Obligatia angajatorului de a realiza o efectiva si reala repunere a partilor in situatia anterioara concedierii. Daune morale la care este indreptatit salariatul

Obligatia angajatorului de a realiza o efectiva si reala repunere a partilor in situatia anterioara concedierii. Daune morale la care este indreptatit salariatul
Hotararea definitiva si executorie a instantei, prin care s-a dispus repunere a partilor in situatia anterioara concedierii, a fost incalcata de angajatorul care a conditionat reintegrarea angajatului pe postul detinut anterior, de acceptarea unei modificari unilaterale a drepturilor salariale acordate, in sensul diminuarii semnificative a acestora, fiind astfel incalcate dispozitiile art.8 din Codul muncii, potrivit carora relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte. Astfel, angajatului i-a fost cauzat si un prejudiciu nepatrimonial, pentru care va fi antrenata raspunderea angajatorului, in temeiul disp.art.269 alin.1 din Codul muncii.
Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 86/03.02.2009
Prin cererea inregistrata sub nr.1603/89/09.06.2008, contestatorul N.Gh. a solicitat, in contradictoriu cu intimata S.C."F." S.A., anularea deciziei de reintegrare in munca nr.151/12.05.2008 emisa de intimata, respectarea in totalitate a sentintei civile nr.366/2008 a Tribunalului Vaslui si a deciziei civile nr.515/2008 a Curtii de Apel Iasi si obligarea intimatei la plata de daune morale, in cuantum de 30000 lei.
In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca a fost salariatul societatii intimate, fiindu-i desfacut contractul de munca in cursul anului 2007. Decizia de concediere a fost contestata, fiind anulata prin sentinta civila nr.366/2008, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.515/09.09.2008 a Curtii de Apel Iasi. Prin aceeasi hotarare, s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior si obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.
Desi aceasta hotarare era executorie, angajatorul a emis decizia de reintegrare, stabilind contestatorului, de la data reintegrarii, un salariu mai mic decat cel avut anterior, respectiv de 600 lei, fata de 949 lei.
Mai mult decat atat, contestatorul a mai sustinut ca nivelul de salarizare prevazut in decizia contestata era conditionat de realizarea in proportie de 100% a sarcinilor de serviciu, ceea ce constituie o modificare unilaterala a contractului sau de munca.
Prin intampinarea formulata, S.C."F." S.A. Barlad a solicitat respingerea contestatiei ca fiind neintemeiata, intrucat decizia de reintegrare a contestatorului a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale si a celor judecatoresti.
Prin sentinta civila nr.1285/30.10.2008, Tribunalul Vaslui a admis contestatia formulata de contestatorul N.Gh., a dispus anularea deciziei nr.151/12.05.2008, intimata fiind obligata sa achite contestatorului drepturile salariale conform deciziei civile nr.515/09.09.2008 a Curtii de Apel Iasi si suma de 30000 lei, cu titlu de daune morale.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.366/2008 a Tribunalului Vaslui, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.515/09.09.2008 a Curtii de Apel Iasi, s-a dispus anularea deciziei nr. 396/01.10.2007 emisa de S.C."F." S.A. Barlad, reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior si obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.
Prin decizia nr.151/12.05.2008, intimata a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior deciziei de desfacere a contractului individual de munca, insa incepand cu data de 12.05.2008 si la un nivel de salarizare inferior celui stabilit prin actul aditional nr.2747/31.05.2007.Astfel, angajatorul nu a repus decat partial salariatul in situatia anterioara emiterii actului contestat, stabilind in mod unilateral, cu incalcarea disp.art.41 din Codul muncii, atat un salariu mai mic decat cel avut anterior concedierii, cat si o noua conditie, cea a realizarii sarcinilor de serviciu in procent de 100% pentru obtinerea salariului specificat prin decizie.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la acordarea daunelor morale, instanta de fond a constatat ca decizia contestata se inscrie in randul deciziilor cu caracter sicanatoriu, care aduc o grava atingere drepturilor recunoscute de legislatia in vigoare, demnitatii si onoarei, intimata neconformandu-se unei hotarari judecatoresti executorii, astfel incat acesta este fondat, in temeiul disp.art.269 alin.1 din Codul muncii.
S-a retinut ca fiind intemeiata, in temeiul disp.art.274 din C.pr.civ. si cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs S.C."F." S.A. Barlad, considerand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
In mod gresit prima instanta a anulat in totalitate decizia contestata, desi contestatorul criticase doar punctul 3 din aceasta decizie.
