererea principala avand in vedere dispozitiile generale privind raspunderea civila delictuala, dispozitiile constitutionale si legislatia europeana asumata de statul roman, in masura in care nu este aplicabil un text de lege special.
In primul rand trebuie stabilit daca dreptul de proprietate al reclamantului are de suferit vreo limitare din partea paratei-reclamante SDFEE Electrica Braila.
Dreptul de proprietate este prin natura sa un drept exclusiv in sensul ca titularul acestuia se poate bucura singur, concomitent de toate prerogativele sale: posesia, folosinta si dispozitia.
Raportand acest principiu elementar de drept la speta noastra, instanta constata ca folosinta si dispozitia proprietarului fata de imobilul sau ii sunt ingradite datorita faptului ca parata SDFEE Electrica Braila are amplasate pe teren acele instalatii.
     Art. 1, alin. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului stipuleaza ca :
,,Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
Iar art. 44, alin 2, teza I din Constitutia Romaniei arata ca ,,Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.."
Dreptul la proprietate nu este un drept absolut, ci unul relativ. Aceasta presupune ca exercitarea acestuia permite anumite limitari. Insa in orice societate democratica, limitarile dreptului de proprietate trebuie sa fie prevazute de lege. In caz contrar ele nu pot fi acceptate.
Raportand situatia de fapt la intreaga legislatie romaneasca, dar si europeana la care Romania este parte, instanta constata ca nicaieri nu este prevazut ca o persoana privata sa se poata bucura de folosinta gratuita a unui bun in conditiile in care o alta persoana este proprietarul bunului. Iar aceasta impotriva vointei proprietarului.
Garantarea dreptului de proprietate de catre stat inseamna ca acesta (inclusiv prin instantele de judecata) este obligat sa descurajeze orice limitari ale dreptului de proprietate contrare legii. Acesta este, in esenta, unul din principiile dezvoltate de jurisprudenta CEDO pornind de la art. 1 din Protocolul nr. 1 Aditional.
In al doilea rand, instanta constata ca datorita faptei paratei de a avea amplasata langa locuinta reclamantului instalatia respectiva, reclamantul-parat are de suferit un prejudiciu moral.
Dupa anul 1990 atat legislatia romaneasca, cat si practica judiciara au recunoscut ca temei al angajarii raspunderii civile delictuale nu doar existenta unui prejudiciu patrimonial, ci si a unui prejudiciu moral. Acesta din urma consta in anumite suferinte produse, dureri sufletesti, teama, stres, o anumita stare de disconfort psihic produsa de o fapta ilicita etc.
In speta de fata instanta constata existenta unui prejudiciu moral.
De asemenea, existenta in propria curte a unor instalatii extrem de periculoase constituie un motiv de ingrijorare pentru intreaga familie.
      In alta ordine de idei este de notorietate ca instalatiile de inalta tensiune (cum este si cea din curtea reclamantului-parat) produc pe o anumita distanta in jurul lor campuri electromagnetice (CEM).
Acest aspect a fost avut in vedere de catre institutiile europene care au conturat deja un cadru juridic in acest sens.
Acest cadru juridic include limite recomandate pentru expunerea la CEM a publicului general din statele membre (Recomandarea 1999/519/CE a Consiliului), limite stabilite pentru expunerea lucratorilor la CEM (Directiva 2004/40/CE) si limite stabilite privind CEM provenind din produse plasate sau puse in functiune pe piata UE (Directiva 1999/5/CE). Directiva 2004/40/CE obliga statele membre sa se conformeze pana la 30 aprilie 2008. Acesta urmareste sa-i protejeze pe lucratori de riscurile ce decurg din campurile electromagnetice si, in consecinta, are un domeniu de aplicare limitat.
Consiliul a aprobat la 12 iulie 1999 Recomandarea 1999/519/CE privind limitarea expunerii publicului general la campurile electromagnetice (intre 0 Hz si 300 GHz) in baza orientarilor Comisiei Internationale pentru protectia impotriva radiatiilor neionizante (ICNIRP), astfel cum au fost avizate de Comitetul stiintific director care consiliaza Comisia Europeana asupra chestiunilor stiintifice multidisciplinare. Acest text recomanda ca statele membre, pentru a furniza un nivel ridicat de protectie a sanatatii publice, sa adopte un cadru de restrictii de baza si nivelul de referinta. Recomandarile privind limitarea expunerii s-au bazat pe efectele stabilite asupra sanatatii umane.
Potrivit dreptului comunitar european recomandarile Comisiei Europene nu au caracter obligatoriu.
Cu toate acestea, Curtea Europeana de Justitie a stabilit (hotararea in cauza C-322/88, punctul 18) ca nu se poate considera ca recomandarile nu au efect juridic. Instantele nationale sunt obligate sa ia in considerare recomandarile atunci cand solutioneaza litigii prezentate acestora, in special atunci cand clarifica interpretarea masurilor nationale adoptate pentru a pune in aplicare o anumita recomandare sau atunci cand recomandarile sunt destinate sa suplimenteze dispozitii comunitare obligatorii.
Instanta constata ca in toate aceste situatii (atat pentru prejudiciul patrimonial, cat si pentru prejudiciul moral) sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a paratei SDFEE Electrica Braila,:
- exista o fapta ilicita - aceea de a amplasa respectivele componente pe terenul proprietatea reclamantului-parat.
- reclamantul a suferit si sufera in continuare atat un prejudiciu material (lipsa de folosinta a terenului de sub instalatii, precum si pe cel din jur pana la o distanta de siguranta, imposibilitatea extinderii magazinului) dar si un prejudiciu moral (stresul, grija permanenta ca copii sai sa nu se apropie de instalatii, expunerea perpetua la campurile electromagnetice daunatoare).
- exista o legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
- existenta vinovatiei paratei-reclamante pentru prejudiciu.