S-a mai aratat ca in mod gresit prima instanta a obligat recurenta sa achite contestatorului-intimat drepturile salariale conform deciziei civile nr.515/09.09.2008 a Curtii de Apel Iasi, desi nu a fost investita cu un astfel de capat de cerere si cu toate ca angajatorul mai fusese obligat, printr-o hotarare anterioara, la plata acestor drepturi banesti.
Recurenta a mai sustinut ca in mod gresit prima instanta a acordat contestatorului daune morale in cuantum de 30.000 lei, fara a respecta decizia nr.XL din 07.05.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care prevedea ca daunele morale pot fi acordate salariatilor numai in cazul in care legea, contractul colectiv de munca sau contractul individual de munca cuprind clauze exprese in acest sens.
Prin intampinarea formulata, intimatul N.Gh. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizand recursul formulat de S.C."F." S.A. Barlad, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, curtea a retinut ca acesta este in parte fondat pentru urmatoarele considerente:
Art.78 din Codul muncii, reglementand sanctionarea concedierilor nelegale, statorniceste: "in cazul in care concedierea a fost efectuata netemeinic si nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".
Potrivit alineatului 2 al aceluiasi articol, la solicitarea salariatului, instanta care a dispus concedierea va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.
S-a retinut ca, desi intimatul a formulat o astfel de solicitare in cadrul litigiului ce s-a purtat intre parti in legatura cu legalitatea si temeinicia masurii de concediere dispuse prin decizia nr. 396/01.10.2007 emisa de recurenta, iar Tribunalului Vaslui, prin sentinta civila nr.366/03.04.2008, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.515/09.09.2008 a Curtii de Apel Iasi, a repus partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere, angajatorul, abia la data de 12.05.2008, a emis decizia nr.151, contestata in cauza de fata.
Avand in vedere faptul ca prin aceasta decizie, emisa de recurent, astfel cum rezulta chiar din preambulul acesteia, in executarea sentintei civile nr.366/03.04.2008 a Tribunalului Vaslui, intimatul nu a fost repus in situatia anterioara emiterii actului de concediere, in mod corect prima instanta a retinut ca se impune anularea acesteia.
Prin decizia nr.193/2001, Curtea Constitutionala a decis ca repunerea partilor in situatia anterioara nu lezeaza in nici un mod dreptul de proprietate al angajatorului, drept ce trebuie exercitat cu respectarea continutului si limitelor sale, stabilite de lege. Fara posibilitatea repunerii partilor in situatia anterioara concedierii, atingerea adusa dreptului la munca nu s-ar repara si nu ar asigura stabilitatea raporturilor de munca.
Practic, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, reglementata de dispozitiile art. 78 alin.2 din Codul muncii, constituie una dintre masurile cele mai energice de restabilire a legalitatii, de aparare eficienta a dreptului la munca. Ea reprezinta o adevarata restitutio in integrum, implicand nu numai reincadrarea pe postul detinut anterior, ci repunerea in situatia anterioara, ca si cum raportul de munca nu ar fi fost nici un moment intrerupt; aceasta implica, neconditionat, reintegrarea pe postul detinut anterior incepand cu data concedierii si acordarea salariului de care salariatul beneficia anterior.
In speta, angajatorul, nerespectand dispozitiile unei hotarari judecatoresti definitive si executorii de repunere a intimatului in situatia anterioara emiterii actului de concediere si incalcand flagrant dispozitiile art. 41 din Codul muncii, care prevad cazurile si conditiile in care poate interveni modificarea unilaterala a contractului de munca, a conditionat practic reintegrarea intimatului pe postul detinut anterior concedierii, de acceptarea de acesta a unui salariu de 600 lei, fata de cel in cuantum de 949 lei, stabilit prin actul aditional nr. 2747/31.05.2007.
Mai mult, s-a retinut ca, pe langa diminuarea semnificativa a salariului intimatului, s-a adaugat, prin aceeasi decizie, o conditie suplimentara care prevede ca salariul, in acest cuantum inferior celui avut anterior concedierii, va fi platit doar in conditiile realizarii in procent de 100% a sarcinilor de serviciu.
Contractul individual de munca este un contract oneros si comutativ, salariul reprezentand un element esential al acestuia, cauza si obiectul oricarui asemenea contract, intimatul solicitand repunerea in situatia anterioara concedierii tocmai in vederea obtinerii salariului stabilit prin acordul partilor, in suma de 949 lei.
De asemenea, s-a mai retinut ca recurenta a dispus reintegrarea contestatorului incepand cu data de 12.05.2008, lasand descoperita perioada 01.10.2007-11.05.2008, in care, urmare a anularii deciziei de concediere nr. 396, raporturile de munca dintre parti nu au fost intrerupte.
Au fost inlaturate, pentru considerentele expuse anterior, sustinerile recurentei in sensul ca in mod eronat prima instanta a dispus anularea in intregime a deciziei nr. 151/12.05.2008, avand in vedere ca prin acest act angajatorul nu a realizat o efectiva si reala repunere a partilor in situatia anterioara concedierii.
Astfel , pentru a evita savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de disp.art.277si 278 din Codul muncii, Curtea a retinut ca angajatorul va trebui sa repuna efectiv intimatul in situatia anterioara emiterii actului de concediere, reintegrandu-l pe acesta pe postul detinut anterior incepand cu data cand a fost concediat, 01.10.2007, cu mentinerea drepturilor salariale si fara a conditiona reluarea activitatii salariatului de acceptarea unor conditii de salarizare dezavantajoase pentru acesta.
S-au retinut insa ca fiind fondate sustinerile recurentei in sensul ca in mod gresit prima instanta a obligat societatea la plata drepturilor salariale cuvenite contestatorului conform deciziei civile nr.515/09.09.2008, avand in vedere ca aceasta obligatie de plata a despagubirilor ce se cuvin intimatului pana la data cand angajatorul va realiza repunerea efectiva a partilor in situatia anterioara, a fost stabilita cu autoritate de lucru judecat de Curtea de Apel Iasi.
In ceea ce priveste daunele morale acordate intimatului de prima instanta, acestea au fost cenzurate de curtea de apel doar sub aspectul cuantumului acestora.
S-a retinut ca, dupa pronuntarea deciziei nr.XL din 07.05.2007 de Inalta Curte de Casatie si Justitie, care stabilise ca, in cadrul litigiilor de munca privind atragerea raspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit disp.art.269 alin.1 din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariatilor numai in cazul in care legea, contractul colectiv de munca sau contractul individual de munca cuprinde clauze exprese in acest sens, au fost modificate dispozitiile acestui articol.
Decizia a fost pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in interpretarea dispozitiilor art.269 alin.1 din Codul muncii, astfel cum acestea erau in vigoare la data respectiva, fiind obligatorie pentru instante pana la data cand aceste prevederi au fost modificate prin Legea nr.237/2007.
In prezent, se aplica aceste dispozitii modificate, care prevad ca angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
In speta, avand in vedere faptele angajatorului prezentate anterior, de nerespectare a hotararii definitive si executorii de repunere a partilor in situatia anterioara concedierii din data de 01.10.2007, prin conditionarea reintegrarii intimatului pe postul detinut, de acceptarea unei modificari unilaterale a drepturilor salariale acordate, in sensul diminuarii semnificative a acestora, fiind astfel incalcate de recurent dispozitiile art.8 din Codul muncii, potrivit carora relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte, Curtea a retinut ca acesta a cauzat intimatului si un prejudiciu nepatrimonial, pentru care va fi antrenata raspunderea sa in temeiul disp.art.269 alin.1 din Codul muncii.
Prin aceeasi decizie nr.193/2001, Curtea Constitutionala a retinut in acest sens ca prevederile constitutionale privind libertatea economica nu il indreptatesc pe angajator sa actioneze in mod arbitrar, nesocotind dispozitiile legale referitoare la organizarea si functionarea firmei, care includ si cele privind incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca pentru salariatii acestuia.
Prejudiciul moral suferit de intimat este intarit si de dispozitiile deciziei nr.224/25.07.2008 emise de angajator, depusa in recurs, care prevad ca: "Incepand cu data prezentei, domnului N. G. i se interzice accesul in S.C. "F" SA. Va fi platit sa stea acasa."
Pentru aceste considerente, s-a retinut ca intimatului i se cuvin daune morale in cuantum de 5.000 lei, care reprezinta o justa si echitabila reparatie a prejudiciului suferit de acesta prin faptele angajatorului, suma de 30.000 lei acordata de prima instanta cu titlu de despagubiri morale fiind stabilita in mod disproportionat fata de dauna nepatrimoniala suferita de salariat in cursul executarii contractului sau de munca.